Decizia civilă nr. 4487/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4487/R/2011
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- președintele C. de A. C.
D. - L. B. - vicepreședinte al C. de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 2699 din 22 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. S., având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și, în consecință, respingerea ca nefondat a recursului.
Instanța comunică cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., un exemplar din întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind incidente prevederile L. nr.2..
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. de mai susreclamanta B. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R., solicitând: să seconstate caracterul politic al măsurii administrative a prizonieratului în U. luată față de D. L. obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de despăgubire ca urmare a prejudiciului moral suferit prin luarea ca prizonier în U. a tatălui reclamantei.
II. Prin sentința civilă nr. 2699 din 22 aprilie 2011 Tribunalul Sălaj arespins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Art. 1 din L.a nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Art. 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin D. C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L.a nr. 2., teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6., ce se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, tocmai pentru că s-a constatat existența unui paralelism nejustificat de reglementare, pentru aceleași drepturi reparatorii, aducându-se atingere valorii supreme de dreptate.
III. Împotriva acestei sentințe reclamanta B. E. a declarat recurs, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., deoarece:a) Tatăl reclamantei a fost deportat în anul 1944 ca prizonier de război în U., unde a și decedat, astfel că această măsură, corespunde unei deportări și supuneri la muncă silnică, are caracter politic și justifică acordarea de despăgubiri în temeiul L. nr. 2.. Sunt, prin urmare, aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 și ale art. 4 alin. 3 din această lege, care se aplică în mod corespunzător. b) Sunt incidente și dispozițiile art. 2 alin. 1 din O. nr. 214/1999, în sensul că poate fi reținută calitatea de luptător anticomunist, precum și dispozițiile D.ui-lege nr. 1.. c) Cuantumul daunelor solicitate este și el justificat, fiind în acord cu jurisprudența C.E.D.O. în materie.
IV. Pârâtul S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerearecursului ca nefondat (f. 9).
V. Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zilede la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat inițial acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. R. la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legale sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza promovării ei în primă instanță.
Mai mult, C. constată că, într-adevăr, măsura prizonieratului în U. nu intră în categoria măsurilor cu caracter politic vizate de art. 3 și art. 4 din L.a nr. 2., fiind vorba despre o măsură de război, chiar dacă ea s-a prelungit și după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, iar nu despre o măsură administrativă cu caracter politic care să semnifice împotrivire față de regimul comunist.
În ce privește invocarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O. nr. 214/1999
și ale D.ui-lege nr. 1., acestea nu sunt relevante în cauză, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 2., în măsura în care s-ar mai fi aflat în vigoare, neavându-și condiționată aplicarea de incidența ori nonincidența lor, L.a nr.
2. apărând ca act normativ autonom.
Se va respinge, așadar, recursul ca nefondat, prima instanță hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 2699 din 22 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: S.M.
| ← Decizia civilă nr. 1575/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3164/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
