Decizia civilă nr. 162/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 162/A/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții N. C. și N. Z. precum și apelul declarat de pârâții P. M. C.- N. și M. C.- N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 8. oct.2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr.
10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
18 februarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În data de 24 februarie 2011, reclamanții apelanți au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise ( filele 20-25 din dosar ).
C U R T EA
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivă deinstanță, înregistrată pe rolul T. C. cu nr.3931/117/9 iulie 2009, reclamanții N. C. și N. Z. au chemat în judecată pe pârâtul P. municipiului C.-N., solicitând anularea Dispoziției nr. 3250 din 4 iunie 2009, emisă de pârât, pentru modificarea Dispoziției nr. 7999 din 13 septembrie 2007 și păstrarea Dispoziției nr. 7999 din 13 septembrie 2007, în forma inițială în care a fost emisă.
În motivele cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția atacată se reține în mod eronat starea de fapt, în realitate, din suprafața totală de 2894 mp, doar 523 mp. (357 mp. construcții și 166 mp. grădină) fiind, în prezent, în posesia familiei N., restul de 2371 mp. fiind expropriat în diverse modalități de către stat, fără niciun fel de despăgubire echitabilă. Prin urmare, nu există niciun fel de temei ca suprafața pentru care se acordă despăgubirile să fie doar cea de 719 mp., atâta timp cât drepturile reclamanților se întind asupra unei suprafețe mult mai mari, ei fiind îndreptățiți la acordarea unor despăgubiri pentru suprafața de 2371 mp., menționată în prima dispoziție emisă de către primar.
II. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 851/(...), pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții N. C. și N. Z., împotriva pârâtului P. municipiului C.-N. și, în consecință:
S-a dispus modificarea dispoziției nr. 3250/(...) a P.ui municipiului C. N., în sensul acordării de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru terenul în suprafață de 1446 mp. situat în C.-N. str. B. nr. 43, înscris în CF nr. 15977 C., cu nr. top 14120.
S-a respins cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că prin dispoziția nr.
7999/(...) a P.ui municipiului C.-N. s-a propus acordarea unor despăgubiri pentru terenul afectat de sistematizare, situat în C.-N. str. B. nr. 43, în favoarea reclamanților N. C. și N. Z., reținându-se că terenul a trecut în proprietatea statului în baza D.ui de expropriere nr. 7., a L. nr. 5., iar pentru restul terenului nu există acte din care să rezulte modul de preluare în proprietatea statului, dar zona este sistematizată și ocupată de unități școlare.
Prin dispoziția nr. 3250/(...) a P.ui municipiului C. N., s-a dispus modificarea dispoziției nr. 7999/(...), în sensul că s-a propus acordarea unor despăgubiri pentru terenul în suprafață de 719 mp., înscris în CF 15977, cu nr. top 14120, situat în C.-N. str. B., în favoarea reclamanților. S-a reținut că din totalul suprafeței de 2894 mp, suprafața de 727 mp a fost preluată în baza art. 30 din L. nr. 5. de la H. I., suprafața de 925 mp. a fost inclusă în anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri în baza legilor fondului funciar, suprafața de 523 mp. este deținută de revendicatori, iar suprafața de 399 mp. a fost expropriată prin D. de expropriere nr. 7. pentru diferența de 320 mp., nu au fost identificate documente de preluare în proprietatea statului, dar zona este ocupată de unități școlare.
Conform copiei CF nr. 15977 C., imobilul cu nr. top 14120, casă și teren în suprafață de 804 stj.p. (2894 mp.) a constituit proprietatea tabulară a numitului B. F.
Prin încheierea CF nr. 1651/1970, s-a înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei părți de ½ din imobil, cu titlul de moștenire, iar prin încheierea CF nr.3790/1982 s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei părți de ½ din imobil în favoarea numitei B. I., soția proprietarului tabular inițial, cu titlul de sistare a comunității de bunuri.
Prin încheierea CF nr. (...), s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei N. Z. și al numitei H. I. asupra cotei părți de ½, care a aparținut numitei B. I., cu titlul de moștenire.
Prin încheierea CF nr. 10993/1984, s-a înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei părți de 1/4 din construcție, care a aparținut numitei H. I., cu titlul de cumpărare, precum și dreptul de proprietate al S. Român asupra cotei părți de 7. din teren, in baza art. 30 din L. nr. 5..
Prin încheierea CF nr. 4162/1985, s-a înscris dreptul de proprietate in favoarea S. Roman, în baza D.ui de expropriere nr. 7., asupra cotei părți de
3. din teren.
Pârâtul a depus la dosar H. nr. 52/(...) a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., prin care s- a validat anexa nr. 39, cu 64 de poziții, privind persoanele îndreptățite să primească despăgubiri pentru terenurile neretrocedate, potrivit art. 17 din L. nr. 1/2000, precum și adresa nr. 31.734/304/(...) a Consiliului local C.-N., prin care s-a comunicat reclamanților H. nr. 52/(...), prin care s-a validat cererea acestora, la poziția 12, pentru suprafața de 925 mp.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert V. V. rezultă că din terenul înscris în CF nr. 15977 C. cu nr. top. 14120, în suprafață totală de 2.894 mp., suprafața de 523 mp. se află efectiv înposesia reclamanților. E. a precizat că între gardul din spatele gospodăriei reclamanților și construcția liceului industrial se află un teren liber de construcții în suprafață de 84 mp., din care, menținându-se un culoar de 2 m. pe lățimea de 12 a gospodăriei reclamanților, se poate alipi suprafața de
60 mp. terenului aflat în posesia reclamanților, iar restul terenului, în suprafață de 2311 mp., este ocupat în întregime de construcții, căi publice de comunicație, spații verzi aferente zonei și blocurilor de locuințe.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că prin dispoziția atacată pârâtul a acordat despăgubiri reclamanților doar pentru suprafețele de teren de 399 mp. și 320 mp., prima fiind expropriată, pentru a doua neexistând acte din care să rezulte modul de preluare în proprietatea statului, însă zona fiind sistematizată și ocupată de unități școlare. De asemenea, a respins notificarea reclamanților pentru suprafețele de 925 mp. și 727 mp.
Referitor la prima suprafață de teren, de 925 mp., instanța a reținut ca pentru aceasta reclamanților li s-a stabilit dreptul la despăgubiri în temeiul legilor fondului funciar, prin H. nr. 52/(...) a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C..
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 3 din T. VII al L. nr.
2., conform cărora despăgubirile acordate în baza L. fondului funciar nr.
18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a L. nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 si ale L. nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, vor urma procedura si se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din aceasta lege, în condițiile în care reclamanților li s-a aprobat cererea de acordare de despăgubiri pentru terenul in litigiu, în temeiul dispozițiilor legilor fondului funciar, aceștia nu mai sunt îndreptățiți să solicite măsuri reparatorii pentru același teren în temeiul dispozițiilor L. nr. 10/2001, urmând să primească efectiv despăgubirile bănești conform procedurii stabilite prin T. VII al L. nr. 2..
Referitor la suprafața de 727 mp., se reține că potrivit art. 30 alin. 1 si
2 din L. nr. 5., „dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din L. nr. 4/1973".
În speță, terenul în suprafață de 727 mp. a intrat în proprietatea statului în baza art. 30 din L. nr. 5., ca urmare a cumpărării de către reclamanți a cotei părți de ¼ din imobilul înscris în CF nr. 15977 C. cu nr. top 14120 care a aparținut numitei H. I., astfel încât reclamanții sunt în situația dobânditorilor construcțiilor, cu vocație de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției. Chiar dacă edificiul de pe teren nu a fost demolat, reclamanții nu mai pot solicita eliberarea acestui titlu, întrucât terenul în suprafață de 727 mp. nu este liber, astfel încât reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să solicite despăgubiri și pentru aceste teren, in accepțiunea dispozițiilor pct. 1.4 lit. C din H.G. nr.
250/2007 fiind considerați ca proprietari ai terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Totodată, s-a observat că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 3250 din (...), emisă de pârât, pentru modificarea dispoziției nr. 7999 din (...) și păstrarea acestei din urmă dispoziții în forma inițială în care a fost emisă, iar în ședința publică din (...)au solicitat, prin reprezentant, și restituirea în natură a suprafeței de
60 mp. din terenul în litigiu, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară.
Instanța a respins această cerere cu motivarea că problema naturii măsurilor reparatorii acordate reclamanților pentru imobilul în litigiu a fost soluționată irevocabil prin dispoziția nr. 7999 din (...) a P.ui municipiului C.- N., care nu a fost atacată de reclamanți, iar în prezenta cauză, se analizează doar suprafața terenului pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, dispoziția atacată vizând doar acest aspect.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus, în baza dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr.10/2001, modificarea dispoziției nr. 3250/(...) a P.ui municipiului C.-N.
Instanța a respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată, întrucât nu au depus la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial, iar raportul de expertiză tehnică nu le-a profitat.
III. Declarațiile de apel. Î. acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, reclamanții N. C. și N. Z. și pârâții în proces, P. municipiului C.-N. și M. C.-N.
1. Prin apelul propriu, reclamanții solicită modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 60 mp. din terenul în litigiu, identificată prin raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit în cauză; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în proces.
Motivând apelul, reclamanții precizează că înțeleg să critice hotărârea primei instanțe sub următoarele două aspecte:
A. În mod greșit s-a refuzat restituirea suprafeței de teren de 60 mp., care este liberă în înțelesul L. nr. 10/2001.
Corespunde realității faptul că solicitarea de restituire a fost formulată de reclamanți în ședința publică din (...), însă aceasta este legată de faptul că numai după administrarea probei cu expertiza a fost identificată parcela de 60 mp., aflată în continuare în proprietatea S. Român și susceptibilă de o restituire în natură, întregindu-se astfel dreptul de proprietate al reclamanților, în limitele unei suprafețe de 583 mp.
Aprecierile primei instanțe cu privire la faptul că problema naturii măsurilor reparatorii acordate reclamanților pentru imobilul în litigiu a fost soluționată irevocabil nu sunt corecte din punct de vedere juridic, atâta timp cât reclamanții au solicitat inclusiv prin notificare măsuri reparatorii în condițiile L. nr. 10/2001, care consacră principiul priorității restituirii în natură.
Atâta timp cât parcela în litigiu poate fi restituită în natură este echitabil ca ea să revină reclamanților, dându-se astfel o finalitate reparatorie legislației în vigoare.
B. De asemenea, este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul cheltuielilor de judecată, care nu au fost acordate, deși acțiunea a fost admisă în parte.
Reclamanții apreciază că se impune acordarea cheltuielilor de judecată prilejuite de administrarea probei cu expertiza în temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ.
2. Prin cele două declarații de apel, pârâții solicită modificarea hotărâriiprimei instanțe, în sensul respingerii acțiunii și menținerii Dispoziției nr.
3250 din (...), emisă de P. municipiului C.-N., ca temeinică și legală.
În principal, este susținută excepția tardivității cererii de chemare în judecată în baza prevederilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001, atâta timpcât dispoziția atacată a fost comunicată reclamanților în data de
17 iunie 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la
Tribunalul Cluj în data de 29 iulie 2009, în afara termenului de 30 de zile reglementat prin lege.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea unor măsuri reparatorii pentru suprafața de 727 mp. teren, aferentă imobilului cu nr. top 14120 din CF nr.
15977, care a fost preluată de stat în baza art. 30 din L. nr. 5. de la proprietarul tabular H. I..
Or, potrivit dispozițiilor art.1 pct. 4 din H.G,. nr. 250/2007, dreptul de a obține măsuri reparatorii cu privire la acest tern aparține proprietarului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Mai mult decât atât, pentru diferența de 320 mp. teren nu au fost identificate documente de preluare în favoarea statului, zona fiind ocupată în prezent de unități școlare; suprafața de 925 mp. teren a fost inclusă în
Anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri în baza Legilor fondului funciar, iar suprafața de 523 mp. teren este în prezent deținută de reclamanți.
În consecință, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în limitele unei suprafețe de 719 mp. teren, din parcela cu nr. top 14120 evidențiată în CF nr. 15977 C..
IV.Întâmpinările. Intimații N. C. și N. Z. și-au exprimat poziția procesualăîn raport cu apelurile pârâților prin întâmpinarea depusă în data de (...),solicitând respingerea acestora ca nefondată, în esență, pentru că excepția tardivității a fost corect respinsă în primă instanță, iar pe fond, reclamanții au vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, care nu a fost demolată, însă terenul nu este liber pentru a fi restituit în natură.
Totodată, intimații au depus Concluzii scrise, în data de (...), reiterând susținerile cuprinse în declarația de apel proprie și în cuprinsul întâmpinarii (pag. 20-23 dosar).
V. Judecata în apel. Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilite prin declarațiile de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1
C. proc. civ., Curtea apreciază că sunt nefondate apelurile pârâților și este în parte fondat apelul reclamanților, pentru considerentele ce urmează:
Referitor la pretinsa tardivitate a contestației formulată de reclamanții N. C. și N. Z. împotriva Dispoziției nr. 3250/(...), Curtea constată, asemeni primei instanțe, că această contestație a fost introdusă în termenul legal.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 10/2001, republicată, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția C. a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de
30 de zile de la comunicare.
În cauză, D. nr. 3250/2009 a fost comunicată reclamanților în data de
17 iunie 2009, conform dovezii de la fila 16 dosar tribunal, împrejurare recunoscută de ambele părți în proces.
Contestația împotriva acestei dispoziții a fost înregistrată de reclamanți în data de 09 iulie 2009, pe rolul T. C., această dată fiind menționată atât pe contestație, cât și pe coperta dosarului nr. (...) al T. C..
Astfel fiind, apare evident că s-a formulat și înregistrat contestația înăuntrul termenului de 30 de zile reglementat prin art. 26 alin. 3 din L. nr.
10/2001, republicată, îndeplinită fiind această condiție de admisibilitate.
Referitor la terenul cu privire la care s-a recunoscut în favoarea reclamanților un drept la despăgubiri, în condițiile în care preluarea a operat în baza art. 30 din L. nr. 5., urmare a cumpărării de către reclamanți a cotei de ¼ părți din imobilul înscris în CF nr. 15777 C., cu nr. top 14120, care a aparținut numitei H. I., Curtea apreciază că susținerile pârâților apelanți sub acest aspect sunt întemeiate.
Astfel, art. 30 alin. 2 din L. nr. 5. prevedea că „în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trece în proprietatea statului, de la vânzător, cu plata unei despăgubiri, stabilită conform prevederilor art. 56 alin. 2 din L. nr. 4/1973";.
Așa fiind, în baza contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate asupra construcției. Preluarea terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia statul îi plătea despăgubiri, iar pentru ca dobânditorul construcției să-și poată exercita deplin atributele dreptului de proprietate asupra acesteia primea în folosință terenul necesar, pe durata existenței construcției.
L. nr. 10/2001 consideră a fi îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice care aveau calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (art. 3 alin. 1 lit. a).
Conform prevederilor art. 1.3 lit. C din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a L. nr. 10/2001, situațiile supuse reglementării prin L. nr. 5. nu intră sub incidența L. nr.
10/2001, având în vedere că după anul 1989 a fost soluționată această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor recunoscându-se acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din L. nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din L. nr. 5., trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Prin urmare, cumpărătorii construcțiilor au vocația de a obține un titlu de proprietate cu privire la terenul aferent acestora, atribuit în folosință la momentul cumpărării în baza L. fondului funciar, fiind exclusă posibilitatea acordării unor măsuri reparatorii în baza L. nr. 10/2001, în mod esențial pentru că nu erau proprietari ai terenului la momentul preluării abuzive.
Imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin. 3 din L. nr. 18/1991, ca efect al demolării construcției sau a unor alte situații, nu conferă proprietarului construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a avut în proprietate înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu l-a dobândit prin acest contract.
Prin urmare, față de prevederile art. 3 din L. nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 250/2007, greșit prima instanță a considerat că reclamanții, dobânditorii construcției, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru terenul aferent acesteia, preluat de stat de la vânzătorul H. I., în temeiul L. nr. 10/2001.
Aceste considerente ale primei instanțe nu schimbă în mod fundamental soluția pronunțată în cauză, curtea constatând că terenul cu privire la care s-a considerat astfel a fost eronat identificat.
În esență, relevantă este împrejurarea că prin notificarea nr. (...) reclamații au solicitat măsuri reparatorii cu privire la imobilul construcție șiteren în suprafață de 2894 mp., identificat cu nr. top 14120 în CF nr.
15277 C.-N. (pag. 25 dosar tribunal).
Din actele dosarului, rezultă, totodată, faptul că suprafața de 925 mp. teren, aferentă parcelei în suprafață totală de 2894 mp., identificată mai sus, a fost menționată în anexa 3A întocmită în baza L. nr. 18/1991, reclamanții beneficiind de o reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile acestui act normativ.
Rezultă o diferență de 1969 mp. din care trebuie dedusă și suprafața de 523 mp., aflată în folosința reclamanților, aferentă construcției casă de locuit, care nu a fost demolată după expropriere. Această parcelă, în suprafață reală de 523 mp. este practic parcela preluată de stat în baza art. 30 din L. nr. 5., atribuită în folosință reclamanților și exclusă de la beneficiul măsurilor reparatorii acordate în baza L. nr. 10/2001, cu privire la care reclamanții nici nu au pretins astfel de măsuri.
Diferența de suprafață este de 1446 mp. și a fost preluată de stat prin expropriere fiind afectată în întregime unor construcții, căi de comunicație, spații verzi. Cu privire la această suprafață reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, despăgubiri în condițiile T.ui VII al L. nr. 2..
Reclamanții au pretins restituirea în natură a suprafeței de 60 mp., identificată ca atare prin raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat de inginer expert V. V. (pag. 88 și urm. dosar tribunal), precizându-se că este o parcelă situată între gardul din spatele gospodăriei reclamanților și construcția L.ui A. I. din C.-N.
Referitor la această solicitare, corect prima instanță a reținut împrejurarea că cererea de restituire în natură formulată de reclamanți a fost soluționată irevocabil prin D. nr. 7999 din (...) a P.ui municipiului C.-N., neatacată, obiect al prezentei contestații fiind dispoziția nr. 3250/(...), care modifică dispoziția precedentă în privința limitelor dreptului pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri.
Mai mult decât atât, observând amplasamentul acestui teren, în suprafață de 60 mp., Curtea apreciază că o restituire în natură nu este oportună, fiind necesar a se asigura o suprafață liberă de trecere între gospodăria reclamanților și L. A. I. din C.-N. Rămâne ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent inclusiv pentru suprafața de
60 mp. în litigiu.
Reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul cheltuielilor de judecată, critici pe care Curtea le apreciază a fi justificate. Conform chitanțelor de plată depuse în primă instanță și în apel ( p.84,113 dos. Tribunal; p.17 dos. Curte) reclamanții au avansat cheltuieli legate de plata onorariului avocațial( 500 lei) și a raportului de expertiză tehnică- judiciară(720 lei), probă necesară și utilă cauzei pentru o corectă identificare a imobilului cu privire la care se pretind măsuri reparatorii.
Astfel fiind, urmărind limitele în care acțiunea reclamanților a fost admisă în primă instanță, în baza dispozițiilor art. 274 și art.276 C. proc. civ., se cuvin reclamanților cheltuieli parțiale de judecată, în cuantum de
800 lei.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C. proc. civ.,
Curtea va admite în parte apelul reclamanților și va obliga pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească acestora cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, în cuantum de 800 lei.
În baza acelorași texte normativ, se vor respinge ca nefondate apelurile pârâților, iar aceștia urmează să fie obligați să plătească reclamanțilorapelanți 700 lei cheltuieli de judecată în apel, reduse proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelul reclamanților N. C. și N. Z., formulat împotriva sentinței civile nr. 851 din 14 octombrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte cererea reclamanților având ca obiect plata cheltuielilor de judecată și în consecință: Obligă pârâtul P. M. C.-N. să plătească reclamanților suma de 800 (opt sute) lei, cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. prin P.
Obligă intimații să plătească apelanților N. C. și N. Z. 700 ( șapte sute) lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
7 ex./(...) Jud.fond: D.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 2269/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3575/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
