Decizia civilă nr. 3678/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3678/R/2011
Ședința publică din 21 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. E., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. C.-N., PRIN P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat F. I., lipsă fiind pârâta recurentă personal și reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta L. E., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul declarat de pârâta L. E. este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că reclamantul intimat a expediat prin poștă o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta L. E., ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reanalizarea stării de fapt, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente în susținerea recursului, cu mențiunea ca acesta să se refere și la excepția inadmisibilității pusă în discuție de către instanță.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, în principal, instanța să respingă cererea M. C.-N. pentru lipsa calității procesuale active, sau în subsidiar, instanța să dispună trimiterea cauzei aceleiași instanțespre rejudecare în vederea administrării probațiunii solicitate, respectiv pentru efectuarea unei expertize de specialitate, audierea unui martor și efectuarea cercetării la fața locului, ori, într-un al doilea subsidiar, rejudecând cauza, instanța să modifice decizia atacată, în sensul respingerii cererii M. C.-N. privind desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul din C.-N., str. T. V. nr. 110 ca fiind neîntemeiată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, pentru apel și pentru recurs.
Cu privire la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reanalizarea stării de fapt, reprezentantul pârâtei recurente arată că nu știe care este starea de fapt, pentru că instanța de fond trebuia să aibă în vedere acest aspect.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că potrivit prevederilor art. 32 din L. nr. 50/1991, sesizarea trebuia făcută de către organul care a aplicat sancțiunea, iar acesta este P. M. C.-N., respectiv I. P. M. C.-N. și nu M. C.-N., prin P. și, de asemenea, arată că în dosarul instanței de apel a depus practică judiciară găsită chiar la această instanță, iar instanța de apel nu a ținut cont de această practică judiciară.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, reprezentantul pârâtei recurente arată că hotărârea instanței de fond și hotărârea instanței de apel nu sunt motivate, ci în aceste hotărâri s-a menționat doar că sancțiunea a fost aplicată pentru că nu exista autorizație de construire la data efectuării controlului, la data sesizării instanței de fond și nici la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond, însă instanța trebuia să analizeze această cauză pe baza planurilor de urbanism.
De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că deși se putea lua de către instanță măsura de a acorda un termen de judecată în vederea reglementării problemei autorizației de construire, instanța nu a luat o astfel de măsură.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că în cauză nu s-a discutat legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și faptul că documentația pe care a depus-o la P. M. C.-N. a fost refuzată în mod abuziv de P. M. C.-N. și, de asemenea, nu s-a verificat care este motivul pentru care partea nu s-a încadrat în termenul de 150 zile prevăzut de lege pentru depunerea documentației.
De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că părții pe care o reprezintă i s-a pus în vedere să depună la dosar planul de urbanism în detaliu și o hotărâre de urbanism a C. Local al M. C.-N., iar instanța putea să dispună desființarea construcției edificate fără autorizație, însă nu a dispus așa ceva.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că pentru justa soluționare a cauzei, instanțele de judecată nu se pot limita doar la probațiunea mai sus arătată, ci este necesară administrarea în cauză a următoarelor probe: efectuarea unei expertize de specialitate, încuviințarea audierii martorului L.
F., propus de pârâtă și efectuarea unei cercetări la fața locului.
De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că prin motivele de recurs a invocat și apărările pe fond, care au condus la neîncadrarea în cele 150 de zile prevăzute de lege pentru depunerea documentației, respectiv ca și apărare a invocat acceptarea tacită, iar privitor la termenul de depunere a documentației, arată că a efectuat o adresă către P. M. C.-N., pentru a i se comunica stadiul lucrării respective și nici în prezent nu există un răspuns pentru promovarea unei Hotărâri de C. Local și având în vedere această situație, consideră că nu pot să se transfere atribuțiile funcționarilorinstituției, părții pe care o reprezintă și apoi să i se spună acesteia că nu s- a încadrat în cele 150 de zile prevăzute de lege pentru depunerea documentației în vederea eliberării autorizației de construire.
Reprezentantul pârâtei recurente mai arată că pentru vecinul din spatele imobilului în care locuiește pârâta recurentă există racordul pentru punerea și amplasarea unor scări până la mejdie, iar partea pe care o reprezintă având o familie numeroasă și-a modificat vechea construcție, iar oamenii de specialitate au constatat că numărul de camere construite de familia pârâtei recurente erau necesare.
În concluzie, reprezentantul pârâtei recurente arată că instanța de apel trebuia să se raporteze nu la faptul dacă există sau nu o autorizație de construire, ci la legalitatea demersurilor făcute de pârâtă pentru a obține autorizația de construire.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 16334/(...), pr onunț ată de Judec ător ia Clu j- Napoca în dosar nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. C.-N. prin P., în contradictoriu cu pârâta L. E., având ca obiect obligație de a face; a fost obligată pârâta să desființeze lucrările de construcții executate nelegal în C.-N., str. T. V. nr. 110, până la data de (...).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin procesul verbal nr. 8/(...) pârâta a fost sancționată pentru faptul că a executat lucrări de extindere și etajare a imobilului din strada T. V. nr. 110 fără a deține autorizație de construire prevăzută de legislația în vigoare. Prin procesul-verbal menționat s-a stabilit ca măsură complementară intrarea în legalitate conform prevederilor legislației în vigoare.
Pârâta nu a contestat faptul că nu deținea autorizație de construcție la data încheierii procesului verbal sau la data introducerii cererii de chemare în judecată. Nici la data pronunțării reclamanta nu a făcut dovada deținerii unei autorizații valabile pentru lucrarea executată.
În aceste condiții, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b din L. nr. 50/1991 pentru a dispune obligarea pârâtei la desființarea construcției.
În speță, este irelevant dacă pârâta a făcut sau nu demersuri pentru obținerea autorizației, întrucât aceasta avea obligația să se abțină de la executarea oricărui fel de construcții înainte de obținerea autorizației de construire.
Având în vedere aspectele reținute, instanța a admis acțiunea reclamantului în baza art. 32 alin.1 lit. b din L. nr. 50/1991.
Împ o tr iv a aces te i s en tințe, a decl ar at recurs, rec al if ic at în apel, în termen legal, pârâta L. E., prin care a solicitat admiterea recursului, casareasentinței si trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond spre rejudecare în vederea administrării probațiunii solicitate, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii reclamantului M. C.-N. privind desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul clin C.-N., str. T. V. nr. 110. În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a admis cererea reclamantului pe singurul motiv ca nu deține autorizație de construire pentru lucrările efectuate. Invocarea numai a acestui aspect nu constituie omotivare a hotărârii și nicio judecare a cererii cât timp instanța a considerat ca singurul motiv pentru respingerea cererii ar constitui existenta unei autorizații de construire. A., judecata a fost numai o formalitate - constatarea existenței sau nu a autorizației - neavând acces la justiție, obiectiva imparțiala, neavând dreptul la un proces echitabil. P. art. 28 alin. 2 din L. nr. 50/1991, decizia menținerii sau desființării construcției realizate fără autorizație se va lua pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate se poate lua si de instanța. P. acestui articol, la luarea deciziei, instanța trebuie sa aibă in vedere daca lucrările executate se încadrează sau nu in planurile de urbanism ori a regulamentelor aferente si, numai in cazul in care aceste lucrări nu se încadrează dispune desființarea lor. Aceasta instanța nu a făcut-o, respingându-i in mod nejustificat legal, cu toate ca este concludentă, utilă si necesara, proba cu expertiza de specialitate prin care să se constate dacă documentația depusa în faza AC și refuzata de către organul administrativ, cât și lucrările executate fara AC se încadrează sau nu în planurile de urbanism si regulamentele aferente. Tot nelegal i s-a respins și cererea în probațiune cu martorul U. F. - proiectantul cât și cercetarea la fața locului. Pe lângă faptul ca a depus de mai multe ori documentația pentru faza AC, așa cum i s-a solicitat prin diferite adrese, efectuând specificațiile, completările sau modificările solicitate - cu toate că acestea erau nelegale și de rea-credință, unele imposibile sau existau in documentația depusa - prin răspuns îi solicitau altele care nu erau prevăzute în primul Certificat de urbanism sau copiau răspunsul anterior, ca apoi, prin noi C. de urbanism îi impuneau noi condiții și din nou refăcea și depunea documentația pentru AC și din nou îi solicitau altceva sau din cele care erau deja modificate pentru ca, prin ultimul certificat de urbanism să i se comunice că nu i se mai eliberează nici CU și nici AC, deoarece sunt în proces și numai după ce va hotărî de instanța - a se vedea adresele nr. 39451/(...), (...); CU 2830/(...); 2348/(...); 3008/(...) și 1915/(...). Dintre cerințele nelegale, abuzive și de rea credința: a) se vor respecta masurile din PV - erau respectate si oprite lucrările iar amenda a fost achitata; b) Plan de situație vizat OCPI în original - exista in copie dar acesta nu era prevăzut in CU; c) sa se respecte distanta de 1-4 m a de aliniament: - aceasta privește construcțiile noi iar nu pe cele existente deoarece ar fi trebuit sa-i demoleze un colt de casa care este la aprox. 0,9 m; d) Partea desemnata vizata de verificator: - era vizata; se vor respecta concluziile Raport Tehnic Expertiza prin marcarea pe plan fundații a consolidărilor: - dar nu a observat că în raport se dau doua soluții ori structura dependenta ori structură independentă ori subzidiri, iar etajarea era pe structura independenta ca atare nu trebuie subzidiri; e) se va prezenta in original avizul AACR: - era la dosar exemplar 2 si l-a prezentat; f) Breviarul de calcul pentru indicii POT si CUT: - exista calculul indicilor POT si CUT si se încadrau; g) sa se restudieze soluția de acces si compartimentarea la etaj: - pe baza studiilor si normelor este soluția la care s-a ajuns prin scara exterioara din dreptul holului de la parter, iar compartimentarea etajului a fost si este in funcție de nevoile întregii familii respectând normele sanitare, suprafețele minime, etc.; h) camerele si băile vor fi ventilate natural: - sunt ventilate natural, fiecare are ferestre atât pentru iluminare cat si aerisire, existând si avizul sanitar; i) după ce depune din nou documentația din nou i se refuza cu aceeași motivație dar, in plus, adaugă ca este un imobil colectiv iar nu casa familiala: - nu știe de unde au tras aceasta concluzie dar crede ca numai pentru a-i crea greutăți si a nu elibera AC atât din cauza caproiectantul sau nu este in mafia lor cat si pentru ca este țiganca dar locuința nu este ca acele palate țigănești. Deoarece prin alt răspuns abuziv i se caracterizează locuința ca fiind imobil colectiv si ca trebuie să solicite un nou CU, cu privire la imobilele colective. Cu toate că nu este așa, a solicitat un nou CU, dar în aceasta apare ca o cerință suplimentara acord/aviz al Comisiei Tehnice de A. a T. si de U. C., un plan de urbanism de detaliu, cât și o HCL pentru aprobarea PUD. Din nou alte documentații pentru avize si acorduri unice, timp pentru întocmire, timp pentru avizare, fiecare având legal timp la dispoziție de 30 de zile etc. Cât îi impun ei ca o obligație elaborarea PUD și aprobarea acestuia prin HCL cu toate ca aceasta este obligația lor legata de a elabora si aproba PUG, PUZ si PUD, a S.ui de urbanism si amenajare a teritoriului, iar nu a sa. Totuși, arată că a plătit și pentru întocmirea acestei noi documentații, proiectantul a întocmit-o și a depus-o pentru avizare la C. din subordinea reclamantului ca mai departe să se depună la P. in vederea elaborării proiectului de hotărâre și trecerea in ordinea de zi a unei ședințe a CL. Între timp, datorită celor arătate mai sus, perioada celor 150 zile a expirat și au introdus acțiune pentru desființarea celor indicate mai sus. Nici până la aceasta data C. nu a elaborat studiul, nu s-a întocmit proiectul de hotărâre și nici nu s-a trecut pe nicio ordine de zi a CL. In timpul procesului certificatul de urbanism expirase și nu au dorit să-l prelungească, a solicitat un nou certificat de urbanism și depus documentația faza AC, dar au refuzat cu motivul ca sunt in proces. Consideră ca documentația era și este completă, întocmită potrivit normelor speciale în materie, ca refuzul și motivele autorității sunt abuzive si de rea credința, ca nu e vina si obligația ei de a întocmi HCL, ca nu pot sa- si invoce propria culpa. Si lucrările de construcții pe care le-a efectuat cu buna credința se încadrează în planurile urbanistice și în regulamentele aferente iar refuzul autorității este unul abuziv. Pe de altă parte, având în vedere costurile lucrărilor cat si a demolărilor, a punerii in pericol prin demolare a vechii construcții, a stadiului final al lucrării, a necesității de locuit ale familiei sale, consideră că măsura dispusa de către instanță nu este nici economicoasa, creându-le și mari prejudicii, putându-i lăsa chiar fără nicio locuință. Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timatu l M . C. -N. a solicitat respingerearecursului, pentru următoarele motive: În fapt, la data de (...), s-a constatat că L. E. a demarat lucrările de extindere și etajare a imobilului existent, fără a deține autorizație de construcție. Î. pârâta a încălcat prevederile ari 26 alin. 1 lit. a din L. nr. 50/1991, i s-a întocmit, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 8 din (...), prin care s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 3.000 lei și s-a dispus ca măsuri complementare oprirea imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate conform prevederilor legislației în vigoare în termen de 150 de zile. În urma controlului efectuat în (...), s-a constatat că L. E. nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 8 din (...). întrucât pârâta nu a respectat măsurile dispuse de organele de control, se impune aplicarea prevederilor L. nr. 18/1991 rep., respectiv obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal în C.-N., str. T. V. nr. 110. Instanța de fond în mod legal și temeinic, după o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză, a admis acțiunea M. C.-N., apreciind că se impune desființarea lucrărilor executate nelegal. Intimatul considera că susținerile apelantei nu sunt de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de fond. A., în primul rând, subliniază faptul că, așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta a recunoscut în întregime săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa (prin semnarea acestuia, necontestarea sa și achitarea amenzii), dar s-a arătat nemulțumită de cu totul alte motive, nerelevante pentru soluționarea prezentei cauze. In al doilea rând, deși recurenta a susținut ca a întreprins demersurile pentru intrarea în legalitate, din actele dosarului rezultă faptul că aceste susțineri nu sunt conforme cu realitatea. Obținerea certificatului de urbanism nu poate prezenta relevanță în cauză, întrucât, potrivit art. 6 din L. nr. 50/1991 rep., acesta este doar un act de informare care nu conferă dreptul de a executa construcții. Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta nu a contestat faptul că nu deținea autorizație de construire la data încheierii procesului verbal sau la data introducerii acțiunii în instanță, precum nici la data pronunțării sentinței nu a făcut dovada deținerii unei autorizații valabile pentru lucrarea executată. În al treilea rând, din textul art. 32 alin. 1 din L. nr. 50/1991 rep. rezultă cu claritate faptul că măsura desființării construcțiilor executate nelegal constituie o sancțiune a nerespectării obligațiilor impuse de către agentul constatator prin procesul-verbal. Ori, măsura de intrare în legalitate dispusă de agentul constatator prin procesul-verbal nr. 8/(...) nu a fost îndeplinită în termenul specificat, astfel încât se impune aplicarea sancțiunii de desființare a construcțiilor executate nelegal. T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 2./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă L. E. F. cheltuieli de judecată în apel. M.ivând apelul, T.ul a reținut, în ceea ce privește calitatea procesuală activă în cauză, că reclamantul M. C.-N. are calitate procesuală activă, pentru următoarele considerente: Măsura dispusă prin procesul verbal de contravenție întocmit pârâtei, respectiv de intrare în legalitate prin obținerea autorizației de construire în termen de 150 zile, constituie o sancțiune contravențională complementară. Nerespectarea acestei măsuri poate duce la desființarea lucrărilor executate fără autorizație. Dar, pentru aceasta, subiectul activ al răspunderii contravenționale trebuie să se adreseze instanței, pentru ca instanța să verifice legalitatea sancțiunii și să dispună asupra desființării construcției. Pornind de la premisa că amenajarea teritoriului și activitatea de urbanism interesează unitatea administrativ teritorială, în literatura de specialitate se arată că în situații ca cea din speță, subiectul activ al răspunderii contravenționale este unitatea administrativ teritorială, prin organele sale competente, în speță primarul, care aplică sancțiunile. În acest context, trebuie interpretată prevederea art. 32 din L. nr. 50/1991, în sensul că sesizarea instanței se face de organul care a aplicat sancțiunea. El nu acționează în nume propriu, pentru că nu este parte în nume propriu în raportul juridic ce urmărește angajarea răspunderii contravenționale, ci acționează în numele unității administrativ teritoriale. În consecință, T.ul a apreciat că unitatea administrativ teritorială, prin împuternicitul său în această materie, are calitate procesual activă în speță. În ce privește restul motivelor de apel, acestea sunt nefondate, T.ul reținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, raportat la prevederile art. 28, 32 din L. nr. 50/1991, republicată, și cuprinde motivele pe care se întemeiază, cu arătarea atât a stării de fapt, cât și a textelor de lege aplicate. A., în speță, o dată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, s-a dispus intrarea în legalitate, prin obținerea autorizației de construire într-un anumit interval de timp. În măsura în care în acest interval de timp nu s-a obținut autorizația de construire, s-a dispus desființarea construcției. Așa cum recunoaște apelanta, aceasta nu a obținut autorizația de construire, nici până în prezent. Totodată, nu a promovat niciun demers juridic pentru a sancționa o eventuală pasivitate sau atitudine abuzivă a organului emitent. Faptul că apelanta pârâtă a demarat procedura obținerii autorizației de construire nu este suficient, în speță, fiind necesar a se obține autorizația de construire. Față de aceasta, în prezenta cauză nu prezintă relevanță aspectele invocate de apelantă privind împrejurările ce au dus la tergiversarea obținerii autorizației de construire și nici cele privind comportamentul autorității competente în emiterea autorizației de construire, cât timp pârâta nu a realizat singurul demers juridic prevăzut de lege pentru a sancționa acest comportament, și anume, cel al unei acțiuni în contencios administrativ. În măsura în care aprecia că în mod nelegal nu i s-a eliberat autorizația de construire, apelanta pârâtă putea recurge la procedura aprobării tacite reglementata de O. nr. 2. sau să atace refuzul nejustificat de eliberare a autorizației de construire, în măsura în care un asemenea refuz s-a exprimat în condițiile L. nr. 554/2004. Așadar, susținerile apelantei privind nemotivarea sentinței și necercetarea fondului nu au putut fi reținute, câtă vreme starea de fapt și textele de lege aplicabile în speță au fost corect reținute. Conform art. 28 alin. final coroborat cu art. 32 din L. nr. 50/1991, republicată, singura măsură legală ce poate fi dispusă este desființarea lucrărilor de construcție executate fără autorizație de construire, astfel încât administrarea oricărei alte probe este inutilă în speță, întrucât acestea nu pot schimba starea de fapt sus reținută și nici incidența textelor de lege mai sus menționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta L. E.,solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C.pr.civ., să se admită recursul, să se caseze sentința și rejudecând, în principal, să se respingă cererea M. C.-N. pentru lipsa calității procesuale active sau, în subsidiar, să se trimită cauza aceleași instanțe spre rejudecare, în vederea administrării probațiunii solicitate, ori, într-un al doilea subsidiar, rejudecând cauza, să se modifice hotărârea, în sensul respingerii cererii reclamantului M. C.-N., privind desființarea lucrărilor de construcții executate la imobilul din C.-N., str. T. V. nr. 110, ca nefiind întemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal instanța de apel a constatat că M. C.-N. are calitate procesuală activă, având în vedere că potrivit prevederilor art. 32 din L. nr. 50/1991, care sunt foarte clare, sesizarea instanței se face de către organul care a aplicat sancțiunea. Or, în speță, sancțiunea a fost aplicată de P. municipiului C.-N., astfel încât, sesizarea instanței nu o poate face decât P., iar nu M. C.-N., ca unitate administrativ-teritorială. Tot în motivarea recursului au fost invocate exhaustiv, cu trimitere amplă la probe și la înscrisurile solicitate de organele administrative, precum și cu expunerea stării de fapt a construcției, toate demersurile administrative și faptice întreprinse de recurentă pentru intrarea în legalitate, respectiv, pentru obținerea autorizației de construire pentru imobilul în litigiu. În susținerea acestor motive de recurs au fost invocate și prevederile art. 28 alin. 2 din L. nr. 50/1991, fiind făcute trimiteri ample la toate adresele, răspunsurile, documentațiile, etc., eliberate în perioada în care recurenta a încercat să intre în legalitate cu construcția a cărei desființare se solicită prin acțiunea dedusă judecății. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timatu l M. C. -N. a solicitatrespingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, reproducând în motivarea întâmpinării întreaga stare de fapt a cauzei și concluzionând în sensul că această stare de fapt dovedește încălcarea de către pârâtă a prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din L. nr. 50/1991 și că în mod eronat recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 32 și art. 27 alin. 5 din L. nr. 50/1991, republicată. Tot în motivarea întâmpinării au fost reproduse textele art. 25, art. 26, art. 28, art. 32, art. 33 din L. nr. 50/1991, făcându-se trimiteri și la dispozițiile L. nr. 2., republicată. Recursul este fondat. În ceea ce privește motivele de recurs prin care se reiterează starea de fapt a cauzei, prin trimiteri ample la toate demersurile administrative demarate de recurentă în vederea obținerii autorizației de construire, se invocă circumstanțele de fapt ale construcției, se fac trimiteri la adrese, corespondențe, documentație de diverse tipuri, etc., Curtea constată că acestea vizează netemeinicia deciziei recurate, circumscriindu-se astfel prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării a acestor dispoziții legale prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din L. nr. 298/2005, respectiv prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte care să se refere la netemeinicia hotărârii recurate, și prin care să se reitereze starea de fapt a cauzei, să se facă trimiteri la probațiunea testimonială ori cu înscrisuri, administrată în cauză, ori prin care să se tindă la reevaluarea probelor ori la schimbarea stării de fapt. Drept urmare, Curtea constată că toate aceste motive de recurs de netemeinicie intră sub incidența excepției inadmisibilității, urmând să fie respinse ca atare. În ceea ce privește motivul de recurs de nelegalitate invocat de recurentă, respectiv, încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 32 și ale art. 28 alin. 2 din L. nr. 50/1991, Curtea constată că acest motiv de recurs, circumscris prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este pe deplin fondat, impunându-se a fi admis, pentru motivele ce urmează a fi expuse: M. C.-N. prin P., în calitate de reclamant, a sesizat instanța cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei L. E. la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal la imobilul din C.-N., str. T. V. nr. 110, într-un termen considerat de instanță ca fiind suficient, fundamentându-și cererea de chemare în judecată pe procesul verbal de contravenție nr. 8/(...). Prin acest proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 8/(...), încheiat de un referent din cadrul Primăriei municipiului C.-N., numitul B. C., s-a constatat faptul că pârâta a efectuat lucrări de construcție, respectiv de extindere și etajare, la imobilul din str. T. V. nr. 110, fără a deține autorizație de construire prevăzută de legislația în vigoare, propunându-se oprirea imediată a lucrărilor, intrarea în legalitate conform prevederilor legislației în vigoare (f. 7 dosar fond). Prin acest proces-verbal de contravenție sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 3.000 lei a fost aplicată de P. municipiului C.- N., S. A., aspect ce rezultă din art. 7 al procesului-verbal. Î. pârâta nu s-a conformat celor dispuse prin acest proces-verbal, printr-un alt proces-verbal de constatare nr. 103A/(...), încheiat de același referent, B. C., din cadrul C.l local al municipiului C.-N., s-a propus direct sesizarea organelor judecătorești pentru obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor executate nelegal, conform art. 32 alin. 1 lit. b din L. nr. 50/1991, republicată. În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din L. nr. 50/1991, republicată și actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin L. nr. 4., în cazul în care persoa nele sancționate co ntravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s -au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a co ntravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal. Alin. 2 al aceluiași art. 32 prevede ca în cazul în care instanța va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancțiunea, va stabili și termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor realizate nelegal. Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. P. art. 28 din L. nr. 50/1991 republicată, o dată cu aplic area amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după c az, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără a utorizație ori cu nerespectarea pr evederilor acesteia, într -un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției . Art. 27 din aceeași lege stabilește cine anume are în competență urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv, cui îi revine competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu: „(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz. (2) Arhitectul-sef al județului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor. (3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele despecialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului B., orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului B., potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. (4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de S. în C. (5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ- teritoriale sau al sectorului municipiului B. in a cărui raza s-a săvârșit contravenția";. Din dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 28 alin. 1, art. 26, și art. 27 din L. nr. 50/1991 republicată, rezultă neîndoielnic, pe de o parte, faptul că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, respe ctiv, să aducă la îndeplinire măsu rile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 ale art. 32 din același act normativ, iar pe de altă parte, faptul că prealabil sesizării instanței în vederea dispunerii de către aceasta a măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, esteobligatorie încheierea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și prin care să se fi fixat și termenul înăuntrul căruia contravenientul să intre în legalitate, prin obținerea autorizației de construire, sau, să procedeze la desființarea construcțiilor nelegal realizate. Având în vedere că în cauză nu P. este cel care a sesizat instanța de judecată în conformitate cu art. 32 alin. 1 lit. b din L. nr. 50/1991, republicată, în vederea desființării construcției realizate fără autorizație de construire, deși, exclusiv P. avea o atare competență potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, Curtea constată că cererea introductivă de instanță a fost promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, respectiv, de M. C.-N., în loc de P. municipiului C.-N. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., rap. la art. 32 alin. 1 lit. b din L. nr. 50/1991, republicată, Curtea constată că se impune admiterea recursului pârâtei, conform dispozitivului prezentei decizii, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. În temeiul art. 274 C.pr.civ., intimatul M. C.-N. va fi obligat să îi plătească pârâtei recurente suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, sumă dovedită prin chitanța de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar (f. 17, f. 5). PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta L. E., împotriva deciziei civile numărul 2. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică și rejudecând, admite apelul declarat de pârâta L. E., în contrasentinței civile numărul 16334/(...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar civil numărul (...), pe care o schimbă în tot, astfel: Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C.- N. Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C.-N., în contradictoriu cu pârâta L. E., ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Obligă pe intimatul M. C.-N. să plătească recurentei suma de 4,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER A. A. M. Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: A.A.M./O.R.Ghișoiu Jud.fond: B.G.Z.
| ← Decizia civilă nr. 298/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 225/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
