Decizia civilă nr. 1789/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1789/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTORI : ANA I.
: A. C.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul K. V., precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 451 din 3 martie 2011 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 13 mai
2011 și 11 mai 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către reclamantul K. V. și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ambelor recursuri.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul K. V. a chemat în judecată pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor ce i-au fost aplicate prin S. penală nr.
89/1953, pârâtul să fie obligat la daune morale de 1.900.000 Euro.
Prin S. civilă nr. 451 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. V.împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin M. F. P., și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de reclamant prin S. penală nr. 89/(...) pronunțată de T. M. T. O. la o pedeapsă privativă de liberate de 23 ani.
S-a respins cererea formulată de reclamant cu privire la daunele morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin S. penală nr. 89/(...) pronunțată de T. M. T. O., reclamantul K. V. a fost condamnat la 23 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută și pedepsită de art. 209 partea III Cod penal. Tot prin aceiași sentință penală reclamantul a mai fost condamnat și pentru săvârșirea altor infracțiuni (dezertare din armată prevăzută de art. 520 Cod penal, port și deținere de arme militare prevăzută și pedepsită de D. nr. 1., delictul de furt calificat prevăzut și pedepsit de art. 525 pct. 4 Cod penal). Cert este că, potrivit art. 101 Cod penal urma să execute pedeapsa cea mai grea de 23 de ani aplicată pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinei sociale prevăzută și pedepsită de art. 209 partea III Cod penal.
Reclamantul beneficiază de drepturile stabilite prin dispozițiile D. nr. 1..
În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 2. „constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar în alineatul 2 din același articol se enumeră care sunt de drept condamnările cu caracter politic.
Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul se regăsește printre cele enumerate în art. 1 alin. 2 din L. nr. 2..
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie
1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1 indice 1 din L. nr. 2., introduse prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin. (1) din același articol. C. constantă cătrimiterile la lit. a) a alin.(1) al art. 5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. ca fiind neconstituțional.";
Reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr.
47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C. decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției , termen ce în speță a expirat la data de 31 decembrie 2010, fiindcă organele abilitate n-au pus de acord prevederile declarate ca neconstituționale.
Pe cale de consecință acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, de a se constata caracterul politic al condamnării suferite prin S. penală amintită, iar în ce privește daunele morale solicitate această cerere a fost respinsă ca nefondată conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul K. V. și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a cererii astfel cum a fost formulată iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii precizarea de acțiune prin care s-a indicat temeiul de drept al acesteia ca fiind prevederile art. 998 Cod civil, menținându-se și temeiul de drept indicat inițial, respectiv art. 5 din L. nr. 2..
D. nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională nu este aplicabilă în cauză raportat la momentul înregistrării acțiunii, a aprecia în alt mod însemnând crearea unui tratament juridic distinct persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul L. nr. 2. în funcție de momentul la care instanța de judecată a soluționat cererea, deși cererile au fost depuse în același timp și au fost urmate aceleași proceduri.
L. aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului, de altfel prin D. nr. 1. Curtea Constituțională reținând că principiul legalității și interzicerii discriminării a fost reluat de C. în P. nr. 12 la C. adoptată în anul 2000.
Art. 148 din C. României acordă prioritate reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne.
S-a mai invocat faptul că deși s-a depus la dosar o precizare de acțiune la data de (...), aceasta nu a fost luată în considerare de către instanță.
În drept au fost invocate prevederile art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de către pârât s-a solicitat modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse prin S. penală nr. 89/1953 pronunțată de T. M. O., condamnarea pentru infracțiunile de dezertare și furt calificat neputând fi înțeleasă ca o încălcare ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,ori ca nerespectare a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, în perioada de referință C. prevăzând obligativitatea serviciului militar.
Referitor la daunele morale s-a arătat că în mod corect au fost respinse pretențiile reclamantului în acest sens raportat la D. nr. 1. a C. C.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat și întâmpinare la recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat în esență că în condițiile în care art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1. a C. C., nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale, decizia fiind de imediată aplicabilitate conform prevederilor L. nr. 47/1992.
În ceea ce privește modificarea temeiului de drept al acțiunii prin indicarea art. 998-999 Cod civil, o asemenea cerere este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 294 C.pr.civ. cererea introductivă fiind întemeiată în drept pe dispozițiile L. nr. 2., iar nu pe cele ale dreptului comun.
Analizând recursurile declarate de către reclamantul K. V. și de cătrepârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr.
4. a T. M., C. reține următoarele:
Referitor la recursul reclamantului care privește neacordarea daunelormorale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât suportul acestora îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 6., ori aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr.
761/(...),împlinindu-se și termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din C.
României și art.31 din L. nr.47/1992 în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din
Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate pune nici problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., raportat la considerentele anterioare, atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din P. nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din P. nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ.
Problema interpretării normelor interne raportat la C. E. a D. O. nu se mai pune în cauză, în condițiile declarării ca neconstituționale a prevederilor art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2.. Acest text de lege nemaiexistând nu mai poate fi înlăturat sau interpretat conform C.i, obligația instanțelor interne constând în aceea că trebuie să dea eficiență prevederilor C.i, dar acest lucru este posibil doar atunci când este vorba despre o normă de drept intern în vigoare.
Așadar, în ceea ce privește daunele morale, sentința tribunalului este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Referitor la precizarea de acțiune care nu a fost analizată de către instanța de fond se constată că aceasta a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor asupra cauzei, în mod corect instanța nepronunțându-se asupra sa. În cazul în care ar fi luat-o în considerare s-ar fi încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nelegală.
În ceea ce privește recursul pârâtului, acesta este de asemenea nefondat.
Prin sentința atacată s-a reținut că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr.89/1953 a T. M. T. O. la 23 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinei sociale prevăzută de art.209 C.
Așa cum s-a arătat și de către tribunal această infracțiune este menționată la art.1 pct.2 din L. nr.2. ca fiind de drept condamnare cu caracter politic, instanța de judecată neavând competența de a cenzura în aceste condiții caracterul politic al condamnării.
Prin urmare, raportat la prevederile art.312 alin.1 C.pr.civ., C. va respinge ca nefondate recursurile declarat de reclamantul K. V. și de către pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 451 din 3 martie 2011 a T. M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K. V. și de către pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 451 din 3 martie 2011 a T. M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. A. C. ANA I.
A. C.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
5 ex./(...) Jud.fond: G. P.
| ← Decizia civilă nr. 4838/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 298/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
