Decizia civilă nr. 172/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/A/2011
Ședința publică din 17 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTOR: A.-A. POP GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare, în rejudecare după casare, apelurile declarate de reclamanta P. G.-C. B. și, respectiv, de pârâta P. O. B., împotriva sentinței civile nr. 2517 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei apelante P. O. B., avocat C. V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante P. G.-C. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părții adverse și sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța aduce la cunoștința reprezentantei pârâtei apelante că la data de (...), una din membrele completului de judecată C 4, respectiv doamna judecător C.-M. Conț a formulat și a înregistrat la dosar o declarație de abținere în conformitate cu prevederile art. 25 și art. 27 pct. 7 C.pr.civ., prin care a arătat că înțelege să se abțină de la soluționarea apelurilor ce formează obiectul dosarului nr. (...) al C. de A. C. întrucât a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 184/A/(...) a C. de A. C., în dosarul civil nr. (...), prin care au fost soluționate apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. și, respectiv, apelul declarat de pârâta P. O. B., împotriva sentinței civile nr.
2517 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), iar această declarație de abținere a fost respinsă prin încheierea civilă dată în camera de consiliu din data (...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...)/a 1.
Curtea constată că pârâta apelantă a expediat prin poștă o cerere de recuzare a doamnei judecător C.-M. Conț, care face parte din completul de judecată C 4, cerere care a fost înregistrată la dosar în data de (...), iar prin încheierea civilă dată în camera de consiliu în data de (...), pronunțată în prezentul dosar, cererea de recuzare a doamnei judecător C.-M. Conț a fost respinsă.
De asemenea, Curtea constată că reclamanta apelantă a expediat prin poștă o întâmpinare într-un singur exemplar, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea apelului formulat de partea adversă ca fiind netemeinic și nelegal sub aspectul motivării în drept, cu obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată și totodată, solicită judecarea cauzei în lipsă, iar la întâmpinare a fost anexată o copie de pe împuternicirea avocațială din care rezultă că reclamanta apelantă l-a împuternicit pe domnul avocat M. R. C. să o reprezinte în prezenta cauză.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei pârâtei apelante să prin întâmpinarea depusă la dosar de reclamanta intimată, nu s-a invocat nimic în plus, față de ceea ce s-a invocat în primul ciclu procesual.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei pârâtei apelante posibilitatea să studieze întâmpinarea formulată de reclamanta apelantă întrucât această întâmpinare a fost depusă la dosar într-un singur exemplar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei apelante, avocat C. V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante.
Reprezentanta pârâtei apelante arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei apelante pentru a pune concluzii pe cele două apeluri ce formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâtei apelante arată că actele de înființare a unei parohii sunt în funcție de titlul pe care aceasta îl deține și se înregistrează în registru la P. locală, însă la dosarul cauzei a depus un răspuns formulat de P. locală, din care rezultă că în evidențele acesteia nu există o astfel de înregistrare.
De asemenea, reprezentanta pârâtei apelante arată că la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat o evidență privind întabularea imobilului în litigiu, iar Episcopia G. C. nu a comunicat o astfel de evidență.
Față de prima decizie a C. de A. C., instanța pune în vedere reprezentantei pârâtei apelante să precizeze dacă între timp s-a modificat situația de carte funciară.
Reprezentanta pârâtei apelante arată că cererea cu care reclamanta P. G.-C. B. se adresează instanței este o cerere de rectificare a cărții funciare, iar această cerere este o cerere accesorie cererii de constatare a raportului oficios și nu se poate cere constatarea nulității operațiunii din cartea funciară, fără a se face trimitere la titlu și de asemenea, arată că în momentul de față terenul în litigiu este înscris în altă carte funciară, dar prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., instanța a anulat încheierea de carte funciară.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului declarat de P. O. B., împotriva sentinței civile nr. 2517 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel și implicit respingerea în totalitate a apelului declarat de reclamanta P. G.-C. B. împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că în prezent, imobilul în litigiu se află înscris într-o altă carte funciară și prin urmare cererea de rectificare a cărții funciare formulată de reclamanta P. G.-C. B. a rămas fără obiect.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1532 din data de (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâta P. O. B. și s-a admis acțiunea reclamantei P. G.-C. B. S-a dispus rectificarea C. nr. 97 B., A+1, de sub B.3 în sensul radierii înscrierii efectuate cu încheierea C. 1. cafiind fără titlu valabil. S-a dispus revenirea în C., foaia B, la situația anterioară înscrierii operată cu încheierea de C. 1..
Împotriva acestei sentințe, pârâta P. O. B. a declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 388/A/(...) a C. de A. C., dosar nr. (...), sentința a fost desființată, iar cauza a fost trimisă la aceluiași tribunal pentru rejudecare în primă instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. (...), iar prin sentința civilă nr. 2517/(...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. G.-C. B. împotriva pârâtei P. O. B. și s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 119/(...) din C. nr. 97 B., s-a respins capătul de cerere privind intabularea P. G.-C. B., iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 885,5 lei cheltuieli de judecată parțiale.
La pronunțarea acestei soluții s-a reținut faptul că imobilul înscris în
CF nr. 97 B. nr. top 123 constă din biserică și 626 mp. teren, proprietar tabular asupra acestui imobil fiind pârâta, în temeiul D. nr. 177/1948 și a D. nr. 3., dreptul de proprietate al pârâtei fiind înscris în CF prin încheierea de CF nr. 1.. În prezent, biserica veche nu mai există, fiind demolată, iar în locul acesteia fiind edificată o nouă biserică, neîntabulată în cartea funciară.
D. nr. 3., în baza căruia a fost desființat cultul greco-catolic, a fost neconstituțional, chiar raportat la C. din 1948, întrucât contravenea dispozițiilor art. 8 și art. 10 din aceasta, iar în prezent este abrogat prin D.- lege nr. 9., astfel încât acțiunea apare ca întemeiată raportat la art. 34 pct. 3 din L. nr. 7/1996.
Petitul în restabilirea situației anterioare de CF nu poate fi admis, întrucât în această carte funciară s-a întabulat titlul de proprietate nr. (...), eliberat în favoarea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte reclamanta P. G.-C. B., iar pe de altă parte, pârâta P. O. B.
Prin propriul apel, reclamanta a solicitat modificarea hotărârii apelate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul admiterii și a petitului privitor la rectificarea cărții funciare și a revenirii la situația anterioară de CF, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestui apel s-a arătat faptul că temeiul juridic al admiterii acțiunii reclamantei este art. 34 pct. 3 din D.-lege nr. 115/1938, raportat la care, în urma anulării încheierii de întabulare și a rectificării cărții funciare, neurmată de revenirea la situația anterioară de carte funciară, instanța a lăsat parțial nerezolvat fondul problemei, practic, în acest moment, imobilul nefiind întabulat de nici una dintre părți.
Prin propriul apel, pârâta a solicitat, ca urmare a admiterii apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se dispune anularea încheierii de CF nr. 119, doar cu privire la ceea ce s-a solicitat de către reclamantă, arătând că, în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea acestei încheieri de CF cu privire la mai multe imobile, acordând mai mult decât s-a cerut. Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a arătat că actul normativ, în baza căruia s-a dispus notarea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei, a fost abrogat, astfel încât titlul nu mai este valabil, întrucât o astfel de interpretare ar permite ca legea nouă să retroactiveze. Instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a statuat că bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic nu puteau să fie atribuite unei biserici în ființă, întrucât averea cultelor dispărute, în conformitate cu D. nr. 177/1948, aparținea de drept statului, întrucât în speță dreptul de proprietate nu a fost al cultului greco-catolic, ci a P. G.-Catolice, iar potrivit art. 2 din D. nr. 3., averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor șiinstituțiilor arătate la art. 1 din acest decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român. Prin urmare, averea parohiilor, cum este cazul lăcașului de cult, au trecut la stat. A. mențiune din D. nr. 3. se corelează cu dispozițiile art. 37 din D. nr. 177/1948, care prevedea ce se întâmplă cu bunurile parohiei, atunci când credincioșii trec la un cult la altul, lăcașul de cult netrecând la stat, ci urmând alegerea credincioșilor, pentru că bunurile parohiei au servit întotdeauna activității religioase locale.
Nelegală este și trimiterea făcută de prima instanță la constituționalitatea D. nr. 3., câtă vreme titularul dreptului de proprietate era comunitatea de credincioși, iar nu P..
Vechiul lăcaș de cult nu mai există, fiind construită o nouă biserică, întabulată în favoarea pârâtei, astfel că anularea încheierii de întabulare rămâne fără eficiență.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului pârâtei ca fiind nefondat.
Prin decizia civilă nr. 184/A/(...) a C. de A. C. s-a admis apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. și s-a admis în parte apelul declarat de pârâta P. O. B., împotriva sentinței civile mai sus menționate, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a anulat încheierea de C. nr. 119/(...) doar în cea ce privește nr.top. 123, nr. ser.A+1, din C. nr. 97 B., constând în biserică și 626,5 mp. teren. S-a dispus rectificarea C. nr. 97 B. (înscrierea de sub B.3) în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei P. O. B. de sub B.3, doar asupra imobilului cu nr. top. 123, nr.ser. A+1 și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei P. G.-C. B. asupra acestui imobil, sub B.1. S-au menținut restul dispozițiilor din sentință și s-au compensat cheltuielile de judecată ale părților în apel.
Împotriva acestei decizii pârâta P. O. B. a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 4632/(...) a Î.C.C.J., pronunțată în dosarul nr. (...), hotărârea a fost casată, iar cauza a fost trimisă la aceeași curte de apel pentru rejudecare.
Prin urmare, cauza fost înregistrată pe rolul C. de A. C. sub nr. (...)/Rj la data de (...).
Reclamanta intimată P. G.-C. B. a depus completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (f.22-25)
În susținerea poziției procesuale, reclamanta a arătat că prezenta cerere are aceleiași temeiuri legale și aceleiași motivări de fapt, iar temeiul legal al cererii este în mod evident art. 34 pct. 1 din L. nr. 7/1006, identic cu vechiul text din D.-L. nr. 115/1938.
În speță este vorba de inexistența titlului care a stat la baza întăbulării în C. deoarece nu există nici o probă care să justifice existența titlului sau un început de dovadă scrisă .
În virtutea D. nr. 3. și a D.-L. nr. 1., trebuia să existe un proces- verbal prin care o comisie interparlamentară să fi predat bunurile Bisericii O. Române, proces-verbal care nu există.
De asemenea, nu există nici o sentință care să constate că 10 % din numărul credincioșilor din comunitatea locală au trecut la cultul ortodox potrivit art. 37 din D.-L. nr. 1..
Pârâta de conivență cu conducerea locală au emis o autorizație de demolare a vechii biserici care este nelegală, ajungându-se la demolarea vechiului locaș de cult și au emis și o autorizație de construcție pentru noua biserică, împrejurări care sunt de notorietate în zonă, dar și în afara granițelor țării.
În privința apelului reclamantei, aceasta apreciază că a rămas practic fără obiect după ce lăcașul de cult a fost demolat și a fost edificat un alt lăcaș de cult.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel formulate și a apărărilor invocate, văzând și dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ., Curtea în temeiul art. 295 alin.1 C.pr.civ., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) la data de
(...), reclamanta P. G.-C. B. a chemat în judecată pârâta P. O. B. solicitând instanței anularea înatabulării lăcașului de cult pe numele P. O. B. din C. nr. 97 nr. top.123, precum și dispunerea întăbulării P. G.-Catolice B. raportat la abrogarea D. nr. 3. prin D.-L. nr. 9., a D. nr. 1. prin L. nr. 4., coroborat cu L. nr. 182/2005 ce a aprobat O. nr. 64/2004, pentru completarea art. 3 din D.-L. nr. 126/1996.
Reclamanta a convocat pârâta la sediul P. com.H., în legătură cu retrocedarea de către pârâtă a tuturor proprietăților confiscate de regimul comunist, însă aceasta din urmă nu s-a prezentat, motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal din data de (...).
Conform C. nr. 97 B., asupra imobilului cu nr. top. 123, A+1, constând din biserică și 174 stjp. teren (626 mp.) precum și asupra imobilelor cu nr. ser.A+2 - A+9, a fost întabulată inițial sub B.1, prin încheierea de C. nr. 1727/(...), B. G.-C. B., imobilul fiind transcris în această carte funciară din C. nr. 112 ca urmare a comasării aprobată de către T. Z., iar sub B.2 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea aceleiași biserici greco-catolice din B., cu titlu de donațiune, asupra imobilelor cu nr. ser.A+10 - A+12, transcrise din C. nr. 547, prin încheierea de C. nr.
1365/(...), sub B.3, prin încheierea de C. nr. 119/(...), în baza art. 13 din D. nr. 1. și a D. nr. 3., s-a rectificat numele parohiei greco-catolice de sub B.1, din P. G.-C., în P. O. R..
Prin urmare, pârâta s-a întabulat asupra imobilului litigios prin așa- zisa „. a numelui";, întabulare operată în temeiul art. 13 din D.-L. nr.
177/1948 și a D. nr. 3..
Deși în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a învederat că înțelege a-și situa acțiunea sub incidența O. nr. 64/2004,
Curtea reține că acest act normativ a completat D.-L. nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la B. R. U. cu R. (greco-catolică), ca act normativ în raport de care apare ca posibilă, în condițiile legii, restituirea inclusiv a lăcașelor de cult care au aparținut Bisericii G.-Catolice, dar au fost preluate de B. O. R. (art. 3 alin. 1 ).
Astfel fiind, pornindu-se de la dispozițiile acestui act normativ se impune soluționarea acțiunii raportat la celelalte temeiuri de drept, fiind fără incidență în cauză O.U.G. nr. 9. invocată de pârâta apelantă, deoarece acest act normativ reglementează la nivel general situația juridică a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în vreme ce D.-L. nr. 126/1990 vizează exclusiv bunurile care au aparținut Bisericii Române U. cu R. (greco-catolice).
În consecință, acest din urmă act normativ apare ca unul special și derogatoriu în raport cu cel general reprezentat de O. nr. 9., raportul dintre ele trebuind tranșat după principiul potrivit căruia, legea specială derogă de la cea generală, ea beneficiind de prioritate de aplicare.
Prin autorizația de construire nr. 47/(...), P. com. H. a aprobat executarea lucrărilor de construire pentru B. O. situată pe imobilul teren din com. H., sat B., nr. 26 înscris în C. nr. 97 B.
Prin autorizația de desființare nr. 19/(...) emisă de P. comunei H., s-a autorizat executarea lucrărilor de desființare pentru B. O. B. situată pe imobilul teren din com. H., sat B., nr. 26, înscris în C. nr. 97 B.
Prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.3445/(...) emis de P. com. H. se atestă recepționarea lucrărilor de construire a bisericii ortodoxe iar ulterior aceeași instituție a emis certificatul de atestare a edificării construcției nr.3469/(...) în vederea înscrierii în CF a construcției.
Prin încheierea de C. nr. 11156/(...) emisă de O. S. - B. Z. în dosarul nr. 11156/2009 s-a admis cererea introdusă de P. O. B. cu privire la biserica înscrisă pe imobilul teren intravilan în suprafață de 626 mp. înscris în C.F nr. 97 B., nr. top. 123 proprietatea P. O. B. de sub B., dispunându-se radierea acestui imobil și înscrierea în C. nou nr. 1020/N H., nr. cad. 1208 a
Bisericii O. cu titlu de drept construire, în baza autorizației de construire nr.
4., a certificatului de atestare construcției nr. 3469/2009 și a autorizației de desființare construcții nr. 19/2007 eliberată de P. H. precum și a procesului- verbal de recepție și a documentației de la dosar.
În consecință, conform C. nr. 1020/N H. - sat B., asupra imobilului cu nr. cadastral 1208 constând în teren intravilan în suprafață de 626 mp. este înscris sub B.1 dreptul de proprietate în favoarea P. O. Române prin încheierea nr. 1. și nr. 1. în baza art. 13 din D. nr. 1. și a D. nr. 3., iar sub B.2 este înscris dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea P. O. B. în conformitate cu actele administrative mai sus arătate.
Curtea reține că prin cererea de apel, reclamanta P. G.-C. B. a arătat în mod expres și explicit că temeiul juridic al admiterii acțiunii introductive de instanță este art. 34 pct. 3 din D.-L. nr. 115/1938 ce-și găsește corespondent și în actuala legislație în materie funciară, în art. 34 pct. 3 din L. nr. 7/1996.
Potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, dispoziție legală ce se constituie în corolarul activității judiciare procesual-civile și care susține normativ unul dintre principiile esențiale ale procesului civil și anume principiul disponibilității
Prin disponibilitate în sens procesual se înțelege posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare, ceea ce înseamnă că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării. În acest cadru trebuie să se desfășoare activitatea judiciară în materie civilă.
Așa cum s-a arătat, cererea de chemare în judecată a vizat strict operațiunile de carte funciară referitoare la imobilul în litigiu constând în biserică înscris în C. nr. 97 B., nr. top. 123, în conformitate cu prevederile art. 34 pct. 3 din L. nr. 7/1996.
Susținerea reclamantei din completarea la întâmpinare depusă în al treilea ciclu procesual referitoare la faptul că în mod evident temeiul legal al cererii introductive de instanță îl constituie prevederile art. 34 pct. 1 din L. nr. 7/1996 nu poate fi primită întrucât echivalează cu schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, pentru prima dată în calea de atac a apelului, ceea ce este inadmisibil conform art. 294 alin. 1 C.pr.civ. potrivit căruia, în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Art. 34 pct. 3 din L. nr. 7/1996 prevede că, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că nu mai suntîntrunite condițiile de existență ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune în realizare de drepturi, deoarece reclamanta urmărește să obțină o hotărâre judecătorească prin care să se dispună radierea și/sau îndreptarea unei înscrieri din cartea funciară. Aducerea la îndeplinire a unei asemenea hotărâri presupune fie restabilirea situației tabulare anterioare prin radierea înscrierii nevalabile sau inexacte, fie înlocuirea înscrierii nevalabile sau inexacte cu o înscriere conformă situației juridice a imobilului.
Acțiunea în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct. 3 din L. nr.
7/1996 are un caracter accesoriu, deoarece se constituie într-o cerere subsecventă acțiunii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale.
Practic, acțiunea în rectificarea cărții funciare întemeiată pe textul legal mai sus arătat, în mod necesar se grefează pe o acțiune principală având ca obiect constatarea neîndeplinirii condițiilor de existență ale dreptului înscris sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea vătămătoare.
Modul de soluționare a capătului de cerere principal va determina în mod necesar și soluția cu privire la cererea de rectificare a cărții funciare. Altfel spus, rectificarea va fi posibilă numai în cazul admiterii cererii principale, în sensul constatării neîndeplinirii condițiilor de existență ale dreptului înscris sau al încetării efectelor actului juridic în temeiul căruia s- a făcut înscrierea dreptului în cartea funciară.
În legătură cu aplicarea principiului accesorium sequitur principale în speță, prin cererea de chemare în judecată s-a pretins rectificarea C. nr. 97
B., iar în dezvoltarea motivelor de fapt și de drept ale acțiunii s-au invocat argumente în sensul inexistenței titlului care a stat la baza înscrierii, fără a se solicita, în mod expres, constatarea nulității sau anularea acestuia.
În aceste condiții, nu este admisibilă acțiunea în rectificarea întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a cerut în mod expres desființarea titlului în baza căruia s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâtei în cartea funciară.
Este exclus ca instanța să cerceteze valabilitatea titlului în situația în care reclamanta nu a înțeles să formuleze un capăt de cerere principal pentru desființarea titlului pârâtei în baza căruia aceasta și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, cu simpla argumentare că s-ar subînțelege din motivarea acțiunii că titlul este inexistent și deci, pe cale indirectă, fără a exista o cerere expresă în acest sens, implicit să fie desființat titlul pârâtei prin admiterea acțiunii în rectificare.
În consecință, instanța nu poate să acorde reclamantei ceea ce aceasta nu a cerut (extra petita) și nu poate trece peste disponibilitatea părții, fiind obligată să-și limiteze verificările și să se pronunțe numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, limitare impusă de art. 129 alin. 6 C.pr.civ.
În mod concret, cazul de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 3 din L. nr.
7/1996 presupune două ipoteze și anume: încetarea condițiilor de existență a dreptului înscris și încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
În acest sens, abrogarea actelor normative care au constituit temeiul întabulării dreptului de proprietate al pârâtei, respectiv faptul că D. nr. 3. și- a încetat efectele fiind abrogat prin D. nr. 9., nu reprezintă un motiv de aplicare a prevederilor art. 34 pct. 3 din L. nr. 7/1996, deoarece prin abrogarea D.-L. nr. 3., efectul constă în faptul că acesta nu se mai aplică înviitor, în sensul că nu se mai poate dispune trecerea vreunui imobil în proprietatea unei persoane juridice în baza acestui act normativ, însă efectele juridice produse de acesta rămân perfect valabile întrucât în cauză se aplică principiul neretroactivității legii civile conform art. 1 C.civ. și art.15 alin.2 din C. României.
Având în vedere că în prezent, astfel cum s-a dovedit de către pârâtă, imobilul în litigiu constând în teren în suprafață de 626 mp. și biserica nou construită a fost transcris din C. nr. 97 B. în C. nr. 1020/N H., sat B., iar asupra acestuia a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei P. O. B., este mai mult decât evident că cererea de chemare în judecată a reclamantei privitoare la rectificarea C. nr. 97 B. este lipsită de obiect.
Apărarea reclamantei referitoare la faptul că autorizația de demolare a vechii biserici este nelegală, ajungându-se la demolarea vechiului lăcaș de cult și emiterea unei autorizații de construcție pentru noua biserică nu poate fi reținută deoarece aceste acte administrative se bucură de prezumția de legalitate atâta timp cât reclamanta nu a dovedit nelegalitatea acestora stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de pârâta P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 2517 din 24 octombrie 2008 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va schimba, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta P. G.-C. B. împotriva pârâtei.
In conformitate cu prevederile art.298 coroborat cu art.274 alin.1
C.pr.civ., Curtea va obliga reclamanta, aflată in culpă procesuală, să plătească pârâtei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariu avocațial (f.51 dosar fond)
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 296 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. împotriva aceleiași sentințe, iar în temeiul art. 298 coroborat cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va obliga intimata P. G.-C. B., aflată în culpă procesuală, să plătească apelantei P. O. B. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorarii avocațiale în toate fazele procesuale ale apelului din cele trei cicluri procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta P. O. B. împotriva sentinței civile nr.
2517 din 24 octombrie 2008 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta P. G.-C. B. împotriva pârâtei P. O. B.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în fond.
Respinge apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata să plătească apelantei P. O. B. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-M. CONȚ A.-A. POP A. A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond: Kende M.
| ← Decizia civilă nr. 1652/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 499/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
