Decizia civilă nr. 1855/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ 1855/R/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
T.-A. N.
T. D. - președinte al Secției civile
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâtul S. R. PRIN M. F. P. - D. C., împotriva sentinței civile nr. 179 din 25 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul M. I. V. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârât ca fiind nefondat și în consecință menținerea obligației de plată a cheltuielilor de judecată către reclamant, întrucât în speță nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina acestuia.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 179 din 25 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de M. I., antecesorul reclamantului, și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă modificată formulată de reclamantul M. I. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca prescrisă, a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării lui M. I., antecesorul reclamantului, iar pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului M. I., tatăl reclamantului, aplicată prin S. nr. 3., pronunțată în dosarul nr. 1494/1949 al T.ui Militar C. Secția I, că potrivitart.1 alin.2 lit. a din Legea nr.221/2009 constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936.
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de M. I. întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a apreciat că nu se impune constatarea acestui caracter, capătul de cerere examinat urmând să fie respins ca neîntemeiat.
Cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirii în sumă de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamantului prin condamnare, a fost respinsă ca prescrisă pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Art. 998 și 999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, care constituie o sancțiune civilă cu caracter reparator și intervine în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii. A. are un caracter patrimonial și este supusă prescripției extinctive.
În conformitate cu art. 8 din D. nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantul și antecesorul său au cunoscut elementele impuse de textul legal examinat de la data de (...), după desființarea Departamentului Securității S.ui prin D. nr. 3..
În consecință, pentru temeiul juridic al art. 998-999 C.civ., precizat de reclamant, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din D. nr. 167/1958, s-a împlinit anterior modificării acțiunii.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele depuse la dosarul cauzei. La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere faptul că Legea nr. 221/2009 a prevăzut în mod obligatoriu procedura judiciară în vederea acordării despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit de persoanele condamnate politic în perioada de referință a legii menționate. În conformitate cu jurisprudența CEDO în materie, cheltuielile de judecată se vor acorda în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor. În speță, reclamantul a achitat suma de 1200 lei cu titlul menționat pentru a obține serviciul avocatului ca o garanție a succesului său. Modificarea temeiului de drept al acțiunii a intervenit după pronunțarea Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, astfel încât instanța a impus acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului și cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 1200 lei.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că atâta vreme cât acțiunea reclamantului a fost respinsă, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât această obligație contravine dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Respingerea petitului privind despăgubirile pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnare nu se datorează faptului că reclamantul ar fi investit instanța cu o acțiune nefondată ci datorită constatării neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus arătate, care nu-i pot fi imputabile acestuia.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată derivă răspunderea civilă delictuală deoarece este sancționată acțiunea ilicită a unei părți care a ocazionat procesul după cum rezultă din art. 274 C.Pr.Civ.
Pârâtul a provocat existența prezentului proces, întrucât introducerea acțiunii s-a datorat adoptării Legii nr. 221/2009, iar dispariția temeiului legal care să justifice admiterea acțiunii nu se datorează în nici o măsură reclamantului.
Există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale. Actul normativ, ulterior declarat neconstituțional, a generat un val de procese care au implicat si cheltuieli judiciare importante pentru persoanele vizate de aplicarea L..
Prin urmare, curtea constată că în mod legal cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 179 din 25 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. T. D. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 292/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
