Decizia civilă nr. 185/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 185/A/2011
Ședința din 18 Martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: M. C. V. G.: A. B.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat prin
PROCUROR: A. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta M. ANA împotriva sentinței civile nr. 1737 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R. PRIN M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. A J. M. având ca obiect D. L. nr.2..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A. S., lipsă fiind părțile litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 martie 2011, pârâtul intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M., a transmis prin fax la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea cererii privind obligarea S.ui Român la plata despăgubirilor cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
La data de 17 martie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, a fost depusă la dosar întâmpinarea pârâtului intimat S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanta recurentă M. Ana, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1737/(...) a T.ui M. s-a respins acțiuneareclamantei M. Ana în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că soțul reclamantei a fost prizonier de război în U. în perioada (...)-(...).
În considerentele hotărârii primei instanțe s-a făcut, pe larg, o expunere a cronologiei evenimentelor istorice din Ardeal, în perioada 1940-
1945.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare"; și conform art. 3 din aceeași lege „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative";.
Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
Tot prin textul L. nr. 2. s-a prevăzut posibilitatea plății despăgubirilor pentru măsuri politice dispuse de statul român în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945 și nu pentru măsuri dispuse de statul maghiar sau U..
Deportările în U. în urma Convenției de A. din 1944, ca despăgubiri de război, nu se încadrează între situațiile prevăzute în art. 3, respectiv în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile L. nr. 2., deoarece căderea în captivitate nu constituie
„condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici „măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de L. nr. 2..
În speță, deportarea nu a fost dispusă de S. Român, ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945, ci s-a înscris în deportările - despăgubiri de război pretinse de sovietici după C. de A. din 1944.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul L. nr. 2..
În tot cuprinsul legii, legiuitorul a făcut o demarcație clară între persoanele condamnate politic și persoanele care au fost victimele unor măsuri administrative cu caracter politic, iar termenii folosiți au un înțeles bine stabilit.
Demarcația este făcută chiar și în cadrul alin. 1) al art. 5. Astfel, dacă la lit. a) legiuitorul vorbește despre despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit „prin condamnare";, la lit. b) vorbește despre despăgubiri
„reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";.
Practic, partea introductivă a art. 5 are un caracter general, iar prin modul de formulare a celor 3 categorii de drepturi la lit. a), b) și c) se circumstanțiază si restrânge sau, mai bine zis, se individualizează categoria de persoane care pot beneficia de fiecare dintre drepturi.
În acest sens: de dreptul prevăzut la lit. a) poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic; de dreptul prevăzut la lit. b) poate beneficia atât cel care a suferit o condamnare cu caracter politic, cât și cel care a fost victima unei măsuri administrative cu caracter politic; iar de dreptul prevăzut la lit. c) în mod cu totul evident poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic.
Prin urmare, în condițiile în care acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare presupune, în mod logic, existența unei hotărâri judecătorești de condamnare, este exclusă acordarea de despăgubiri, în baza art. 5 din L. nr. 2., persoanelor care nu au suferit prejudiciul moral în baza unei astfel de hotărâri de condamnare.
Art. 5 din L. nr. 2. autorizează doar interpretarea potrivit căreia persoanele prevăzute la pct. 2 si 3 au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor, exclusiv prin condamnare si nu la prejudiciul moral suferit de autorul lor prin masuri administrative cu caracter politic. Legiuitorul dă dreptul la obținerea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsuri administrative cu caracter politic doar persoanei care a fost victima acestora. Altfel spus, daca reclamantul nu este persoana care a făcut obiectul măsurii administrative (ci este soțul/., descendentul de gradul I ori descendentul de gradul al II-lea) și prin ipoteză nu se pune problema condamnării, instanțele nu pot să acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta .
În motivarea apelului a arătat că soțul său a fost deportat în anul
1945 prizonier de război în fosta U., unde a stat în lagăr prestând muncă forțată într-o mină de cărbune, până în anul 1949.
Reclamanta a solicitat ca în baza art.3, art. 4 alin. 3 din L. nr. 2. să se constate caracterul politic al măsurii administrative, respective al deportării în U., solicitând și recunoașterea prejudiciului moral suferit, respectiv obligarea S.ui Român la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit potrivit art. 5 din L. nr. 2..
Soțul său a fost deportat, privat de libertate, supus unor munci silnice în urma cărora s-a îmbolnăvit, ea fiind în situația de a-și întreține singură familia, chiar și după revenirea soțului acasă.
Asupra modalității concrete de reparare a prejudiciului solicitat, reclamanta a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
Referitor la cuantumul despăgubirilor solicitate, reclamanta a arătat că își întemeiază pretenția pe C. E. a D. O. și P. A., solicitând repararea stării de neliniște, de disconfort și de incertitudine ce a rezultat ca urmare a deportării tatălui său, cu consecințe deosebit de grave asupra membrilor familiei.
Reclamanta a invocat practica CEDO - Hotărârea nr. 6 din aprilie
2006, Comingersoll împotriva Portugaliei, Hotărârea nr. 6 din octombrie
2005 Muller împotriva Germaniei, Hotărârea nr. 11 din iulie 2002
Christine Goodwin împotriva Marii Britanii.
Pârâtul S. ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare (f.8-10) a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii
T.ui M..
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta nu este fondat.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
Această prevedere legală a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1. a C. C., însă, această împrejurare nu prezintă relevanță în acest litigiu.
Așa cum corect a reținut prima instanță în cadrul considerentelor sentinței, soțul reclamantei, M. M. în perioada (...) - (...) a fost prizonier în U., deci la data când a fost luat prizonier, la conducerea țării era un alt regim decât cel comunist instaurat la data de (...) când a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
Acest eveniment, al începerii perioadei de prizonierat pentru soțul reclamantei a avut loc anterior instaurării primului guvern comunist la data de (...).
Așa cum reiese din chiar din titlul L. nr. 2. aceasta vizează condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Întrucât măsura a cărei victimă a fost soțul reclamantei - deportarea - a fost instituită anterior datei instaurării regimului comunist, actul normativ pe care reclamanta și-a întemeiat pretenția nu este incident, hotărârea primei instanțe, de respingere a acțiunii, fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește hotărârile CEDO invocate în susținerea apelului, curtea constată că acestea au fost invocate pentru prima dată în apel, aspect inadmisibil raportat la prevederile art. 294 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora, în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., fără a invoca în fața primei instanțe alte temeiuri pentru susținerea pretenției de obligare a pârâtului la plata daunelor morale ca urmare a executării de către defunctul său soț a unei perioade de prizonierat în fosta U..
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod proc. civ., apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. ANA împotriva sentinței civile numărul 1737 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.
Decizia este definită și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. I. D. C. M. C. V. A. B.
Red. MV dact. GC
5 ex. /(...)
Jud.primă instanță: D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 1364/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5030/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
