Decizia civilă nr. 2136/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2136/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
ANA I. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții K. C. și K. C., împotriva deciziei civile nr. 1. din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe pârâții D. P., D. S., D. R.-S., D. A.-S.,
D. D.-N. prin D. P. și D. S., D. P.-D. prin D. P. și D. S. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul-recurent K.
C., asistat de avocat L. V. D., care o reprezintă și pe reclamanta-recurentă K. C., și pârâtul-intimat D. P. în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtelor-intimate minore D. D.-N. și D. P.-D., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 iunie 2011 pârâții-intimați D. P., D. S. și D. A.-S., D. P.-D. și D. D.-N. au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingere recursului și o cerere prin care solicită suspendarea judecății prezentei cauze, în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) având ca obiect pretenții și stabilirea unui drept de retenție a apartamentului din care se solicită evacuarea lor, acțiune formulată împotriva lui K. C. și K. C., dosar în care s- a formulat și o cerere de intervenție din partea lui D. A.-S. La cererea de suspendare au fost anexate acțiunea și cererea de intervenție.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea cererea de suspendare formulată de către pârâții-intimați, ca fiind vădit neîntemeiată, având în vedere că sunt invocate dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă. Apreciază că prin această cerere se urmărește doar tergiversarea soluționării cauzei, aspect ce rezultă din faptul că respectiva acțiune a fost promovată după data formulării prezentului recurs, cererea de intervenție formulată în respectiva cauză aparține unui fiu al pârâtului-intimat D. P., iar dacă s-ar admite acțiunea intimaților înregistrată su nr. (...) și s-ar stabili un drept de creanță, acesta nu ar conduce la reținerea imobilului potrivit prevederilor art. 1504 Cod civil. Prin întreg ansamblu probatoriu administratîn cauză, intimatul D. P. a încercat să dovedească că a construit un imobil , iar prin cererea de intervenție făcută în acea cauză de unul dintre fii săi se solicită instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendarea judecării prezentului dosar, până la soluționarea irevocabilă a dosarului tribunalului
C. nr. (...), întrucât apreciază că soluția ce se va pronunța în prezenta cauză nu atârnă de dezlegarea dată în acel dosar .
Instanța constată că la termenul anterior, pârâtul-intimat a învederat instanței faptul că pârâtul-initmat D. R.-S. nu mai locuiește la domiciliul indicat inițial. Având în vedere că până la acest termen de judecată nu s-a făcut dovadă în acest sens, Curtea înțelege să facă aplicarea dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă, respectivă să aplice sancțiunea neluării în seamă a modificării domiciliului pârâtului-intimat D. R.-S.
Pârâtul-intimat D. P. solicită instanței să întrebe pe reclamantul- recurente dacă a achitat contravaloarea lucrărilor executate de intimat la bloc și câte din cele 5 apartamente a vândut până acum.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea acestei cereri în probațiune ca fiind inadmisibilă, raportat la prevederile art. 305
Cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare respinge cererea formulată de pârâtul-intimat
D. P. în sensul luării unui interogatoriu reclamantului-recurent ca fiind inadmisibilă, întrucât potrivit prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, în calea de atac a recursului se pot administra doar probe cu înscrisuri pe de o parte, iar pe de altă parte cererea nu are legătură cu prezenta cauză.
Pârâtul-intimat solicită instanței amânarea pronunțării hotărârii, pentru a avea posibilitatea de a formula concluzii scrise.
Reprezentantul reclamanților-recurenți se opune admiterii acestei cereri întrucât scopul acesteia este de a tergiversa soluționarea cauzei.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, precum și inadmisibilitatea invocării în recurs, a unui nou temei de drept, respectiv art. 492 cod civil și art. 30 din Legea nr. 7/1996, și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea excepției invocate întrucât prin memoriu de recurs se face doar trimitere la probațiune, și nicidecum nu se solicită reaprecierea acesteia, sunt simple explicații raportate la piese dosarului. În ceea ce privește invocarea prevedrilor art. 492 Cod civil și art. 30 din Legea nr. 7/1996, acestea nu sunt noi temeiuri juridice, ci pur și simplu apărări făcute legal în ceea ce privește posibilitatea ca recurentul să beneficieze de aceste prevederi legale.
Pârâtul-intimat solicită admiterea excepțiilor invocate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării în integralitate a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii și dispunerii evacuării necondiționate a pârâților din imobilul ap. 4 situat în Cuj-N., str. T. nr. 10. Solicită de asemenea obligarea pârâților laplata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Pârâtul-intimat D. P. solicită respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond ca fiind nefondat cu consecința menținerii deciziei recurate, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8. din (...) a J. C.-N. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții K. C. și K. C., în contradictoriu cu pârâții D. P., D. S., D. R. S., D. A. S., D. D. N. prin reprezentanții legali D. P. și D. S. și D. P. D. asistată de reprezentanții legali D. P. și D. S., având ca obiect evacuarea acestora din imobilul situat în C.-N., str. T., nr. 10, ap. 4, jud. C..
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților D. P. și D. S. suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanții K. C. și K. C. și pârâții D. P. și D. S. a existat o înțelegere în temeiul căreia pârâții s-au obligat să cumpere imobilul apartament nr. 4 situat în C.-N., str. T., nr. 10, iar reclamanții să înstrăineze pârâților acest drept, de la data încheierii convenției, pârâții intrând în folosința imobilului (conform interogatoriilor părților).
Între părți au intervenit divergențe cu privire atât la natura convenției cât și cu privire la prestația la care pârâții s-au obligat, convenția inițială nefiind nici anulată și nici reziliată, astfel că susținerile reclamanților cum că pârâții ar ocupa imobilul fără drept sunt sub acest aspect neîntemeiate, însă instanța nu a fost sesizată nici cu o cerere în anulare și nici cu o cerere rezilierea acestei convenții.
De asemenea, instanța a reținut că nu a fost sesizată nici cu o acțiune în revendicare pentru a fi abilitată a cerceta titlurile părților, ci doar cu o acțiune în evacuare așa cum a fost în mod expres precizat de către reclamanți.
În doctrina juridică s-a reținut că acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care reclamantul solicită instanței să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si pe cale de consecință obligarea pârâtului la restituirea posesiei bunului. Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, raporturi care au ca efect translațiunea folosinței unui bun determinat , detentorul având obligația restituirii bunului la încetarea raportului juridic obligațional, reclamanții nefăcând dovada încetării acestuia, deși aveau această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții K. C. și
K. C. în contradictoriu cu pârâții D. P., D. S., D. R. S., D. A. S., D. D. N. prin reprezentanții legali D. P. și D. S. și D. P. D. asistată de reprezentanții legali D. P. și D. S., având ca obiect evacuarea acestora din imobilul situat în C.- N., str. T., nr. 10, ap. 4, jud. C..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții căzând în pretenții au fost obligați să plătească pârâților D. P. și D. S. suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 127/(...) a T. C. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții K. C. și K. C. împotriva Sentinței civile nr. 8. din (...)pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Au fost obligați apelanții să achite intimaților D. P. și D. S., suma de
500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Acțiunea în evacuare promovată de către reclamanți se întemeiază, așa cum s-a arătat, pe prevederile art. 1560 C.civ. care reglementează contractul de comodat sau împrumutul de folosință, definit ca fiind convenția în temeiul căreia o persoană numită comodant remite spre folosință temporară și gratuită, unei alte persoane numită comodatar, un bun individual determinat, cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, la un anumit termen.
Principala obligație a comodatarului este aceea de a restitui în natură lucrul împrumutat, la scadență, respectiv la termenul stipulat de părți în contract.
Este evident că la momentul împlinirii termenului, contractul încetează, situație în care într-adevăr reclamanții nu mai au obligația de a promova o acțiune în desființarea actului respectiv, putând solicita direct predarea bunului.
Din probele administrate în cauză, respectiv din probele testimoniale propuse de către ambele părți, au rezultat următoarele:
Martorul C. A., martor audiat la cererea apelanților, a relatat instanței că l-a cunoscut pe intimatul D. în condițiile în care era interesat de achiziționarea casei fiicei sale, ridicată în apropriere de str. T. unde se află imobilul litigios, acesta din urmă locuind împreună cu familia sa pe strada respectivă într-un imobil aparținând apelantului, neputând preciza cu ce titlu, „chirie sau ce altă înțelegere a fost";.
Celălalt martor, propus de către apelanți a arătat că în calitate de proiectant a mai multor case în beneficiul familiei K., atât cea de pe str. T. nr. 10 - imobilul litigios - cât și cea de pe str. A. și str. Pelaghia R., în urmă cu aproximativ 3 ani și jumătate l-a cunoscut pe intimat, acesta fiind executant al imobilului de pe str. T.
La un moment dat s-a discutat despre folosința unui apartament în imobilul de pe str. T. până la momentul intabulării în CF a imobilului și apariția unui potențial cumpărător, impresia sa fiind că această discuție a avut loc pentru că intimatul și familia sa nu avea unde să locuiască. Nu a fost în măsură să detalieze ce relație contractuală era între părți precizând doar că a fost plătit de apelant, manopera și materialele fiind de asemenea, suportate de către acesta pentru imobilul în discuție.
Nu s-a discutat despre bani la momentul dialogului respectiv, de unde a tras concluzia că folosința era gratis. A aflat că s-a mutat în apartament doar cu ocazia procesului, neputând preciza când.
Martorii propuși de către intimați au relevat însă o cu totul altă situație. Martorul Czuli Lengyel, angajat al firmei intimatului în perioada
2006-2007 și participant la realizarea imobilului litigios, în calitate de zidar,a învederat instanței că apartamentul de la etajul 2 și un garaj și un birou de lângă garaj, de la parter, îi revenea intimatului pentru că toate materialele: gresie, lavabil și altele au fost cumpărate de acesta, iar toate finisajele erau mai scumpe decât în restul imobilului.
În legătură cu modalitatea în care își desfășurau activitatea angajații s-a ivit un incident în sensul că apelantul a fost nemulțumit de faptul că se lucrează mai mult la apartamentul familiei D. în loc să se termine scările din imobile care nu erau placate cu gresie, întârziind astfel întabularea construcției.
De asemenea, a mai precizat că și mobila a fost adusă de către familia
D. de la C. B., venind personal autorizat care a montat-o, la cererea acesteia.
În același sens a fost și declarația martorului C. M. M., de asemenea, angajat al societății intimatului pe o perioadă de 6 luni care a arătat că înțelegerea între părți a fost de a-i reveni intimatului un apartament compus din living, bucătărie, baie și o cameră precum și întreaga mansardă aferentă imobilului, de multe ori apelantul venind în fața muncitorilor și spunându-le
„tot pe apartamentele lui D. lucrați"; raportat la celelalte apartamente care aparțineau reclamantului.
A mai precizat că apartamentul care l-a apreciat ca fiind al intimatului D. P. a fost modificat față de celelalte, în sensul că a fost desființat un perete care făcea demarcația între living și bucătărie, sub șapă s-a turnat polistiren și s-au folosit și alte materiale pentru finisaje decât la celelalte apartamente, de exemplu s-a folosit gresie tip marmură.
Totodată, s-a pus polistiren, la cererea intimatului D. P., aceeași fiind situația și în ceea ce privește desființarea peretelui precizată anterior.
A mai arătat că gleturile și adezivele pentru faianță și gresie care s-au folosit la apartamentul în litigiu au fost comandate și plătite efectiv de intimata D. S., fiind transportate de către martor cu mașina sa.
Familia D. s-a mutat în apartamentul în litigiu înainte de a fi terminat întregul bloc de locuințe.
Față de cele ce preced, tribunalul a concluzionat că într-adevăr între părțile litigante a existat o înțelegere în ceea ce privește apartamentul în discuție, însă aceasta nu îmbracă forma comodatului în condițiile în care martorii intimaților au perceput folosința imobilului ca fiind exercitată în virtutea calității de proprietari, justificată prin aceea că însuși reclamantul le reproșa că lucrează mai mult în apartamentele care îi revin acestuia, o serie de modificări fiind făcute la cererea intimatului și o parte din materialele de finisaje au fost comandate și cumpărate de familia sa.
Rămâne instanței investite cu soluționarea acțiunii nr. (...) să statueze asupra raporturilor existente între părți în privința edificării imobilului situat în C.-N. str. T. nr. 10, prezenta instanță de apel pronunțându-se strict asupra îndeplinirii condițiilor contractului de comodat cu care a fost investită.
Într-adevăr, martorul propus de către reclamant a arătat că s-a discutat despre folosința unui apartament de către pârât până la momentul intabulării, având impresia că s-a discutat despre această chestiune pentru că acesta nu avea unde să locuiască, însă această declarație, în lipsa altor detalii nu creează convingerea instanței că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, fiind o persoană care nu s-a implicat atât de activ în edificareaimobilului datorită calității sale de proiectant, în comparație cu muncitorii care au fost în permanență pe șantier și în preajma părților.
Mai mult, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în (...) între reclamanți și pârâtă în calitate de reprezentantă a SC D. I. SRL, s-a promis înstrăinarea unui birou și unui garaj situat la parterul blocului în suprafață de 30 m.p., pentru prețul de 130.000 RON, imobilul fiind înscris în CF 46627 C. nr. topo 14821/2, garajele aferente apartamentelor din imobil sunt situate la parterul blocului, unul fiind aferent apt. 2 și unul aferent apt. 4 în discuție conform planului parter al clădirii depus de reclamanți .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legalreclamanții, solicitând modificarea, în sensul admiterii apelului declaratîmpotriva sentinței civile nr. 8. a J. C.-N., cu consecința schimbării acesteia în sensul admiterii acțiunii și evacuării necondiționate a pârâților din imobilul situat în C.-N., str. T. nr. 10 apartamentul 4.
S-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor gradelor de jurisdicție.
Reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și
9 Cod proc.civ., invocând în susținerea acestuia următoarele motive:
Decizia pronunțata in cauză de Tribunalul Cluj este esențialmente nelegală, dată cu încălcarea flagrantă a legii, hotărârea astfel pronunțată fiind o gravă eroare judiciara, cu implicații patrimoniale incalculabile asupra reclamanților.
Un prim aspect de flagranta nelegalitate a hotărârii este cel reținut de legiuitor in art.304 pct.8 C.pr.civ., instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecății si schimbând astfel natura si înțelesul acestuia. Recurenții și-au întemeiat acțiunea introductivă vizând evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul apartamentul nr. 4 situat in C.-N., str.T. nr.10, pe dispozițiile art. 1560 C. civil.
Au susținut constant, pe întreg parcursul procesului, că între părțile prezentului litigiu s-a încheiat o convenție verbală de comodat cu privire la apartamentul nr.4 situat din punct de vedere administrativ la adresa menționată, pârâții D. solicitând să rămână temporar în acest apartament până la intabularea construcției in cartea funciară, când aceasta devenea susceptibilă de vânzare.
Apartamentul nr. 4 a fost finalizat și intabulat in C.F. in (...), însă pârâții folosesc în continuare în mod discreționar apartamentul menționat fără a avea vreun titlu si fără consimțământul reclamanților.
Instanța de apel a reținut în mod judicios că "la momentul împlinirii termenului, contractul (de comodat) încetează, situație în care, intr-adevăr, reclamanții nu mai au obligația de a promova o acțiune în desființarea actului respectiv, putând solicita direct predarea bunului.
Instanța de apel a interpretat înțelegerea dintre părțile prezentului litigiu ca nefiind un contract de comodat. instanța de apel a susținut in considerentele sale că înțelegerea dintre părți nu este comodat, fără însă a putea să precizeze ce fel de înțelegere a existat între părți (respectiv să indice ce tip de raport juridic există statornicit între părți) și dacă acest raport juridic conferea posibilitateaintimaților D. să indisponibilizeze apartamentul nr.4 proprietatea re curenților.
În cauză nu a fost dovedită existenta unei alte înțelegeri intre părți decât aceea a comodatului (folosința gratuită pe durata determinată a apartamentului nr.4 din str.T. nr.l0, însăși instanța de apel neștiind ce să precizeze fata de aceasta chestiune.
Din probele administrate în cauză (declarația martorului O. A.) rezultă că intimatul D. P. și recurentul K. C. au discutat despre luarea în folosință a apartamentului din str. T. de către pârâții D. până la momentul intabulării în C.F. a imobilului și apariția unui potențial cumpărător, pentru că intimații D. nu aveau unde să locuiască, martorul știind că folosința era cu titlu gratuit, iar materialele si manopera ridicării construcției au fost suportate de reclamantul K. C.
Si martorul C. A. arată co intimații D. locuiau într-un imobil care era proprietatea familiei K..
Cât despre martorii propuși de intimații D. și audiați în fața instanței de apel (Czuli si respectiv C.) sunt martori indirecți, aceștia neasistând la vreo înțelegere între părțile prezentului litigiu (cum a fost situația martorului O. A.), ci au relatat privitor la amintita înțelegere din cele auzite pe șantier.
Cu alte cuvinte, singura probă directă administrată în cauză privind înțelegerea dintre părți este declarația martorului O. A. ce a asistat efectiv la înțelegerea de folosință gratuită cu termen dintre părți. . proba directă confirmă existenta convenției verbale de comodat între părți, în schimb nici o altă înțelegere între părți nu a putut fi dovedită.
Probele la care s-a făcut trimitere confirmă doar faptul că înțelegerea verbala de comodat a fost dovedită, iar o altă înțelegere nu a fost probată, invocarea probațiunii făcându-se strict din perspectiva motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., pentru a explica justețea reținerii acestui motiv de modificare a deciziei, nu pentru reaprecierea probatoriului administrat.
Reclamanții au invocat pe de o parte, disp.art. 492 C. civil, precum si disp.art. 30 Legea nr.7/1996, întrucât recurenții sunt prezumați proprietari ai imobilului apartament nr. 4 până se dovedește contrariul, iar intimații D. nu au făcut dovada contrarie prin vreun înscris translativ de proprietate care să le confere calitatea de proprietari ai amintitului apartament și să le justifice șederea, după cum nu au făcut dovada vreunui raport juridic care să le poată conferi calitatea de detentori precari.
Or, simplul drept de creanță pe care îl invocă intimații D. (susținând că ei au edificat construcția cu materialele si manopera lor), chiar daca ar fi real, nu poate răsturna prezumțiile menționate câtă vreme aceștia nu au formulat cerere reconvențională prin care să solicite recunoașterea unui drept de proprietate (care să le justifice șederea in imobil) ori a unui drept de creanță (care prin solicitarea subsidiară de stabilire a unui drept de retenție să le permită folosirea în continuare a imobilului apartament nr.4.
Existând dovada calității de proprietari ai reclamanților cu privire la apartament, neexistând dovedit niciun fel de titlu locativ al intimaților de la data promovării acțiunii, devin incidente disp.art.304 pct.8 Cod proc.civ.
Al doilea aspect de flagrantă nelegalitate a deciziei pronunțate in apel se circumscrie disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., hotărârea menționată fiind nu numai lipsită de temei legal dar si pronunțată cu încălcarea legii.
Lipsirea de temei legal derivă din faptul că deși instanța de apel susține că înțelegerea verbală dintre părți nu este o folosință cu titlu gratuit, cu termen a imobilului, nu poate preciza care este titlul în temeiul căruia intimații pot continua, pe mai departe, să folosească "sine die"; un apartament ce este proprietatea tabulară a recurenților.
Recurenții arată că intimații D. pot continua să folosească pe mai departe apartamentul nr.4 din str. T. nr.l0 doar dacă au dovedit:
- existența unui drept de folosință ce decurge dintr-un drept de proprietate cu privire la imobilul in litigiu;
- existenta unui drept de folosință ce decurge din calitatea de detentor precar, conferită printr-un contract specific în acest sens (locațiune, comodat, etc.);
- existenta unui drept de folosință ce decurge din instituirea unui drept de retenție prin lege ori de instanța de judecată în favoarea intimaților.
M.ivul vizând faptul că hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea legii privește încălcarea de către instanța de apel a disp.art.1560
C.civ. si respectiv art.1570 C.civ.
S-au încălcat disp.art.1560 C.civ., câtă vreme instanța de apel a legitimat, prin hotărâre, posibilitatea ca intimații să nu mai restituie imobilul apartament nr.4 către proprietarii de drept, la încheierea folosinței gratuite cu termen.
Instanța de apel a statuat că nu există datoria intimaților de a înapoia bunul imobil către reclamanți, încălcând astfel disp.art.1560 C.civ.
Încălcarea prev.art.1570 C.civ., derivă din împrejurarea că instanța de apel își motivează hotărârea prin materialele, manopera si mobila cumpărată de intimații D. ce ar putea justifica reținerea apartamentului în folosința acestora. Potrivit acestei dispoziții legale, comodatarul nu poate să rețină lucrul sub cuvânt de compensație pentru creanța ce are asupra comodantului, astfel, chiar daca instanța de apel ar fi reținut existenta unui drept de creanță al intimaților față de reclamanți, acesta nu îndreptățea sub nicio formă continuarea folosirii apartamentului pe perioada nelimitată, conform art.1570 C. civil.
In plus, promisiunea de vânzare a unui garaj și a unei încăperi situate la parterul imobilului nu poate justifica sub nici un motiv îndreptățirea de a folosi un apartament situat la etajul 2 al aceluiași imobil, cum a statuat instanța de apel.
Prin întâmpinarea formulată (f. 32-34), intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că ei sunt cei care au făcutinvestiție de pe str. T., cumpărând materialele și executând manopera pentru realizarea celor 5 apartamente.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește motivele de recurs referitoare la probele testimoniale administrate în apel, chiar dacă recurenții au precizat că inserarea acestoraîn cadrul motivelor de recurs s-a făcut pentru detalierea motivului de recurs circumscris art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., instanța a invocat inadmisibilitatea acestora.
Totodată, excepția inadmisibilității a fost invocată din oficiu, în temeiul art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., și sub aspectul invocării pentru prima dată în recurs ca temei al acțiunii al prev. art. 492 C. civil și art. 30 din Legea nr. 7/1996, aceste prevederi legale nefăcând parte din categoria celor pe care reclamanții și-au fundamentat acțiunea.
Rămânând de analizat recursul, prin prisma celorlalte motive, curtea constată că cel vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății nu este fondat.
Subsumat acestui motiv de recurs, reclamanții au arătat că instanța de apel a reținut că înțelegerea în baza căreia pârâții ocupă imobilul din care se solicită evacuarea lor, nu îmbracă forma contractului de comodat, fără însă a arăta în ce anume se concretizează înțelegerea dintre părți.
Curtea constată că acest motiv nu este întemeiat.
T. a arătat în cadrul considerentelor deciziei recurate, că folosirea de către pârâți a apartamentului nr. 4 este exercitată în virtutea calității de proprietari a acestora, recunoscută de însuși reclamantul K. C., care le reproșa în repetate rânduri că, în calitate de constructori ai întregului imobil, lucrează mai mult la apartamentele care urmează să revină în proprietatea intimaților.
Interpretând în acest fel probațiunea testimonială administrată, tribunalul a arătat că și-a format convingerea conform căreia folosința exercitată de către pârâți era sub nume de proprietar, nu în virtutea unui contract de comodat.
În această situație, sunt valabile argumentele expuse în cadrul considerentelor hotărârii primei instanțe, potrivit cărora în această situație, reclamanții, care se consideră proprietari exclusivi ai imobilului au la îndemână promovarea unei acțiuni în revendicare a apartamentului nr. 4, ocupat de către pârâți, fără a avea calitatea de proprietari.
Nici motivul vizând lipsirea hotărârii de temei legal nu este fondat.
În cadrul acestui motiv de recurs, reclamanții invocă același argument arătat în cadrul primului motiv - lipsa menționării de către instanța de apel a titlului în baza căruia pârâții ocupă apartamentul. Conform celor anterior arătate însă, instanța de apel a indicat temeiul ocupării apartamentului de către intimați, anume faptul că din probațiunea administrată a reieșit că aceștia sunt proprietari ai bunului respectiv.
Împrejurarea că acțiunea pârâților D. de recunoaștere a unui drept de retenție în favoarea lor, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 8. a T. C., nu constituie un argument suficient pentru admisibilitatea prezentei acțiuni.
Pârâții nu au recunoscut un drept de retenție însă folosind apartamentul 4 din imobil cu titlu de proprietari, mijlocul juridic pe care reclamanții îl au la îndemână, în condițiile în care contestă această calitate a pârâților, este acțiunea în revendicare.
Nici motivul vizând pronunțarea hotărârii date în apel cu încălcarea legii - art. 1560, 1570 C. civil - nu este fondat.
Aceste dispoziții reglementează contractul de comodat, regăsindu-se în
Titlul X Cod civil, art. 1560 - 1575.
Instanța de apel arătând că temeiul în baza căruia pârâții locuiesc în apartamentul nr. 4 din imobil, nu este un contract de comodat, ci propriul lor drept de proprietate, este evident că prevederile legale care reglementează acest act juridic nu sunt incidente în cauză, neputându-se invoca încălcarea lor cu ocazia pronunțării hotărârii.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamanților va fi respins.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K. C. și K. C., împotriva deciziei civile nr. 127 din 8 martie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. ANA I. M. C. V. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 1788/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4704/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
