Decizia civilă nr. 1783/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1783/R/2011
Ședința din data de 19 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. G. A F. P., precum și recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S., împotriva deciziei civile nr. 135 din 11 martie 2011 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata U. DE Ș. A. ȘI M. V. C.-N., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, consilier juridic A. V., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs formulate de către Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 18 mai 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate U. de Ș. A. și M. V. C.-N., întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 8600 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) Judecătoria C. N. a admis cererea formulată de reclamanta U. de
Ș. A. și M. V. C.-N., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și M. E., C. și I. și a constatat că reclamanta este continuatoarea în drepturi a A. de Î. S. A. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin Lega nr.2746/1929 privind înființarea academalor de înalte studii agronomice, publicata în M. Of. nr.169/(...) s-a dispus înființarea A. de înalte S. A. C.
Ulterior, prin L. nr.3799/1938 privind modificarea și completarea leilor privitoare Ia învățământ superior și special publicată în M. Of. nr.257/(...), Academia de înalte S. A. C. a fost încadrată în Politehnica din Timișoara, iar în anul 1948, în temeiul Decretului nr.175 (M Of.
177/(...)) și a O.ui nr.263.327 al M.ui învățământului P. privind reforma învățământului (publicat în M, Of. nr.249/(...)) Facultatea de A. C. a fost desprinsă clin Politehnica Timișoara, devenind instituție de sine stătătoare sub denumirea de „. A. C.".
Prin O. M. învățământului și Ș.i nr. 4894/(...) a fost aprobată denumirea de „. de Ș. A. C.", iar ulterior prin O. M. învățământului nr.4620/1995 și HG 568/(...) a fost aprobă denumirea de „. de Ș. A. și M. V. C.-N., aceasta din urmă fiind și denumirea actuală a reclamantei.
Rezultă, așadar, din succesiunea actelor normative mai sus menționate că reclamanta este continuatoarea in drepturi a fostei
Academii de înalte S. A. C.
Cât privește susținerea pârâtului S. Român, prin Ministerul
Finanțelor Publice, în sensul că acțiunea reclamantei ar fi inadmisibilă deoarece prin intermediul său, reclamanta a urmărit constatarea unei situații de fapt, iar acest lucru este contrar disp.art.111 C proc. civ. din a căror interpretare reiese că acțiunile în constatare sunt admisibile doar pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, instanța de fond a apreciat această susținere ca fiind vădit nefondată, întrucât, în realitate, în cererea formulată reclamanta tinde la constatarea existenței unui raport juridic de succesiune în drepturi între aceasta și fosta Academie de înalte S. A. C., deci la constatarea existenței unui drept în sensul art.l 11 C proc. civ., iar nu la constatarea unei situații de fapt.
Apreciind că acțiunea reclamantei este admisibilă și din perspectiva celorlalte condiții de admisibilitate impuse de art.111 C. proc. civ. (fiind evident că reclamanta justifică un interes juridic, actual, personal și direct, atât de natură morală, cât și de natură patrimonială în promovarea cererii și, totodată, faptul că aceasta nu are deschisă calea unei cereri în realizare pentru valorificarea pe cale judiciară a pretențiilor sale), instanța de fond a admis-o astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, a constatat că reclamanta este continuatoarea în drepturi a A. de înalte S. A. C.
Prin decizia civilă nr. 135/A/(...) a T.ului C. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de S. ROMÂN PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, M. E., C. ȘI I. împotriva Sentinței civile nr. 8.pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în justificarea interesului pentru care a promovat prezenta acțiune reclamanta a invocat un interes de ordin moral raportat la istoria acesteia ca instituție de învățământ superior cât si un interes material privind bunurile imobile care au fost deținute de antecesorul sau si pe care este îndreptățită sa le revendice de la terțe persoane fizice sau juridice .
Analizând obiectul si folosul practic urmărit prin prezentul demers juridic rezulta ca reclamanta urmărește o recunoaștere a calității sale de continuator al unei instituții de învățământ superior promovând in acest sens o acțiune in constatare.
T.ul a apreciat că cel puțin interesul moral invocat de către reclamanta justifica existenta in speță a unui interes legitim, direct si personal si actual. Astfel interesul de ordin moral urmărit este acela de a putea folosi in "cartea de vizita " a reclamantei, instituție de învățământ superior a împrejurării ca are o tradiție in învățământul superior de specialitate încă de la înființarea A. de Î. S. A. in perioada interbelica. Istoria unei instituții de învățământ superior îi conferă un prestigiu care atrage studenții sa frecventeze cursurile unei anumite universități in defavoarea altora cât si interesul unui cadru didactic fata de o anumita universitate. Același prestigiu si istorie pot duce la nenumărate colaborări științifice sau acorduri de colaborare pe probleme de specialitate inclusiv cu rezultate financiare pentru reclamanta. Ca atare interesul moral invocat este unul incontestabil.
In ce privește interesul de ordin material el poate transpărea si ca o consecința a interesului moral mai sus indicat. Cu referire la unele imobile care pot fi revendicate de la terțe persoane reclamanta a depus CF 20254 C. In aceasta carte funciara inițial erau înscrise bunurile proprietatea S. R., Academia de Î. S. A. C.
In perioada comunista aceleași imobile apar ca intabulate in favoarea S. R. si in administrarea Institutului A. C. In măsura in care reclamanta pretinde ca aceste bunuri au aparținut antecesoarei sale si urmărește ulterior demararea procedurilor de recuperare a acestor imobile interesul material raportat la ele este si el pe deplin justificat raportat la înscrierile din cartea funciara. Nu prezintă importanta daca reclamanta va avea sau nu succes in aceste demersuri fiind suficient pentru justificarea interesului posibilitatea de a face asemenea demersuri bazându-se pe înscrierile din aceasta carte funciara si calitatea sa de continuator al A. de Î. S. A. pe care urmărește sa o dobândească in prezentul litigiu.
Ca atare excepția lipsei de interes a fost in mod corect respinsa de către prima instanța in mod cert reclamanta justificând un interes moral dar si unul patrimonial decurgând din cel moral cit si separat raportat la imobilele posibil a fi recuperate.
In ce privește calitatea procesual pasiva a celor doi pârâți tribunalul a apreciat că pârâții sunt persoanele juridice față de care trebuie sa se realizeze aceasta recunoaștere.
Astfel conform Legii 84/1995 învățământul in general este o activitate care se desfășoară de către stat altfel spus sub apanajul puterii publice fiind o activitate de interes public. In ipoteza in care exercitarea acestei puteri se transfera unui particular prin înființarea unităților de învățământ particular, acest transfer este autorizat de către autoritățile publice abilitate in acest sens. Ca atare câtă vreme învățământul se desfășoară organizează si supraveghează de către stat sau sub autorizarea sa fiind o activitate de interes public, o statuare de genul celei pretinse de către reclamanta de a obține recunoașterea unei istorii universitare ce a început in perioada interbelica se poate realiza doar in contradictoriu cu S. R. reprezentat de M. F. P. conform Decretului Lege
31/1954 si in contradictoriu cu acel minister care asigura in numele S.
R. realizarea in concret a acestei activități inclusiv coordonarea instituțiilor de învățământ superior respectiv conform HG 81/2010 paratul de rândul 2.
T.ul a apreciat ca acestor pârâți nu le poate fi indiferent demersul judiciar din speță cita vreme reclamanta se pretinde continuatoarea unei instituții de învățământ superior de stat, este o instituție de învățământ superior de stat, iar învățământul de stat este organizat, susținut, supravegheat de stat prin ministerul de resort.
Ca atare nu este relevant in speță ce atribuții are pârâtul de rândul 2 ci relevant in speță este ca el coordonează in concret in numele pârâtului de landul 1 activitatea de învățământ in general inclusiv si activitatea de învățământ superior conform HG 81/2010 iar pentru pârâtul de landul 1 relevant in speță este faptul ca este vorba de o problema ce tine de învățământ,activitate care se desfășoară sub patronajul puterii publice conform Legii 84/1995 .
In plus S. R. justifica calitatea procesual pasiva si din perspectiva interesului patrimonial raportat la CF 20254 C. câta vreme apare ca fiind proprietarul tabular al acestor imobile.
In ceea ce privește admisibilitatea acțiunii întemeiate pe prevederile art. 111 C.pr.civ este categoric ca in vederea realizării interesului moral mai sus expus reclamanta nu avea deschisa calea unei acțiuni in realizare. Nici măcar din perspectiva interesului patrimonial in raport cu parații apelanți nu avea deschisa o asemenea acțiune. Astfel in ipoteza in care bunurile care au aparținut antecesoarei reclamantei intimate sunt deținute de terțe persoane după obținerea recunoașterii de continuator din partea statului si a ministerului ce coordonează aceasta activitate publica reclamanta ar putea promova o acțiune in justiție in realizare (revendicare etc). In măsura in care aceleași bunuri se afla in patrimoniul pârâtului de rândul 1 din nou reclamanta nu are deschisa calea unei acțiuni in realizare. Astfel restituirea acestor bunuri se face in baza unor legi speciale așa cum arata si apelantul pârât de rândul 1 inmotivele de apel si nu in temeiul dreptului comun astfel că după obținerea unei hotărâri judecătorești de justificare a calității de persoane îndreptățită se pot promova demersurile necesare recuperării acestor imobile.
Raportat la toate aceste considerente tribunalul a apreciat ca acțiunea din speță este justificata de un interes care îndeplinește cerințele de a fi legitim, actual direct si personal, pârâții au calitate procesual pasiva, iar acțiunea in constatare este admisibila.
M.ivele de apel au vizat doar aceste aspecte nu si temeinicia acțiunii care raportat la actele de la f. 7-19 din dosar este neechivoca așa cum a reținut si prima instanța si necontestata de altfel nici de către pârâți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții S. Român prin M. F. publice și M. E., C., T. și S., solicitând modificarea deciziei atacate, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9
Cod proc.civ., pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat că susținerile instanței de apel cu privire la calitatea lui procesuală pasivă sunt întemeiate pe prevederile art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, deși ulterior aceasta reține că reclamanta este „o instituție de învățământ superior supravegheată de stat prin M. de resort, respectiv M. E., C., T. și S..
Instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 37 alin. 1 din același act normativ, unde se dispune că „statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat dacă ele sunt persoane juridice. De asemenea, niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului";. Prin urmare, S. Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu este dovedită calitatea acestui pârât de titular al unei obligații de recunoaștere în acest sens a reclamantei, de vreme ce calitatea de succesor în drepturi pretinsă de aceasta nu rezultă din propriul statut.
Acțiunea reclamantei este și inadmisibilă, pentru următoarele considerente: reclamanta urmărește un interes de natură patrimonială, care nu poate fi clarificat prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar. Prin acțiunea promovată, reclamanta urmărește ca în contradictoriu cu pârâții să obțină opozabilitatea unei hotărâri judecătorești în sensul constatării calității reclamantei de continuator la
A. de Î. S. A. C., pentru a se deschide astfel calea unei acțiune în revendicare cu privire la imobilele care s-au aflat în patrimoniul acestei instituții de învățământ superior.
Prin urmare, interesul promovării acțiunii de către reclamantă este unul de ordin material și anume, cu privire la imobilele aflate în patrimoniul său anterior anului 1958 și pe care în calitate de continuatoare a A. de Î. S. A. C., ar fi îndreptățită să-l revendice de la terțe persoane fizice sau juridice, existând astfel posibilitatea ca ulteriorreclamanta să promoveze acțiuni ce ar avea ca obiect revendicarea imobilelor aflate în prezent în proprietatea statului.
În motivarea recursului care nu a fost întemeiat în drept decât pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ., pârâtul M. E., C., T. și S. a arătat că ministerul are anumite atribuții față d instituțiile de învățământ, așa cum rezultă din actele normative în vigoare, respectiv art. 141 din legea Învățământului nr. 8471995 cu modificările și completările ulterioare și HG nr. 81/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui E., C., T. și S., cu modificările ulterioare, iar din aceste atribuții nu se pot reține atribuții care să conducă la soluționarea prezentei acțiuni în constatare.
În consecință, pârâtul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și, prin urmare, respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, intimata U. De Ș. A. Și M. V. C.-N. s-a opus admiterii recursurilor, arătând că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor nu poate fi reținută, având în vedere că reclamanta este o instituție publică de învățământ superior de stat, are alocate fonduri de la bugetul de stat prin M. E., C., T. și S. și este supusă verificărilor financiar-contabile cu privire la cheltuirea acestor bani publici.
Examinând recursurile declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs ambii pârâți au solicitat să se constate că nu au calitate procesuală pasivă, susținere nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin L. nr. 2746/1929 privind înființarea Academiilor de Î. S. A., s- a dispus înființarea A. de Î. S. A. C.
Prin Decretul nr. 175/1948 și a O.ui M.ui Învățământului P. privind reforma învățământului, Academia de Î. S. A. C. a devenit isntituție de sine-stătătoare, sub denumirea de „. A. C..
Prin O. M. Învățământului și Ș.i nr. 4894/1991 a fost aprobată denumirea de U. de Ș. A. C., iar ulterior prin HG nr. 5. pentru acordarea autorizației de funcționare provizorie în conformitate cu L. nr.
88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, se autorizează U. de Ș. A. din C. sub denumirea de „. de Ș. A. și M. V. din C.-N.";.
Prin urmare, legal au constatat cele două instanțe, așa cum rezultă din succesiunea actelor normative reținute, că reclamanta este continuatoarea în drepturi a A. de Î. S. A. C., că raportat la dispozițiile art. 111 Cod proc.civ., reclamanta justifică un interes moral în promovarea cererii.
Această recunoaștere a calității reclamantei de succesoare, continuatoare în drepturi, a A. de Î. S. A. C., trebuie făcută în contradictoriu cu cei doi pârâți.
Astfel, L. nr. 84/1995 reglementează organizarea și funcționarea învățământului și prevede că învățământul este o activitate care se desfășoară de către stat., fiind o activitate de interes public. Prin urmare, cererea reclamantei de a obține o recunoaștere a unei istorii universitare ce a început în perioada interbelică se poate realiza doar în contradictoriu cu S. Român.
Conform prevederilor HG nr. 81/2010, art. 2 „M. E., C., T. și S. organizează și conduce sistemul național de educație, învățământ, cercetare, tineret și sport, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate";.
Conform prevederilor art. 171 din L. nr. 84/1995, „instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";, iar conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, „statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații";, iar conform alin. 2 „el participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește alte organe în acest scop";.
Prin urmare, acțiunea reclamantei se poate realiza doar în contradictoriu cu S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice
și M. E., C., T. și S., susținerea intimaților că nu au calitate procesuală pasivă, fiind nefondată.
S. Român justifică calitatea procesuală pasivă și din perspectiva interesului patrimonial al reclamantei, raportat la cartea funciară nr.
20254 C., având în vedere că sub B1-12 S. Român, Academia de Î. S. A.
C., apare ca fiind proprietar tabular al acestor imobile.
Invocarea de către Ministerul Finanțelor Publice în sprijinul poziției sale a art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 este nefondată, atâta vreme cât litigiul este privitor la un raport juridic în care statul figurează în nume propriu, iar textul invocat se referă la faptul că, statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricăror alte organizații socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice, în, acest text de lege fiind vorba despre fapte ilicite săvârșite de organele sale, că acestea obligă însăși persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor.
Acțiunea este admisibilă și prin raportare la dispozițiile art. 111
Cod proc.civ., reclamanta neavând deschisă calea unei acțiuni în realizare în vederea realizării interesului moral, acela de obține o recunoaștere a unei istorii universitare ce a început în perioada interbelică.
Acțiunea în realizare, așa cum susțin recurentele, nu este deschisă reclamantei, în prezent nu este posibilă nici din perspectiva interesului patrimonial, raportat la faptul că, în ipoteza în care bunurile ce au aparținut reclamantei sunt deținute în prezent de terțe persoane sau se află în patrimoniul S. Român, restituirea acestora nefiind posibilă întemeiul dreptului comun, doar după obținerea unei hotărâri judecătorești de justificare a calității de continuatoare în drepturi a A. de Î. S. A., reclamanta putând să efectueze demersurile necesare în vederea recuperării acestor imobile.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. și S. împotriva deciziei civile numărul 135 din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B.
Red. A.I. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.A.M., O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 4400/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 184/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
