Decizia civilă nr. 1787/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1787/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTORI : ANA I.
: A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta M. C. împotriva sentinței civile nr. 270 din 7 februarie 2011 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 26 aprilie
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. M. la data de (...) sub nr. (...), reclamanta M. C. a chemat în judecată în calitate de pârât S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 5.000 euro, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. a pct. 2 din L. nr. 2..
Prin Sentința civilă nr. 270 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C. împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat doar acordarea de daune morale, în temeiul art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..
În au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-
22 decembrie 1989.
Obiectul celor doua excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-
22 decembrie 1989.
În conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. C., decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
Așa fiind, tribunalul a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. C. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat că deciziile C. C. nr. 1358/2010 și 1360/2010 prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. sunt neconstituționale nu pot fi aplicate cauzelor aflate pe rol la data pronunțării acestora. A se aprecia în alt mod ar însemna să existe un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la daune morale pentru condamnări de natură politică în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, deși petenții au depus cererile în același timp și au urmat aceeași procedură. Prin urmare, prin respingerea acțiunii a fost încălcat principiul egalității în drepturi și interzicerii discriminării reluat de C. în P. nr. 12 la C.
De asemenea, a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
S-a învederat că sunt incidente în cauză și prevederile Declarației Universale ale D. O., ale C.i Europene a D. O., Rezoluția APCE nr. 1096/1996 și Rezoluția APCE nr. 1481/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și ale Legii nr.
2..
În apărare intimatul S. Român a formulat întâmpinare solicitând respingerearecursului ca neîntemeiat.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, conform alin. 3 al art. 31 dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele în termen de
45 de zile de la publicare.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. fiind declarate neconstituționale, în prezent nu mai există nici un temei juridic care să permită acordarea de daune morale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 2 coroborat cu art. 115
C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de către reclamanta M. C. împotriva Sentințeicivile nr. 2. a T. M., C. reține următoarele:
Referitor la acordarea daunelor morale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât suportul acestora îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., ori aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul O. nr. 761/(...),împlinindu-se și termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția României și art.31 din L. nr.47/1992 în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate pune nici problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., raportat la considerentele anterioare, atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându- se pune problema încălcării art.1 din P. nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizăriiprocesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din P. nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretării normelor interne raportat la pactele și tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte în considerarea art.20 din Constituția României nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2.. Acest text de lege nemaiexistând nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform pactelor și tratatelor, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor reglementărilor inernaționale, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. C. împotriva sentinței civile numărul 270 din
7 februarie 2011 a T. M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. C. împotriva sentinței civile numărul 270 din 7 februarie 2011 a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. ANA I.
A. C.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
Jud.fond: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 49/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2026/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
