Decizia civilă nr. 5040/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5040/R/2011
Ședința publică din data de 2 decembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- președintele C. de A. C.
Judecători : D. - L. B.-vicepreședinte al C. de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta U. N. A C. M. UCECOM B. împotriva deciziei civile nr. 328 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), privind și pârâții SC. A. I. A C. A. A. SA, G. Ș. DE A. ȘI M. AL C. M. " S. H. ", având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate S. I. a C. A. A. SA, doamna avocat C. L. Z., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și al pârâtului intimat G. Ș. de A. și M. al C. M. ". H..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform mențiunii din citativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta recurentă a depus la dosar, prin fax, înregistrată ulterior prin serviciul de registratură al instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și, în consecință, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar aferent prin copia chitanței nr. 33508644/1 din 30 noiembrie 2011 pe care o anexează cererii.
La data de 2 decembrie 2011, pârâtul recurent a depus la dosar și originalul chitanței prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Pârâta intimată SC A. I. a C. A. A. SA a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30 noiembrie 2011, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, având în vedere faptul că toate motivele formulate de recurentă sunt de netemeinicie și nicidecum de nelegalitate, înțelegând, așadar, să invoce excepția inadmisibilității motivele de recurs referitoare la netemeinicia hotărârii instanței de apel, prin prisma dispozițiilor art. 304 C.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate SC A. I. a C. A. A. SA, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală susținând motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 6356 din 12 mai 2010 a J. C.-N., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta S. A. I. a C. A. A. S. C.-N. împotriva pârâților U. N. a C. M. UCECOM B. și G. Ș. de A. și M. al C. M. „. H. C.-N.
În consecință:
Au fost obligate pârâtele U. N. a C. M. UCECOM B. și G. Ș. de A. și M. al C. M. „. H. C.-N. să semneze cu reclamanta proces-verbal de bună vecinătate cu privire la terenul situat în C.-N., str. Alexandru V. V., nr. 63, conform limitelor date de reperele 3-4-5-6 stabilite în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. I.
A fost obligată pârâta U. N. a C. M. UCECOM B. să plătească reclamantei suma de 1.219,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată sub numărul (...) al T. C. C., reclamanta SC A. I. a C. A. A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții U. N. a C. M. UCECOM B. și G. Ș. de A. și M. al C. M. „. H., obligarea pârâtei U. N. a C. M. la semnarea P. verbal de bună vecinătate privitor la terenul situat în C.-N., str. Al. V. V., nr. 63, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta procedură.
Prin Sentința comercială nr. 1619/C/2007 a T. C. C. s-a admis excepția necompetenței materiale a T. C. C. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea J. C.-N.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 26 aprilie 2007 sub numărul (...).
Prin Sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., instanța a admis excepția necompetenței materiale a J. C.-N. și a declinat cauza în favoarea T. C. C. și constatând ivit conflictul negativ de competență, raportat la dispozițiile art. 20-22 Cod procedură civilă, a transmis dosarul C. de A. C. în vederea soluționării conflictului.
Prin Sentința civilă nr. 9. a C. de A. C. s-a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea J. C.-N.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 19 octombrie
2007, sub același număr.
Prin Sentința civilă nr. 8. a J. C.-N., instanța a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta SC A. I. a C. A. A. SA împotriva pârâților U. N. a C. M. UCECOM B. și G. Ș. de A. și M. al C. M. „. H., reținând faptul că reclamanta a arătat că nu are dreptul de proprietate asupra imobilului și că face demersuri în vederea definitivării documentației pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ori în acest context nu poate fi cercetat refuzul pârâtei de a semna procesul verbal de buna vecinătate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta SC A. I. a C. A.
A. SA criticând-o sub aspectul temeiniciei și legalității, arătând că a solicitat obligarea pârâtei la semnarea procesului verbal de bună vecinătate tocmai în vederea definitivării documentației necesare dobândirii dreptului de proprietate și nu a formulat o acțiune în grănițuire, instanța neanalizând dacă există un refuz nejustificat sau un abuz de drept al pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 1., Tribunalul Cluj a admis apelul declarat de reclamanta SC A. I. a C. A. A. SA împotriva Sentinței civile nr. 8. a J. C.-N. și rejudecând cauza în fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă încontradictoriu cu pârâta U. N. a C. M. UCECOM B. pentru G. Ș. de A. și M. al C. M. „. H. și a obligat pârâta să semneze procesul verbal de vecinătate cu privire la terenul situat în C.-N., str. Alexandru V. V., nr. 63, înscris în CF nr. 3912 C.-N., sub nr. top. 15557/3/3/1/2 în suprafață de 4.182 mp conform limitelor stabilite în expertiza întocmită de expert T. M.
Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâta U. N. a C. M. UCECOM B. arătând că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, între părți neexistând nici un raport obligațional. De asemenea a mai arătat că în mod nelegal instanța a reținut că reclamanta beneficiază de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 8., iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că a respectat criteriile nr.
2665/1991.
Prin Decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. s-a admis recursul declarat de pârâta U. N. a C. M. UCECOM B. împotriva Deciziei civile nr. 1. a T. C. care a fost modificată în sensul admiterii apelului reclamantei SC A. I. a C. A. A. SA împotriva Sentinței civile nr. 8. a J. C.-N. pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Prin decizia de casare instanța de recurs a stabilit ca instanța fondului să verifice temeinicia cererii reclamantei și prin prisma HG nr. 8., cu modificările ulterioare, să stabilească dacă G. Ș. de A. și M. al C. M. are sau nu personalitate juridică, efectuarea unei expertize tehnice judiciare întocmită de un expert topograf și să se verifice tangențial cu ce titlu deține reclamanta imobilul în litigiu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de 12 iunie 2008 sub numărul (...).
Reclamanta SC A. I. a C. A. A. SA este continuatoarea personalității fostei Școli de Ș. din C., fiind transformată în societate comercială pe acțiuni în temeiul L. nr. 1. potrivit Decizie nr. 510/1990 a P. J. C. (filele 110-112).
Potrivit fotocopiei CF nr. 3912 C., imobilul de sub nr. top.
15557/3/3/1 imobilul în litigiu se află în proprietatea tabulară a S.ui
Român în Administrarea M.ui A. N., însă din adresa nr. A 8934/(...) eliberată de M. A. N. - D. D. și I., imobilul nu se regăsește evidențele patrimoniului imobiliar al ministerului (fila 180).
Potrivit art. 1 din HG nr. 8., cu modificările ulterioare, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a G., de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeana, autoritățile competente urmând a elibera un certificat de atestare a dreptului de proprietate iar potrivit criteriilor nr. 2665/1992, elaborate în temeiul acestei hotărâri pentru stabilirea modului de evaluare și componența documentației necesare eliberării certificatului, documentația care se va depune în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuie să conțină recunoașterea limitei suprafeței incintei de către comisia constituită conform art. 2, în prezenta vecinilor societății comerciale cu capital de stat, și consemnarea acesteia într-un proces-verbal care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de frângere (cap. III, pct. 9 din Criterii)
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M.
I., raportat și la D. nr. 1. a P. J. C., pe terenul situat în C.-N., str. Alexandru V. V., nr. 63, jud. C., se află sediul societății reclamante, terenul fiind împrejmuit, iar pe latura de V. pe limita reperelor 3-4-5-6 imobilul seînvecinează cu cel deținut de S. Român în administrarea și folosința Uniunii N. a C. M. - UCECOM B., terenul efectiv în litigiu între cele două părți fiind cel delimitat de punctele 4-5-6-7-4, teren pe care se află depozite ale reclamantei și parțial hala de vopsitorie și este delimitat pe porțiunea 4-5 de un gard de prefabricate din beton iar pe porțiunea 5-6 de un gard din stâlpi metalici și plasă de sârmă.
Astfel, raportat la actele aflate la dosarul cauzei, instanța reține că imobilul teren în litigiu se află în patrimoniul societății reclamante, pe acesta fiind situat sediul administrativ al acesteia și o serie de depozite și hale, astfel că din prisma prevederilor art. 1 din HG nr. 8., reclamanta este îndreptățită la efectuarea demersurilor în vederea dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Deși pârâta a contestat dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața delimitată de punctele 4-5-6-7-4 aceasta nu a făcut dovada vreunui drept asupra acestei parcele, nu a contestat susținerile reclamantei cu privire la stabilirea actualelor limite anterior anilor 1990, și mai mult, cererea pârâtei de constatare a dreptului de proprietate a fost respinsă irevocabil în anul 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit adresei nr. 9778/2008 eliberată de I. școlar J. C., G. Ș. de A. și
M. „. H. C.-N. este o unitate de învățământ preuniversitar particular coordonată de F. Î. P. al C. M. „. H. (fila 10), iar potrivit adresei nr. 28/2009 și a actului constitutiv al Fundației, aceasta a fost înființată de pârâta UCECOM B., iar potrivit art. 7 fundația va institui filiale , ca entități ale sale cu personalitate juridică, care vor purta denumirea de G. școlar de arte și meserii „. H. (filele 139, 143-156), însă din actele aflate la dosarul cauzei nu reiese titlul sub care terenul este utilizat de această din urmă instituție, însă potrivit cărții funciare, imobilul se află în administrarea și folosința pârâtei U. N. a C. M. UCECOM B.
Astfel, având în vedere că limita dintre parcela reclamantei și cea a pârâtelor este delimitată de un gard de beton și un gard cu stâlpi de fier și plasă de sârmă, având în vedere faptul că reclamanta folosește întreg terenul în cauză (inclusiv porțiunea în litigiu), raportat și la faptul că pârâtele nu au făcut dovada vreunui drept asupra porțiunii contestate, instanța reține că suntem în prezența unui refuz nejustificat al pârâtelor de semnare a procesului verbal de vecinătăți, întrunind astfel elementele unui abuz de drept material.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta U. N. a C. M.
UCECOM B., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3. din 06 septembrie
2011 a T. C., cu 1860 cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei intimate.
M.ivând decizia, T. a arătat în principal, următoarele:
În virtutea rolului activ, T. a administrat, din oficiu, o serie de probe în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, în condițiile în care apelanta s-a limitat la probațiunea administrată la instanța de fond.
Astfel, a apreciat necesară depunerea de către părți a planurilor de delimitare și de amplasament a terenurilor care le-ar fi revenit în baza actului de transmitere, respectiv a L. nr. 1., atât partea scriptică, cât și planul de situație (fila 39), comunicarea de către P. jud. C. a tuturor actelor care au stat la baza transmiterii dreptului de proprietate în favoarea Uniunii
Județene C. a Cooperativelor M., în conformitate cu decizia nr. 409/(...) a P. jud. C., inclusiv a planurilor de situație referitoare la terenurile care au fost transferate la actualul UCECOM, aceeași solicitare fiind adresată și P. M. C.- N. și I. Ș. J. C. și comunicarea de către prima instituție menționată și a actelor care au stat la baza înființării SC de I. a C. A. A. A., care s-atransformat din unitate de stat, conform deciziei nr. 510/1990 a P. C., inclusiv a acelor scripte care vizează patrimoniul societății și planurile de situație (fila 94), raportat la cele două decizii arătate care au fost invocate de părțile litigante și care au stat la baza înființării lor.
Actele comunicate de către aceste instituții nu au cuprins pe cele vizând terenul litigios, din perspectiva configurației acestuia și nici părțile nu au putut să le prezinte în ciuda diligențelor depuse (acest aspect vizând-o doar pe intimată), sens în care s-a emis o adresă către UM 02216 C. pentru a se comunica instanței, raportat la decizia nr. 409/(...) și având în vedere extrasul-plan de la fila 190 dosar fond, parte integrantă a expertizei topografice administrate în prima instanță, dacă pe linia dată de punctele din plan 6-7 s-a învecinat, de la momentul anului 1990 și până în prezent, cu intimata sau cu apelanta, stabilindu-se totodată obligația de a desemna o persoană în instanță care să cunoască aceste aspecte și s-au cerut Registrului Comerțului actele constitutive ale intimatei.
Din partea UM 02216 C. s-au depus niște scripte (fila 106-110) prin intermediul d-lui R. N., instanța, din oficiu, apreciind necesară audierea acestei persoane în calitate de martor, constatând că știe o serie de aspecte legate de terenul litigios, concluzie la care instanța a ajuns în urma lămuririle date de acesta pe marginea actelor depuse.
Astfel, martorul cunoaște zona în discuție, fiind angajat al unității militare încă din 1990, aceasta deținând cimitirul militar și capela militară în apropiere de terenul litigios.
Prezentându-i-se planul de situație întocmit de către expertul M. I., cu ocazia expertizei realizate în primă instanță, acesta a precizat că pe linia determinată de punctele 6-7 unitatea se învecina cu un teren închiriat de la Ș. A. I. de către o persoană fizică cu prenumele de P., care avea acolo un depozit cu piese pentru autoturisme, provenite din dezmembrări. Această situație exista la momentul anului 1995, cu aproximație, fiul său lucrând la acel depozit, dar și anterior crede că acel teren a fost folosit de Ș. A. și că la momentul respectiv suprafața litigioasă era împrejmuită pe trei laturi, respectiv spre unitatea militară, pe o latură, și spre G. Ș. de A. și M., pe celelalte două laturi, având această credință pentru că altfel îi furau piesele chiriașului.
A mai arătat că, în 1990 exista împrejmuirea dintre terenul aparținând unității militare și cel aparținând Școlii A. pe aceeași linie ca și în prezent, neputând însă preciza dacă exista împrejmuire pe latura spre G. Ș. de A. și M.
În final, a menționat că niciuna dintre părți nu a cerut unității militare semnarea procesului-verbal de vecinătate.
La cererea intimatei, T. a încuviințat proba cu martori, din cele două persoane propuse, doar una a fost audiată, respectiv dl. M. I. L., la cea de-a doua renunțându-se (fila 129).
Acesta a fost angajat încă din 1974 la Ș. de Ș. A., predând legislație în domeniul rutier și având ore de conducere, în perioada 1978-1989 deținând funcția de director, iar mai apoi, până în anul 2000, a fost colaborator al școlii, predând ore de mecanică și conducere, fiind plătit cu ora. În această calitate a relatat instanței că, inițial, sediul școlii a fost în P-ța Mărăști, însă clădirea fiind demolată, și-au construit un nou sediu în perioada 1979-1980 în actuala locație, terenul având de la acel moment forma literei L, limitele de proprietate fiind aceleași în prezent față de momentul trecut.
Prezentându-i-se același plan de situație, a precizat că terenul litigios a fost inițial folosit de către școală ca loc de depozitare a combustibilului,apoi până în 1984 a fost dat Institutului de C. A. ca să-și depoziteze mașinile-unelte pentru a nu bloca accesul școlii de la stradă, iar de la acel moment le-a cedat în schimb un alt teren în zona poligoanelor, terenul revenind în folosința antecesoarei intimatei ca spațiu de depozitare, fiind ridicat un depozit de materiale și piese.
Nu au fost probleme cu vecinii în privința terenului litigios, locul fiind împrejmuit de la bun început, împrejmuire care există în aceeași formă și în prezent.
Actualmente, terenul în litigiu este închiriat, fiind folosit ca atelier și depozit auto, închirierea datând din 1994, locatarul ocupându-se de mașinile uzate.
Coroborând declarațiile testimoniale, T. concluzionează că, în conformitate cu art. 1 din H.G. nr. 8., coroborat cu art. 20 alin.2 din L. nr.
1., conform căruia: „Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu";, reclamanta este îndreptățită a obține obligarea pârâtei la semnarea procesului-verbal de bună vecinătate, cu privire la terenul situat în C.-N., str. Al. V. V., nr. 63, conform limitelor date de reperele 3-4-5-6, stabilite în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. M. I., în condițiile în care acest teren se află în patrimoniul său, antecesoarea sa, întreprinderea de stat, până la momentul anului 1990, exercitând un drept de administrare asupra imobilului, împrejmuirea nefiind modificată din 1979 până în prezent.
III. Împotriva acestei decizii pârâta U. N. a C. M. UCECOM B. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie de pe temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C., deoarece:a) Instanța de apel a avut în vedere numai proba testimonială administrată solicitată de către reclamantă, fără a analiza și actele depuse la dosar de către celelalte părți. De altfel, chiar instanța de apel a recunoscut că actele comunicate la solicitarea acesteia de P. județului C., Primăria C. și I. Ș. J. C. au vizat alte terenuri, iar nu pe cel în litigiu, precum și că reclamanta nu a putut prezenta planuri de delimitare și amplasament ale terenurilor care i-ar fi revenit în baza actului de transmitere, anume L. nr.
1.. Tot astfel, reclamanta nu a putut prezenta nici actele de delimitare a ternului din prezentul litigiu. b) Instanța de apel s-a mărginit la a solicita informația cu privire la terenul în litigiu de la U. 02216 C., dar și acestea începând doar cu anul
1990, fără a ține seama și de datele ce rezultau din celelalte probe administrate.
Declarația martorului R. N. nu poate fi considerată concludentă atâta timp cât martorul a declarat că deși cunoștea foarte bine situația terenului, între anii 1990 - 1995 acesta a fost închiriat de la reclamantă de către un terț, neputând însă să precizeze dacă era împrejmuit cu gard pe latura aparținând G.ui Ș. de A. și M. M. s-a contrazis în declarație, fiind suspect că știa unde se termină terenul deținut de recurentă și începea cel deținut de G. Ș. de A. și M.
Dovedind rol activ, instanța trebuia să lămurească situația de fapt relatată de acest martor și sub aspectul faptului că terenul a fost închiriat unui terț de către intimată. Urmează însă ca instanța de recurs să aibă în vedere și mențiunea din finalul declarației în sensul că unității militare nu i- a fost solicitată semnarea unui proces-verbal de bună vecinătate, deși intimata a susținut pe timpul procesului că a încheiat asemenea procese- verbale cu toți ceilalți vecini.
T. s-a rezumat la a corela declarațiile martorilor R. N. și M. I. L., fără a avea alte dovezi care să conducă la concluzia că terenul litigios s-a aflat în administrarea intimatei. c) Prima instanță și cea de apel au făcut confuzie între ocuparea abuzivă a unui teren și administrarea acestuia, ignorând că UCECOM a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că aceasta a întocmit anterior intimatei documentația cadastrală, probând astfel că suprafața de 662 mp teren se află în posesia sa.
Nu s-a ținut seama de actele depuse la dosar de către recurentă, respectiv P. din (...) încheiat cu Primăria C., anexa la acest protocol, decizia nr. 409 din 28 septembrie 2008, precum și planul de situație întocmit de expertul topograf Florea F..
Terenul litigios s-a aflat în folosința recurentei până la ocuparea sa abuzivă de către reclamanta intimată.
IV. Reclamanta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerearecursului ca nefondat pentru motivele arătate în scris (f. 9-11).
V. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 304 cu cel ale art. 3041 C., atunci când obiectul apelului este reprezentat de o hotărâre pronunțată în apel, motivele recursului sunt imperativ limitate la acelea de nelegalitate stabilite în cuprinsul art. 304 C., nefiind îngăduită formularea unor critici care exced ipotezelor legale evocate de acest articol. Se desprinde, așadar, că acele motive de fapt ale recursului care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. trebuie considerate inadmisibile și respinse fără a mai fi cercetate pe fondul lor, după cum este de avut în vedere și că simpla afirmație a recurentului potrivit căreia motivele recursului corespund unora dintre cele enumerate de lege nu este suficientă, esențial fiind ca motivele de fapt ale recursului să corespundă, în concret, acelora enumerate limitativ de art. 304 C. Dintr-o asemenea perspectivă Curtea va face și analiza prezentului recurs, urmând a verifica facă motivele sale corespund, în totalitatea lor, acelora impuse de sus-evocatul text legal. Trecând la judecata propriu-zisă a recursului, prezenta instanță observă că în încercarea de a lămuri cât mai deplin starea de fapt utilă cauzei instanța de apel a completat probațiunea administrată înaintea primei instanțe, stăruind atât față de părți, cât și în raport cu unele autorități locale (Primăria Cluj-Napoca, U. 02216 C., I. Ș. J. C.)în scopul de a se depune înscrisuri probatorii relevante. Este motivul pentru care în apel probațiunea scrisă a fost completată, fiind vădită preocuparea T., în temeiul obligației de rol activ ce îi revenea, de a stabili în mod corect raporturile juridice dintre părți. Subsumat aceleiași intenții, instanța de apel a procedat și la administrarea probei cu martori, fiind relevante declarațiile martorilor R. N. (indicat din eroare de către recurentă, în cuprinsul motivelor de recurs, ca fiind R. N.) și M. I. L. (f. 111, 129). Astfel fiind, nu i s-ar putea reproșa instanței de apel că nu a avut suficient rol activ, demersurile procedurale în plan probatoriu ale T. trimițând, așa cum s-a arătat mai sus, la concluzia contrară. Faptul că reclamanta nu a putut prezenta planul de delimitare și amplasament al terenului nu poate determina, prin el însuși, respingerea acțiunii cu privire la suprafața de teren litigioasă, căci în sensul prevederilor art. 1 din H.G. nr. 8. nu era în mod obligatoriu necesară prezentarea unui asemenea plan. Nu încape nicio îndoială că un asemenea plan se putea constitui într-o probă utilă, însă lipsa lui putea fi suplinită, așa cum T. a făcut-o, prin administrarea altor probe care să poată conduce la concluzii îndeajuns de clare cu privire la limitele dintre fondurile învecinate. În ce privește veracitatea declarațiilor date de martori și aprecierea lor concretă, acestea reprezintă prerogative acordate de lege exclusiv instanțelor de fond (prima instanță și cea de apel), instanța de recurs neavând puterea de a trece la reanalizarea, interpretarea și coroborarea probelor pentru a stabili o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de apel. Este fără relevanță dacă s-au încheiat procese-verbale de bună vecinătate între reclamantă și toți ceilalți vecini ori numai cu unii dintre ei, căci în prezentul proces interesează exclusiv situația de vecinătate dintre reclamantă și pârâți, iar nu și în raport cu alte persoane fizice sau juridice. În ce privește înscrisurile pe care recurenta le-a depus înaintea instanțelor de fond, rămânea la aprecierea acestor instanțe să hotărască privitor la utilitatea și concludența lor, fiind vorba despre stabilirea stării de fapt, iar nu despre aspecte de (ne) legalitate în sensul art. 304 C. Mai mult, eventuala omisiune a unei instanțe de apel de a se pronunța asupra unei probe administrative nu constituie de lege lata motiv de recurs, nefiind vorba despre o eroare de judecată susceptibilă de critică pe calea recursului întemeiat pe art. 304 C. Un asemenea motiv de recurs a existat în trecut, el corespunzând fostului pct. 10 al art. 304 C., în prezent abrogat. În raport cu cele ce preced, recursul se va respinge, conform art. 312 alin. 1 C. În baza art. 274 C., va fi obligată recurenta la a-i plăti reclamantei intimate suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 14, 15). PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta U. N. A C. M. UCECOM B. împotriva deciziei civile nr. 328 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenta să plătească intimatei S. A. I. A C. A. A. S. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...) PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. M. D.-L. B. A. C. S.-D. G. GREFIER Red.VM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: C. G. Jud.apel: O.C.Tatu/A.F.Doica
← Decizia civilă nr. 188/20, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1796/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|