Decizia civilă nr. 3164/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie

Dosar nr.(...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3164/R/2011

Ședința publică din 22 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții G. I.,

G. E., G. G. I., G. E., M. F. D., M. V., B. I., B. I., B. G., N. C., M. A., intervenienta H. G., precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN

M. E. ȘI F. împotriva deciziei civile nr. 1. din 18 martie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatul C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza L. nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent B. I., asistat de avocat B. M., care îi reprezintă pe toți reclamanții recurenți, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termen, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului formulat de C. Local al M. C.-N., respingerea în totalitate a apelului promovat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și admiterea integrală a apelului reclamanților și, în consecință, modificarea hotărârii instanței de fond astfel încât să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea S. Român la plata contravalorii prețului de circulație al imobilelor apartamente în privința cărora au fost anulate contractele de vânzare-cumpăre, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Instanța de apel s-a prevalat de existența autorității de lucru judecat, de faptul că sentința civilă nr.1. s-a constatat nerespectarea prevederilor L. nr. 112/1995, însă nu a prezentat nici o motivare în ce privește rațiunea de a da prioritate acestei sentințe și nu celei prin care C. Local a fost obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare numiților G. S. dacă în sensul obligării C. Local C.-N. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare conform legii nr. 112/1995 este rezultatul unui act de judecată pe condițiile

L. nr.112/1995, iar a nega acum acest lucru apreciază că este inadmisibil.

În mod greșit instanța de apel a considerat că la momentul pronunțării hotărârii C. Local nu era deținătorul imobilului. Atâta timp cât C. Local era parte în litigiu avea obligația de înștiința instanța de judecată șipărțile asupra aspectului relevant că urmează să se procedeze la semnare protocolului de predare primire al apartamentelor pe care le ocupă.

În ce privește pretențiile intervenientei H. G. consideră ca fiind greșită, admiterea apelului S. Român prin M. F. P. prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. R. dreptului de proprietate în favoarea statului, prin restabilirea situației anterioare de CF, s-a făcut doar în martie

2007, cu încheierea CF nr. 19629/23 martie 2007. Chiar dacă se ia în considerare acest moment ca fiind cel de început al termenului de prescripție cererea formulată de intervenientă este în interiorul termenului de prescripție.

În ce privește recursul declarat de către pârâtul S. Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea acestuia.

C U R T E A:

Prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. (...) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. C.-N. raportat la petitul 2 subsidiar din cererea de chemare în judecată.

Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. I. și G. E., G. G. I. și G. E. M. F. D. și M.

V., B. I., B. I., B. G., N. C., M. A. și de intervenienta H. G., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. E. și F. și C. local al M. C.-N..

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

29.399,84 lei în favoarea reclamanților G. I. și G. E., reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 13 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40045/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

26.796,98 lei în favoarea reclamanților G. G. I. și G. E. reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 15 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40318/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

20.187,62 lei în favoarea reclamanților M. F. D. și M. V. reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 16 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40227/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

46.136,22 lei în favoarea reclamantului B. I., reprezentând prețul actualizat aferent cotei de 79,83% pentru apartamentul nr. 5 din C.-N., P-ța M. V.l nr.

1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40141/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

11.584,69 lei în favoarea reclamantului B. I. reprezentând prețul actualizat aferent cotei de 20,17% pentru apartamentul nr. 5 din C.-N., P-ța M. V.l nr.

1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40142/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

32.646,02 lei în favoarea reclamantei B. G., reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 12 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40047/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

31.435,07 lei în favoarea reclamantelor N. C. și M. A., reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 14 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40095/(...).

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de

19.265,83 lei în favoarea reclamantei H. G. reprezentând prețul actualizatpentru apartamentul nr. 7 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 40108/(...).

A fost obligat pârâtul C. local al M. C.-N. la plata sumei de 2924 lei în favoarea reclamanților G. I. și G. E. reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 13 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1 jud. C.

A fost obligat pârâtul C. local al M. C.-N. la plata sumei de 30.595 lei în favoarea reclamanților M. F. D. și M. V., reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 16 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1 jud. C.

A fost obligat pârâtul C. local al M. C.-N. la plata sumei de 9112 lei în favoarea reclamantelor N. C., M. A. reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 14 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1 jud. C.

A fost obligat pârâtul S. Român prin M. E. și F. la plata sumei de 2000 lei în favoarea reclamanților, reprezentând contravaloarea onorariului d-nei expert S. M. E.

A fost obligat pârâtul C. local al M. C.-N. la plata sumei de 450 lei în favoarea reclamanților G. I., G. E., M. F. D., M. V., N. C. și M. A. reprezentând parte din onorariul achitat d-nei expert V. D.

Au fost obligați pârâții, în solidar la plata sumei de 2000 lei în favoarea reclamanților, reprezentând onorariu avocațial.

Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate de reclamanți, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele: Prin sentința civila nr. 11039/(...) pronuntata de J. C.-N. in dosarul nr.

14271/2004 s-a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vânzare- cumpărare prin care reclamantii, respectiv intervenienta au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 5,7,12,13,14,15,16 situate in C.-N., P-ta M. V.l nr. 1, contracte cu numărul 40108/(...), 40142/(...), 40141/(...),

40318/(...), 40047/(...), 40227/(...), 40095/(...), 40045/(...), încheiate in baza

L. nr. 112/1995. instanța a dispus rectificarea cărților funciare nr. 1., 1. si a cărților funciare nou formate in urma dezmembrărilor asupra imobilelor, si restabilirea situației anterioare de CF in favoarea S. R.. Instanța a reținut ca imobilele nu puteau fi înstrăinate in temeiul L. nr. 112/1995 deoarece sfera de aplicarea acestei legi cuprindea doar imobilele preluate de stat aparținând proprietarilor persoane fizice or, in prezenta cauza, imobilul fusese preluat de la E. R. din Ardeal. S. civila nr. 1. a rămas definitiva prin hotărârea nr.

450/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul cu nr. 1418/2006 si irevocabila prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C., pronunțată in dosarul cu nr. (...).

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C.

Local al M. C.-N. fata de petitul având ca obiect obligarea la plata contravalorii imbunatatirior efectuate de reclamantii G., M., N. si M. la apartamentele nr. 13, 14 si 16 instanta a retinut ca aceasta aparare nu este intemeiata pentru urmatoarele considerente: Textul legal incident este art. 48 din L. nr. 10/2001, conform caruia ";(1) Chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile necesare si utile. (2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.";

Având in vedere obiectul si scopul L. nr. 10/2001, care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, instanta apreciaza ca prin ";. indreptatita"; se intelege fostul proprietar deposedat abuziv de stat, căruia i serestituie imobilul in natura. Conform art. 25 al. 4 din L. nr. 10/2001 ";decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.";

In situatia de fata, reclamanților le-au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare ca urmare a demersurilor efectuate de E. R. din Ardeal. In urma rămânerii definitive a sentinței prin care s-a admis cererea Eparhiei privind anularea contractelor, s-a rectificat situatia de carte funciara in sensul reînscrierii in calitate de proprietar a S. R., in administrarea operativa a C. Local al M. C.-N. (f.nr. 260, 265, 269, 275). Din demersurile efectuate in baza rolului activ al instantei pentru a lamuri situația juridica a apartamentelor ce fac obiectul prezentului litigiu, in special a apartamentelor nr. 12,13,16 cu privire la care au fost depuse putut localiza cărțile funciare, paratul C. local a comunicat protocolul de predare-primire a imobilului din P-ta M. V.l nr. 1 încheiat la data de (...) care nu includea apartamentele ce face obiectul prezentei cauze. Art. 4 din protocol prevede ca apartamentele care au fost vândute nu fac obiectul actului. Din actele comunicate de C. local reiese ca pana in prezent aceste apartamente nu au fost predate Eparhiei Reformate din Ardeal.

In speță, instanța nu poate retine ca E. este persoana impotriva careia reclamantii erau tinuti sa se indrepte pentru plata imbunatatirilor aduse, din moment ce nu s-a emis vreo dispozitie de restituire in favoarea acestei persoane juridice si nu i s-au predat apartamentele, iar pe de alta parte, S. R. prin C. local figurează in continuare ca proprietar al imobilelor. In plus, C. local a fost parte contractanta, in calitate de vanzator in contractele încheiate in temeiul L. nr. 112/1995.

Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a C. Local al M. C.-N., ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei, cu privire la solicitarea reclamantilor avand ca obiect restituirea pretului de piata al apartamentelor instanta a retinut urmatoarele: Conform prevederilor art.50 și 50¹ din L. nr.10/2001, așa cum a fost modificata prin L. nr.1., sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul L. nr.112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. Însa legiuitorul a înțeles să facă o distincție între contractele încheiate cu respectarea L. nr. 112/1995 și contractele încheiate cu încălcarea dispozițiilor acestei legi.

Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.112/1995 si care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art.50 al.2 si 3 din L. nr.10/2001.

Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.112/1995 si au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art.50 al.2¹ si 3, precum si art.50¹ din L. nr.10/2001.

Având în vedere cele de mai sus, instanța constata ca pentru a fi admisa acțiunea reclamanților si a intervenientei avand ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor apartamente, preț stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, este necesar sa fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art. 50¹ din L. nr. 10/2001 respectiv: - reclamantii/. sa fi cumpărat in temeiul L. nr. 112/1995 un imobil, iar prețul sa fi fost achitat; -contractele de vânzare-cumpărare sa fi fost desființate printr-o hotărâre judecătorească definitiva si irevocabila; - acele contracte sa fi fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr.112/1995.

Prin contractele nr. 40108/(...), 40142/(...), 40141/(...), 40318/(...),

40047/(...), 40227/(...), 40095/(...), 40045/(...), incheiate in baza L. nr.

112/1995, reclamantii si intervenienta au facut dovada ca au cumparat imobilele apartamente cu nr. 5,7,12,13,14,15,16 situate in C.-N., P-ta M. V.l nr. 1. Contractele au fost desfiintate prin S. civila nr. 1., definitiva prin hotararea nr. 450/(...) pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul cu nr.

1418/2006 si irevocabila prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C., pronuntata in dosarul cu nr. (...).

Însa contractele de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții nu au fost încheiate cu respectarea L. nr.112/1995. J. C.-N. a reținut în sentința la care s-a făcut referire mai sus că vânzarea s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor acestei legi, deoarece imobilul in care se află apartamentele nu a fost preluat de S. R. de la persoane fizice, ci de la o persoana juridica, aspect retinut atat in hotararea T.ui C., cat si in decizia C. de A.

Considerentele acestor hotărâri, care au fost pronunțate in contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauza, au trecut in puterea lucrului judecat, iar aceste aspecte nu mai pot fi repuse in discuție in prezenta cauza, ci se impun instanței, dată fiind obligativitatea hotărârilor judecătorești. Puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătorești care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, care explica dispozitivul si se reflecta in el.

Deoarece nu este îndeplinita una din condițiile prevăzute de art. 50¹ din

L. nr. 10/2001, instanța apreciază ca nu sunt întemeiate pretențiile reclamanților si a intervenientei cu privire la prețul de piață al imobilelor apartamente mai sus menționate.

Cu privire la cererea reclamanților si a intervenientei de a li se acorda, in subsidiar, pretul actualizat al imobilelor apartamente, instanța a admis-o având in vedere dispozițiile art. 50 al 2 si 3, precum si considerentele mai sus expuse. Cuantumul prețului actualizat pentru fiecare apartament a fost determinat prin expertiza contabila întocmita de d-na expert S. M. E.

Instanta a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice sa resituie pretul actualizat al imobilelor, in conformitate cu concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauză.

Fata de solicitarea reclamanților de a li se acorda diferența dintre prețul actualizat si prețul de piață cu titlu de daune interese in temeiul raspunderii pentru evicțiune a statului, se retine ca art. 50 din L. nr. 10/2001 este o norma speciala fata de dispozitiile art. 1337-1351 C. civ., care limiteaza expres raspunderea statului doar la pretul actualizat al imobilelor. Pe de alta parte, pierderea proprietatii asupra apartamentelor se datoreaza încălcării dispozițiilor L. nr. 112/1995, act normativ ce trebuia cunoscut de ambele părți contractante, astfel ca si reclamantii sunt in culpa deoarece au cunoscut sau puteau cunoaste, faptul ca imobilele lor nu intrau sub incidenta acestei legi, ceea ce a reprezentat cauza evicțiunii.

Cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor instanța retine ca reclamantii sunt indreptățiti la plata acestor sume in temeiul art. 48 din L. nr. 10/2001.

Astfel, din concluziile raportului de expertiza in constructii, intocmit de d-na expert V. D. necontestat de nici una din parti, reclamantii G. I. si E. sunt indreptatiti la suma de 2.924 lei reprezentând îmbunătățirile aduse apartamentului nr. 13 din imobil, reclamanții M. F. D. si V. la suma de

30.595 reprezentând imbunatatirile aduse apartamentului cu nr. 16 iar reclamantele N. C. si M. A. la plata sumei de 9112 lei pentru imbunatatirile aduse apartamentului cu nr. 14.

Paratul C. Local al M. C.-N. este dator sa achite aceste despagubiri deoarece el a avut calitatea de vânzător si in urma anularii înscrierilor referitoare la dreptul de proprietate al reclamantilor în cărțile funciare imobilele se afla in administrarea sa. Din culpa autorităților locale, imobilele apartamente nu au fost predate Eparhiei Reformate din Ardeal, care nu poate să-și exercite dreptul de proprietate asupra lor, astfel ca stabilirea acestor sume in sarcina sa ar fi o obligatie lipsita de cauza. D. cum s-a aratat mai sus, instanta apreciaza ca prin ";. indreptatita"; se intelege fostul proprietar deposedat abuziv de stat, caruia i se restituie imobilul in natura, or, in situatia de fata nu s-a procedat la restituirea acestor apartamente in favoarea Eparhiei Reformate si nici nu se poate determina care este stadiul procedurii de restituire.

Prevederile art. 48 din L. nr. 10-2001 reprezinta in fapt o ilustrare a efectelor acțiunii în revendicare (cu privire la posesor) astfel că cel obligat la plata despagubirilor „persoana indreptățită"; va fi proprietarul.

Prin urmare, instanța a obligat paratul C. local al M. C.-N. la plata sumei de 2924 lei în favoarea reclamanților G. I. și G. E. reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 13 din C.-N., P- ța M. V.l nr. 1 jud. C.; la plata sumei de 30.595 lei în favoarea reclamanților M. F. D. și M. V. reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 16 din C.-N., P-ța M. V.l nr. 1 jud. C. și, respectiv la plata sumei de 9112 lei în favoarea reclamantelor N. C., M. A. reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul nr. 14 din C.-N., P- ța M. V.l nr. 1 jud. C.

Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de reclamanți, dat fiind ca actiunea a fost admisa in parte, sunt incidente dispozițiile art. 276 C.pr. civ. instanța a apreciat in funcție de culpa procesuala a părților.

Instanța a admis pretențiile formulate în contradictoriu cu C. local având ca obiect la plata despăgubirilor pentru îmbunătățiri, astfel că a obligat acest pârât la plata unei părți din onorariul d-nei expert în construcții V. D., în suma de 450 lei.

Deoarece capătul de cerere având ca obiect plata prețului actualizat al apartamentelor a fost admis în contradictoriu cu S. Român prin M. F. P., față de poziția adoptată de acest pârât, care a solicitat respingerea cererii pe cale de excepție, instanța l-a obligat la plata sumei de 2000 lei în favoarea reclamanților și a intervenientei, reprezentând contravaloarea onorariului d- nei expert contabil S. M. E.

Raportat la cuantumul sumei pretinse de reclamanți si intervenientă cu titlu de onorariu avocațial, având în vedere partea din pretențiile deduse judecății care a fost admisă, instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata sumei de 2000 lei reprezentând parte din onorariu avocațial.

Prin decizia civilă nr. 153/(...) a T.ui C., a fost admis apelul formulat de apelantul pârât C. Local al M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), în dosar nr. (...), care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și respingerii cererii de chemare în judecată față de C. local al municipiului C.-N., având ca obiect contravaloare îmbunătățiri, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Prin aceeași sentință a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul

S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleași sentințe, carea fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește suma de 17.175,77 lei din cererea de intervenție în interes propriu și a fost respinsâ cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta H. G., ca fiind prescrisă pentru suma de 17.175,77 lei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată la fond, în favoarea reclamanților, în părți egale și suma de 2.000 lei, în favoarea reclamanților și a intervenientei, în părți egale.

A fost respins apelul formulat de apelanții reclamanți G. I., G. E., G. G.

I., G. E., M. F. D., M. V., B. I., B. I., B. G., N. C., M. A. și H. G., împotriva aceleași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la apelul formulat de reclamanți și intervenientă:

Așa cum corect a reținut prima instanță, faptul că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în favoarea reclamanților și a intervenientei nu au fost respectate prevederile L. 112/1995, a fost reținut cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., rămasă irevocabilă. A., acest aspect nu poate fi repus în discuție.

Nici în ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanții G. I. și E. situația nu este diferită. Astfel, chiar dacă aceștia au obținut o hotărâre judecătorească de obligare a consiliului local la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se observă din contractul încheiat între aceste părți că nu a fost încheiat în baza unei hotărâri judecătorești, ci în urma aprobării cererii formulată de G., astfel cum este specificat în contract (a se vedea contractul nr. 40045/(...), încheiat între C. local C.-N. și G. I. și soția E., depus în copie la fila 38 din dosarul de fond). În plus, art. 50 ind. 1 din L. nr. 10/2001 se referă la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea L. 1132/1995, fără a face distincție dacă aceste contractele au fost încheiate în baza unei hotărâri judecătorești sau nu.

În mod temeinic s-a reținut de către prima instanță că, nefiind aplicabile prevederile art. 50 ind. 1 din L. nr. 10/2001, nu se pot acorda reclamanților și intervenientei despăgubiri egale cu valoarea actuală de circulație a apartamentelor în discuție.

Reclamanții și intervenienta nu sunt îndreptățiți la acordarea valorii de circulație nici în temeiul răspunderii pentru evicțiune, pentru că, așa cum se arată în literatura de specialitate, răspunderea pentru evicțiune nu poate fi antrenată în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat pentru încălcarea legii, întrucât o condiție a angajării răspunderii pentru evicțiune este necunoașterea cauzei de evicțiune de către cumpărător. Ori, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, deci nici reclamanții nu pot susține cu temei că n-au cunoscut că nu era respectată legea la momentul încheierii contractelor lor de vânzare-cumpărare.

Susținerea apelanților reclamanți că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu au avut cunoștință de predarea imobilului către E. R. și nu au putut să-și extindă acțiunea împotriva acesteia, nu a putut fi reținută. Protocolul de predare-preluare a imobilului, încheiat de C. local C.- N. în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, a fost întocmit la data de

13.01.201, deci după pronunțarea hotărârii de către prima instanță.

Dar, tot din acest protocol rezultă că, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, și anume la data de (...), a fost emisă Decizia nr. 2355, de către C. de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, împrejurare de care reclamanții ar fi putut lua lacunoștință, dacă s-ar fi interesat. T. această împrejurare, și anume faptul că imobilul fusese restituit Eparhiei Reformate din Ardeal, încă din data de (...), duce la admiterea apelului formulat în cauză de către C. local C.-N., cu privire la obligarea acestuia la plata îmbunătățirilor aduse de reclamanți imobilului. Astfel, potrivit art. 48 din L. 10/2001, obligația de a restitui valoarea îmbunătățirilor imobilului revine persoanei îndreptățite, adică persoanei căreia i-a fost restituit imobilul. Cum C. local nu mai era deținătorul imobilului, la data pronunțării hotărârii, tribunalul va admite apelul acestuia și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. local C.-N. și respingerii cererii de chemare în judecată față de acest pârât, având ca obiect contravaloare îmbunătățiri, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Pe cale de consecință, ca urmare a respingerii pretențiilor reclamanților privind îmbunătățirile, față de pârâtul C. local C.-N., nu vor fi acordate cheltuielile de judecată aferente acestui petit, constând în onorariul pentru expertiza în construcții efectuată de d-na expert V. D., în sumă de 450 lei și partea din onorariul avocațial aferentă acestor pretenții.

În ce privește apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice:

Susținerile M.ui F. P. că nu S. Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ci Ministerul Finanțelor Publice, trebuia obligat la plata prețului actualizat, în temeiul art. 50 pct. 3 din L. 10/2001, nu justifică schimbarea sentinței atacate, constituind doar un formalism excesiv, în condițiile în care, evident, plățile se fac de către Ministerul Finanțelor Publice și acesta este trecut în sentință ca fiind obligat la plată.

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât cu privire la cererea de intervenție, această excepție a fost admisă doar în ce privește suma de 17.175,77 lei. În acest sens, instanța a reținut din actele depuse la filele 112, 113 din dosarul de fond, că intervenienta a achitat în rate prețul de cumpărare a apartamentului, astfel încât pentru fiecare rată curge separat termenul de prescripție de 3 ani, potrivit cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. A., raportat la data introducerii cererii de restituire a prețului actualizat de către intervenienta H. G., adică (...), era prescrisă cererea de restituire a ratelor achitate până la data de (...). Conform expertizei întocmită în cauză (a se vedea fila 181), suma prescrisă, actualizată cu indicii de inflație, este de 17.175,77 lei.

T. a apreciat că de la momentul plății fiecărei rate a început să curgă prescripția, conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958, ratele fiind achitate până în 2009, conform adeverinței eliberată de C. local C.-N. și nu de la momentul indicat de apelantul pârât ca fiind data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ((...)), întrucât statul a continuat să încaseze ratele din preț chiar și după anularea contractului, fapt ce constituie îmbogățire fără just temei.

Susținerile apelantului că intervenienta nu a dovedit că este îndreptățită la restituirea întregii sume, întrucât nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare, nu au putut fi reținute. Astfel, apartamentul a fost cumpărat de către intervenienta H. G. împreună cu soțul său, H. I. Acesta a decedat la data de (...), având ca moștenitoare pe soția H. G. și fiica H. E. C., conform certificatului de calitate de moștenitor depus în copie la fila 108 din dosarul de fond. F. H. E. C. a decedat ulterior, la data de (...), conform certificatului de deces de la fila 110, astfel că H. G. justifică calitatea procesuală, atât înnume propriu, cât și ca unică moștenitoare rămasă în viață după soțul ei H.

I.

În consecință, apelul formulat cu privire la cererea de intervenție a fost admis în parte și, reținând că a intervenit prescripția pentru suma de

17.175,77 lei, sentința apelată a fost schimbată în această privință, menținându-se soluția în ce privește restul sumei cu titlu de preț actualizat.

De asemenea, tribunalul a apreciat că apelul formulat de către Ministerul Finanțelor Publice cu privire la cheltuielile de judecată acordate la fond este întemeiat în parte, și anume în privința greșitei aplicări a disp. art. 277 C.pr.civ. Astfel, instanța a constatat că pârâții nu pot fi obligați în solidar la cheltuieli de judecată, nefiind în raport de solidaritate.

T. a înlăturat susținerile M.ui F. P. că nu se află în culpă procesuală și astfel, ar trebui exonerat de la plata cheltuielilor de judecată. Câtă vreme acordul de principiu exprimat prin întâmpinarea depusă la fond, cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului actualizat, este doar formală, plățile nefăcându-se în lipsa unei hotărâri judecătorești și pârâtul este căzut în aceste pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligat să plătească reclamanților și intervenientei cheltuielile de judecată aferente petitului admis față de acest pârât, și anume onorariul pentru expertiza contabilă efectuată de d-na expert S. M. E. pentru actualizarea prețului achitat cu indicele de inflație, în sumă totală de 2.000 lei (500 lei + 1.5000 lei), suportată de reclamanți și intervenientă împreună, precum și o parte din onorariul avocațial suportat de reclamanți, aferentă pretențiilor admise, și anume suma totală de 1.500 lei, ce urmează a se împărți în părți egale între reclamanți, apreciindu-se că munca depusă de reprezentantul ales al acestora a fost egală pentru fiecare, în privința pretențiilor admise, sumele fiind justificate prin chitanțele depuse la filele 308-314, intervenienta nefăcând dovada achitării onorariului avocațial.

Au fost fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în apel, dat fiind că doar apelanții reclamanți și intervenienta au solicitat cheltuieli de judecată în apel, apelul acestora fiind respins.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții și intervenienta H. G., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de C. Local al municipiului C.-N., respingerii în totalitate a apelului formulat de S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, admiterea apelului declarat de ei și în consecință, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului S. Român la plata prețului de circulație al imobilelor în privința cărora au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 313

Cod proc.civ., recurenții au arătat următoarele:

Argumentele invocate de instanța de apel sunt nefondate, instanța se prevalează de existența autorității de lucru judecat, respectiv de faptul că prin sentința civilă nr. 1. s-a constatat nerespectarea prevederilor L. nr.

112/1995, motiv pentru care nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 50¹ din L. nr.10/2001. Instanța nu prezintă însă nici un fel de motive pentru care se poate da prioritate acestei sentințe și nu sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., prin care C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat să încheie cu reclamanții G. I. și G. E.

Această din urmă sentință se bucură în egală măsură de autoritate de lucru judecat, iar efetul puterii d lucru judecat se impune a fost respectat în cauză, pentru că, în acel litigiu s-a verificat în ce privește apartamentul nr.

13 dacă sunt îndeplinite condițiile L. nr. 112/1995 pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar soluția pronunțată de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile L. nr. 112/1995 este rezultatul unui act de judecată în condițiile acestui act normativ, iar a nega acest lucru este inadmisibil.

R. au mai solicitat instanței să țină seama de principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria sa turpitudine pentru a beneficia de efectele unui act juridic sau pentru a fi exonerat de răspunderea ce îi revine. Specific raporturilor dintre reclamanți, intervenientă pe de o parte și pârâtul S. Român pe de altă parte, este dat de aceea că au fost respectate atât condițiile generale de aplicare ale L. nr. 112/1995, cât și cele speciale de încheiere a actelor de vânzare-cumpărare prev. de art. 9 și 26 din lege.

Elementele definitorii ale titlului statului și ale îndreptățirii acestuia de a vinde erau cunoscute și verificate de reprezentanții statului, iar cumpărătorii imobilelor puteau cunoaște aceste elemente numai în măsura în care erau prezentate de acești reprezentanți. De cele mai multe ori, mențiunile cuprinse în cartea funciară nu au relevat decât elemente de aparență în privința titlului statului, care, combinate cu atributul de dispoziție al acestuia, a condus la concluzia existenței îndreptățirii statului de a vinde acest imobil. O soluție contrară ar echivala cu invocarea propriei culpe de către statul vânzător și transpunerea acesteia în sarcina cumpărătorilor, ceea ce nu este numai imoral, dar și incorect din punct de vedere juridic.

Analizând această problemă pe planul dispozițiilor Convenției

Europene argumentul instanței în sensul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii înseamnă a exclude de plano buna credință a cumpărătorilor imobilelor în temeiul L. nr. 112/1995 și negarea culpei statului, fapt ce echivalează cu o încălcare a prev. art. 1 din protocolul 1 la C.

În completarea acestor motive, recurenții au mai arătat că prin perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare în anul 2000, apartamentele cumpărate au intrat în patrimoniul fiecăruia dintre ei, astfel că la acea dată erau titularii unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, iar C. prin jurisprudența sa a apreciat constant că cumpărătorul căruia i s-a anulat contratul de vânzare-cumpărare nu trebuie să fie pus în situația de a suporta ponderea responsabilității statului, care a confiscat în trecut aceste bunuri și a procedat ulterior la înstrăinarea lor, aceasta fiind în concepția curții o sarcină excesivă disproporționată.

În speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 din Convenție, cu privire la stabilirea reparației echitabile, neexistând nico justificare ca pentru lipsirea lor de proprietate să li se aplice un tratament diferit.

Cu privire la admiterea apelului C. Local al municipiului C.-N. și respingerea cererilor de plată a contravalorii sporului de valoare adus apartamentelor, recurenții au arătat că soluția instanței de apel este criticabilă, deoarece nu ei sunt cei căror li se poate invoca vreo culpă procesuală. Atâta vreme cât C. Local al municipiului C.-N. era parte în acest litigiu, avea obligația de a înștiința instanța și părțile asupra faptului că urmează să se procedeze la semnarea protocolului de predare-primire a apartamentelor în litigiu.

În egală măsură față de ei, exhibarea calității de deținător a imobilului de către E. reformată din Ardeal trebuie analizată prin prisma înscrierilor de

CF și prin prisma faptului că ei nu erau obligați să facă demersuri pentru identificarea imobilului, atâta vreme cât prin hotărâre judecătorească s-a dispus nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și restabilire a situațieianterioare de CF, ceea ce a însemnat revenirea la dreptul de proprietate în favoarea S. Român. Acest lucru este confirmat și de faptul că predarea imobilului în favoarea Eparhiei reformate s-a făcut ulterior hotărârii judecătorești prin protocolul de predare-primire, astfel că după acel moment cel care a recăpătat proprietatea era ținut să-și asume calitatea de deținător al imobilului sau C. Local al municipiului C.-N. să le-o aducă la cunoștință în mod direct pentru a exclude opozabilitatea de CF care a menținut aparent această calitate în favoarea lor.

Acesta este motivul pentru care, pentru o corectă soluționare pe lan procedural a pretențiilor lor au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu privire la cererea intervenientei H. G., recurenta a arătat că soluția instanței de apel prin admiterea apelului S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune este nelegală. Aceasta pentru că, după pronunțarea hotărârii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare al intervnientei, statul a continuat să încaseze de la aceasta sume de bani care reprezentau rate și dobânzi datorate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, astfel că prin încasarea acestor sume statul a recunoscut intervenientei dreptul ei asupra apartamentului ca drept de proprietate.

Din acest motiv, temeiul restituirii tuturor sumelor pe care statul le datorează intervenientei se circumscrie unui fapt juridic, fie ilicit, fie plată nedatorată sau îmbogățire fără justă cauză, iar momentul de la care a luat naștere dreptul intervenientei de a pretinde restituirea acesteia din partea statului este octombrie 2009.

Chiar luând în considerare luna martie 2007 când s-a făcut reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea S. Român ca fiind începutul termenului de prescripție, cererea formulată de intervenientă este în interiorul termenului de prescripție.

Împotriva deciziei nr. 153/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a declarat recurs în termenul legal și pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 15469/(...) și a încheierii din (...) și în consecință, respingerea acțiunii față de el ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intervnientei H. G. și respingerea acțiunii reclamanților, iar în consecință, exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

Cod proc.civ., pârâtul a arătat faptul că din dispozițiile art. 50 pct. 3 din L. nr.10/2001 rezultă că Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu are calitate procesuală în acțiunile ce au ca obiect restituirea prețului actualizat achitat în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare care a fost ulterior anulat printr-o hotărâre judecătorească și nu în reprezentarea statului.

În ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienta H. G., raportat la prev. art. 1 coroborate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul intervenientei de a solicita restituirea prețului achitat pentru achiziționarea apartamentului în litigiu a luat naștere la data pronunțării deciziei C. de A. C. nr. 2361/(...), astfel că, la data formulării cererii de intervenție în interes propriu, (...), dreptul intervenientei era prescris.

Pârâtul a mai invocat faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de intervenienta și soțul ei care a decedat, moștenitoare fiind intervenienta și fiica acesteia, care la rândul ei a decedat la data de (...), iar intervenienta nu a făcut dovada calității de moștenitoare după aceasta.

Examinând recursul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

În anul 2000 reclamanții au cumpărat de la pârâtul C. Local al municipiului C.-N. apartamentele situate în C.-N., Piața M. V. nr. 1, înscrise în CF 5646 nr. top 773, contractele fiind încheiate în baza L. 112/1995.

Imobilul a fost înscris inițial în CF 5646 C., nr. top 773 și a avut ca proprietar E. R. din Ardeal la B 1, iar apoi la B 3, S. Român în folosința M.ui

Învățământului P. în baza Decretelului nr. (...).

Prin sentința civilă nr. 11039 din 28 noiembrie 2005 a J. C.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr. 2361 din 23 octombrie 2006 a C. de A. C., s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanți cu pârâtul S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților și restabilirea situației anterioare de CF în favoarea S. Român.

La pronunțarea acestei sentințe s-a reținut că, conform art. 1 din L. nr. 112/1995 sfera imobilelor ce intrau sub incidența L. nr. 112/1995 era clar delimitată astfel: „foștii proprietari, persoane fizice, ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după data de 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege";. Imobilul în litigiu nu a aparținut unei persoane fizice, ci Eparhiei R. din Ardeal, astfel că imobilul nu intră sub incidența L. nr. 112/1995, fiind exclus dreptul chiriașilor de a opta pentru cumpărarea imobilului.

Aceeași instanță a mai reținut că reclamanții nu au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. I. motivului de necunoașterea legii este înlăturat de dispozițiile clare ale L. nr. 112/1995 referitoare la domeniul de aplicare, cât și de posibilitatea studierii cărții funciare, modalitate prin care se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care S. Român a preluat imobilul.

În această cauză, s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 284 din 7 aprilie 2005, care a reținut că „garantarea și ocrotirea proprietății private operează doar în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu poate interveni protecția constituțională a unui drept care nu este legal dobândit";.

Este real că prin sentința civilă nr. 1154 din 2 februarie 1999, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat să încheie cu o parte dintre reclamanți contracte de vânzare-cumpărare. R. omit însă să observe că instanța a dispus obligarea pârâtului să încheie contracte de vânzare- cumpărare „cu prețul și în condițiile L. nr. 112/1995";, și că contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza acelei hotărâri judecătorești nu pot acoperi viciile de fond ale contractelor sau că nu se poate constata nulitatea absolută (motiv de ordine publică) a contractelor de vânzare-cumpărare, nulitate generată de nesocotirea la momentul încheierii contractelor a dispozițiilor legale imperative în vigoare în momentul încheierii lor.

Prin urmare, instanța de fond în mod legal se raportează la reținerile din sentința civilă nr. 1., iar susținerile recurenților că și sentința civilă nr.

1. se bucură, în egală măsură de autoritate de lucru judecat, iar efectul puterii de lucru judecat al acesteia se impune a fi respectat în cauză, sunt înlăturate de reținerile din aliniatele precedente.

Noua reglementare a L. nr. 1. reconsideră poziția față de chiriașii de bună credință care au pierdut dreptul de proprietate prin hotărârijudecătorești definitive și irevocabile, în sensul că, au dreptul de a obține valoarea de piață a acestor imobile, așa cum de altfel rezultă și din expunerea de motive a inițiatorului L. nr. 1., susținute în primul rând din perspectiva aplicării principiului echității sociale.

Art. 50^{1 alin. 2 din L. nr. 10/2001, prevede că „. sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.}

112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru";, iar alin. 3 prevede că „ restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor

Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr.

112/1995, cu modificările ulterioare";.

Conform art. 50 alin. 2 ^{1 așa cum a fost modificat prin L. nr. 1., „. sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru."}

Curtea constată că textele arătate nu ocrotesc în mod egal dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași în temeiul L. nr. 112/1995. Principiul egalității impune aplicarea aceluiași tratament juridic unor persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, este evident că, în speță, reclamanții se află în situații juridice diferite. Astfel, apare ca echitabilă soluția ca prima categorie să beneficieze de plata unor despăgubiri ca urmare a desființării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil la prețul de circulație al imobilelor care să permită cumpărarea unei noi locuințe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit prețul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare în acel moment.

În ce privește a doua categorie de persoane care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu nerespectarea L. nr. 112/1995, acestea sunt lovite de nulitate absolută și ca atare, și despăgubirile obținute sunt diferite față de prima categorie.

Împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile L. nr. 112/1995 cu privire la condițiile de înstrăinare a imobilelor cu destinația de locuință, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestora, dă expresie propriei culpe, iar potrivit principiului „nemo autitor propriam turpitudinem allegam"; lipsește de îndreptățire critica recurenților.

Nu se poate reține incidența art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., în sensul recunoașterii unui „bun"; în patrimoniul reclamanților și intervenientei, deoarece aceștia au fost copărtași la perfectarea unui act fraudulos fără respectarea normelor imperative ale legii, nu se poate invoca

„buna credință"; la momentul cumpărării, care le-ar crea eventual „speranța legitimă"; față de bunul respectiv.

În ce privește motivele de recurs invocate de intervenienta H. G., curtea reține că excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenientei a fost în mod legal admisă pentru suma de 17.175,77 lei, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, prețul de piață al imobilelor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în baza

L. nr. 112/1995, se poate solicita în termen de 3 ani de la data la care aceste contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

În speță intervenienta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

40095 în data de (...), contract prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu și care a fost anulat prin decizia civilă nr.

2361/(...) a C. de A. C.

Intervenienta a achitat în rate prețul de vânzare-cumpărare a apartamentului, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora, „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita";. Cererea de restituire a prețului fiind introdusă de intervenienta H. G. la data de (...), rezultă că cererea de restituire a prețului era prescrisă pentru ratele achitate până la data de (...).

În ce privește motivul de recurs privind respingerea cererii de obligarea pârâtului la plata contravalorii sporului de valoare adus apartamentelor prin îmbunătățirile efectuate, curtea reține următoarele: Conform prev. art. 48 din L. nr.10/2001, „chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare";, iar conform alin.4, „valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește pe bază de expertiză";.

În speță, prin sentința civilă nr. 11039 din (...) a J. C.-N., irevocabilă, s-a statuat în legătură cu imobilul în litigiu că nu a aparținut unei persoane fizice, fiind preluat de stat de la E. R. din Ardeal, fiind exclus dreptul chiriașilor de a opta pentru cumpărarea imobilului, buna credință a cumpărătorilor fiind exclusă de principiul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.

La data promovării acțiunii, (...), pârâtul C. Local al municipiului C.-N. nu mai era deținătorul imobilului, fapt confirmat și de protocolul de predare-primire al imobilului în litigiu (f. 287), din care rezultă că din data de (...), imobilul în care se află apartamentele în litigiu a fost predat persoanei îndreptățite, Eparhiei R. din Ardeal.

Pe cale de consecință, legal a fost respinsă cererea de chemare în judecată a C. Local al municipiului C.-N., pentru obligarea acestuia la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

În ce privește recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, curtea apreciază că este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât:

Din interpretarea dispozițiilor art. 50 alin. 2 și art. 50 alin. 3 din L. nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată, rezultă că restituirea prețului actualizat al imobilelor privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 112/1995 se face de către Ministerul

Finanțelor Publice. A., în cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, conform legii speciale care se aplică în mod prioritar față de normele dreptului comun în materie de evicțiune.

Celelalte motive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenientei H. G. au fost analizate cu ocazia examinării recursului intervenientei.

În ce privește motivul de recurs privind calitatea procesuală activă a intervenientei H. G., curtea reține că apartamentul în litigiu a fost cumpărat de către aceasta împreună cu soțul său, H. I., decedat la (...).

Susținerea pârâtului este înlăturată de certificatul de calitate de moștenitor

(f. 108) din care rezultă că au calitatea de moștenitori după H. I. intervenienta și fiica acesteia, H. E. C., decedată și ea la data de (...), astfel că intervenienta își justifică calitatea procesuală activă atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare după H. I.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. I., G. E., G. G. I., G. E., M. F. D., M. V., B. I., B. I., B. G., N. C., M. A. și intervenienta H. G. împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține

Respinge recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei civile numărul 153 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.

Red. A.I. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.apel: A. A. M., O.R.Ghișoiu

← Decizia civilă nr. 4487/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1563/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 1123/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 1575/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 4487/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 65/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 4400/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 1783/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 184/2011, Curtea de Apel Cluj