Decizia civilă nr. 1084/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1084/R/2011
Ședința publică din 23 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
T.-A. N.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I.-M. prin mandatar H. A., împotriva sentinței civile nr. 2191 din 17 decembrie 2010, pronunțată de T. în dosarul nr., privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 martie
2011, s-a depus la dosar din partea pârâtului-intimat întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se înmânează un exemplar din aceasta reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată de asemenea că la data de 16 martie 2011, reclamanta- recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, o precizare la acțiune, prin care arată că datorită faptului că prin decizia C. C. nr. 1. a fost declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., chiar dacă a arătat în cererea inițială și în memoriul de recurs că nu solicită daune materiale, conform art. 5 alin. 2, totuși acum, înțelege să facă această cerere, respectiv să solicite acordarea de despăgubiri pentru bunurile ce au fost confiscate, și nu a u fost restituite. Prin această precizare de acțiune, reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. invocă inadmisibilitatea precizărilor la recurs, întrucât în acest stadiu procesual nu se poate modifica temeiul legal al acțiunii introductive de instanță.
Nefiind alte cereri prealabile de formula sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât prin declarareaneconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., temeiul legal al acțiunii, în prezent nu mai există.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2191 din 17 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanta S. I.-M., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat obligarea S.ui Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la daune morale, în temeiul art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2..
În au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În esență C. a reținut că dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.
Astfel, observând paralelismul de reglementare, în sensul că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate au același scop cu indemnizația prevăzută de art. 4 din D.-lege nr. 1., C. conchide că despăgubirile morale prevăzute de textul legal supus examinării nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile. Tot astfel, prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, și anume cel al echitații și dreptății.
C. a constatat și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia
";În România, respectarea [...] legilor este obligatorie";, având în vedere că reglementarea criticată încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată. Astfel, în primul rând, violarea acestei legi s-a produs prin paralelismul de reglementare privind daunele morale realizat prin D.-lege nr. 1., și OUG nr. 2., pe de o parte, și prin L. nr. 2., pe de altă parte. În al doilea rând, încălcarea Legii nr. 24/2000 s-a produs prin faptul că reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată, astfel cum pretind expres dispozițiile acestui act normativ. În al treilea rând, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. C., decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o legesau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale. Așa fiind, tribunalul a respins acțiunea civilă precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I.-M., prinmandatarul H. A., solicitând modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul
Maramureș întrucât în mod nelegal a fost respinsă acțiunea.
Reclamanta a arătat că motivul respingerii acțiunii se datorează aptului că au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr.
2. prin decizia nr. 1358/(...) pronunțată de C. C., însă dispozițiile acestei decizii au suspendat aplicarea Legii nr. 2. 45 de zile, perioadă în care
Parlamentul trebuie să pună în acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
În memoriul de recurs reclamanta a arătat că nu a solicitat despăgubiri pentru daune materiale, deși T. Militar C. a dispus confiscarea totală a averii personale.
După expirarea termenului de depunere a memoriului de recurs prev. de art. 301 Cod proc.civ. reclamanta recurentă S. I.-M. a solicitat despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin confiscarea totală a averii personale, împrejurare ce rezultă din sentința civilă nr. 2..Reclamanta a arătat că solicită despăgubiri pentru daune materiale în valoare de 15.000 lei.
Această cerere a fost formulată printr-un înscris depus în afara termenului de recurs, ceea ce face ca precizarea recursului să fie tardivă. Mai mult, reclamanta în memoriul de recurs depus în termen învederează instanței că nu a solicitat despăgubiri pentru dune materiale, situație în care solicitarea daunelor materiale în recurs este și inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art.294 raportat la art. 316 Cod proc.civ.
Instanța de recurs a analizat criticile invocate în memoriul de recurs înregistrat în termen în data de (...).
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea
Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări întrepersoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din L. nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din D.-lege nr. 1. și art. 5 din L. nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din L. nr.
24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul
„unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din L. nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul O. nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la
45 zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile C. C. prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din L. nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a L. nr. 2. au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei C. C., s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cuma fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1. a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor aflate în diverse faze procesuale, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S. I.-M. împotriva sentinței civile nr.
2191 din 17 decembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S. I.-M. împotriva sentinței civile nr. 2191 din 17 decembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A. C. T. A. N.
G. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 2026/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 207/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
