Decizia civilă nr. 5030/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5030/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. L., împotriva deciziei civile nr. 334 din 06 septembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați R. L. și R. N., precum și pe pârâții intimați M. V. D., G. N., C. T. I., R. S. și C. C., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, avocat P. L. E., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reclamantul intimat R. L. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul declarat de pârâta C. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și cu timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei (f. 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului și reclamantului intimat R. L. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare
T. C., având în vedere că instanța de apel a procedat la soluționarea căii de atac fără a intra în cercetarea fondului și, de asemenea, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente susține verbal motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și arată că pârâta recurentă C. L. nu a primit citația pentru termenul de judecată din data de (...), fixat în dosarul instanței de apel, întrucât acea citație nu i-a fost înmânată personal.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei pârâtei recurente că împrejurarea anterior arătată vizează o chestiune de fapt și pune în vedere acesteia să se refere strict la nelegalitatea deciziei atacate.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că pârâta C. L. nu a primit citația pentru termenul de judecată din data de (...), în care să se fi consemnat că aceasta are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă apelului, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, iar instanța de apel a procedat la soluționarea apelului și a dispus anularea acestuia ca netimbrat, însă având în vedere că la data de (...) a fost primul termen de judecată din apel, consideră că instanța de apel trebuia să dispună amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea citării pârâtei apelante cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, conform prevederilor art. art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, reprezentanta pârâtei recurente arată că la dosar nu există nici o dovadă că instanța i-ar fi pus în vedere pârâtei apelante să achite taxa judiciară de timbru aferentă apelului, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Reclamantul intimat R. L. arată că pârâta recurentă C. L. locuiește singură în curte, iar cutia poștală este în interiorul curții, astfel încât, nimeni nu putea să ia citația din cutia poștală, decât doamna C. L.
Cu privire la susținerea reprezentantei pârâtei recurente că în citație nu exista mențiunea "sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat";, reclamantul intimat R. L. arată că atâta timp cât se face referire la mențiunea din citație, se poate deduce că pârâta C. L. a primit acea citație pentru termenul de judecată din (...).
Având în vedere aspectele mai sus arătate, reclamantul intimat R. L. solicită respingerea recursului declarat de pârâta C. L., fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta pârâtei recurente arată că potrivit legii, taxa judiciară de timbru aferentă apelului era ½ parte din taxa judiciară de timbru achitată la fondul cauzei, deci și fără o mențiune referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru, acesta putea fi calculat și, totodată, arată că partea pe care o reprezintă este grav bolnavă, întrucât are cancer.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3227 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. L. și R. N., și pârâții C. V. și soția C. L., C. T. I., G. N., M. V. D., R. S. și C. C. și s-a dispus instituirea dreptului de servitute în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților C. V., C. L., în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap.1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative.
S-a dispus înscrierea servituții în favoarea imobilului ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top. 9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N. și în sarcina imobilului teren, în suprafață de
295 m.p. înscris în C.F.1. C. nr.top.9663/C.
S-a respins cererea pentru acordarea daunelor materiale constând în limitarea accesului la locuință, ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții C. V., C. L. să achite reclamanților cheltuieli de judecată constând în taxă timbru - 606 lei, timbru judiciar - 3,3 lei, contravaloare expertiză - 1440 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au încheiat cu pârâții contract autentic de vânzare-cumpărarepentru imobilul denumit ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top.9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N.. Actul autentic a fost încheiat în fața notarului, la data de 29 mai 2003, sub încheierea de autentificare nr. 1130 BNP M. B.
Apoi, la data de (...) se încheie act sub semnătură privată, denumit de părți „. Act adițional la contractul de vânzare-cumpărare sub nr. 1130/(...)";. Părțile consemnează în act faptul că, „la cumpărarea casei, apartamentul 1, am cumpărat 8,2 m.p. teren ca și cale de acces de la poartă la intrarea în casă...Cumpărătorii au drept la cale de acces comună la podul cumpărat";.
Rezultă din cuprinsul Cărții Funciare nr. 1. C.-N., privind imobilul situat în C.-N., str. C. F. nr. 8, „teren cu: casă din cărămidă, având fundație de beton și învelitoare din țiglă, compus din 2 apartamente, având părți indivize comune: racordul de canalizare și racordul de alimentare și terenul";, în suprafață de 295 m.p. pentru teren, că prin încheierea 6587 din (...) s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâților C. V. și soția C. L. (f.18, 19 dosar). Întabularea s-a operat în baza sentinței civile nr. 5. a J. C.-N., pe seama proprietarilor, ca bun comun, cu titlul de drept cumpărare și partaj.
La data de (...) C. V. și soția C. L., pârâții din prezenta cauză, au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. 1., soluționată prin S. civilă nr. 1., definitivă prin D. civilă nr. 2. a T. C. (f.49-
57). Cererea a fost formulată în contradictoriu cu R. L. Attila și soția R. N., reclamanții din prezenta cauză, și se solicita instanței:
- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1130 în ce privește vânzarea ca parte indiviză comună aferentă apartamentului nr. 1 a suprafeței de 295 m.p. teren, cu consecința rectificării C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L.
- Să se instituie, în favoarea proprietarilor apartamentului 1 servitute de trecere cu piciorul.
T. a confirmat soluția instanței de fond, care a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
1130 în ce privește vânzarea ca parte indiviză comună aferentă apartamentului nr. 1 a suprafeței de 295 m.p. teren, dispunând rectificarea
C.F. în sensul întabulării dreptului de proprietate exclusivă asupra acestui teren în favoarea reclamanților din acea cauză, C. V. și soția C. L. În privința cererii de instituire a servituții de trecere a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. și soția C. L. și s-a respins acest capăt de cerere. I. a reținut că reclamanții, proprietari ai fondului aservit, nu pot solicita înscrierea acestui drept real, deoarece dreptul de a solicita înscrierea este născut în patrimoniul proprietarilor fondului dominant, R. L. Attila și R. N..
Se mai reține, potrivit expertizei tehnice efectuată în prezenta cauză, că apartamentul 1 are fațada la strada C. F., iar apartamentul 2 se află în prelungirea apartamentului 1, făcând parte din același corp de clădire. Î. apartamente se află o încăpere comună ce are ca destinație intrare la podul ambelor unități locative. Curtea imobilului pe care s-a edificat construcția compusă din cele două apartamente, așa cum este ilustrată în schițele de la fila 207, 208 se întinde pe una din laturile patrulaterului descris de clădire,latură corespunzătoare lungimii, iar nu lățimii, continuându-se și după clădire.
Expertul a constatat că apartamentul 1 este loc înfundat, deoarece accesul din stradă se face pe terenul deținut în proprietate de către pârâți.
Menționează că nu este imposibilă practicarea unei uși de acces direct din stradă, pe fațada ap.1 dar, în acelați timp atrage atenția că modificarea va afecta structura de rezistență a clădirii.
În consecință, expertul propune instituirea unei servituți de trecere în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților, în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap.1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative.
Potrivit art. 616 C.civ., proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce. Loc înfundat este cel ce nu are nici o ieșire la calea publică, deci imposibilitate absolută sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase.
Din cele reținute instanța de fond a constatat că reclamanții sunt proprietarii unui imobil ce reprezintă fond înfundat în accepțiunea legii și, prin urmare au deopotrivă calitate și interes practic să solicite instituirea unei servituți de trecere.
În ce privește modalitatea în care apartamentul nr. 1 a devenit fond înfundat, instanța reține că este opera exclusivă a pârâților. S-a statuat, cu putere de lucru judecat, că pârâții nu au înstrăinat niciun moment terenul pe care este edificat apartamentul nr.1.
Este adevărat că actul autentic nu conține nicio mențiune despre felul în care vânzătorii asigură accesul noilor proprietari la apartamentul cumpărat, lacuna fiind consecința modului în care actul autentic a fost redactat în ce privește terenul. Dar nu este lipsit de importanță că înșiși vânzătorii, sesizând eroarea din actul notarial, au cerut instanței, odată cu înlăturarea referirilor la vânzarea cotei indivize aferente ap.1 din teren, instituirea servituții de trecere în favoarea ap.1.
Apoi, încheierea actului sub semnătură privată, ulterior actului autentic, prin care părțile stipulează asupra manierei în care se realizează accesul la pod și la apartamentul nr.1 „ la cumpărarea casei, apartamentul 1, am cumpărat 8,2 m.p. teren ca și cale de acces de la poartă la intrarea în casă...Cumpărătorii au drept la cale de acces comună la podul cumpărat"; este de natură să înlăture orice dubiu cu privire la aspectele litigioase.
I. a respins ca atare obiecțiunile pârâților, deoarece reprezintă, în concret, apărări de fond. A., prin obiecțiunile formulate la expertiza tehnică judiciară, pârâții au invocat, indirect, propria lor culpă atunci când apreciază că apartamentul nr.1 nu este „fond înfundat"; în sensul art.616 C.civ. Din succedarea actelor juridice încheiate de părți, a faptelor juridice a pârâților, rezultă că aceștia au generat, prin fapta proprie, prezentul litigiu: este puțin probabil ca o persoană să cumpere o locuință fără acces la calea publică, iar acțiunea civilă prin care au solicitat ei servitute de trecere în favoarea apartamentului vândut ar fi lipsită de logică dacă, în raport de convenția reală a părților, nu s-ar fi convenit asupra modalității de acces la stradă.
De asemenea, reclamă superficialitatea expertului la elaborarea lucrării și susțin că a furnizat informații evazive. Susținerile sunt însoțite de o adresă depusă de pârâți, act emis sub nr. 1/(...) de S. S. C. S. M. pe care le face redactorul actului, respectiv că la ap.1 accesul din exterior se poate realiza prin transformarea ferestrei de la bucătărie, situată pe fațada dinsprestradă, în ușă de acces, nu sunt diferite de relatările expertului judiciar. În schimb, spre deosebire de concluziile expertului, redactorul actului nu face nicio mențiune cu privire la afectarea structurii de rezistență.
Este adevărat că subliniază necesitatea obținerii autorizației pentru realizarea ușii de acces, dar nu menționează dacă, ținând cont de particularitățile clădirii, planul urbanistic zonal, vechimea clădirii, este posibilă emiterea autorizației. În consecință, actul depus de pârâți nu poate produce efectele juridice la care aceștia au sperat.
În sprijinul obiecțiunilor formulate, pârâții învederează instanței că alte imobile aflate pe aceeași stradă și care au fațada la stradă au practicat ușă în fațadă nu poate să ducă la concluzia că expertul a redactat o lucrare defectuoasă. Atunci când pârâții susțin că și reclamanții pot să-și asigure accesul la apartament, direct din stradă, la fel ca în situațiile prezentate în fotografiile de la filele 142-150, omit să facă vreo referire la modul în care este afectată structura de rezistență a clădirii. Apoi, omit să ia în considerare că imobilele prezentate în fotografii pot avea altă structură de rezistență sau chiar de la momentul construirii să fie prevăzute cu o asemenea ușă, direct din stradă.
De altfel, expertul nu emite concluzii neechivoce când susține că ușa practicată în fațada ap.1 poate afecta structura de rezistență a clădirii și nici nu-și depășește atribuțiile. Cu diligența minimă orice persoană cu pregătire medie poate presupune că o modificare în structura clădirii îi poate afecta rezistența și că, pentru orice modificare adusă unei clădiri este necesară autorizarea instituțiilor abilitate.
În concluzie, în temeiul art. 616-619 C.civ., instanța de fond a admis cererea reclamanților și, potrivit concluziilor expertizei a dispus instituirea dreptului de servitute în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților, în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap.1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative.
Servitutea se va înscrie în favoarea imobilului ap.1, situat în C.-N. str. C.
F. nr. 8, jud. C., înscris în C.F. individuală nr. 1. A+1 C., combinată cu C.F. colectivă 1. C. A+1, nr. top.9663/1, compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu și pod, în suprafață utilă de 49,9 m.p., cu părțile comune indivize comune în cotă de 4. părți înscrise în C.F. col. 1. C.-N. și în sarcina imobilului teren, în suprafață de 295 m.p. înscris în C.F. 1. C. nr. top.9663/C în temeiul art.20, art. 26 Legea nr. 7/1996, conform expertizei tehnice, parte integrantă din sentință.
S-a respins cererea pentru acordarea daunelor materiale constând în limitarea accesului la locuință, ca neîntemeiate. N. probă administrată nu au dus la concluzia că reclamanților le-a fost îngrădit accesul la locuința lor, prin fapta pârâților sau că, în prezent, acest acces le este îngrădit.
În temeiul art.274 C.pr.civ., a fost obligați pârâții C. V., C. L. să achite reclamanților cheltuieli de judecată constând în taxă timbru - 606 lei, timbru judiciar - 3,3 lei, contravaloare expertiză - 1440 lei . Nu au fost dovedite cheltuielile constând în deplasările la instanță și costul zilelor libere, solicitate de reclamanți și apreciate la suma de 1000 lei.
Prin decizia civilă nr. 334 din data de 06 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis excepția netimbrării invocata din oficiu.
S-a anulat apelul declarat de C. L. împotriva sentinței civile nr. 3227 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în totul.
Analizând excepția nelegalei timbrări a apelului tribunalul a reținut că pentru termenul din (...) apelanta a fost citată cu mențiunea de a preciza valoarea terenului, cu privire la care s-a stabilit dreptul de servitute în vederea determinării taxei de timbru sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Apelanta a fost citată cu această mențiune și nu s-a conformat dispoziției instanței.
Ca urmare, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.36 alin.2 din O.M.J.760/1999 a invocat excepția netimbrării apelului.
Potrivit art.36 din O.M.J.760/1999, "Instanțele judecătorești au obligația de a încunoștința părțile, o data cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin posta.
În situația prevăzută la alin. (1), dacă acțiunile sau cererile nu cuprind datele sau documentația necesară caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care sa rezulte plata acestora, instanțele judecătorești stabilesc termenul de judecata și comunica părților, o data cu citarea, și obligațiile în legatura cu taxa judiciară de timbru ce trebuie îndeplinite pana la termenul de judecata, sub sancțiunea anulării cererii sau acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin. și 2 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat.
Apelanta nu și-a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa, astfel încât instanța este în imposibilitatea calculării taxei de timbru datorată, culpa aparținând în exclusivitate acesteia.
Analiza dosarului duce la concluzia că valoarea terenului nu a fost prețuită în mod neechivoc, astfel încât și în lipsa unei indicări a acesteia de către apelantă în faza de apel, determinarea taxei de timbru să poată fi realizată astfel încât apelanta să fie încunoștiințată de cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că excepția este întemeiată, astfel că în temeiul art.137 Cod de procedură civilă raportat la art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art. 36 alin.2 din O.M.J.760/1999 a admis excepția netimbrării apelului și a anula apelul declarat de C. L. împotriva sentintei civile nr. 3227/(...) pronunțată n dosar nr. (...) al J. C.-N. pe care a menținut-o în totul.
Împotriva acestei decizii, pârâta C. L. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a învederat instanței că nu a primit citația pentru termenul de judecată din (...), astfel încât a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință despre obligația pusă în vedere de instanța de apel, prin citația emisă la (...). Procedura de citare a pârâtei s-a îndeplinit prin afișarea citației pe ușa principală a locuinței și nicidecum prin înmânarea acesteia personal în condițiile art. 91 alin.1 sau art. 92 alin.
3 C.pr.civ.
Pârâta arată că apt. nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. F., nr. 8 are o curte comună cu apt. nr. 1 care se află în proprietatea reclamanților intimați. A. la cele două apartamente se realizează prin aceeași poartă pe care se află o singură cutie poștală, astfel încât pârâta s-a aflat în imposibilitatea luării la cunoștință a citației emisă de tribunal.
În al doilea rând, prin citația emisă, pârâtei nu i-a fost pusă în vedere sancțiunea anulării apelului ca netimbrat în cazul neprecizării valorii terenului.
T. nu a stabilit în sarcina pârâtei o anumită sumă cu titlu de taxă judiciară de timbru pe care aceasta să o achite până la primul termen de judecată.
T. avea obligația să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
În aceste condiții, în speță se putea aplica cel mult sancțiunea suspendării judecății în temeiul art. 1551 C.pr.civ. și nu sancțiunea anulării apelului ca netimbrat. În drept, se invocă prevederile art. 312 alin. 3 și alin. 5 C.pr.civ. Reclamantul intimat R. L., prezent personal în ședința publică din (...),a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Reclamanta intimată R. N. și pârâții intimați M. V. D., G. N., C. T. I., R. S. și C. C., deși legal citrați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentantîn fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Împotriva sentinței civile nr. 3227 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. pârâta C. L. a declarat apel în termen legal, la data de (...), prin care a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare emisă la data de (...), pârâta apelantă C. L. a fost citată pentru termenul de judecată fixat la data de (...) cu mențiunea de a preciza valoarea terenului cu privire la s-a stabilit dreptul de servitute în vederea calculării taxei judiciare de timbru, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului întrucât nicio persoană nu a fost găsită (f.12 dosar apel). Critica pârâtei referitoare la faptul că a fost în imposibilitatea de a lua la cunoștință obligația care i-a fost pusă de tribunal prin citație întrucât procedura de citare s-a îndeplinit prin afișare și nu prin înmânarea acesteia personal nu este întemeiată. Este adevărat că potrivit art.92 alin.1 Cpr.civ., înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia, însă în alin.3 și alin.4 din același text legal sunt reglementate situațiile de excepție astfel: dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului saucamerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces- verbal despre toate acestea. Prin urmare, în speță pârâta nu s-a găsit la domiciliu și, de asemenea, nicio persoană din familie, sau în lipsă, nicio altă persoană care locuiește cu pârâta nu a fost găsită la domiciliu astfel încât agentul a afișat citația pe ușa locuinței pârâtei, cu respectarea prevederilor art.92 alin.4 C.pr.civ. și a întocmit procesul verbal care, potrivit art.100 alin.4 C.pr.civ., face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de către cel care l-a încheiat. Conform art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 „ (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara. (3) Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";. Art.11 alin.1 din același act normativ statuează: cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din: - taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanta; - taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani. Potrivit art.36 din OMJ nr.760/1999, instanțele judecătorești au obligația de a incunostinta părțile, o data cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin posta. În situația prevăzută la alin. (1), dacă acțiunile sau cererile nu cuprind datele sau documentația necesară caracterizarii actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care sa rezulte plata acestora, instanțele judecătorești stabilesc termenul de judecata și comunica părților, o data cu citarea, și obligațiile în legatura cu taxa judiciară de timbru ce trebuie îndeplinite pana la termenul de judecata, sub sancțiunea anulării cererii sau acțiunii. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. L. și R. N. are ca obiect constituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea ap.1, pe terenul proprietatea pârâților C. V., C. L., în lungime de 10,15 m și lățime de 1,37 m, pe aliniamentul A, B, C, D, E, F, aliniament care permite accesul la ap.1 și la încăperea comună, de unde se realizează accesul la podul ambelor unități locative, precum și înscrierea acestuia în cartea funciară în favoarea imobilului ap.1, situat în C.-N. str. C. F. nr. 8, jud. C., cerere care are un caracter patrimonial, evaluabil în bani și care intră sub incidența art.2 alin.1 coroborat cu art.11 alin.1 teza II din Legea nr.146/1997. Contrar dispozițiilor art.112 pct.3 C.pr.civ., reclamanții nu au indicat valoarea obiectului pricinii după prețuirea lor, iar instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ în stabilirea valorii obiectului cauzei astfel încât reclamanții nu au plătit nicio taxă judiciară de timbru și nu au depus nici un timbru judiciar. Din interpretarea textelor legale mai sus menționate rezultă că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii de apel, instanta va pune în vedere apelantului sa achitesuma datorată pana la primul termen de judecata, iar neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. În speță, tribunalul nu a pus în vedere pârâtei necesitatea achitării vreunei sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, ci a stabilit doar obligația acesteia de a preciza valoarea terenului cu privire la care s-a stabilit dreptul de servitute în vederea calculării taxei judiciare de timbru. În aceste condiții, în mod nelegal, cu încălcarea art.20 alin.2 și alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța de apel a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat apelul pârâtei întrucât sancțiunea anulării cererii de apel operează numai dacă partea nu își îndeplinește obligația de plată a taxei de timbru al cărei cuantum i-a fost pus în vedere de instanța de judecată, nu și în cazul în care parte nu a fost înștiințată cu privire la suma ce trebuie achitată cu acest titlu. A., sancțiunea care putea fi aplicată pârâtei pentru neîndeplinirea obligației stabilită de tribunal privind precizarea valorii terenului cu privire la care s-a stabilit dreptul de servitute în vederea calculării taxei judiciare de timbru era aceea prevăzută de art.1551 alin.1 C.pr.civ. conform căruia, „Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate";. Pentru aceste considerente Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.312 alin.5 C.pr.civ. în sensul că tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, precum și cele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâta C. L. împotriva deciziei civile nr. 334 din 06 septembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. În rejudecare, instanța de apel va proceda la soluționarea apelului pârâtei cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.2 și alin.3 raportat la art.11 alin.1 teza II din Legea nr.146/1997 și, totodată, va face și aplicarea art.20 alin.5 din același act normativ, dispunând obligarea reclamanților la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente fondului cauzei. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite în parte recursul declarat de pârâta C. L. împotriva deciziei civile nr. 334 din 06 septembrie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A.-A. M. GREFIER Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: C. M. C.. Jud.apel: F. S.Bolchiș; Dorin Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 185/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 176/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
