Decizia civilă nr. 3165/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3165/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții N. Z. A. ȘI N. H. împotriva sentinței civilă nr. 1198 din 24 februarie 2011, a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8 septembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamante
și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Se constată că prin cerere de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A:
Prin acțiunea formulată reclamantele N. Z. A. și N. H. au solicitat obligarea pârâtei S. R. prin M. F. la plata sumei de 5.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru perioada în care mama lor B. S. a fost deportată în U., la muncă forțată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1198 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor N. Z. A. și N.
H. privind obligarea S.ui R. prin M. F. la plata daunelor morale după defuncta
B. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din Hotărârea nr. 1003/(...) a Comisiei pentru aplicarea prevederilor
Decretului - Lege nr. 118/1990 al județului Alba rezultă că mama reclamantelor B. S. a fost deportată în U. în perioada (...) - (...) (f. 5).
Deportarea nu este din punctul de vedere al naturii ei urmarea unei condamnări, ci a unei măsuri administrative.
Analizată prin prisma dispozițiilor art. 3 din L. nr. 2., această măsură nu a fost dispusă în baza vreunuia din actele normative enumerate, deci nu are caracter politic de drept.
Analizată din prisma art. 4 alin. 2 care ne trimite la art. 1 și 3 din lege
și implicit la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, se poate constata că deportarea nu îndeplinește nici unul din criteriile prevăzute și de care depinde caracterul politic al măsurii.
Decretul Lege nr. 118/1990 reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, dar și persoanelor deportate în străinătate ori constituite prizonieri fără ca măsura deportării să aibă caracter politic.
Or, L. nr. 2. privește numai condamnările politice și măsurilor administrative asimilate acestora.
Perioada istorică prevăzută de L. nr. 2., este 6 martie 1945, deci sunt excluse de sub incidența acesteia deportările în străinătate în perioada 23 august 1944 - 6 martie 1945.
În altă ordine de idei, reclamantele a solicitat despăgubiri, fără a arăta de ce natură sunt acestea, iar L. nr. 2. prevede dreptul la daune morale în cazul măsurilor administrative cu caracter politic.
Pe de altă parte prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. A teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele N. Z. A. ȘI N. H. solicitând casarea sentinței și stabilirea despăgubirilor solicitate în favoarea reclamantelor.
În motivare s-a arătat că deportările pe criterii etnice dispuse la solicitarea trupelor de ocupație sovietice după data de (...) și prelungite după data de (...) au caracter politic și cad sub incidența L. nr. 2.. Aceste măsuri au fost luate cu concursul nemijlocit al regimului stalinist care era în curs de instaurare în R., fiind astfel încălcate grav drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Motivarea instanței de fond este străină obiectului litigiului.
În ceea ce privește decizia nr. 1358/2010 a C. C. s-a arătat că aceasta este condamnată de toată lumea cu bun simț, atât pe plan intern cât și internațional, în același sens fiind opinia separată la această decizie.
În apărare, intimatul prin D. G. a F. P. a J. S. a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
În motivare au fost invocate deciziile nr. 1358 și nr. 1360 ale C. C..
O astfel de acțiune nu poate fi întemeiată pe prevederile art. 998-999
Cod civil.
De asemenea, măsura la care se face referire în acțiune nu poate fi calificată ca măsură cu caracter politic în înțelesul art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
Analizând recursul declarat de către reclamantele N. Z.-A. și N. H.împotriva sentinței civile nr. 1198 din 24 februarie 2011 a T.ui S., C. reține următoarele:
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3 și urm. din L. nr. 2., solicitându-se acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale decurgând din măsura deportării antecesoarei reclamantelor în U. în perioada 1945-1949.
Relevante în cauză sunt câteva circumstanțieri de ordin istoric, fiind de necontestat că deportări în masă, după cel de-al doilea război mondial s- au efectuat din toate țările foste aliate cu Germania care, în urma Tratatului de la I., au ajuns sub influența sovietică, sub pretextul că pe lângă alte plăți cerute ca reparații de război, se impuneau și despăgubiri de război, prin prestații.
După Convenția de A. semnată la M. de reprezentanții U., SUA, M. B., la data de 12 septembrie 1944, în ultimele luni ale anului 1944, reprezentanții sovieticilor din Comisia Aliată de C., care era structura abilitată să supravegheze îndeplinirea de către R. a prevederilor Convenției de A., au impus Guvernului R. să întocmească liste cu cetățenii de etnie germană care urmau a fi deportați în U., pentru a ajuta la efortul de reconstrucție a U.
După semnarea armistițiului, Comisia Aliată (Sovietică) de C. a apreciat ca nesatisfăcătoare măsurile autorităților române și în temeiul privilegiilor conferite prin art. 8 și 18 din Convenția de A., organele sovietice au ordonat deportări: Ordinul 031/(...) al Comisiei Aliate (Sovietice) privind mobilizarea etnicilor germani pentru lucru; Ordinul A/192/(...) dat de generalul V., locțiitorul președintelui Comisiei Aliate (Sovietice) de C. din R..
Deși Convenția de A. din septembrie 1944 nu prevedea deportări ale populației civile, conferințele de la P., Y. și P. au confirmat, sub forma prestațiilor în muncă, deportarea etnicilor germani la munca de reconstrucție în U.
Potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 1 alin. 1 a L. nr. 2., act normativ care fundamentează în drept cererea reclamantului, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Pentru ca o condamnare să confere celui condamnat dreptul la despăgubiri, potrivit art. 5 din L. nr. 2., se cer, așadar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
- condamnarea să fi fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
- hotărârea de condamnare să fi fost pronunțată în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989;
- faptele care au atras această condamnare să fi fost săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și să fi avut drept scop
„împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
În cauză, observă C. că nu a existat o condamnare, pronunțată printr- o hotărâre judecătorească definitivă, fiind exclusă incidența dispozițiilor art. 1 din L. nr. 2..
Conform prevederilor art. 3 din L. nr. 2., constituie măsură administrativă cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres și limitativ menționate la lit. a - f.
În cauză, se observă că nu a fost luată față de mama reclamantelor nici o măsură de natura celor menționate în cuprinsul art.3, de către organele fostei miliții sau securități, în temeiul unuia sau mai multor acte normative din cele prevăzute expres și limitativ, concluzia fiind aceea că nu este aplicabil acest text normativ, fiind exclusă existența unei măsuri administrative căreia legea să îi recunoască caracter politic.
Potrivit art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă, astfel, instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Este adevărat că în cuprinsul art.3 și art.4 din L. nr.2. nu există nici o mențiune expresă cu privire la perioada de referință pentru măsurile administrative însă ea este similară celei care condiționează condamnările cu caracter politic fiind înscrisă în chiar titlul L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Trimiterea la O. nr. 2., pe care o face art.1 alin.3 din L. nr.2., este limitativă, ea vizează exclusiv scopurile menționate în cuprinsul art.2 alin. 1 din ordonanță, nu și definiția pe care acest act normativ o dă măsurii administrative abuzive, obiectul reglementării fiind diferit de cel al L. nr.2.. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să trimită și la alte dispoziții ale ordonanței ar fi făcut-o or, în absența unei astfel de trimiteri, o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 alin.3 din L. nr.2. nu este permisă celui chemat să aplice legea.
În cauză, măsura deportării la muncă în U. nu a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S.ui R. și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O. nr. 2., toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus. Mai mult decât atât, deportarea a fost dispusă de forțele sovietice anterior datei la care a fost instaurat regimul comunist în R., respectiv 6 martie 1945, astfel că ea nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist, înscriindu- se în categoria deportărilor pretinse de U. ca despăgubiri de război după Convenția de A. din 1944.
Nu se poate reține critica adusă sentinței în sensul că motivarea acesteia ar fi străină de obiectul litigiului, instanța pronunțându-se asupra cererii cu soluționarea căreia a fost investită și motivând în fapt și în drept soluția.
Decizia C. C. nr.1358/2010 nu prezintă nici o relevanță în cauză atâta timp cât s-a stabilit că măsurile luate împotriva antecesoarei reclamantei nu pot fi încadrate în prevederile L. nr.2..
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele N. Z. A. și N. H. împotriva sentinței civile numărul 1198 din 24 februarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele N. Z. A. și N. H. împotriva sentinței civile numărul 1198 din 24 februarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: M. K.
| ← Decizia civilă nr. 4537/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 693/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
