Decizia civilă nr. 4704/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4704/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
C.-M. CONȚ
GREFIER:
M. L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I., împotriva sentinței civile nr. 3517 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 octombrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată, de asemenea, că prin memoriul de recurs reclamanta- recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât măsura administrativă a reținerii soțului reclamantei ca prizonier de război în U. nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de- al doilea război mondial, situație care nu se circumscrie prevederilor L. nr. 2..
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 3517/(...), pronunțată de T ribun alul S ăl aj în dos ar civil nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S. I., încontradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice B., având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de
40.000 euro.
Pentru a pronunța această soluție, T. a reținut în considerentele sentinței sale următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. S. la data de (...) reclamanta S. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul . R. prin D. G. a F. P. S., obligarea pârâtului la daune morale în suma de 40.000 euro .
In motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că soțul sau S. V. a fost prizonier in U. in perioada (...)-(...) arătând ca nu a beneficiat de prevederile L. 1..
In drept au fost invocate prevederile L. nr. 2..
. . Pârâtul a formulat întâmpinare(f.16-18) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând în esență următoarele :
Reclamanta solicita acordarea daunelor morale in temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr. 2.,dar prin D. nr.1358 și 1360 din 21 octombrie
2010 ale C. C., s-a constatat, că prevederile art.5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. - prin care se acordă persoanei îndreptățite sau, după decesul acesteia, soției și descendenților până la gradul II inclusiv, despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit - sunt neconstituționale.
Pârâta - față de cererea reclamantei - arată că aceasta nu este îndreptățită la plata despăgubirilor din partea statului român deoarece nu se înscrie în circumscrie în sfera de aplicare a L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, solicitare care excede cadrului legal.
. . Cu privire la despăgubirile echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța de judecată la stabilirea cuantumului acestora, trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
. . În drept a invocat L. nr. 2., modificată.
. . În probațiune s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de partea reclamantă (f.2-13).
. . Reclamanta este soția defunctului S. V. (f.3), titularul livretului militar seria BD nr. 0. (f.11-12)care cuprinde la rubrica prizonierat - țara U.R.S.S perioada (...)-(...)
. . Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanta a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea soțului său, în prezent decedat, la această măsură.
. . L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R..
. . Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
. . Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
. . Comparativ cu sfera de aplicare a D.-L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3.
Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de Decretul
- L. nr. 1..
Instanța retine ca prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. A teza întâi din L. nr. 2. care se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În acest context instanța reține că dreptul și pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, întrucât art. 5 din legea nr. 2. are în prezent următorul conținut:
Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare; c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Litera a) din articolul 5, care constituia temeiul de drept al introducerii acțiunii, nu mai există deoarece textul legal s-a declarat neconstituțional conform celor arătate mai sus. Anterior admiterii excepției de neconstituționalitate, lit. a de la art. 5 raportat la situațiile premisă din preambulul art. 5, dădea dreptul la obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. .
In consecință instanța va respinge ca neîntemeiat si capătul de cerere privind despăgubirile materiale solicitate de reclamanta.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, recl aman ta S.
I., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii având ca obiect daune morale în cuantum de
40.000 EURO.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că, în calitate de soție a lui S. V., care a fost prizonier în U., în perioada (...) - (...), fără a beneficia de prevederile D.-L. nr. 1., este îndreptățită la a primi daune morale în cuantum de 40.000 EURO, în temeiul art. 3 și 4 din L. nr. 2..
Tot în motivarea recursului recurenta a făcut trimiteri la prevederile D. CCR nr. 1., la prevederile art. 17 și 20 din Constituția R., precum și la prevederile C.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, prin D. S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în motivarea întâmpinării D. CCR nr. 1..
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a cons tatare a c ar ac terulu i p ol itic al măsur ii ad min is tr ative a
lu ăr ii în pr izon ier at a soțulu i reclamantei, în fosta U.R.S.S., în perioada (...) - (...).
L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare ca formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă de către organele fostei miliții sau securități înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În speță, conform propriilor susțineri ale reclamantei recurente, dovedite și de livretul militar seria Bd nr. 0. (f.4-5 dosar fond), se constată că soțul reclamantei, în calitatea sa de soldat, s-a găsit în prizonierat în fosta U.R.S.S., începând cu (...), și până la data de (...), acesta fiind luat prizonier în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin urmare, luarea soldatului S. V. în prizonierat, în fosta U.R.S.S. - începutul prizonieratului situându-se în perioada în care cel de-al doilea război mondial era încă în curs de desfășurare -, pe de o parte, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de soțul reclamantei, ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta, ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, iar pe de altă parte, nu a fost luată în perioada de referință a L. nr. 2., respectiv, în termenul 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, ca urmare a faptelor săvârșite de acesta, ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică.
Așa fiind, C. constată că situația de prizonierat în fosta U.R.S.S., la care a fost supus soțul reclamantei, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi.
Pe cale de consecință, C. constată că în mod corect prima instanță a respins petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative a luării în prizonierat a antecesorului reclamantului, în fosta U.R.S.S.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata
desp ăgub ir ilor morale în su mă de 40.000 EURO, în temeiul L. nr. 2..
Deși situația particulară a reclamantei, conform celor anterior expuse, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și nu face obiectul acestei legi, totuși, față demotivele expuse în memoriul de recurs, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la a-i fi acordate daune morale în temeiul L. nr. 2., C. se vede nevoită să răspundă și acestor motive de recurs, după cum urmează:
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) D. C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea
C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și
3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr.
2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 214/2009
și nici ale D.-lege nr. 1., câtă vreme, situația particulară a soțului reclamantei, aceea de prizonier de război în fosta U.R.S.S., nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr. 2., și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr.
1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temi juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I., împotriva sentinței civile numărul 3517 din 31 mai 2011 a T. S., pronunțată în dosar civil numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-C. V. A.-T. N. C.-M. CONȚ
M. L. T.
GREFIER
Red. C.M.C./dact. C.M.C.
2 expl./(...)
Jud. fond : M. L.
| ← Decizia civilă nr. 2136/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
