Decizia civilă nr. 182/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 182/A/2011
Ședința publică din data de 18 martie 2011
Instanța constituită din : Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al C. de A. C.
Judecător : ANA I. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta B. S. împotriva sentinței civile nr.5739 din 19 noiembrie2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. C., având ca obiect D. - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta
M.ui P.-P. de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta apelantă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
23 februarie 2011, pârâtul intimat prin D. G. a F. P. a județului S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și în consecință, respingerea apelului ca nefondat
și menținerea sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamanta apelantă și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Sălaj.
C U R T E A
I. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivăînregistrată cu nr. 2334/84/(...), pe rolul T. S., reclamanta B. S. a solicitat obligarea pârâtului S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, D. G. a F. P. a J. S., la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând despăgubiri ca urmare a prejudiciului moral suferit prin condamnarea cu caracter politic a antecesorului său, defunctul D. T..
În motivele cererii, reclamanta arată că este fiica defunctului D. T., condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea faptei de uneltire contra regimului comunist, prin H. nr. 1. a T. C.
În perioada cât a fost deținut pe nedrept, antecesorul reclamantei a suferit dureri fizice și psihice, fiindu-i restrânsă posibilitatea de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care acesta i le poate oferi.
De asemenea, după ce a fost eliberat, s-a confruntat cu imposibilitatea de a avea o viață socială normală și de a se manifesta liber, fărăconstrângerile create de condamnarea ilegală la care a fost supus, de a contribui material și spiritual la creșterea și educarea fiicei sale.
În drept, s-au invocat prevederile L. nr.2..
II. Întâmpinarea. Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. a J. S. asolicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
III. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 5739/(...),pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei B. S., privind obligarea pârâtului S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S., la plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a stabilit faptul că tatăl reclamantei, D. T., a fost condamnat politic, prin sentința penală nr.
1559/*1949/7 octombrie 1947 a T. M. C., la 2 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, făcându-se aplicare art. 209 pct. II lit. b, d, e și f Cod penal combinat cu art. 175 Cod penal și Decretul nr. 212/1948.
S-a reținut în sarcina acestuia, că alături de alți inculpați s-au organizat în grupuri subversive, încă din toamna anului 1948, recrutați din elemente foste în Partidul Național Țărănesc M. și din chiaburi, urmărind ca prin acte de violență, în ipoteza unui conflict armat internațional, să schimbe ordinea politică socială și economică din stat, aducând la putere vechiul regim exploatator.
Prin D. nr. 1. octombrie 2010 a C. C., s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2., text normativ care fundamentează dreptul la acordarea daunelor morale pentru condamnările cu caracter politic, sunt neconstituționale.
Conform art. 25 alin. 1 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Conform art. 3 al aceluiași articol, deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în M. O. al R..
D. nr. 1. octombrie 2010 a C. C. a fost publicată în M. O. al R. nr.
761/15 noiembrie 2010, ca atare de la această dată ea este obligatorie.
În aceste condiții, ca urmare a declarării neconstituționalității prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza 1 din L. nr. 2., care prevedea dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, această prevedere și-a încetat existența, condiție în care acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
IV. Declarația de apel. Î. acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. S., solicitând admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro, reprezentând daune morale ca urmare a condamnării cu caracter politic suferite de antecesorul său.
Motivând apelul, reclamanta arată că tatăl său a fost condamnat printr-o sentință pronunțată de T. M. C. în anul 1949 la 2 ani închisoare corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. A urmat o perioadă de doi ani, în care a executat această pedeapsă în condiții inumane, fiind obligat la muncă silnică, în absența hranei și cu lanțuri la picioare. Mai mult decât atât, efectele condamnării s-au făcut simțite și după eliberare, această perioadă influențând destinul părintelui său și a întregii familii.
Față de suferința suportată, reclamanta consideră că este îndreptățită la despăgubiri cu titlu de daune morale.
Apreciază că hotărârea primei instanțe este discriminatorie, în condițiile în care pricini similare, soluționate înainte de a se declara neconstituționalitate art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., au primit o rezolvare favorabilă, în timp ce această cauză, amânată succesiv fără ca reclamanta să aibă vreo culpă, a primit o soluție de respingere.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
V. Întâmpinarea. Intimatul și-a exprimat poziția procesuală prinîntâmpinarea depusă în data de (...), solicitând respingerea apelului ca nefondat, atâta timp cât textele normative care au fundamentat în drept acțiunea reclamantei au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...).
Față de obligativitatea acestei decizii, instanța de judecată este pusă în situația de a constata că S. nu mai datorează despăgubiri cu titlu de daune morale.
VI. Judecata în apel. Cu privire la acest apel, C. are în vedereurmătoarele:
Sub aspectul stării de fapt, temeinic prima instanță a constatat că pedeapsa ce a fost aplicată defunctului D. T., tatăl reclamantei, prin sentința penală nr. 1559/*1949/7 octombrie 1947 a T. M. C., pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. II lit. b, d, e și f Cod penal combinat cu art. 175 Cod penal și Decretul nr. 212/1948, reprezintă de drept o condamnare cu caracter politic, potrivit art.1 alin.2 lit.a din L. nr.2..
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile
L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul său prin condamnarea cu caracter politic .
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a C. C., publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei C. C., cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă. Nu s-ar putea considera că astfel se încalcă principiul neretroactivității legii civile întrucât prin declararea ca neconstituțională a unei dispoziții dintr-o lege în vigoare aceasta nu își extinde efectele către situații juridice anterioare intrării în vigoare a actului normativ vizat, fiind împiedicată doar producerea de efecte pentru viitor de către dispoziția legală declarată neconstituțională.
Legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, declararea ca neconstituționale a prevederilor legii evocate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Prin urmare, prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza promovării ei, înainte să fi fost admisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce face necesară respingerea prezentului apel
și menținerea sentinței instanței de fond.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.296 C. proc. civ., apelul reclamantei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. S. împotriva sentinței civile nr. 5739 din 19 noiembrie 2010 a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. ANA I. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
5 ex./(...)
Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 733/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 314/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
