Decizia civilă nr. 2454/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2454/R/2011
Ședința publică din 30 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții N. M. și N. ANA împotriva deciziei civile nr. 428 din 22 septembrie 2010, a T.ului Cluj, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. M. D. PRIN P. și C. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intervenientei intimate C. M., avocat L. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată la data de 29 iunie
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intervenientei intimate C. M., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
La data de 29 iunie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate P. M. D., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc .civ.
Totodată, la data de 30 iunie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți, un înscris la care au anexat o copie de pe chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și solicită judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art.242 alin. 2 C.proc .civ.
Reprezentanta intervenientei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Consideră că în cauză sentința nu este lipsită de temei legal și că a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
C U R T E A:
Prin Sentința civilă nr. 939/(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. M. D., în contradictoriu cu pârâții N. M. și N. A. s-a admiscererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. M., în sprijinul reclamantei P. M. D., și, în consecință: au fost obligați pârâții la aducerea imobilului din D., str. M. nr. 4 la situația anterioară prin desființarea lucrărilor de construcție executate fără autorizație de construire constând în: zid din BCA care delimitează scările de acces la apartamentele nr. 4 și 5 de spațiul comun situat în fața apartamentului nr. 5; zid care delimitează pe două laturi, de aproximativ 2 m lungime și 1 m lățime spațiul comun de apartamentul pârâților, prin reducerea suprafeței locuibile astfel cum era înainte de extinderea apartamentului acestora; desființarea zidului de piatră și cărămidă care desparte la subsol spațiul de depozitare al pârâților de al celorlalți proprietari.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând
20,3 lei către reclamantă și 520,3 lei către intervenienta accesorie.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea 5. privind autorizarea executării construcțiilor, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor potrivit art. 28 alin. 1 organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor executate nelegal.
Pârâții au fost sancționați contravențional la data de (...) prin procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 15/31233, în sarcina lor reținându-se că la adresa din D., str. M. nr. 4 ap. 5 s-au executat amenajări interioare la parter și demisol și închidere terasă fără autorizație de construire, faptă ce este prevăzută de art.26 alin.1 lit. a din Legea 5., aplicându-se o amendă în cuantum de 1.000 de lei și dispunându-se intrarea în legalitate până la data de (...).
Pârâții în mod verbal au învederat că imobilul în care locuiesc se afla într-o stare avansată de deteriorare, fiind îndrumați de reprezentanții primăriei să demareze lucrările de consolidare. Cu toate acestea, astfel cum reiese și din răspunsul reclamantei din data de (...), pârâților li s-a adus la cunoștință, totodată, obligația de a obține și autorizație de construire pentru lucrările de consolidare.
Instanța nu a putut lua în considerare apărarea pârâților, potrivit cărora o altă persoană, numitul M. G., ar avea obligația de a efectua toate demersurile birocratice pentru obținerea autorizației; în plus, răspunderea contravențională fiind personală, aceasta incumbă proprietarului construcției edificate nelegal, în speță proprietarii pârâți care ar fi trebuit să respecte termenul pus în vedere, (...).
Consecințele efectuării lucrărilor de amenajări interioare fără a avea autorizație de construire sunt grave, fiindcă a generat o suită de neplăceri care subzistă și în prezent intervenientei accesorii C. M., consecințe care au putut fi constatate cu ocazia deplasării la fața locului din 17 mai 2010, cea mai gravă fiind fisurarea peretelui care desparte apartamentul pârâților de cel al intervenientei pe o porțiune semnificativă, fisură destul de mare care a fost umplută cu spumă izolatoare pentru a stopa mirosul de mucegai foarte pregnant care face nelocuibilă camera respectivă, acea fisură fiind o consecință a lucrărilor de săpături efectuate de pârâți fără autorizație de construire la subsolul comun al imobilului. O altă consecință a efectuării lucrărilor de construire o reprezintă și ocuparea unei porțiuni de aproximativ
2 m lungime și 1 m lățime din terasa ce deservește apartamentele nr. 4 și 5, terasă proprietate comună, suprafață pe care pârâții au încorporat-o în apartamentul lor prin deplasarea peretelui și a ușii de la intrarea în spațiulproprietate personală a acestora. De asemenea, s-a putut constata și ridicarea unui zid înalt care a micșorat lățimea scărilor de acces spre terasa comună și care nu a existat înainte, iar la subsol ridicarea unui zid de piatră și cărămidă.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 15/31233 din 2007 care se coroborează cu depozițiile martorilor M. E. și M. I. și a celorlalte înscrisuri depuse de părți, dar și a consemnărilor din 17 mai 2010 efectuate cu ocazia constatării la fața locului a stării imobilului intervenientei.
Văzând dispozițiile legale precizate care sunt aplicabile în cauză, instanța a admis acțiunea principală astfel cum a fost formulată, în temeiul art. 55 C.pr.civ. a admis cererea de intervenție accesorie a intervenientei C. M. și în consecință a obligat pârâții la aducerea imobilului din D., str. M. nr.
4 la situația anterioară prin desființarea lucrărilor de construcție executate fără autorizație de construire constând în: zid din BCA care delimitează scările de acces la apartamentele nr. 4 și 5 de spațiul comun situat în fața apartamentului nr. 5; zid care delimitează pe două laturi, de aproximativ 2 m lungime și 1 m lățime spațiul comun de apartamentul pârâților, prin reducerea suprafeței locuibile astfel cum era înainte de extinderea apartamentului acestora; desființarea zidului de piatră și cărămidă care desparte la subsol spațiul de depozitare al pârâților de al celorlalți proprietari.
Fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați la suportarea cheltuielilor de judecată către reclamantă și către intervenienta accesorie.
Prin decizia civilă nr. 428/A/(...) a T.ului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții N. M. și N. Ana împotriva sentinței civile nr. 939/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei D., care a fost păstrată în întregime, apelanții au fost obligați să plătească intimatei C. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, contrar susținerilor apelanților, lucrările efectuate de ei fără autorizație de construire, la desființarea cărora au fost obligați, nu pot fi calificate drept lucrări de renovare sau de consolidare a clădirii.
Aceste lucrări sunt edificarea unui zid din BCA pe holul de acces la apartament, în urma căruia o porțiune cu lungimea de 2 m și lățimea de 1 m din casa scării a fost incorporată in apartamentul acestora și edificarea unui zid din cărămidă și piatră de râu la bază, în pivnița clădirii, ridicat in scopul separării unei părți a subsolului in vederea amenajării unei băi.
Lucrările arătate sunt lucrări de extindere, utile pentru sporirea confortului locativ al apelanților, însă fără beneficii pentru conservarea și întreținerea clădirii.
Însă, chiar dacă aceste ar constitui lucrări de consolidare, raportat la disp. L. 5., apelanții nu puteau trece la realizarea lor mai înainte de obținerea autorizației de construire.
Apelanții au pretins că lucrările au fost efectuate având acordul P.i municipiului D., după cum rezultă din adresa nr. 23896/(...), prin care chiar au fost somați să treacă de urgență la efectuarea lucrărilor de renovare a clădirii.
Câtă vreme P. i-a somat să treacă la lucrări de renovare iar cele in cauză sunt lucrări de extindere și amenajare interioară, nicidecum de renovare, adresa de care se prevalează apelanții nu dovedește existența acordului P.i la efectuarea lucrărilor.
Apelanții au pus in discuție apartenența la părțile comune indivize a coridorului de acces la apartamentul lor, peste care și-au extins apartamentul prin edificarea zidului de BCA și mutarea ușii.
Aspectul este irelevant, căci și în cazul în care acest coridor face parte din proprietatea lor individuală, nu din cea comună, edificarea zidului putea fi realizată tot numai cu eliberarea prealabilă a autorizației de construire.
Apelanții au relevat instanței reaua credință a reclamantei intimate, care a avut o atitudine discriminatorie față de ei raportat la alți proprietari din imobil, respectiv la M. E., căruia i s-a permis să își extindă apartamentul în terasa învecinată apartamentului, socotind că această terasă nu este înscrisă în evidențele instituției drept spațiu comun. În cazul lor, deși s-au extins tot pe terasa învecinată apartamentului lor, aceasta a fost socotită spațiu comun.
Încă o dată amintim apelanților că ceea ce li se impută este efectuarea unor lucrări de construire fără autorizație de construcție, deci încălcarea unor norme legale referitoare la disciplina in construcții, caracterul de bun comun sau individual al acelui coridor nefiind invocată de P.
Măsura desființării a fost solicitată și dispusă in temeiul disp. art. 28 alin. 3 și art. 32 din Legea 5., urmare a faptului că apelanții nu au intrat in legalitate, respectiv nu au obținut autorizația de construire pentru lucrările efectuate, în termenul stabilit de P. prin procesul verbal de constatarea și sancționare a contravenției.
De la data acordată apelanților pentru intrarea in legalitate și până data introducerii acțiunii, apelanții au avut la dispoziție timp suficient pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea obținerii autorizației de construire.
La termenul din 22 septembrie 2010, instanța a cerut apelanților să lămurească care sunt demersurile pe care le-au făcut in vederea obținerii autorizației de construire.
Aceștia au răspuns că au angajat un proiectant care să le întocmească documentația tehnică, însă după ce i-au plătit onorariul, acesta nu efectuat lucrarea și nu au mai reușit să îl găsească in vederea finalizării lucrării sau recuperarea actelor predate acestuia.
Situația relatată de apelanți nu este imputabilă în vreun fel reclamantei sau intervenientei C., astfel încât susținerea apelanților potrivit căreia obținerea autorizației de construire ar fi fost posibilă dacă reclamanta și intervenienta nu ar fi fost de rea credință, sunt vădit nefondate.
Starea de fapt reținută de prima instanță a fost apreciată corectă, iar probatoriul administrat în cauză suficient față de aspectele relevante in cauză prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la temeiul de drept al acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii și în consecință, obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat că cererea lor urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: lucrările efectuate de recurenți au un caracter principal de consolidare a imobilului și nu de amenajare interioară sens în care au depus și un certificat de urbanism; aspectele ce țin de deteriorarea imobilului și raportul de cauzalitate între acestea și lucrările efectuate de către ei nu puteau fi reținute de către instanță printr-o simplă cercetare la fața locului, în speță impunându-se efectuarea unei expertize tehnice de specialitate; aducerea imobilului la starea inițială nu esteposibilă, orice încercare în acest sens producând grave prejudicii imobilului și celorlalți coproprietari, soluția dispusă nefiind fondată sub aspectul probelor administrate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că lucrările au fost efectuate de reclamantă cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 5., fără existența unei autorizații de construire.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Pârâții recurenți sunt proprietarii imobilului apartamentul nr. 5 situat în D., str. M. nr. 4.
La data de (...) prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 15/31233, au fost sancționați de către P. municipiului D. cu amendă de 10.000 lei și s-a dispus intrarea în legalitate,reținându-se că au executat lucrări de amenajări interioare la parter și demisol prin închidere terasă, fără autorizație de construire.
Consecința efectuării acestor lucrări a fost aceea a fisurării peretelui despărțitor dintre apartamentul reclamanților și cel al pârâtei și ocuparea unei suprafețe de 2 m lungime și 1 m lățime din terasa ce deservește apartamentele 4 și 5, terasă proprietate comună, suprafață pe care pârâții au încorporat-o în apartamentul lor, prin deplasarea peretelui și a ușii de la intrarea în spațiul proprietatea acestora.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 5. privind autorizarea executării construcțiilor, „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza autorizației de construire";, iar conform art. 3 lit. a,
„autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere";.
Art. 32 alin. 1 din același act normativ prevede că, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța de judecată pentru a dispune după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor executate nelegal.
Având în vedere aceste dispoziții, ținând seama de faptul că recurenții nu au intrat în legalitate, respectiv nu au obținut autorizație de construire în termenul stabilit de organul constatator prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, soluția pronunțată de instanța de apel este legală, recursul urmând a fi respins.
Celelalte motive de recurs privind natura lucrărilor efectuate, aprecierea probelor administrate de cele două instanțe privind imposibilitatea readucerii imobilului în starea inițială țin de netemeinicia hotărârii, astfel că nu vor fi analizate de instanța de recurs.
Urmare respingerii recursului, reclamanții fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., vor fi obligați să plătească intimatei C. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanții N. M. și N. ANA împotriva deciziei civile numărul 428 din 22 septembrie 2010 a T.ului Cluj pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei C. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: C.V.Balint, M. Trofin
| ← Decizia civilă nr. 176/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 741/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
