Decizia civilă nr. 1775/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1775/R/2011
Ședința publică din data de 18 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.IER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de terțul poprit MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva deciziei civile nr. 10 din 7 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul T. D.-J. pe pârâtul B. A. V.-D. precum și pe debitoarea I. P. B. N. având ca obiect validare poprire.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 mai 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4814 din (...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. (...) a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de terțul poprit Ministerul Administrației și Internelor, s-a respins excepția prematurității acțiunii invocată de debitoarea I. P. J. B.-N.
A fost admisă cererea creditorului T. D. J., în contradictoriu cu debitoarea și terțul poprit, s-a validat poprirea, fiind obligat terțul poprit să plătească creditorului suma datorată debitoarei în limita creanței de 128.494 lei, cu titlu de despăgubiri bănești restante aferente perioadei (...)-(...), actualizată cu rata inflației până la data de (...), precum și suma de 28.145,55 lei cheltuieli de judecată și de executare.
Prin D. civilă nr. 10 din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), în baza art. 296 Cod procedură civilă a fost respinsă ca nefondate apelurile declarate de debitoarea I. P. B.-N. și de terțul poprit MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță judicioasă a conchis că soluționarea favorabilă a demersului juridic promovat de creditorul T. D. J., beneficiar al titlului executiv sentința civilă nr.3. a T. B.- N. modificată prin D. civilă nr.1. a C. de A. C., este impusă de circumstanțele cauzei, respectiv subzistența dovezilor corespunzătoare privitoare la existența raporturilor de creanță dintre creditor și debitoarea-urmărită I. P. - J. B.-N., pe de o parte, respectiv dintre secunda și M. Administraților și I. pe de altă parte.
Validarea popririi, reclamată de creditor în prezenta cauză, presupune verificarea condițiilor legale pentru obligarea directă pe cale judecătorească a terțului poprit Ministerul Administrației și Internelor față de creditorul popritor în scopul valorificării creanței judecătorești stabilită in dosarul nr. (...):
128.494 lei reprezentând dreptului bănești restante aferente perioadei (...) - (...), actualizate cu rata inflației la data de (...) pentru același interval de timp, contribuții datorate bugetului consolidat al statului pe de o parte de angajat în sumă de 45.696 lei plus majorări de întârziere 46.181 lei și penalități de întârziere 7703 lei, pe de altă parte de angajator de 45.246 lei plus 53.195 lei majorări de întârziere și 3937 lei penalități de întârziere, precum și 10.030,20 lei, cheltuieli de judecată.
Neexecutarea benevolă de către debitoarea I. P. - J. B.-N. a declanșat intervenția executorului judecătoresc și declanșarea popririi la (...), operațiune cu caracter mixt: procedură la urmărirea silită și de act de conservare, cu referire doar la debitul de 128.494 lei reprezentând drepturi bănești restante și
28.145,55 lei cheltuieli de judecată și de executare.
Anterior debitoarea I. P. - J. B.-N. s-a adresat M. A. și I. (adresa
359/(...)) pentru a i se suplimenta bugetul în vederea executării hotărârii judecătorești, demers soluționat inițial favorabil (f.64-65) prin alocarea sumei de 240,91 mii lei reprezentând „despăgubiri civile";, punct de vedere la care s-a revenit (f.59-60), Ministerul Administrației și Internelor comunicând I. P. că sumele de bani reprezentând drepturi bănești restante de 128.494 lei sunt drepturi salariale ce intră sub incidența OUG nr.71/2000 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modif. și complet. ulterioare ,și cele reprezentând contribuții alocate bugetului consolidat al statului datorate de angajator reprezintă obligații fiscale și nu drepturi de natură salarială.
Acestea din urmă, în sumă totală de 102.378 lei au fost achitate (f.92).
În calea de atac s-a făcut dovada achitării sumei reprezentând cheltuieli de judecată de 10.848,05 lei (f.41).
Pe parcursul soluționării cauzei atât debitoarea, cât și terțul poprit au exprimat puncte de vedere similare, susținând pe de o parte incidența prevederilor OUG nr.7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modif. și complet. ulterioare, cu privire atât la suma de 128.494 ei, cât și cu privire la cea reprezentând contribuții datorate bugetului consolidat al statului de angajat, ambele apreciate ca având o natură salarială, pe de altă parte negând incidența unor raporturi de natură obligațională între ele două instituții. Acestea sunt în esență și criticile apelurilor .
Contrar aserțiunilor celor două, judicios a conchis prima instanță, rezolvând atât excepțiile procesuale cu care a fost investită, cât și fondul pretenției dedusă judecății, că tezele afirmate nu pot reprezenta argumente de natură a invalida poprirea.
Cu privire la cel dintâi aspect, este adevărat că OUG nr.7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modif. și complet. ulterioare, eșalonând plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, suspendă de drept până în anul
2012 procedura de executare silită a lor. Numai că în prezentul litigiu este exclusă incidența acestui act normativ, ipoteza în care se situează creditorul T. D. J. nefiind cea pe care o reglementează actul evocat, ci una distinctă, ce excede sferei OUG nr.7., anume aceea a drepturilor bănești reprezentând drepturi salariale derivate dintr-o concediere nelegală. Îmbrățișarea punctului de vedere emis de autoritatea publică locală și cea centrală ar avea semnificația discriminării suplimentare a salariatului concediat nelegal și care, deși repus în situația anterioară, nu și-ar putea încasa salariul pentru perioada retroactivă, în condiții similare și egale cu un alt salariat în funcție.
În ceea ce privește raporturile juridice dintre debitoarea I. P. și terțul poprit Ministerul Administrației și Internelor tribunalul a reținut următoarele. Circumstanțele cauzei (deschiderea de credite de către terțul poprit, pentru ca debitoarea să-și poată onora obligația de plată judecătorești stabilită, închiderea ulterioară, anterior efectuării plății, modalitatea de îndeplinire a obligației de plată a sumelor reprezentând contribuții datorate de angajator bugetului consolidat al statului prin alocarea sumei necesare ) și prevederile art.3 alin.1 lit. c pct.11 și art.12 din OUG nr.3. privind organizarea și funcționarea M. I. și Reformei Administrative, devenit Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu cele ale art.452 Cod proc.civilă și dispozițiile L. nr. 5. privind finanțele publice, fundamentează concluzia la care a ajuns prima instanță, aceea că natura raporturilor juridice dintre cele două instituții, fără a avea caracter obligațional, justifică validarea popririi.
Astfel potrivit art.1 pct.13 din Regulamentul de organizare și funcționare a I. P. județului B.-N., activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul M. A. și I., și din alte surse egal constituite, iar textele menționate din OUG nr.3. stipulează că M. A. și internelor elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite, ministerul având în structură, în subordinea sa, după caz, coordonare, aparatul central, unitățile subordonate acestora organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare. Ca atare, I. prefectului, chiar din perspectiva invocată de apelante de ordonator principal de credite, în lipsa alocării în buget, de către Ministerul Administrației și Internelor, a sumelor necesare achitării obligației de plată judecătorești stabilită, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata debitului.
Or cât timp ministerul a suplimentat bugetul debitoarei pentru ca aceasta să-și onoreze obligația de plată, însă ulterior a revenit asupra dispoziției, este demonstrat că îi incumbă poziția de terț poprit, adică cea de debitor al debitorului. Ca atare alocarea fondurilor de către M. către I. P., cu afectațiunea stabilită („despăgubiri civile";) pentru satisfacerea creanței stabilită prin hotărârea judecătorească, consecință a solicitării debitoarei care a făcut demersurile necesare în vederea executării benevole a titlului executoriu, urmată de blocarea operațiunii de virare a banilor nu face decât să probeze indubitabil pe de o parte raporturile juridice dintre debitoarea I. prefectului și terțul poprit M. A. și, pe de altă parte că terțului poprit îi este imputabilă atitudinea inconsecventă, de natură a impieta executarea hotărârilor judecătorești înainte menționate. Sancționarea acestei atitudini de către prima instanță prin aplicarea amenzii este justă și nu poate fi înlăturată de instanța de apel prin prisma stării de fapt reținute și a incidenței prevederilor legale invocate.
Faptul că raporturile de serviciu ale creditorului reclamant se desfășoară cu debitoarea I. P., și nu cu terțul poprit, nu poate constitui, cum se solicită prin cererea de apel a acestuia din urmă, motiv de înlăturarea a înființării popririi, angajatorul al cărui șef este ordonator de credite fiind într- un raport financiar public de subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțarea structurilor teritoriale cu personalitate juridică - instituția prefectului-, astfel că și acest motiv de reformare a hotărârii judecătorești apelate va fi respins.
De asemenea nu se poate acorda relevanța afirmată de apelanta debitoare la finalul dezbaterii apelului împrejurării că s-a plătit suma reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 10848,05 lei. Cât timp debitul a cărui achitare se reclamă în procedura execuțională a popririi nu s-a stins, la momentul soluționării cauzei în primă instanță având aceeași întindere determinat de neexecutere, nu se poate pretinde că cererea de validare a popririi a rămas fără obiect, ipoteză distinctă de cea a diminuării debitului total
(128.494 lei drepturi bănești restante și 28.145,55 lei cheltuieli de judecată și de executare) cu suma achitată de 10.848,05 lei . De această împrejurare, în considerarea momentului survenirii ei, tribunalul ia act, constatând că prin ordinul de plată nr.594/(...) (f.41), ulterior rezolvării cauzei de către prima instanță, s-a achitat suma de 10.840,05 lei.
În ceea ce privește aserțiunea apelantei-debitoare din partea finală a concluziilor scrise potrivit căreia cheltuielile de executare sunt nejustificate și nedovedite, aceasta nu poate fi primită, fiind făcută pentru prima dată în calea de atac, și după închiderea dezbaterilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.296 Cod proc.civilă cele două apeluri declarate au fost respinse a nefondate și au fost menținută hotărârea primei instanțe.
Intimatul reclamant T. D. J. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs terțul poprit MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunea intimatului-reclamant, fie pe cale deexcepție, fie ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs terțul poprit a arătat că I. P. - J. B. - N. a fost obligată la plata unor drepturi salariale, că sumele de bani care trebuie plătite intimatului-reclamant, în baza și în executarea Deciziei nr.
125/R/20.(...) pronunțate de Curtea de A. C. intră sub incidența prevederilor
O. nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completări le ulterioare.
Astfel, potrivit art. II alin. 1 din O. nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din O. nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se realizează astfel: a)în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu".
Conform prevederilor art. II alin. (1) și alin. (2) din O. nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completări le ulterioare, procedura de executare silită este suspendată de drept până în anul 2012.
Face mențiunea că T. B.-N. menține în mod eronat sancțiunea dispusă de către Judecătoria Bistrița de amendare a M. cu suma de 500 lei RON, motivat de faptul că instituția a refuzat plata sumelor către creditor, D. G. F., prin S. finanțare administrație publică, din cadrul M. deschizând I. P. - J. B. - N. credite cu dispoziția bugetară nr. 2031/(...) la capitolul 51.01 "AUTORITĂȚII P.E" titlul X "Alte cheltuieli" în sumă de 102.378 lei RON, care se compune din contribuții datorate bugetului consolidat al statului 45.246 lei RON, majorăride întârziere 53.195 lei RON și penalități de întârziere 3.937 lei RON, urmând ca diferența de plată, până la concurența sumei de 128.494 lei RON să fie achitată intimatului-reclamant astfel cum prevede O. nr. 7., cu modificările și completările ulterioare.
Menționează faptul că, măsurile instituite prin O. nr. 7. păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești, măsuri ce au un caracter pozitiv, întrucât așa cum a arătat și mai sus (prin deschiderea creditelor bugetare) recurenta recunoaște obligația de plată a autorității statale, urmând ca efectuarea plăților să se facă eșalonat, prin modalitatea stabilită de actul normativ menționat, context în care apreciem că M.A.1. nu poate fi considerat de rea credință, aplicarea prevederilor legale incidente nefiind un aspect care să fie imputabil instituției.
De asemenea, solicită să se constate faptul că, adoptarea O. nr. 7. a fost motivată de actualul context economic cu care țara noastră se confruntă.
Astfel menționează că, prin D. C. C. nr. 1., a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O. nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale acordate personalului din sectorul bugetar, în motivarea acestei soluții instanța de contencios constituțional constatând că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința G. care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.
II. Potrivit prevederilor art. 456 C. pr.civ., pentru validarea popririi este necesară existența unei creanțe a debitorului față de terțul poprit, astfel încât la momentul eventualei validări a popririi, terțul poprit să fie obligat a plăti direct creditorului urmăritor datoria sa față de debitor.
În aceste condiții reiterează că în situația ordonatorilor de credite bugetare, raporturile dintre aceștia nu sunt de natură obligațională, așa cum sunt definite de prevederile art. 456 C. pr.civ, ci sunt reglementate de prevederile L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și de prevederile legilor bugetare anuale.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordonanța de U. a G. nr. 3. privind organizarea și funcționarea M., cu modificările și completări le ulterioare, ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite. În această calitate, ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
În temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că, M. nu datorează o sumă de bani certă, lichidă și exigibilă I. P. - J. B. - N. pentru a putea avea calitatea de terț poprit în prezenta cauză, reiese că cererea intimatului-reclamant de amendare a instituției este vădit neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 aprilie 2011, I. P. J. B.-N. a solicitat admiterea cererii de recurs, schimbarea hotărârii atacate și înconsecință, în principal să se respingă cererea de validare a proprii formulate de către creditorul T. D. J. ca inadmisibilă, în subsidiar să se respingă cerereade validare a popririi formulată de creditor ca prematură și pe cale de consecință să se dispună desființarea cererii de înființare a popririi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Sentința civilă nr. 3. a T. B.-N. modificată prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C., debitoarea I. P. J. B.-N. a fost obligată să plătească în favoarea creditorului T. D. J. suma de 128.494 lei, cu titlu de despăgubiri bănești restante aferente perioadei (...)-(...), actualizată cu rata inflației până la data de
(...), precum și cheltuieli de judecată.
Întrucât instituția debitoare nu a pus în executare titlurile executorii reprezentate de cele două hotărâri judecătorești, creditorul a inițiat procedura executării silite prin poprire, solicitând prin prezentul demers judiciar validarea acesteia în condițiile art. 460 C.pr.civ..
Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. 1 C.pr.civ., „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente";.
În ceea ce privește calitatea de terț poprit a recurentului Ministerul
Administrației și Internelor, aceasta rezultă din ansamblul reglementărilor legale incidente referitor la raporturile existente între această instituție și debitoare.
Astfel, cum de altfel se arată și prin motivele de recurs, potrivit prevederilor art. 7 alin. 2 din OUG nr. 3. privind organizarea și funcționarea
M., cu modificările și completări le ulterioare, ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite și în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, în cazul de față instituția prefectului, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, însă în conformitate cu prevederile OUG nr. 3. M. A. și I. îi revine obligația de a elabora proiectul de buget al ministerului, de a organiza și de a controla întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite.
Prin urmare, M. A. și I. îi revine obligația de a cuprinde în proiectul de buget sumele necesare achitării obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești și mai departe de alocare a sumelor necesare, în lipsa cărora instituția debitoare se află în imposibilitate de a-și onora obligațiile.
Potrivit art.1 pct.13 din Regulamentul de organizare și funcționare a I. P. județului B.-N., activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul M. A. și I., astfel că având în vedere rolul acestui minister, acela de a finanța instituțiile bugetare aflate în subordine, se constată că sumele atribuite cu titlu de finanțare reprezintă sume „datorate"; în sensul art. 452 alin. 1 C.pr.civ.
Ca atare, Ministerul Administrației și Internelor are calitatea de terț poprit în sensul art. 452 alin. 1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității invocată de recurent sub acest aspect fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul de recurs privind incidența în cauza dedusă judecății a prevederilor OUG nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluriexecutorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completări le ulterioare, Curtea constată, astfel cum s-a reținut atât de prima instanță cât și de instanța de apel, că acest act normativ nu-și găsește aplicabilitate în prezenta cauză în condițiile în care titlul executoriu stabilește drepturi bănești reprezentând drepturi salariale derivate dintr-o concediere nelegală și nicidecum drepturi salariale derivate din neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a unor dispoziții legale sau a unor prevederi conținute în contracte colective de muncă.
Este adevărat că potrivit art. II alin. 1 din O. nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din O. nr. 7., plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, urmează a se plăti eșalonat, începând cu anul 2012, însă actul normativ menționat cuprinde în sfera sa de reglementare acele categorii de drepturi salariale derivate din neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a unor dispoziții legale sau a unor prevederi conținute în contracte colective de muncă și care datorită sferei extinse a subiecților la care se referă reprezintă o pondere semnificativă în cheltuielile bugetare, or, situația creditorului este una distinctă, drepturile salariale conținute de hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii în cauză, reprezintă despăgubiri acordate în condițiile art. 78 C.muncii, derivate dintr-o concediere nelegală.
Recurentul a înțeles să critice hotărârea instanței de apel și sub aspectul menținerii dispoziției de amendare, aceste critici neputând fi primite în condițiile în care din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă refuzul categoric al instituției recurente de a proceda la efectuarea demersurilor necesare în vederea punerii în executare a titlurilor executorii și a satisfacerii astfel creanței stabilită în favoarea creditorului prin acestea.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarate cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de terțul poprit MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva Deciziei civile nr. 10 din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G.IER
G. C.
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Prim G.ier
M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. Nășcuțiu, M. L. B.
| ← Decizia civilă nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4837/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
