Decizia civilă nr. 693/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 693/R/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul G. S. și de către pârâta G. R.-V., împotriva deciziei civile nr. 1. din 5 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții R. I.-R. și R. T., precum și pe pârâtul S. O.-I., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâților- recurenți G. S. și G. R.-V., avocat Urs I., și reprezentanta reclamanților- intimați R. I.-R. și R. T., avocat C. A.-I., lipsă fiind părțile.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile pârâților sunt legal timbrate cu câte 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, fiecare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 februarie 2011, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, la care a fost anexat un set de acte în copie, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâților-recurenți.
Reprezentantul pârâților-recurenți depune la dosar timbrajul aferent recursurilor, potrivit mențiunilor din citație, și învederează instanței faptul că la întâmpinarea comunicată nu sunt anexate toate actele ce au fost anexate la întâmpinarea cusută la dosar, respectiv nu este copia încheierii nr.
2370/CC/2011 prin care s-a respins cererea de înființare a unui nou sechestru.
Reprezentanta reclamanților-intimați învederează instanței, faptul că încheierea a cărei comunicare se solicită nu a fost comunicată odată cu întâmpinarea, întrucât este vorba despre un dosar în care pârâții-recurenți de azi sunt părți.
La termenul de azi, reprezentanta reclamanților-intimați depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de
2800 lei și o adresă emanând de la D. J. a P. C. - S. E. P. din care rezultă că pârâții-recurenți G. S. și G. R.-V. figurează în Registrul Național de E. a P., cu domiciliul în C., str. T.oiului nr. 14, bl. C1, ap. 15, județul C.
Reprezentantul pârâților-recurenți arată că înțelege să depună în probațiune, un înscris, nou, reprezentând copia unui contract de locațiune în limba franceză, încheiat de pârâții-recurenți, pentru a face dovada faptului că aceștia domiciliază în prezent în Franța, și nu în C.-N., str. T.oiului nr. 14, contractul fiind încheiat pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 1 iulie 2011. Se comunică un exemplar al contractului cu reprezentanta reclamanților- intimați și se prezintă instanței, spre vedere originalul acestuia. Aratătotodată că a nu a reușit să depună la dosar o traducere legalizată a acestuia, însă se obligă să o depună dacă instanța consideră că se impune amânarea cauzei în vederea traducerii acestui act.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâților-recurenți arată că înțelege să susțină fiecare recurs în parte. Cu privire la recursul declarat de pârâta G. R.-V., pune concluzii în sensul admiterii acestuia, modificării deciziei atacate în sensul admiterii apelului și repunerii pârâtei G. R.-V. în termenul de exercitare al apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, respectiv T. C., deoarece a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Consideră că decizia recurată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Deși instanța de fond a avut la cunoștință faptul că pârâtei nu i-a fost comunicată sentința întrucât dovada de comunicare s-a întors la dosar cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă, noul proprietar nu permite afișarea";, a recomunicat-o la aceeași adresă deși s-a dispus recomunicarea prin afișare la ușa instanței, încălcându-se astfel prevederile art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă și ale art. 95 din același cod. Prin urmare, procedura de comunicare a sentinței nu s-a îndeplinit cu pârâta-recurentă în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1
Cod procedură civilă la domiciliul din Franța și nici în conformitate cu prevederile art. 95 din același cod, prin afișare la ușa instanței. Având în vedere cele anterior arătate, consideră că instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit articolele invocate, astfel că respingerea cererii de repunere în termen este nelegală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul G. S., reprezentantul acestuia solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și repunerii în termenul de exercitare a apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanței, deoarece a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursurilor și în consecință menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea pârâților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 8. pronunțată la data de (...) in dosarul nr. (...) al J. C.-N. s-a admis cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanții R. I. R. si soția R. T. în contradictoriu cu pârâții S. O. I., G. S. si soția G. R. V., având ca obiect rezoluțiune contract.
S-a constatat rezoluțiunea de drept a antecontractului de vânzare- cumpărare sub semnătură legalizata nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., antecontract încheiat intre pârâții G. S. si soția G. R. V. in calitate de promitenți-vânzători, pe de o parte, si reclamanții R. I. R. si soția R. T. in calitate de promitenți-cumpărători, pe de alta parte, din culpa promitenților- vânzători.
S-a constatat rezoluțiunea de drept a actului adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat sub semnătura nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., act adițional sub semnătura legalizata nr. 12389/25 septembrie
2009 de N. P. P. I.-F., act adițional încheiat intre paratul S. O.-I. in calitate depromitent-vânzător, pe de o parte, si reclamanții R. T. si soțul R. I. R. in calitate de promitenți-cumpărători, pe de alta parte, din culpa promitentului- vânzător.
S-a dispus repunerea părților in situația anterioara, in sensul ca:
Pârâții au fost obligați, in solidar, sa plătească reclamanților suma totala de 49.277,5 Euro, in echivalent lei la data plății, din care suma de
42.850 Euro reprezintă suma achitata de către reclamanți pârâților cu titlu de preț, iar suma de 6.427,5 Euro reprezintă daune calculate conform clauzei de rezoluțiune din antecontractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
Pârâții au fost obligați, in solidar, sa plătească reclamanților dobânda legala in materie civila aferenta sumei de 49.277,5 Euro, începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, aceea de (...), si pana la data plății efective.
Pârâții au fost obligați, in solidar, sa plătească reclamanților suma de
9.564 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 5.554 lei reprezintă taxa judiciara de timbru, suma de 10 lei reprezintă timbru judiciar, iar suma de 4.000 lei reprezintă onorariu avocat.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
In data de (...) între paratul G. S. in nume propriu si in calitate de mandatar al soției sale, parata G. R. V., in calitate de promitenți-vânzători si reclamantul R. I. R. in nume propriu si in calitate de mandatar al soției R. T., in calitate de promitenți-cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură legalizata nr. 9183/(...) de N. P. P. D. (f.
12-13), având ca obiect promisiunea de vânzare de către pârâții G. S. si G. R. V. în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 11 A, din corpul 3, situat la etajul II, compus din 2 camere si dependințe, cu suprafața utila de 49,05 m.p. plus balcon, împreuna cu cota parte indiviza din părțile comune ale clădirii, cota indiviza din terenul aferent apartamentului si o parcare exterioara, aflat in curs de edificare pe terenul proprietatea pârâților din Florești, jud. C., înscris in C.F. nr. 10174 Florești, nr. top. 936/1/2, 936/1/3, 937/1/2 si 937/1/3, in baza autorizației de construire nr. 10/(...). Prețul a fost convenit de părți la suma de 35.850 Euro, din care suma de 12.000 Euro a fost achitata de către promitenții- cumpărători anterior semnării antecontractului, iar restul de 23.850 Euro urma sa se achite pana la data de (...). Părțile au convenit ca predarea posesiei apartamentului către reclamanții promitenți-cumpărători sa aibă loc pana la data de (...), termenul acesta putându-se prelungi cu maxim 30 de zile.
Conform clauzei de rezoluțiune din antecontract, „In cazul in careimobilul nu se va preda iar Contractul de vânzare-cumpărare in forma autentica nu se va încheia pana la data de 31 decembrie 2008, din culpa promitentului vânzător, promitenții cumpărători pot cere fie executarea contractului, fie rezoluțiunea de drept, fără nici o alta formalitate prealabila, fără medierea instanței de judecata, neacordându-se nici un termen de gratie, prezenta constituind pact comisoriu de grad IV, iar ca urmare a rezoluțiunii subsemnatul promitent vânzător mă oblig sa returnez promitenților cumpărători suma achitata plus 15% din aceasta suma cu titlu de daune";.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de N. P. D. S. I. sub nr. 2096/(...), pârâții vânzători G. S. si G. R. V. au înstrăinat către paratul S.
O. I. întreg dreptul lor de proprietate asupra mai multor imobile (filele 28-31) si prin același contract s-a adus la cunoștința cumpărătorului S. O. I. existenta antecontractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentele ce urmau a fi edificate pe o parte din terenurile intravilane ceau făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, părțile contractante declarând expres ca scopul urmărit este edificarea si finalizarea de către cumpărător a construcțiilor ce fac obiectul antecontractelor si vânzarea lor către promitenții cumpărători. Prin același contract pârâții vânzători G. S. si G. R. V. au cesionat in favoarea cumpărătorului S. O. I. toate drepturile lor ce rezulta din autorizațiile de construire eliberate pe terenurile obiect al contractului, iar vânzătorii au declarat ca sunt de acord ca eliberarea certificatelor de atestare a edificării construcțiilor si intabularea acestora sa se facă pe numele cumpărătorului S. O. I..
Prin contractul de novație prin schimbare de debitor încheiat in data de
(...) intre R. I. R. si soția R. T. in calitate de promitenți-cumpărători, G. S. in nume propriu si in calitate de mandatar al soției G. R. V. in calitate de promitent-vânzător cedent si S. O. I. in calitate de cesionar, s-a novat antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura legalizata nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., prin schimbarea promitentului-vânzător, in sensul ca promitent-vânzător a devenit S. O. I. (filele 24-27).
Prin actul adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat sub semnătura nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., act adițional sub semnătura legalizata nr. 12389/25 septembrie 2009 de N. P. P. I.-F., act adițional încheiat intre reclamanți si paratul S. O. I., reclamanții si paratul S. O. I. au modificat obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare si prețul imobilului promis spre vânzare, in sensul ca obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare a devenit apartamentul nr. 15 situat in corpul 3, situat la etajul II, compus din 2 camere si dependințe, cu suprafața utila de 65 m.p. plus balcon, împreuna cu cota parte indiviza din părțile comune ale clădirii, cota indiviza din terenul aferent apartamentului si o parcare exterioara (f. 15). Prețul a fost stabilit la suma 38.000 Euro, din care promitenții-cumpărători au achitat suma de 29.650 Euro anterior semnării actului adițional si suma de 7.000 euro la data semnării actului adițional. Suma de 1.350 Euro urma a fie achitata in 7 zile de la data încheierii actului adițional. Prin actul adițional promitentul-vânzător S. O. I. s-a obligat sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului promis spre vânzare pana la data de 15 ianuarie 2010. S-a mai menționat in actul adițional ca „. dispozițiilor din antecontractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus rămân neschimbate";.
Se impune a fi menționat ca in cuprinsul contractului de novație prin schimbare de debitor încheiat in data de (...) intre R. I. R. si soția R. T. in calitate de promitenți-cumpărători, G. S. in nume propriu si in calitate de mandatar al soției G. R. V. in calitate de promitent-vânzător cedent si S. O. I. in calitate de cesionar (filele 24-27) s-a stipulat o condiție rezolutorie, in sensul ca acel contract a fost încheiat sub condiția rezolutorie a semnării contractelor de novație prin schimbare de debitor de către toți promitenții cumpărători cu cedentul si cesionarul, referitoare la apartamentele din ansamblul Luxembourg ce fac obiect al promisiunilor de vânzare-cumpărare.
La data de (...), reclamanții l-au notificat pe paratul S. O. I. sa se prezinte in vederea soluționării litigiului pe cale amiabila.
De asemenea, reclamanții i-au notificat pe cei trei pârâți sa se prezinte la data de (...), ora 10.00, la B. A. G. H. T., T. C., F. T., B. M., D. S. I. si P. D., in vederea încheierii in forma autentica a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect oricare din cele doua apartamente, insa pârâții nu s-au prezentat, cu toate ca reclamantul R. I. R. a fost prezent (filele 18-23).
In speță, instanța a apreciat ca se poate vorbi de existenta unui pact comisoriu expres de gradul IV, prevăzut in clauza de rezoluțiune dinantecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura legalizata nr. 9183/(...) de N. P. P. D., clauza citata mai sus.
Or, in prezenta unui pact comisoriu expres de gradul IV instanța de judecata nu va mai analiza condițiile cerute pentru rezoluțiunea judiciara, condiții impuse de prev. art. 1020 si 1021 C.civ., ci va verifica doar daca a intervenit sau nu rezoluțiunea de drept a antecontractului din data de (...), respectiv a actului adițional din data de (...).
Instanța a observat ca acest pact comisoriu expres este legal, fiind valabil stipulat a devenit operațional prin invocarea lui de către reclamanți.
Instanța a reținut că pârâții S. O. I., G. S. si G. R. V. nu au făcut dovada faptului ca pana la data de (...) ar fi încheiat cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare in forma autentica cu privire la vreunul dintre cele doua apartamente menționate mai sus. Rezulta ca pârâții nu si-au îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, respectiv prin actul adițional, de transfer al dreptului de proprietate pana la data de (...) si nici ulterior.
In al doilea rând, instanța a reținut că în materia răspunderii contractuale, culpa debitorului este prezumată, izvorând din simpla neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contract, iar pârâții n-au probat nici o cauză de natură să excludă culpa lor și să ii exonereze de răspundere potrivit articolelor 1082 și 1083 din Codul civil.
In al treilea rând, instanța a reținut că pârâții au fost notificați de către reclamanți in vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica, dar pârâții nu s-au prezentat la notarul public in acest scop. Rezulta ca pârâții au fost puși in întârziere. Pe de alta parte, formularea cererii de chemare in judecata echivalează, in opinia instanței, cu o punere in întârziere a pârâților.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a reținut ca fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile pentru ca instanța sa constate intervenirea rezoluțiunii de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătura legalizata nr.
9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., antecontract încheiat intre pârâții G. S. si soția G. R. V. si reclamanți, din culpa promitenților-vânzători.
De asemenea, instanța a reținut ca fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile pentru ca instanța sa constate intervenirea rezoluțiunii de drept a actului adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat sub semnătura nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., act adițional sub semnătura legalizata nr. 12389/25 septembrie 2009 de N. P. P. I.-F., act adițional încheiat intre paratul S. O.-I. si reclamanți, din culpa promitentului- vânzător.
Instanța nu a putut reține apărarea paratului G. S. potrivit căreia responsabil de obligațiile contractuale ar fi devenit doar S. O. I., cu acceptul expres al reclamanților, ca urmare a încheierii contractului de novație prin schimbare de debitor, întrucât, așa cum am arătat mai sus, in cuprinsul contractului de novație prin schimbare de debitor încheiat in data de (...) intre R. I. R. si soția R. T. in calitate de promitenți-cumpărători, G. S. in nume propriu si in calitate de mandatar al soției G. R. V. in calitate de promitent- vânzător cedent si S. O. I. in calitate de cesionar (filele 24-27) s-a stipulat o condiție rezolutorie, in sensul ca acel contract a fost încheiat sub condiția rezolutorie a semnării contractelor de novație prin schimbare de debitor de către toți promitenții cumpărători cu cedentul si cesionarul, referitoare la apartamentele din ansamblul Luxembourg ce fac obiect al promisiunilor de vânzare-cumpărare. Or, nu s-a dovedit ca s-ar fi semnat contracte de novație prin schimbare de debitor de către toți promitenții cumpărători cu cedentul sicesionarul, referitoare la apartamentele din ansamblul Luxembourg, ca atare pârâții G. S. si soția G. R. V. nu au fost liberați de obligațiile contractuale asumate fata de reclamanți.
Întrucât unul dintre efectele specifice rezoluțiunii oricărui contract esterestitutio in integrum care implică repunerea părților în situația anterioară, iarreclamanții au achitat in favoarea pârâților G. S. si soția G. R. V. suma de
35.850 Euro si in favoarea paratului S. O. I. suma de 7.000 Euro, se impune obligarea pârâților, in solidar, sa restituie reclamanților aceste sume.
De asemenea, in temeiul clauzei de rezoluțiune din antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură legalizata nr. 9183/(...) de N. P. P. D. (f.
12-13), in care s-a stipulat ca, urmare a rezoluțiunii, promitentul vânzător se obliga sa returneze promitenților cumpărători suma achitata plus 15% din aceasta suma cu titlu de daune, se impune obligarea pârâților, in solidar, sa plătească reclamanților suma de 6.427,5 Euro reprezentând daune calculate conform clauzei de rezoluțiune din antecontractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
In privința petitului privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 49.277,5 Euro, instanța a apreciat ca si acest petit este întemeiat. Instanța a observat ca pârâții datorează dobânda legala începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, aceea de (...) si pana la data achitării integrale a sumei de 49.277,5 Euro, întrucât de la data de (...) reclamanții s-au prevalat de pactul comisoriu expres de gradul IV, de la data respectiva pârâții au fost puși in întârziere si de la data respectiva creanța reclamanților a devenit exigibila.
Văzând prev. art. 1020 și 1021 din Codul civil, precum si clauza de rezoluțiune din antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura legalizata nr. 9183/(...) de N. P. P. D. si prev. art. 111 C.p.c., instanța a admis cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanții R. I. R. si soția
R. T. în contradictoriu cu pârâții S. O. I., G. S. si soția G. R. V., având ca obiect rezoluțiune contract.
In consecință, instanța a constatat rezoluțiunea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătura legalizata nr.
9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., antecontract încheiat intre pârâții G. S. si soția G. R. V. in calitate de promitenți-vânzători, pe de o parte, si reclamanții R. I. R. si soția R. T. in calitate de promitenți-cumpărători, pe de alta parte, din culpa promitenților-vânzători.
Totodată, instanța a constatat rezoluțiunea de drept a actului adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat sub semnătura nr. 9183/30 iunie 2008 de N. P. P. D., act adițional sub semnătura legalizata nr.
12389/25 septembrie 2009 de N. P. P. I.-F., act adițional încheiat intre paratul S. O.-I. in calitate de promitent-vânzător, pe de o parte, si reclamanții R. T. si soțul R. I. R. in calitate de promitenți-cumpărători, pe de alta parte, din culpa promitentului-vânzător.
Instanța a dispus repunerea părților in situația anterioara, in sensul ca:
Instanța i-a obligat pe pârâți, in solidar, sa plătească reclamanților suma totala de 49.277,5 Euro, in echivalent lei la data plății, din care suma de 42.850 Euro reprezintă suma achitata de către reclamanți pârâților cu titlu de preț, iar suma de 6.427,5 Euro reprezintă daune calculate conform clauzei de rezoluțiune din antecontractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.
De asemenea, instanța i-a obligat pe pârâți, in solidar, sa plătească reclamanților dobânda legala in materie civila aferenta sumei de 49.277,5
Euro, începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, aceea de
(...), si pana la data plătii efective.
Conform dispozițiilor articolului 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamanților a fost admisă, instanța a reținut culpa procesuală a pârâților care au căzut în pretenții și pentru că reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată, văzând prev. art. 277 C.p.c. instanța i-a obligat pe pârâți, in solidar, sa plătească reclamanților suma de 9.564 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 5.554 lei reprezintă taxa judiciara de timbru (f. 4), suma de 10 lei reprezintă timbru judiciar (f. 5), iar suma de 4.000 lei reprezintă onorariu avocat (f. 60, 61).
Prin Decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarulnr. (...) s-a respins cererea de repunere in termenul de declarare a apelului.
S-au respins ca tardive apelurile declarate de pârâții G. S. si G. R. V. împotriva Sentinței civile nr. 8. pronunțată la data de (...) in dosarul nr. (...) al
J. C.-N. pe care a păstrat-o în întregime.
Au fost obligați apelanții sa plătească intimatului R. I. R. suma de
3000 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la pârâtul G. S., tribunalul a reținut că acesta a fost citat la adresa din C.-N., str. T.oiului nr. 14, bloc C1, ap. 15. Pârâtul a formulat întâmpinare la fond și și-a indicat domiciliul la această adresă. Pentru a se obține comunicarea la o altă adresă, pârâtul ar fi trebuit să încunoștințeze în mod expres instanța.
Potrivit art. 98 C., schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată.
Prin urmare, atât timp cât pârâtul nu a indicat o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, nu poate invoca o nulitate a comunicării cu consecința repunerii în termen.
Problema indicării domiciliului de către avocat prin întâmpinare și a prezentei acestuia la termenele de judecată la fond sunt în legătură cu mandatul de reprezentare și executarea acestuia și nu sunt relevante în prezentul dosar, din punct de vedere procedural neputând fi adus nici un reproș judecății de la fond.
Prin urmare, cererea de repunere în termen formulată de acest pârât nu a putut fi admisă, nefiind întrunite condițiile art. 103 C.
Referitor la cererea de repunere în termen formulată de pârâta G. S., tribunalul a reținut că de asemenea nici aceasta nu a putut fi admisă, nefiind întrunite condițiile art. 103 C.
Pârâta a fost citată la fond la aceeași adresă din C.-N., str. T.oiului nr.
14, bloc C1, ap. 15. Această pârâtă, spre deosebire de pârâtul G. S., nu a fost prezentă la fond și nici nu a formulat o poziție procesuală. Pârâta nu a avut angajat nici apărător la fond.
În aceste condiții pârâta era ținută în apel să facă dovada domiciliului său atâta timp cât a susținut nelegala citare și lipsa prin urmare a unei comunicări valabile.
În apel însă, pârâta nu a fost această dovadă, din nici un act oficial depus la dosar în apel nerezultând dovada domiciliului sau a adresei acesteia. D. au fost depuse doar pentru pârâtul G. S.
Pentru motivele arătate, tribunalul a respins cele două cereri de repunere în termenul de declarare a apelului.
În aceste condiții sunt întrunite dispozițiile art. 137 și 284 raportat la art. 103 C. cu referire la excepția tardivității invocată de către reclamanți prin întâmpinare.
Prin urmare, în baza art. 137, 284 și art. 103 C., tribunalul a admis excepția tardivității introducerii cererilor de apel și a respins ca tardive apelurile formulate, menținând dispozițiile sentinței atacate.
Având în vedere admiterea excepției nu se mai impune analizarea pe fond a motivelor de apel formulate.
În baza art. 274 C., tribunalul a obligat pârâții-apelanți la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în apel, onorariu avocat,
3000 lei.
Împotriva deciziei civile nr. 1. din 5 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a formulat recurs pârâtul G. S. și, respectiv, pârâta G. R.-V. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și repunerii în termenul de exercitare a apelului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. C.
În motivarea recursului declarat de pârâtul G. S. s-a arătat că în condițiile în care dovada de comunicare a sentinței civile nr. 8. s-a întors la dosar cu mențiunea că noul proprietar nu permite afișarea, în cauză deveneau aplicabile dispozițiile art. 95 alin. 1 C., instanța trebuind să dispună comunicarea sentinței prin publicitate, ceea ce nu s-a realizat. Comunicarea sentinței a fost formală, aspect ignorat de către instanța de apel. În condițiile în care prima instanță a cunoscut că pârâtul nu mailocuiește la adresa indicată nu se mai poate susține că atâta timp cât acesta nu a indicat o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură nu se poate invoca o nulitate a comunicării, cu consecința repunerii în termen.
Decizia a fost dată deci cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 95 alin. 1, art. 103 C.
S-a mai învederat că pârâtul a fost apărat necorespunzător la prima instanță, mandatara sa indicând domiciliul din C.-N. în întâmpinare deși cunoștea că domiciliul pârâtului este în Franța. Raportat la art. 108 alin. 4 C. deși situația este cea prezentată mai sus nu se poate invoca vicierea procedurii de citare, dar se poate invoca vicierea procedurii de comunicare a sentinței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 95, art. 103, art. 304 pct. 9 C.
În motivarea recursului declarat de pârâta G. R.-V. s-a arătat că aceastaa susținut în fața instanței de apel că din data de (...) locuiește în Franța împreună cu soțul și fiul lor, făcând dovada în acest sens cu înscrisurile depuse.
Astfel, din cuprinsul înscrisului intitulat „Attestation D Hebergement"; rezultă fără dubiu că pârâta locuiește începând din (...) în Franța. În aceste condiții susținerile instanței de apel sunt eronate, domiciliul fiind o stare de fapt și putând fi dovedit cu orice mijloc de probă.
S-a mai învederat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 C., în cazul în care aprecia că probele propuse nu sunt îndestulătoare trebuind să dispună ca părțile să le completeze.
Pârâta nu a exercitat calea de atac a apelului în termenul legal deoarece a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, locuind efectiv în Franța și neavând cunoștință de sentința civilă nr. 8. a J.
C.-N.
În consecință, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 103 C. și ale art. 129 alin. 5 C.
Instanța de apel a încălcat și prevederile art. 90 alin. 1 și art. 95 C., procedura de comunicare a sentinței civile nr. 8. a J. C.-N. nefiind făcută la domiciliul sau reședința pârâtei, dovada în acest sens rezultând din mențiunile făcute pe dovada de comunicare a sentinței. Cu toate acestea, instanța de fond nu a recomunicat sentința prin afișare la ușa instanței conform art. 95 C.
În probațiune s-a depus la dosar înscrisul intitulat „Contrat de location"; încheiat de către pârâți la data de (...).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
În apărare intimații R. I.-R. și R. T. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea ca nefondate a recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că referitor la pârâtul G. S. în mod corect s-a făcut aplicarea art. 98 C., în condițiile în care acesta nu a indicat altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură neputând fi invocată nulitatea comunicării cu consecința repunerii în termen, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 103 C.
În ceea ce o privește pe pârâta G. R.-V., nici cererea acesteia de repunere în termen nu se încadrează în dispozițiile art. 103 C., în condițiile în care nu a făcut dovada altui domiciliu decât cel unde a fost citată.
Pârâții nu au făcut dovada că s-au aflat într-o împrejurare mai presus de voința lor pentru a putea exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege, așa cum prevede art. 103 C.
În tot timpul procesului citarea pârâților s-a făcut prin afișare la domiciliul lor din C.-N., faptul că recurenții și-au schimbat domiciliul fără a aduce acest aspect la cunoștința reclamanților neputându-se încadra în prevederile art. 103 C.
Aspectele invocate cu privire la o presupusă viciere de procedură denotă doar reaua-credință a recurenților care nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale și încearcă doar să mai prelungească restituirea sumelor pe care le-au încasat.
Și în prezent domiciliul legal al recurenților este în C.-N., str. T.oiului nr. 14, bloc C1, ap. 15, acest domiciliu fiind indicat și în contractele încheiate de către aceștia ulterior promovării apelului în prezentul dosar.
Intimații fac referire în întâmpinare și la celelalte dosare între aceleași părți și hotărârile judecătorești pronunțate în acestea.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri în copie: procura autentificată sub nr. 4080/2010 de BNP D. S. I., contractul de vânzare- cumpărare autentificat de același notar public sub nr. 5846/2010, încheierea civilă nr. 2., încheierea civilă nr. 2., decizia civilă nr. 4., încheierea civilă nr.
1..
Analizând recursurile declarate de către pârâții G. S. și G. R. V. împotrivadeciziei civile nr. 1. a T. C., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâtul G. S. se constată că ceea ce se invocă de către acesta este nulitatea procedurii de comunicare a sentinței civile nr. 8. în condițiile în care pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a menționat că destinatarul este mutat de la adresa indicată, noul proprietar nepermițând afișarea.
În aceste condiții se apreciază de către pârât că raportat la prevederile art. 95 alin. 1 C. instanța trebuia să dispună comunicarea sentinței prin afișare la ușa instanței, pârâtul având domiciliul necunoscut, raportat laaceastă situație impunându-se și repunerea în termenul de exercitare a apelului.
Pentru a justifica în această modalitate nelegala comunicare a sentinței se apreciază de către instanță că pârâtul face în mod nejustificat abstracție de prevederile art. 98 C., text de lege invocat și de către instanța de apel și prin care se stipulează că schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată.
Susținerile pârâtului sunt în sensul că domiciliul său faptic a fost în
Franța încă din timpul derulării procesului în fața J. C.-N., mandatara sa indicând în mod eronat în întâmpinare domiciliul din C.-N., str. T.oiului, nr.
14, bl. C1, ap. 15, jud. C.
Așa cum a învederat chiar pârâtul recurent acest aspect nu poate fi avut în vedere de către instanță, pârâtul neputându-se prevala de propria culpă, domiciliul pârâtului avut în vedere de către prima instanță fiind cel indicat de el însuși prin întâmpinare.
Atâta timp cât o eventuală schimbare de domiciliu nu a fost indicată de către pârât sau mandatarul său până la momentul pronunțării sentinței civile nr. 8. a J. C.-N., instanța nu avea obligația de a comunica sentința la un alt domiciliu sau prin afișare la ușa instanței, prevederile art. 95 C. nefiind aplicabile în speță.
Rezultă deci că procedura de comunicare a sentinței s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în materie în vigoare la data comunicării acesteia, neexistând nici un motiv de nulitate a acestei proceduri.
Se mai impune a se preciza că în situația în care se invocă nelegalitatea comunicării sentinței ca urmare a nulității procedurii de comunicare, este discutabil dacă se impune repunerea în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, astfel cum s-a solicitat de către pârâți, prin necomunicarea sentinței partea fiind în termenul de exercitare a căii de atac, care, conform art.284 alin.1 C., începe să curgă numai de la comunicarea hotărârii.
Art. 103 C. se referă la o altă ipoteză, respectiv aceea a neexercitării căii de atac în termenul legal care curge de la comunicarea hotărârii atacate, premisa în această situație fiind legala comunicare a hotărârii. Astfel, repunerea în termen se solicită numai în cazul în care partea căreia i-a fost legal comunicată sentința a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură, respectiv exercitarea căii de atac a apelului în situația dedusă judecății, în termenul legal, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, actul trebuind îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen trebuind arătate și motivele împiedicării. Schimbarea domiciliului părții intervenită în cursul judecății cauzei, și nu după pronunțarea sentinței, și neadusă la cunoștința instanței și a părții adverse conform art.98 C., nu poate fi apreciată ca o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Raportat la cele reținute mai sus, se apreciază că în ceea ce privește recursul declarat de către pârâtul G. S. nu se verifică motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 C. recursul declarat de către acesta va fi respins ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâta G. R.-V. se constată că situația sa este parțial identică cu cea a pârâtului G. S. existând câteva aspecte care o diferențiază, aspecte care vor fi analizate distinct.
Astfel, pârâta G. R. V. nu a avut mandatar în fața primei instanțe, nu s- a prezentat la nici un termen de judecată, procedura de citare fiind legal îndeplinită cu aceasta în cursul judecării cauzei la domiciliul din C.-N., str. T.oiului, nr. 14, bl. C1, ap. 15, jud. C.
Ceea ce se invocă de către aceasta este faptul că domiciliul său a fost indicat greșit de către reclamanți în condițiile în care încă din data de (...), deci anterior promovării acțiunii locuiește în Franța, acest aspect fiind dovedit în fața instanței de apel cu înscrisurile depuse.
În condițiile în care conform dispozițiilor legale în materie de citare se impune citarea părților la domiciliul faptic, unde acestea locuiesc efectiv și pot lua la cunoștință despre actele de procedură, citarea sa și comunicarea sentinței la domiciliul legal, unde nu locuia efectiv, nu poate produce nici un efect.
Se reține că susținerile pârâtei referitor la necesitatea citării la domiciliul faptic sunt pertinente având suport în dispozițiile legale în materie de citare, astfel cum acestea rezultă din Codul de procedură civilă.
Ceea ce se susține în mod eronat de către pârâtă este faptul că aceasta a făcut dovada în fața instanței de apel a domiciliului real care începând cu data de (...) este în Franța.
Prin actul depus în fața instanței de apel (fila 16 dosar), astfel cum în mod corect s-a reținut de către aceasta, nu se face dovada că pârâta G. R. V. a locuit începând cu data de (...) în Franța, fiind un act sub semnătură privată, neînregistrat la nici o autoritate, din care rezultă că pârâtul G. S. a primit-o în spațiu pe pârâta G. R. V. începând cu data de (...).
Susținerile recurentei în sensul că în cazul în care instanța de apel a apreciat că nu sunt suficiente probele depuse la dosar în vederea dovedirii domiciliului efectiv al pârâtei în timpul soluționării cauzei de către prima instanță, aceasta avea obligația în virtutea rolului activ să dispună completarea probelor nu pot fi reținute.
Pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată, mandatarul său depunând la dosar și solicitând administrarea tuturor probelor pe care le-a apreciat necesare în vederea dovedirii stării de fapt invocate, alin. 51 C. în forma actualizată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, stipulând în mod expres că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Totodată, se constată că în fața instanței de recurs, deși pârâta avea posibilitatea conform art. 305 C. să depună orice alte înscrisuri noi în probațiune, aceasta a depus numai scriptul intitulat „Contrat de location";, un înscris sub semnătură privată de asemenea neînregistrat la nici o autoritate, din care rezultă că cei doi pârâți G. au încheiat la data de (...) un contract de închiriere pentru o locuință situată în Bois Colombes, Franța. Nici acest înscris nu este în măsură să facă dovada faptului că domiciliul efectiv al pârâtei G. R. V. a fost încă de la data declanșării prezentului litigiu în Franța, faptul închirierii unei locuințe neechivalând cu locuirea efectivă în respectiva locuință. În aceste condiții procedura de citare în fața primei instanțe și comunicarea sentinței s-au făcut în mod legal, conform art.90 alin.1 C. Așa cum s-a arătat anterior, faptul că pe dovada de comunicare a sentinței s-a făcut mențiunea că partea și-a schimbat domiciliul nu face aplicabile prevederile art.95 C., în cursul judecății cauzei la prima instanță procedura de citare fiind legal îndeplinită la domiciliul legal al pârâtei, cel indicat în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, pârâta nedovedind că faptic domiciliul său este altul decât cel indicat de către reclamanți, și la care s-a dispus atât citarea în cursul judecării cauzei în primă instanță cât și comunicarea sentinței, nu s-a dovedit nici existența împrejurării mai presus de voința părții care să poată fi analizată ca justificatoare în ceea ce privește repunerea în termenul de exercitare a apelului conform art.103 C. Având în vedere aspectele reținute mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 C., raportat la art. 312 alin. 1 C. instanța va respinge ca nefondat și recursul declarat de pârâta G. R. V. împotriva deciziei civile nr. 13 din 5 ianuarie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală. În temeiul art. 274, 277 C. instanța va obliga pe recurenți în solidar să plătească intimaților R. I. R. și R. T. suma de 2.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții G. S. și G. R. V. împotriva deciziei civile nr. 13 din 5 ianuarie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților R. I. R. și R. T. suma de 2.800 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, T.-A. N. A. C. M.-C. V. GREFIER, M. T. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud. apel: M. T., C.-V. Balint Jud. fond: R. C. R.
| ← Decizia civilă nr. 3165/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1792/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
