Decizia civilă nr. 1796/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1796/R/2011
Ședința publică din 20 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. V., împotriva sentinței civile nr. 56 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta L. V., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă și de asemenea, constată că reclamanta recurentă a expediat prin poștă o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa ei de la dezbateri, cerere care a fost înregistrată la dosar în data de (...).
De asemenea, C. constată că atât reclamanta prin memoriul de recurs
( f. 2 dosar ), cât și pârâtul intimat prin întâmpinare ( f. 7 dosar) au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței recurate ca fiind legală, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că antecesorul reclamantei recurente a fost deportat în U., iar această măsură administrativă nu se încadrează în prevederile L. nr. 2..
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 56 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta L. V. în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, privind plata unor daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta L. V. a solicitat prin prezenta acțiune a se constata că prizonieratul este o măsură administrativă cu caracter politic și în consecință, să fie despăgubită pentru prejudiciul moral încercat în perioada (...)-(...).
Singurele acte cu care își probează acțiunea sunt Hotărârea nr.
172/1991 emisă de C. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate politic (conform D. L. nr.118/1990) și o adeverință emisă de M.
M.
Acest act normativ a creat premizele acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice.
L. nr.2. se referă la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora.
La art. 3 din L. 221/1990 se definește măsura cu caracter administrativ și actele normative pe care se întemeiază iar art. 4 alin.2 menționează că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3, pot solicita constatarea caracterului politic al acestora.
Prizonieratul nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau a securității, ci reprezintă o consecință a participării R.iei la al II-lea R. M. Prin urmare, foștii prizonieri puteau beneficia doar de prevederile D. L. nr.118/1990 nu și de L. nr.2..
De altfel, a mai precizat instanța de fond, prin D. C. C. nr.1358/2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 din L. nr. 2., care se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin urmare, cererea reclamantei nu îndeplinește cerințele acestei legi, astfel că a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta L. V. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile.
În motivarea recursului, reclamanta arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, deoarece L. nr. 2. acordă drepturi și persoanelor persecutate prin măsura administrativă constând în deportarea în U. și nu doar celor care au suferit o condamnare politică în perioada statului comunist.
Pârâtul intimat S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.4-7).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a învederat instanței că reclamanta nu este îndreptățită la plata despăgubirilor întemeiate pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., întrucât deportarea forțată în U. nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic în înțelesul art. 4 alin. 2 din același act normativ.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 1358/(...) a C. C. s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., astfel încât în prezent nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale solicitate.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate C., în temeiul art. 3041 C., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...) la data de
(...) reclamanta L. V. a solicitat obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la acordarea despăgubirilor morale în sumă de 650.000 lei, pentru suferințele trăite în timpul petrecut la deportarea în U., în perioada (...) - (...), cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile L. nr. 2..
În probațiune, reclamanta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 172/(...) emisă de C. județeană S. pentru aplicarea prevederilor
D.-L. nr. 118/1990, din care rezultă că este beneficiara drepturilor conferite de acest act normativ; adeverința nr. 31011/(...) eliberată de M. M. - O. de evidența documentelor de asigurare din care rezultă că, pe baza datelor comunicate de M. A. S. al R. U., reclamanta a participat la munca de reconstrucție în U. în perioada (...) - (...), fiind folosită la diferite munci (f.4,
20, 21 dosar fond).
L. nr. 2., așa cum o spune însăși titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul comunist totalitar instaurat la data de 6 martie
1945, respectiv, măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, luate de organele fostei miliții sau securități comuniste.
Prin urmare, pentru a putea stabili dacă o condamnare sau o măsură administrativă are caracter politic în sensul pretins de art. 1 și 3 din L. nr.
2. este necesar ca această condamnare ori măsură administrativă să fi intervenit în perioada de referință ce formează obiect al reglementării L. nr.
2., respectiv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Or, participarea reclamantei la munca de reconstrucție în U. în perioada (...) - (...), pe de o parte, nu a fost dispusă de către regimul comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, respectiv de către organele fostei miliții sau securității comuniste, iar pe de altă parte, perioada în care reclamanta a fost strămutată se situează în afara perioadei de referință ce formează obiect al reglementării L. nr. 2., adică înainte de 6 martie 1945.
Pe cale de consecință, C. constată că situația particulară a reclamantei recurente nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., și deci, nu face obiectul acestei legi.
Nefăcând obiect al L. nr. 2., reclamanta nu poate pretinde nici despăgubiri morale ori materiale în temeiul L. nr. 2..
Oricum, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., pe care reclamanta și-a întemeiat petitul având ca obiect daune morale, a fost declarat neconstituțional prin D. C. C. nr. 1358/(...) astfel încât în conformitate cu prevederile art. 147 din Constituția R.iei și art. 31 din L. nr.
47/1992, republicată, acesta și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în actualul cadru procesual, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile L. nr. 2., pentru simplul motiv că participarea sa la munca de reconstrucție în U. în perioada (...) - (...) nu se situează în perioada de referință ce formează obiectul reglementării acestei legi.
Se constată, astfel, de către Curte că Tribunalul Sălaj a pronunțat o soluție legală și temeinică, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.
9 C.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art.3041 C., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. V. împotriva sentinței civile nr. 56 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. V. împotriva sentinței civile nr. 56 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J.fond:R.M.P.;
| ← Decizia civilă nr. 5040/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5240/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
