Decizia civilă nr. 1788/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1788/R/2011
Ședința din data de 19 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. J.ECĂTOR: ANA I.
J.ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. D., împotriva deciziei civile nr. 9 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata L. ANA, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent C.
D., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, pârâtul recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru. S. admiterea cererii de repunerea în termenul de recurs întrucât a fost internat în spital luna trecută, respectiv în luna aprilie, iar hotărârea a fost pronunțată în luna ianuarie și comunicată în luna martie 2011. Arată că nu poate depune acte medicale în acest sens.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de repunere în termenul de recurs întrucât pârâtul recurent nu a dovedit că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui, în sensul prevăzut de art. 103 Cod proc.civ., având în vedere că, comunicarea deciziei s-a făcut la data de 9 martie 2011, iar pârâtul recurent a fost internat, conform susținerii lui, în cursul lunii aprilie 2011.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului, excepție pe care o pune discuția pârâtului recurent.
Pârâtul recurent arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1388/(...), a J.ecătoriei V. de Sus a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamanta L. Ana împotriva pârâtului C. D. și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul C. D. împotriva reclamantei L. Ana și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara exclusivă a apartamentului din care solicită a fi evacuat pârâtul, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1993 se prezumă, conform art.31 C.fam., că ar fi bun comun al părților dobândit sub durata conviețuirii. Faptul că a achitat sau nu integral și personal contravaloarea apartamentului nu îi poate conferi reclamantei un drept exclusiv, deci exclus de la regimul bunurilor comune dobândite de către părți sub durata căsătoriei, în speță a concubinajului. Numai în momentul în care reclamanta-pârâtă va face dovada atribuirii apartamentului în mod exclusiv, aceasta va putea să promoveze acțiuni împotriva pârâtului însă pe fondul acestei stări de fapt, acțiunea în evacuare nu poate fi primită deoarece pârâtul nu rezultă că are calitatea de chiriaș sau de tolerat, în cauză nefiind aplicabile prev. art.21 și urm. din L.114/1996.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, instanța a reținut că pârâtul nu a făcut dovada că apartamentul nr.16 este proprietatea lui exclusivă în cotă de 1/1, așa cum susține.
Prin decizia civilă nr. 9/(...) a Tribunalului Maramureș a fost respins apelul declarat de apelantul C. D., împotriva sentinței civile nr.
1388/(...), pronunțată de J. V. de Sus jud. Maramureș și a fost admis apelul declarat de apelanta L. Ana împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta L. Ana în contradictoriu cu pârâtul C. D. și în consecință s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul cu destinația de locuință situat în B. B. str. I. bloc 23 scara B apt. 16 jud. Maramureș.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și intimatul C. D. a fost obligat la plata către apelanta L. Ana a sumei de 3.360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat greșit prezumția de comunitate referitoare la imobilul în litigiu, că apelanta L. Ana este proprietara exclusivă a apartamentului în litigiu. Apartamentul s-a cumpărat exclusiv de către reclamantă la data de (...), iar părțile s-au căsătorit 7 ani mai târziu, respectiv (...). Dispozițiile art.31 C.fam. se aplică numai bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei fără a se putea aplica în cele dobândite în timpul concubinajului.
Faptul că o persoană (în speță pârâtul) a pus la dispoziția concubinului o sumă de bani pe care acesta a dobândit-o în cumpărarea unui apartament nu-i dă persoanei respective decât un drept de creanță împotriva concubinului pe numele căruia s-a dobândit apartamentul,neputându-se pretinde un drept de proprietate asupra bunului, deoarece nu se poate invoca în beneficiul ei nici un drept de proprietate.
În privința acțiunii introductive instanța de apel a reținut că aceasta a fost greșit dezlegată de către prima instanță. Acțiunea în evacuare promovată în situația dată de exclusivul proprietar are ca finalitate tocmai asigurarea exercitării atributelor dreptului de proprietate potrivit art.480 C.civ., respectiv art.1, Protocolul 1 al CEDO.
Câtă vreme pârâtul nu a putut opune un titlu în baza căruia ocupa apartamentul, acesta nu poate fi decât un simplu tolerat. Este irelevant în speță faptul că a trăit în concubinaj cu reclamanta având împreună trei copii, și că ulterior divorțului reclamanta i-a permis să stea în apartament.
Nu există nici un temei legal în cauza de față pentru a se reține existența unui titlu locativ al pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând repunerea lui în termenul de declarare și motivare a recursului, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în senul respingerii cererii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale.
În subsidiar, recurentul a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de repunerii în termenul de declarare și motivare a recursului, pârâtul a arătat că a luat cunoștință de decizia civilă nr. 9/(...) doar la data de (...), dată până la care a fost internat în spital, fiind în imposibilitate să afle despre comunicarea hotărârii.
În ce privește fondul recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că instanța de apel a calificat în mod greșit acțiunea, că în condițiile în care reclamanta susține că ocupă fără drept apartamentul în litigiu, ea nu poate formula decât acțiune în revendicare, dovedind în prealabil sistarea codevălmășiei patrimoniale.
Examinând excepția invocată, curtea reține următoarele:
Decizia civilă nr. 9. ianuarie 2011 a fost comunicată pârâtului, conform dovezii de comunicare de la fila 36, în data de 9 martie 2011.
Recursul declarat de pârât, conform dovezii aplicată pe plicul de la fila 5, este din data de 29 martie 2011.
Conform art. 3011 Cod proc.civ., „ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";. Coroborând starea de fapt reținută cu prevederile art. 3011 Cod proc.civ., curtea constată că recursul declarat de pârât a fost înregistrat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de acest text de lege, motiv pentru care recursul declarat de pârât va fi respins ca tardiv. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul C. D. împotriva deciziei civile numărul 9 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2011. PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. I.A. dact. GC 2 ex/(...) J..apel: V.P., D. Waltner
| ← Decizia civilă nr. 1556/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2136/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
