Decizia civilă nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIIVLĂ NR. 3/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantele R. L., N. T.,
și respectiv de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- D. C., declarat împotriva sentinței civile nr. 272 din 24 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri la L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantelor-apelante R. L., N. T., avocat C. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul dimineții, pârâtul-apelant a depus la dosar prin fax, concluzii scrise.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantelor-apelante solicită admiterea apelului propriu și respingerea apelului declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță, având în vedere că în cuprinsul deciziei C. C. nr. 1354/2010 se arată că odată ce s-a obținut o hotărâre judecătorească, prin care s-a consfințit un drept, acel drept este câștigat, fără vre-o plafonare ulterioară, astfel că dreptul odată câștigat prin sentința primei instanțe, trebuie menținut.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și nr. 1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 272 din 24 martie 2010 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantele R. L. și N. T. împotriva S.UI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul de condamnare politică de drept a condamnării la pedeapsa de 25 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, aplicată tatălui reclamantelor R. I., prin sentința penală nr. 900 din (...) pronunțată de T. M. al R. a III-a M. C., modificate prin decizia nr. 213 din (...) a T.ui Suprem.
A fost obligat pârâtul să le plătească reclamantelor suma de 200.000 euro prin echivalentul în lei la data plății, conform cursului BNR la data plății.
A fost obligat pârâtul să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 900 din (...) pronunțată de T. M. al R. a III-a M. C., inculpatul R. I. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 alin.(1) combinat cu art.1 lit. c) din Decretul nr.199/1950, pentru că fiind înscris în partidul Național Țărănesc din luna mai 1946, la începutul anului
1953 a luat legătura directă cu fugarul Capotă I., care desfășura o activitate intensă antipopulară și căruia i-a pus la dispoziție mijloace materiale pentru redactarea manifestelor, i-a furnizat alimente, băutură, îmbrăcăminte și încălțăminte.
Ulterior, prin decizia nr. 213 din (...) a Colegiului M. a T.ui Suprem, s- a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 6 alin.(1) combinat cu art.1 lit. c) din Decretul nr.199/1950, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 224 alineatul ultim C. pen., combinat cu art.186 alin.(1) C. pen., menținându-se pedeapsa aplicată inculpatului.
R. I. a executat pedeapsa aplicată în penitenciarele Gherla, Galați și
Botoșani, în perioada 7 decembrie 1957 - 29 iulie 1964. A decedat la data de
29 aprilie 1990 în C.-N., iar reclamantele sunt fiicele acestuia.
În baza art.1 alin.(2) lit. a) și art.5 alin.(1) lit. a) din L. nr. 2., tribunalul a apreciat că reclamantele în calitate de fiice ale condamnatului R. I., sunt îndreptățite la plata despăgubirilor de către S. Român, deoarece condamnarea suferită de antecesorul lor se înscrie între cele cărora legiuitorul le-a recunoscut de drept caracterul politic.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, tribunalul a avut în vedere exclusiv prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamantelor prin condamnare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamantele, cât și pârâtul.
În apelul declarat de reclamantele R. L. și N. T., s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductivede instanță și obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro daune morale, la cursul oficial de schimb al BNR din data plății.
În motivarea apelului, reclamantele au susținut că sentința apelată este criticabilă, deoarece antecesorul lor a executat efectiv 6 ani, 7 luni și 26 zile de detenție, din pedeapsa privativă de libertate de 25 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică.
Penitenciarele Gherla, Botoșani și Galați, în care a fost încarcerat antecesorul lor R. I., erau veritabile lagăre de exterminare, în care se urmărea degradarea umană, anihilarea personalității condamnaților politici, prin suferințe greu de imaginat, la care se adăuga componenta psihologică.
A.i de detenție suportați de R. I. în cumplitele celule de izolare ale Securității și în închisorile comuniste, au produs grave suferințe asupra condamnatului, care realmente nu pot fi reparate; rănile produse de condamnare nu s-au vindecat niciodată. Toate aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor B. M. și T. G.
În apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat schimbarea sentinței în principal în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar în subsidiar în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor și respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală, deoarece în cauză nu există un raport de cauzalitate între despăgubirile pretinse de reclamante și prejudiciul moral, întregul material probator fiind administrat în scopul dovedirii daunelor morale suferite de antecesorul reclamantelor.
Raportat la prevederile art. 5 din L. nr. 2., reclamantele nu au probat acțiunea promovată în nume propriu având ca obiect obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Acordarea sumei de 200.000 euro la cursul în lei din ziua plății, cu titlu de despăgubiri, este exagerat de mare.
În mod nelegal a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a avut o atitudine culpabilă pe parcursul procesului, iar calitatea procesuală pasivă a dobândit-o prin lege.
Reclamantele R. L. și N. T. prin întâmpinare depusă la dosar f.14-15, au solicitat respingerea apelului declarat de pârât, au depus motive suplimentare de apel f.19, iar prin înscrisul depus la fila 21-22 au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6..
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă la dosar f.17, a solicitat respingerea apelului reclamantelor, precizări privind întâmpinarea f.25, punct de vedere f.26 și concluzii scrise f.14-15.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele.
Prin decizia nr.1354 din (...) a C. C., s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., sunt neconstituționale.
De asemenea, prin decizia nr.1358 din (...) a C. C., s-a constatat că dispozițiile art.5 alin.(1) lit. a) teza I-a din L. nr.2., sunt neconstituționale, pe motiv că aceasta reprezintă o reglementare paralelă cu acelea prevăzute în Decretul-lege nr.118/1990 și în Ordonanța de urgență a G. nr. 2., ceea cecontravine prevederilor art. 1 alin. (3) și(5) din Constituție și art.16 din L. nr.
24/2000.
Câtă vreme în speță este vorba de o situație juridică legală facta pendentia, înseamnă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 2., reclamantul nu avea un „bun"; în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. E. a D. O., și nici ulterior, situația juridică legală neepuizându-și toate efectele sub legea veche.
Apoi, la data publicării deciziei C. C. nr.1358 din (...) în Monitorul
Oficial al României, Partea I-a, reclamantul nu avea o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, în înțelesul art. 374 alin.(1), art. 376 alin.(1) și art. 377 alin.(1) pct.3 C.pr.civ.
Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) teza întâi din L. nr.
2. au fost declarate neconstituționale, în baza art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva sentinței tribunalului.
În schimb, tocmai pentru că dispozițiile art. 5 alin.(1) lit. a) din L. nr.
2. au fost declarate neconstituționale, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va admite în parte apelul pârâtului în contra sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte, în sensul că se va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 200.000 euro.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind constatarea caracterului politic al condamnării, deoarece prevederile art. 4 alin.(1) din L. nr. 2. nu au fost declarate neconstituționale, precum și cele privitoare la plata cheltuielilor parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 272 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro în favoarea reclamantelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamantele R. L. și N. T. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
T. D.
T.-A. N.
M. T.
Red.DT:(...)
Dact.CA: (...) - 6 ex. Jud.fond.B. C.
| ← Decizia civilă nr. 1792/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5287/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
