Decizia civilă nr. 1792/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 1792/R/2011
Ședința publică din 20 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. J.ECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta V. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din 10 februarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe recla-mantul intimat I. V., precum și pe S. DE A. T. DE PE L. P. O. S. DE SUS având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă personal, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă P. O. S. de S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta V. I., a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei ( f. 4 ).
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că pârâta recurentă a expediat prin poștă un înscris olograf, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precum și acordarea cheltuielilor de judecată, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, un timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, o copie de pe sentința civilă nr. 774/(...) pronunțată de
Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...) și o copie de pe dovada de comunicare a acestei hotărâri judecătorești, iar aceste înscrisuri au fost înregistrate la dosar în data de (...).
De asemenea, Curtea constată că reclamantul intimat a expediat prin poștă un înscris olograf, care a fost înregistrat la dosar în data de (...), prin care arată care este situația dintre părți și la care a anexat copii xerox de pe următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 972/R/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), procesul-verbal încheiat în data de
(...) din dosar nr. (...) al T.ui M., adeverința nr. 517 din (...) emisă de Primăria
Săliștea de Sus, jud. M., cerere pentru punerea sub interdicție a pârâtei V.
I., raportul de evaluare a situației minorului I. A. V. înregistrat sub nr.
1570/(...) la D. M., evaluarea psihologică a minorului I. A. efectuată la data de (...) de către psiholog T. C., un bilet de ieșire din spital privind pe V. I., eliberat la data de (...) de C. Dr. C. G. - medic primar endocrinolog, un bilet de ieșire din spital privind pe V. I., eliberat la data de (...) de S. C. J. de U., C.-N. - C. de E., C. Dr. C. G., adeverința medicală nr. 311/(...) eliberată de S. C. J. C., Secția C. de P., privind pe V. I., adeverința medicală eliberată la data de (...) de către U. S. S., privind pe V. I., scrisoarea medicală eliberată la data de (...) de S. C. J. C. - Secția C. de P. II de către Dr. H. S., privind pe V.
I.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul doamnei avocat D. M. N., a expediat prin fax un înscris întitulat "Note de ședință";, care a fost înregistrat la dosar în data de (...), prin care în temeiul art. 312 C.pr.civ. solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea recursului în lipsă, la care a anexat o copie de pe împuternicirea avocațială din care rezultă că reclamantul intimat a împuternicit-o pe doamna avocat D. M. N. pentru redactarea și pentru susținerea notelor de ședință în dosarul C. de A. C.
Având în vedere că doamna avocat D. M. N. a fost împuternicită de reclamantul intimat și pentru susținerea notelor de ședință, Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului intimat și reprezentantei acestuia posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă personal, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă P. O. S. de S.
La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă pârâta recurentă mai are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, pârâta recurentă arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea pune în discuția pârâtei recurente cererile în probațiune formulate de reclamantul intimat prin înscrisul olograf depus la dosar pentru prezentul termen de judecată, respectiv efectuarea unei adrese către doamna doctor de la dispensarul din S. de Sus și a unei adrese către Poliție pentru a dovedi susținerile privind starea de sănătate a pârâtei recurente.
P. recurentă lasă la aprecierea instanței soluționarea cererilor în probațiune formulate de reclamantul intimat.
Curtea după deliberare, în temeiul art. 305 C.pr.civ. va respinge ca inadmisibile aceste cereri în probațiune formulate de reclamantul intimat.
P. recurentă depune la dosar o copie de pe adeverința medicală nr.
2073/(...) emisă de S. M. S. M., A. de specialitate - P., care atestă boala psihică de care suferă aceasta și o copie de pe D. civilă nr. 1167/R/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția C. în dosar nr. (...), rămasă definitivă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate referitoare la reanalizarea stării de fapt ca urmare a reaprecierii probelor administrate în cauză de către instanța de recurs având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 astfel încât singurele motiv de recurs de nelegalitate sunt cele privitoare la interesul superior al copilului și neacordarea cheltuielilor de judecată. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pârâtei recurente în susținerea recursului, cu mențiunea ca aceasta să-și exprime și punctul de vedere față de excepția invocată din oficiu de către instanță. P. recurentă solicită admiterea recursului și obligarea reclaman-tului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanță în cuantum de 200 lei pentru dus-întors. La întrebarea instanței referitoare la împrejurarea dacă pârâta recurentă poate depune la dosar dovada cheltuielilor efectuate cu deplasarea la instanță, pârâta recurentă învederează instanței că nu are la ea dovada acestor cheltuieli. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 843/(...), pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...), s-a admis cererea formulată de reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta V. I. și s-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorului I. V. A., născut la data de (...), cu deplasarea lui la domiciliul reclamantului astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de vineri de la ora 13,00 până duminică de la ora 20,00; în vacanța de vară a minorului câte o lună; în vacanța de iarnă o săptămână; la sărbătorile religioase ortodoxe Învierea domnului și Sânta M. și de ziua națională a României. P. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din căsătoria părților a rezultat minorul I. V. A., născut la data de (...). Ca urmare a neînțelegerilor care s-au ivit între soți s-a formulat acțiune pentru desfacerea căsătoriei, care prin sentința civilă 1153/(...), dată în dosar nr. (...) al J. D. a fost admisă. Cu ocazia respectivă s-a mai dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, a fost încredințat minorul la tată, iar mama a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunare. Împotriva acesteia s-a declarat apel, care prin decizia civilă nr. 81/A/(...) a T.ui M. a fost respins. Ulterior, s-a declarat recurs la Curtea de A. C., care prin decizia civilă nr. 2. a fost admis, decizia tribunalului a fost modificată în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâta I. I. împotriva sentinței civile de mai sus, care a fost schimbată în parte în sensul că minorul i-a fost încredințat mamei, iar tatăl a fost obligat la pensie de întreținere lunară. Ca urmare au fost înlăturate dispozițiile referitoare la încredințarea minorului la tată. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței. Ulterior, reclamantul a introdus cerere de reîncredințare a minorului, pe rolul J. D. formându-se cauza cu nr. (...), soluționată prin S. civilă nr. 75/(...), apelată de pârâta din prezenta cauză V. I., termenul pentru soluționarea apelului fiind fixat la (...). Prin S. nr.75/2010, Judecătoria Dragomirești a hotărât admiterea cererii de reîncredințare, reținând că situația de fapt ce a determinat soluția de încredințare a minorului la mama pârâtă este schimbată, în sensul că reclamantul nu mai este plecat din țară, mai mult, are un loc de muncă stabil. Voința minorului, deși nu este hotărâtoare pentru soluția ce s-a pronunțat, nu poate fi nici ignorată, instanța observând că această voință a fost exprimată în sensul unei respingeri totale față de mamă, astfel cum s-a reținut din procesul-verbal de executare silită întocmit de executorul judecătoresc la vremea respectivă. În ce privește dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul său, instanța retine că se află în deplină concordanță cu interesul superior al copilului, materializat aici în dreptul având același conținut si aparținând minorului. P. art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, se reține că părintelui îi este recunoscut dreptul la respectarea viețiide familie care presupune, în mod primordial, dreptul de a menține legături personale cu copilul său. P. dispozițiilor art.14 din Legea nr.272/2004: "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. C. are dreptul de a-și cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."; Prin urmare, părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor părintești, unul dintre părinți exercitând singur drepturile părintești numai dacă celălalt părinte este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau in imposibilitate de a-si manifesta voința. Conform art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, exercițiul dreptului reclamantului de a întreține relații personale cu copilul nu poate fi limitat decât dacă au fost demonstrate convingător existența unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,morală sau socială a copilului. Insă, instanța de fond a constatat că din dovezile administrate nu rezultă asemenea circumstanțe la acest moment, iar din declarația martorei O. I., reiese că între reclamant și minor au existat relații foarte bune, acesta îi acorda destul de mult timp, îi asigura cele necesare traiului în sensul că nu-i lipseau hrana, îmbrăcămintea și încălțămintea. Aceasta a mai arătat că în prezent pentru că minorul se află la mamă, cei doi se văd mai rar și chiar a auzit că mama acestuia nu-i permite fostului soț să-l viziteze la domiciliu și nici să-l ia la domiciliul acestuia. In ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.43 alin.3 C.fam conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere si educare minorul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum si de a veghea la creșterea, educarea, învățătura si pregătirea lui profesională. Prin urmare, întrucât părintele la care se află copilul manifestă respingere a celuilalt părinte, împiedicându-l in exercitarea drepturilor sale, instanța va putea dispune măsuri prin care acesta din urmă să-și păstreze legăturile personale cu copilul. Acest drept urmează sa fie, însă, exercitat în așa fel încât sa nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind sa fie respectate condițiile normale in privința întreținerii acestor legături, iar principiul interesului superior al copilului trebuie sa primeze în toate acțiunile privitoare la copii, instanța reținând că realizarea dreptului pe care îl are reclamantul, de a păstra legături personale cu minorul, care implica totodată si îndeplinirea obligației legale de a veghea si el la creșterea si educarea copilului, la învățătura si pregătirea lui profesională, trebuie sa fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, între tată si minor exista o relație afectivă puternică, fiind construită în decursul celor 3 ani în care minorul s-a aflat în grija reclamantului, acesta fiind ajutat de mama lui mai ales în perioadele în care era plecat la muncă. Îngrădirea dreptului părintelui de a-și vizita copilul împiedică obligația legală de creștere, educare șisupraveghere, așa ca nu poate fi exercitat eficient în cazul in care este limitat prin restrângerea lui la câteva ore pe zi din anumite zile sau la domiciliul celui ce i-a fost încredințat. Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis apelul declarat de apelanta V. I. împotriva sentinței civile nr. 843/(...), pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte în sensul că s-a instituit în sarcina intimatului- reclamant I. V., obligația de a-l prelua personal pe minor din domiciliul apelantei și de a-l înapoia pe minor de fiecare dată în domiciliul apelantei, la sfârșitul fiecărei perioade de vizită, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În final, a fost obligat intimatul I. V. la plata către apelantă a sumei de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a învederat că art. 43 alin. 1 din Codul familiei arată că părintele divorțat căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești. În art. 43 alin. 3 din Codul familiei se prevăd următoarele: „Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea și educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. În speță, minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare, prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. Intimatul-reclamant a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului în procedura ordonanței președințiale, cerere respinsă prin decizia nr. 775/R/(...) a T.ui M., pentru neîndeplinirea cerințelor cerute de art. 581 și următoarele cod procedură civilă pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, reținându-se că nu s-a dovedit condiția urgenței. În prezenta cauză, tribunalul a arătat că se află în cadrul unei acțiuni de drept comun având ca obiect încuviințarea de a avea legături personale cu minorul. A mai menționat tribunalul că prima instanță a stabilit un program de vizitare pe baza probelor administrate, de natură a permite dezvoltarea unei relații firești dintre copil și tatăl său, iar tatălui, implicarea în educația minorului. Pe de altă parte, tribunalul a precizat că programul de vizitare nu poate fi restricționat, așa cum solicită apelanta prin motivele de apel precizate, câtă vreme nu s-a dovedit că acesta ar periclita dezvoltarea copilului. Intimatul a arătat că are domiciliul în S. de Sus și a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că este angajat din anul 2009, în funcția de conducător auto la SC P. M. S. Prin urmare, sub aspectul stabilirii programului de vizitare, tribunalul a apreciat sentința apelată ca fiind legală și temeinică. De asemenea, a mai precizat tribunalul, nu sunt întemeiate nici criticile vizând acordarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind dovedite cu înscrisurile depuse la dosar și proporționale cu complexitatea cauzei și munca prestată de avocat. Critica din motivele de apel vizând nemenționarea în dispozitivul sentinței a modalității de deplasare a minorului în vederea realizării programului de vizitare a fost apreciată însă de tribunal ca fiind temeinică. În această materie, chiar și în lipsa unei cereri exprese, instanța se impune să menționeze în dispozitivul hotărârii obligația de preluare a minorului și de înapoiere a acestuia în domiciliul părintelui căruia i s-aîncredințat minorul la sfârșitul fiecărui program de vizitare, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare. Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civil, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința nr. 843/(...) a J. Dragomireși, în sensul menționării în sarcina intimatului-reclamant, acesta fiind cel ce solicită stabilirea programului de vizitare, a obligației de a asigura buna desfășurare a programului de vizitare, în sensul de a-l prelua personal pe minor din domiciliul apelantei și de a-l înapoia de fiecare dată în domiciliul apelantei la sfârșitul fiecărei perioade de vizită. Celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 843/(...) a J. D. au fost menținute. În baza ar. 274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, în sumă de 4,15 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată potrivit legii. Împotriva acestei decizii, pârâta V. I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate întrucât aceasta nu este temeinică și legală. În motivarea recursului, pârâta a arătat că este de acord cu un program de stabilire a vizitelor minorului, de regulă, duminica și o săptămână în timpul vacanțelor școlare, deoarece reclamantul locuiește și lucrează în Anglia și vine în România de 3-4 ori pe an și în concediu de odihnă în luna iulie sau august. Reclamantul s-a recăsătorit și când revine în țară stă la domiciliul soției sale, în orașul C., jud. M., situat la aproximativ 100 km. de loc. S. de S. Reclamantul s-a folosit de o adeverință falsă emisă de S. P. M. din orașul B. din care rezultă că este angajatul acesteia, dar în realitate, în perioada menționată în adeverință, pârâtul se afla în Londra, unde lucra ca angajat la o firmă privată. P. solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei. Ulterior, la data de (...), pârâta recurentă a depus o cerere prin care a solicitat admiterea recursului așa cum s-a stabilit programul de vizitare al minorului prin sentința civilă nr. 774/(...) a J. D. care a rămas irevocabilă prin nerecurare. P. solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei reprezentând veniturile nerealizate prin prezentare la instanță, precum și costul transportului. P. recurentă a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 24809/(...) emisă de I. - S. de investigare a fraudelor prin care pârâta a fost înștiințată că cererea ei a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești în vederea înregistrării în evidența dosarelor penale cu autori cunoscuți, urmând a se efectua acte premergătoare începerii urmării penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 alin. 1 și art. 291 C.pen.; sentința civilă nr. 774/(...) a J. D. pronunțată în dosarul nr. (...) prin care s-a admis cererea reclamantului împotriva pârâtei având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului I. A. V., pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea dosarului nr. (...) (f.3; 12-14). Reclamantul intimat I. V., prin întâmpinare, a solicitat respingerearecursului ca nefondat și, în consecință, menținerea deciziei atacate ca fiind legală (f.18-19). În probațiune, reclamantul intimat a depus copii de pe următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 972/R/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...); procesul-verbal încheiat în data de (...) din dosar nr. (...) al T.ui M. adeverința nr. 517 din (...) emisă de Primăria Săliștea de Sus, jud. M. cerere pentru punerea sub interdicție a pârâtei V. I. raportul de evaluare a situației minorului I. A. V. înregistrat sub nr. 1570/(...) la D. M. evaluarea psihologică a minorului I. A. efectuată la data de (...) de către psiholog T. C.; un bilet de ieșire din spital privind pe V. I., eliberat la data de (...) de C. Dr. C. G. - medic primar endocrinolog, un bilet de ieșire din spital privind pe V. I., eliberat la data de (...) de S. C. J. de U., C.-N. - C. de E., C. Dr. C. G. adeverința medicală nr. 311/(...) eliberată de S. C. J. C., Secția C. de P., privind pe V. I. adeverința medicală eliberată la data de (...) de către U. S. S., privind pe V. I. scrisoarea medicală eliberată la data de (...) de S. C. J. C. - Secția C. de P. II, de către Dr. H. S., privind pe V. I. (f.20-35) În ședința publică din (...) Curtea, în temeiul art. 305 C.pr.civ., a respins ca inadmisibile cererile în probațiune formulate de reclamantul intimat prin întâmpinare având ca obiect efectuarea unei adrese către doctorul de la dispensarul din S. de Sus și a unei adrese către Poliție pentru a dovedi susținerile privind starea de sănătate a pârâtei recurente. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs nu indică temeiul de drept, în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți. Se constată așadar că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că,în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației tensionate dintre recurentă și intimat, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, calificate astfel de Curte conform art.306 alin.3 C.pr.civ. și care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cele referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a principiului interesului superior al copilului și la neacordarea cheltuielilor de judecată. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor extrem de tensionate dintre părți etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității invocată din oficiu este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În privința motivelor de nelegalitate care se circumscriu prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ. Curtea constată că acestea nu sunt fondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse. Astfel, potrivit art. 43 alin. 3 C.fam., părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, iar art. 97 C.fam. prevede că, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori. Pe de altă parte, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți cât și cu rudele sale precum și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Din ansamblul acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ceea ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale. Conform art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantului îi este recunoscut și garantat dreptul la respectarea vieții de familie care presupune în mod primordial dreptul de a menține legături personale cu minorul. P. art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natura a primejdui dezvoltare psihică, fizică sau morală a copilului. În speță, dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul său nu poate fi negat, fiind necesar ca acesta să-l poată vedea și să mențină permanent legătura cu minorul. Mai mult, legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dinte părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă, iar în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului, de capacitatea sa de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl său, specifică vârstei și sexului. Este în interesul minorului, dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nici o ingerință din partea mamei minorului. În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină în creșterea și dezvoltarea minorului, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, afecțiunea, de grija și de ocrotirea ambilor părinți. În speță, programul de vizitare al copilului nu poate fi restricționat doar la vizitarea copilului, de regulă, duminica și o săptămână în timpul vacanțelor școlare deoarece pârâta recurentă nu a dovedit că stabilirea programului de menținere a legăturilor personale cu minorul ar periclita dezvoltarea și creșterea copilului, din contră, un program extins de vizitare așa cum a fost stabilit de către instanțele de fond și pentru motivele mai sus arătate, este conform cu interesul superior al acestuia și este de natură să permită dezvoltarea unei relații firești între copil și tatăl său, precum și implicarea acestuia din urmă în educația minorului. Critica pârâtei recurente privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată de către instanțele de fond, cheltuieli care în opinia pârâtei reprezintă venituri nerealizate de către aceasta și costul transportului la instanțele de fond, nu este întemeiată deoarece aceasta nu a depus nicio dovadă la dosar prin care să justifice efectuarea acestor cheltuieli astfel încât tribunalul cu respectarea prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 1169 C.civ. a acordat pârâtei doar cheltuielile de judecată probate, în sumă de 4.15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru aceste considerente Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta V. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 10 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală. În conformitate cu prevederile art. 316 raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată având în vedere cărecurenta nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli în condițiile art. 1169 C.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta V. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 10 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, J.ECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. G., Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J..fond:L.B.; J..apel:D.Țiplea;D.M.Haidu;
| ← Decizia civilă nr. 693/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
