Decizia civilă nr. 225/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 225/A/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul B. G. precum și apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., împotriva sentinței civile nr. 9. din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
15 aprilie 2011, când reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
I. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul T. C. cu nr.
760/117/(...), reclamantul B. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în temeiul L. nr. 2., în sumă de 400.000 euro sau echivalentul acestei sume în lei, cu dobânda legală calculată la data plății efective, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În motivele cererii, arată că prin sentințele penale nr. 849/1949 și nr.
193/1961 ale T. Militar C., a fost condamnat la 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de uneltire împotriva orânduirii socialiste și a executat o detenție de 10 ani, 6 luni și 27 de zile.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat are caracter politic, fiind de notorietate că în perioada anilor 1947-1989 când erau pline penitenciarele și coloniile de muncă ale R. cu zeci de mii de persoane, a căror singură vină a fost faptul că nu erau de acord cu noua ordine publică și socială impusă în acea vreme de P. C. R.
Arată că în urma condamnării a fost supus unui regim riguros, corecțional și de torturi, care presupunea bătăi, cu o bestialitate de neimaginat, ceea ce a dus la distrugerea sa fizică, pierderea auzului, a văzului la știrbirea integrității fizice, cu consecințe psihice-morale, aducându-i o gravă atingere a personalității, reputației, încălcarea drepturilor personale, nepatrimoniale ocrotite de lege. T. aceste suferințe șiatingeri a dreptului său la o viață liniștită, trebuie reparate prin acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Menționează că potrivit Hotărârii nr. 97/1990 i s-au acordat indemnizațiile prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
II. Întâmpinarea.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. a județului C., a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Raportat la împrejurările speței, o statuare corecta, care să asigure reparația corespunzătoare (și nu una având exclusiv scop patrimonial), impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamant.
III. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 9./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. G., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 10.000 Euro, în echivalent la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 847/1949 a T. Militar C., reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani temniță grea și 5 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, în temeiul art. 209 pct. III, 157 Cod penal, reținându-se că, alături de alți inculpați, a inițiat și a condus o organizație subversivă legionară ";Frățiile de C., recrutând mai mulți membri, scopul organizației fiind acela de a unelti și răsturna prin violență regimul de democrație populară instaurat în țara noastră, de a îl înlocui cu fostele elemente dictatoriale fasciste burghezo-moșierești de exploatare.
Prin D. nr. 2612 a Curții Marțiale de C. și Justiție i s-a redus pedeapsa la 5 ani de temniță grea, conform copiei de pe fișa de antecedente penale. Reclamantul a fost arestat la data de (...), fiind eliberat la data de (...).
Ulterior, prin sentința penală nr.193/1961 a T. Militar de R. M. C. reclamantul a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică și 5 ani degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 pct.1, al.1 Cod pen.
Reclamantul a executat pedepsele în penitenciarele de la C., T. și A., fiind cunoscut regimul extrem de sever de detenție la care erau supuși deținuții condamnați pentru infracțiuni cu caracter politic, diferit față de cel aplicat condamnaților de drept comun, tocmai datorită faptului că se aprecia cu privire la condamnații din categoria reclamantului că aceștia sunt deosebit de periculoși pentru orânduirea de stat de la acea vreme.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2., infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul constituie de drept condamnare cu caracter politic, reclamantul fiind îndreptățit în conformitate cu prevederile art. 5 din același act normativ la repararea prejudiciului material și moral suferit.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei.
Or, tocmai prin condamnarea reclamantului, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Efectul imediat al condamnării îl reprezintă restrângerea libertății individului, afectarea iremediabilă a onoarei, demnității umane, astfel că acestuia i s-au vătămat de asemenea moralitatea, poziția socială, prestigiul profesional, drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
Este necesar totodată a se avea în vedere durata mare a pedepsei efectiv executate, suferințele fizice și psihice la care a fost supus condamnatul precum și urmările condamnării produse ulterior eliberării din starea de detenție.
Instanța a reținut, de asemenea, că prin O. nr. 6. s-a limitat cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate pentru prejudiciile morale suferite prin condamnările la care se refera Legea nr. 2. la suma de 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic.
Luând în considerare toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 euro, ce ar urma să fie achitată în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor, proporțional cu prejudiciul suferit de reclamant.
IV. Declarațiile de apel
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâtul S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., cât și reclamantul B. G.
1. Prin apelul formulat, reclamantul B. G. a solicitat schimbareasentinței în sensul admiterii acțiuni civile în întregime și obligării pârâtului la plata sumei de 400.000 Euro, cu dobândă legală, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea cu caracter politic.
În motivele declarației de apel, reclamantul arată că a fost condamnat la pedeapsa închisori de 22 de ani din care a executat în regim de detenție peste 10 ani și apreciază că daunele morale ce i-au fost acordate prin hotărârea primei instanțe sunt foarte mici și nu respectă criteriul proporționalității cu întinderea prejudiciului suferit.
2. Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Se apreciază că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât:
- tribunalul reține incidența prevederilor O. nr. 6., însă nu face o aplicare corectă a acestora, în sensul că nu ia în considerare faptul că reclamantul beneficiază de peste 20 de ani de măsuri reparatorii acordate în baza Decretului-lege nr. 118/1990;
- în prezent, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 2. nu mai pot fi aplicate în cauză, având în vedere că prin D. nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestora or, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii. Prin urmare, nu există temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii de către S. R., în baza L. nr. 2..
V. Judecata în apel
Cu privire la cele două apeluri formulate în cauză, C. reține următoarele:
În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile
L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
Referitor la D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții
Constituționale, legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. R. la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, sub aspectul despăgubirilor civile.
În consecință, prezenta instanță apreciază că, de lege lata, nu mai apare ca posibilă obligarea S. R. la a-i plăti reclamantului, în baza L. nr. 2., o sumă de bani cu titlu de reparație pentru prejudiciul moral suferit, în caz contrar ajungându-se, așa cum s-a arătat mai sus, la lăsarea fără efecte a evocatei decizii a Curții Constituționale.
Față de cele ce preced, de pe temeiul art. 296 C.proc.civ., se va respinge apelul reclamantului B. G. și se va admite apelul pârâtului S. R., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 9. noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. G. împotriva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. G. împotriva aceleiași sentințe.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
V. M. D.-L. B.
S. D. G.
Red.DB/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: M.O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 3678/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1304/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
