Decizia civilă nr. 2038/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2038/R/2011
Ședința publică din data de 3 iunie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
J.ecători : V. M. - președintele C. de A. C.
D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. M., V. G. ȘI V. V. D. împotriva deciziei civile nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), privind reclamanții F. I., V. I. și pârâta P. R.- C. N. B. - M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent
V. V. D., asistat de avocat R. M. cu împuternicire avocațială la dosar, având calitatea de reprezentantă a tuturor pârâților recurenți și reprezentantul reclamanților intimați F. I. și V. I., avocat A. Ș. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți V. M. și V. G., reclamanții intimați F. I. și V. I. și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâților recurenți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 123.36 lei prin chitanța aflată la fila 22 din dosar și timbru judiciar aferent în sumă de 3 lei.
Prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 mai 2011, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului promovat de pârâții recurenți, cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții invocate, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, cauza nefiind soluționată pe fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, admiterea apelului declarat de pârâți pentru stabilirea servituții de trecere și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată în sumă de
2573.50 lei, potrivit listei pe care o depune la dosar ( fila 23).
Reprezentantul reclamanților intimați susține motivele depuse în scris prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, apreciind că recursul promovat de pârâții recurenți vizează motive de netemeinicie a deciziei atacate, nefiind criticată hotărârea pentru motive de nelegalitate, motivele recursului neîncadrându-se în prevederile art. 304 C.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înaintată instanței și înregistrată sub nr. de mai-sus reclamanții F. I. și V. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții V. M., V. G., V. V. D. și P. R.-C. N. 1 B.-M. a se dispune următoarele:
- stabilirea servituții de trecere cu piciorul și mijloace auto în favoarea reclamanților, pe terenul înscris în CF nr. 5564 B.-M., nr. top. 3719/4/2 și
3719/6;
- înscrierea acestui drept în cartea funciară;
Prin sentința civilă nr.9992/3.XI.2010, Judecătoria Baia Mare a admisexcepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. R. - C. B. M., excepție ridicată de aceasta și în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanții F. I. și V. I., în contradictoriucu pârâta P. R. - C. B. M., cu sediul în localitatea B. M., str. 1 Mai, nr. 9, județul M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții: F. I., domiciliată în localitatea B. M., str. V. B., nr. 29, ap. 21, județul M. și V. I., cuacelași domiciliu, în contradictoriu cu pârâții V. M., V. V. D. și V. G., cudomiciliul în localitatea B. M., str. D. C., nr. 30, județul M. și în consecință:
A stabilit servitutea de trecere cu piciorul și mijloace auto, în favoareareclamanților asupra imobilului teren înscris în CF 24981 B. M., nr. cadastral
13421 proprietatea pârâților, conform variantei 1 cuprinsă în anexa 1 araportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic judiciar ing. F. I., variantă materializată prin punctele 205 - 219 - B - A - 205.
A dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute asupraimobilului de mai sus.
A obligat pe fiecare dintre pârâți să le plătească reclamanților suma decâte 1.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată și că servitutea de trecere se impune a fi stabilită în varianta 1 din expertiză.
S-a apreciat că stabilirea servituții de trecere conform variantei nr. 1 este mai suportabilă pentru părți, deoarece stabilirea căii de acces pentru reclamanți la drumul public potrivit variantei nr. 2 ar presupune demolarea anexelor gospodărești existente pe acel teren.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. R. - C. nr. 1 B. M., instanța a reținut că pârâta P. R. - C. nr. 1 nu deține în proprietate teren care să se învecineze cu cel în litigiu, instanța admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Căzând în pretenții pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților cheltuielile făcute de aceștia cu procesul, pe care instanța le-a acordat în parte, având în vedere admiterea în parte a acțiunii civile formulate.
Prin Decizia civilă nr. 5. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr. (...) s-a respins apelul declarat de apelanții V. M., V. G. și V. V. D.împotriva Sentinței civile nr. 9992/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților V. I. și F. I. suma de
1488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză sunt incidente dispozițiile art.616-618 Cod civil, potrivit cărora proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, iar această trecere trebuie făcută pe calea cea mai scurtă și care pricinuiește cea mai puțină pagubă, s-a dispus admiterea acțiunii.
Nu apare ca fiind pertinentă poziția exprimată de apelanți în sensul respingerii acțiunii pe considerentul că nu s-ar fi chemat în judecată toți proprietarii vecini.
În speță, situația de fapt a terenurilor reiese cel mai bine din studierea anexei nr.2 a completării lucrării de expertiză întocmite de către dl. ing. F. I., care redă o imagine de ansamblu asupra zonei. Se poate observa că traseul solicitat de reclamanți este cel mai scurt și cel mai puțin împovărător pentru ieșirea la calea publică reprezentată de str.16 F. (aprox. 20 ml), întrucât str.
Griviței iese din orice discuție întrucât se află la o distanță semnificativă de terenul reclamanților și până acolo este imposibil de realizat o cale de acces cu mijloc auto.
Reclamanții intimați nu pot fi obligați să cheme în judecată pe foștii proprietari vecini, din expertiza efectuată reieșind cu claritate că, cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare cale de acces este cea stabilită de prima instanță peste terenul pârâților, conform variantei 1 din expertiză.
Aspectele relevate de apelanți referitoare la momentul punerii în posesie a părților și al eliberării titlurilor de proprietate nu sunt de natură a determina respingerea acțiunii reclamanților, deoarece în procesul verbal de punere în posesie al reclamanților (fila 118 dosarul primei instanțe) nu s-a indicat nici o cale de acces.
De altfel, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză întocmit pentru data de 14.XII.2009 (fila 88 dosarul primei instanțe) pârâții înșiși, prezenți fiind la măsurători, au arătat că preferă varianta 1 de servitute deoarece aceasta nu presupune demolarea anexelor gospodărești.
Expertul a mai arătat că în procesul verbal de punere în posesie pentru V. Dumitru din (...), punerea în posesie pentru suprafața de 18 ari s- a făcut până pe linia A-B de pe fosta cale de acces, motiv pentru care apare ca vecin la est „..
A urmat un litigiu între L. L. și V. Dumitru în urma căruia, limita de est a terenului pus în posesie pentru V. Dumitru s-a retras de pe linia A-B pe linia 205-219 așa cum se vede în anexele nr.1 și 2, iar vecin la est a devenit L. L. și pentru V. Dumitru.
La stabilirea celor 2 variante de acces din raportul de expertiză, nu a ținut seama de fostul drum care apare în procesul verbal de punere în posesie din (...), deoarece limita de punere în posesie pentru pârâți s-a schimbat de pe aliniamentul A-B pe aliniamentul 205-219 și în prezent drumul care apare în procesul verbal de punere în posesie din (...), nu mai există.
Reclamanții au cerut cale de acces la drumul public peste terenul deținut în prezent de pârâți, teren care este limitat la est de aliniamentul
205-219, iar cele două căi de acces create în raportul de expertiză se găsesc pe acest teren al pârâților.
Cu ocazia efectuării completării la raportul de expertiză (fila 142 dosarul primei instanțe) pârâții au arătat că nu mai sunt de acord cu niciuna dintre cele două variante de servitute propuse anterior de expert, solicitând ca reclamanții să-și realizeze o cale de acces peste terenul care a aparținut proprietarului L. L.
Din situația grafică anexată la completarea la expertiză din (...) (fila
144 dosarul primei instanțe) rezultă cu claritate toate posibilele trasee ale accesului reclamanților la drumul public, putându-se observa cu certitudine că varianta stabilită de prima instanță este cea mai potrivită și mai puțin împovărătoare pentru pârâți.
Având în vedere considerentele de mai sus, apelul a fost respins conform dispozitivului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă apelanții au fost obligați să plătească intimaților suma de 1988 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial conform facturii fiscale 147/(...) și a chitanței nr.019/(...) atașate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții V. M. și V. G. și V.
V. D. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință să se respingă acțiunea formulată de către reclamanți, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare s-a arătat că niciuna dintre cele două instanțe de fond nu au ținut cont de punctul de vedere al pârâților care au arătat că la stabilirea servituții de trecere se impune ca în prealabil să fie stabilită originea înfundării locului reclamanților, urmând a fi avute în vedere interesele tuturor părților din proces. Totodată judecarea cererii de chemare în judecată inițiată de către reclamant trebuia făcută în contradictoriu cu toți vecinii terenului care are caracter de loc înfundat. În acest sens, s-a statuat și prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., situația fiind similară cu cea din prezentul dosar.
Este adevărat că terenul reclamanților are caracter de loc înfundat, dar la momentul punerii în posesie de către C. locală de aplicare a L. fondului funciar B.-M. le-a fost stabilită o cale de acces, faptul că în prezent aceasta nu mai există nefiind imputabil pârâților.
Calea de acces poate fi stabilită numai în limita căii actuale de acces, pietonale.
Reclamanții trebuie să se judece în contradictoriu cu cei care le-au ocupat calea de acces stabilită în momentul punerii în posesie și cu toți proprietarii terenurilor învecinate, numai astfel putându-se stabili în mod corect și în condițiile legii servitutea de trecere.
Nu s-a ținut cont de către instanțele de fond de faptul că pârâții V. au avut inițial în proprietate o suprafață de teren mai mare, în urma unei acțiuni în justiție soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă diminuându-se această suprafață de teren. Prin stabilirea servituții de trecere pe terenul proprietatea lor s-ar crea un nou prejudiciu în mod nejustificat.
Se poate trage deci concluzia că nu s-a judecat cauza pe fondul ei, nefiind stabilită originea caracterului de loc înfundat.
În subsidiar s-a arătat că în cazul în care se apreciază că se impune trimiterea cauzei instanței de fond în vederea chemării în judecată a tuturor proprietarilor învecinați cu terenul care are caracter de loc înfundat, pârâții recurenți agreează această soluție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 274 C.
În apărare intimații F. I. și V. I. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că motivele invocate în recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 C., decizia fiind criticată pentru netemeinicie și nu pentru nelegalitate. În această situație practica judiciară (în acest sens fiind decizia civilă nr. 1. a C. de A. C.) a stabilit că în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C., criticile privind modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate nu pot fi cenzurate de către instanța de recurs.
Pe fond s-a arătat că aspectul privind caracterul de loc înfundat al terenului proprietatea reclamanților reiese cu certitudine din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 616-618
Cod civil.
Nu apare ca fiind pertinentă poziția formulată de recurenți în sensul respingerii acțiunii pe considerentul că nu au fost chemați în judecată toți proprietarii vecini. Situația din prezentul dosar este diferită față de cea reținută în decizia C. de A. menționată în recurs. Din expertizele efectuate în cauză, respectiv anexa nr. 2 a completării expertizei întocmite de către ing. F. I. rezultă că traseul solicitat de către reclamanți este cel mai scurt și mai puțin împovărător pentru ieșirea la calea publică reprezentată de str. 16
F., str. Griviței ieșind din discuție având în vedere distanța semnificativă de la terenul reclamanților până la aceasta și imposibilitatea realizării unei căi de acces cu mijloc auto.
În drept au fost invocate prevederile art. 308 alin. 2 și art. 274 C.
Analizând recursul declarat de către pârâții V. M., V. G. și V. V. D.împotriva deciziei civile nr. 5. a T. M., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește susținerea intimaților din întâmpinare în sensul că nici unul din motivele invocate în recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 C., instanța reține că aceasta nu este întemeiată.
Din cuprinsul recursului rezultă că pârâții înțeleg să invoce interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale în materie de servitute, critici care se încadrează la pct. 9 al art. 304 C.
Într-adevăr nu sunt aplicabile în cauză prevederile pct. 8 al art. 304
C., neexistând nici un act juridic dedus judecății care să fi fost interpretat greșit de către instanța de judecată, de altfel pârâții recurenți neprecizând care ar fi acest act juridic interpretat greșit de către instanțele de fond. E. efectuate în cauză au valoare de probe în dosar, neputând fi asimilate unui act juridic.
Critica care nu se poate circumscrie în situațiile expres prevăzute de art. 304 C. este cea privind stabilirea de către instanțele de fond a caracterului de loc înfundat al terenului proprietatea reclamanților, instanțele de fond stabilind acest caracter de loc înfundat pe baza probelor administrate în cauză, rediscutarea acestui aspect în fața instanței de recurs presupunând reaprecierea probelor, reapreciere care nu mai poate fi făcută în condițiile abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.
Rămâne deci a se analiza din perspectiva modului cum a fost aplicată legea incidentă în cauză, chestiunea stabilirii servituții de trecere.
Raportat la prevederile art. 616-618 C. s-a statuat în doctrina și practica judiciară că servitutea de trecere trebuie stabilită pe traseul cel mai scurt și astfel încât să fie pricinuită o pagubă minimă proprietarului fondului aservit.
În cazul dedus judecății, din raportul de expertiză întocmit de către expertul judiciar F. I. și completarea la acest raport, ambele lucrări de specialitate fiind efectuate în fața primei instanțe și fiind avute în vedere de către instanța de apel la pronunțarea soluției, rezultă că cele două propuneri în vederea stabilirii servituții de trecere au fost făcute numai pe terenul pârâților deoarece reclamanții au cerut cale de acces la drumul public peste terenul pârâților. S-a menționat că drumul de acces stabilit în procesul- verbal de punere în posesie încheiat la data de (...), proces verbal prin care reclamanții au intrat în posesia terenului care face obiectul cauzei, traversa terenul numitului L. L., dar în urma unui litigiu purtat între V. Dumitru și L. L. acest drum de acces a fost încorporat în proprietatea numitului L. L. D. finalizarea acestui litigiu L. L.(respectiv noul proprietar al terenului care nu a fost identificat) a încorporat acest drum în proprietatea sa, reclamanții având în prezent numai un acces pietonal peste acest teren, acces pietonal care este practic tolerat de către proprietar, neavând în prezent o bază legală.
Prin completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 139 și urm. dosar judecătorie) s-a stabilit același lucru ca și în lucrarea inițială, și anume că expertul a stabilit variantele servituții de trecere numai având în vedere terenul proprietatea pârâților pe considerentul că reclamanții au solicitat stabilirea unei căi de acces la drumul public numai pe terenul proprietatea acestora. Într-adevăr în anexa nr.2 la completarea raportului de expertiză întocmit în cauză(fila 144 dosar judecătorie) este redată situația tuturor terenurilor învecinate cu terenul proprietatea reclamanților, aceasta fiind avută în vedere de instanța de apel la pronunțarea soluției, dar nu se poate aprecia că prin această anexă a fost lămurită pe deplin situația posibilelor căi de acces la drumul public de la proprietatea reclamanților.
În aceste condiții, nu se poate stabili cu certitudine dacă variantele propuse de către expert respectă prevederile art. 616-618 Cod civil, atâta timp cât au fost stabilite variante de servitute de trecere numai având în vedere terenul proprietatea pârâților. S. instanței de apel în sensul că calea de acces stabilită prin grevarea terenului proprietatea pârâților este cea mai potrivită și mai puțin împovărătoare pentru pârâți, analizându-se toate posibilele trasee de acces a reclamanților la drumul public, nu au suport în lucrarea tehnică efectuată în cauză atâta timp cât, așa cum s-a precizat mai sus, nu au fost stabilite în concret variante de servitute de trecere care să greveze și alte terenuri aflate în imediata vecinătatea a terenului proprietatea reclamanților. S. servituții de trecere cu respectarea prevederilor legale nu presupune doar stabilirea căii de acces pe calea cea mai scurtă, trebuind avute în vedere și alte aspecte, respectiv suprafața de teren care urmează a suporta această sarcină și alte detalii ale terenurilor posibil a fi grevate cu o servitute de trecere, existând și varianta stabilirii drumului de acces astfel încât acesta să greveze două proprietăți care sunt susceptibile de a fi grevate de o servitute de trecere.
În vederea unei juste soluționări a cauzei se impune punerea în discuție în temeiul art. 129 C. a necesității împrocesuării tuturor proprietarilor actuali ai terenurilor învecinate cu terenul proprietatea reclamanților care au ieșire la str. 16 F. și asupra cărora se poate pune problema stabilirii unei servituți de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamanților. În cazul în care reclamanții înțeleg să păstreze actualul cadru procesual, acțiunea urmează să fie judecată în temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil în limita investirii instanței prin cererea de chemare în judecată, urmând însă a fi respectate indicațiile instanței de recurs referitoare la modalitatea în care trebuie stabilită servitutea de trecere, neîmprocesuarea tuturor proprietarilor terenurilor învecinate care au ieșire la drumul public neîmpiedicând instanța să solicite propunerea de variante a servituții de trecere care să privească toate posibilele căi de acces de la terenul reclamanților la drumul public. Bineînțeles că în lipsa împrocesuării tuturor proprietarilor terenurilor învecinate acțiunea formulată va fi soluționată în aceste limite, fiind evident că nu se pot institui nici un fel de obligații în sarcina unor fonduri aflate în proprietatea unor persoane care nu au avut calitatea de părți în cauză.
Se impune deci în temeiul art. 304 pct. 9 C. coroborat cu art. 312 alin.
3 C. casarea deciziei civile nr. 5. a T. M. și în urma rejudecării apelului admiterea acestuia în temeiul art.296,297 C.pr.civ și pe cale de consecință desființarea sentinței civile nr. 9. a J. B.-M. și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții V. M., V. G. și V. V. D. împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și rejudecând admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 9992/(...) pronunțată de J. B.-M.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la J. B.-M., în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, (...).
PREȘEDINTE, J.ECĂTOR, J.ECĂTOR,
A. C. V. M. D.-L. B.
S.- D. G.
G.,
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
J..apel: D. W., V. P.
J..fond: V.-L. F.
| ← Decizia civilă nr. 282/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1855/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
