Decizia civilă nr. 187/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/A/2011
Ședința publică din 24 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A.-A. POP JUDECĂTOR : A. A. C. GREFIER : A. A. M.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, în rejudecare după casare, apelul declarat de reclamanții T. V. și T. M., împotriva sentinței civile nr. 558 din 28 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1903/2004, privind și pe pârâtul P. M. B. M., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 558 din data de 28 mai 2004 pronunțată în dosarul nr. 1903/2004 de Tribunalul Maramureș s-a respins ca nefondată contestația petenților T. V. și T. M. contra dispoziției nr. 572/(...) emisă de P. M. B. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petenții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul prevederilor L. nr. 1., iar intimatul nu are calitatea de a soluționa în mod favorabil notificarea lor, terenul negăsindu-se în proprietatea statului.
T. din speță în suprafață de 1.539 mp. a fost atribuit, prin R. agrară din anul 1945, numitului M. A. care și în prezent este proprietar tabular.
În consecință, tribunalul a apreciat că orice susțineri contrare ale petenților sunt fără relevanță juridică cât timp ei nu au făcut proba proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a și ale art. 22 din lege.
Împotriva acestei sentințe reclamanții T. V. și T. M. au declarat apel,în termen legal, solicitând instanței admiterea acțiunii civile, în sensul de a li se restitui în natură terenul în suprafață de 1539 mp, identificat în CF nr.
11426 B. M., nr. top. 2., precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanții au susținut că acest teren a fost expropriat în favoarea statului prin D. de expropriere nr. 1.. În fapt, acest teren situat în str. M. nr. 53 din B. M., împreună cu casa și anexele gospodărești au fost cumpărate de reclamanții apelanți de la foștii proprietari, Pop G. și Pop M., care la rândul lor, l-au cumpărat de la fostul proprietar M. A., acesta din urmă primind terenul în baza reformei agrare.
Ulterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6 mai 1978, apelanții au vândut casa și anexele gospodărești, fără teren, în vederea demolării construcțiilor și a valorificării materialelor din demolare, numiților S. I. și S. F. T. însă nu a făcut niciodată obiectul vreunei înstrăinări către numiții S., așa cum greșit au interpretat intimatul și instanța de judecată. Că este așa, o dovedește faptul că, prin D. de expropriere nr. 1., familia S. a fost despăgubită numai pentru casă și anexe gospodărești, cu suma de 63.325 lei, în timp ce apelanților li s-au acordat despăgubiri în sumă de doar 4.265 lei pentru terenul în suprafață de 1.539 mp.
În consecință, arată apelanții, în persoana acestora sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 9, art. 10 alin. 1, art. 20 alin. 1 din L. nr.
1., precum și art. 3 alin. 1 lit. b din aceeași lege. Motivul pentru care apelanții nu figurează în CF cu acest teren, care este întabulat în favoarea lui M. A., îl constituie incidența prevederilor L. nr. 58/1974 și L. nr.
59/1974.
Prin multiplele precizări ale motivelor de apel, apelanții au arătat faptul că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1., în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din această lege, fiind persoanele fizice care dețineau imobile în proprietate la data preluării lor abuzive și că, în realitate, au cumpărat imobilul în anul 1966 iar nu în 1978, cum eronat s-a menționat. În plus, sunt singurele persoane care au revendicat acest teren.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul P. municipiului B. M. asolicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că apelanții nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite la a pretinde măsuri reparatorii pentru acest teren, conform art. 3 alin. 1 lit. a și b din L. nr. 1. (f. 85, vol. I dosar nr. 10163/2004).
Prin decizia civilă nr. 1. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...)de Curtea de A. C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. V. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 558 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. 1903/2004, care a fost menținută.
Prin decizia civilă nr. 5206 din data de (...) pronunțată de Î.C.C.J. îndosarul nr.(...), s-a admis recursul declarat de reclamanții T. V. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C., care a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceleiașiinstanțe pentru rejudecare.
Drept urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul C. de A. sub nr. (...) la data de (...).
Prin precizarea cererii de apel înregistrată la data de (...), reclamanții apelanți au arătat că în cazul în care instanța va aprecia că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, solicită obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, însă nu solicită efectuarea unei expertize în vederea evaluării imobilului în litigiu (f. 220).
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., văzând șiprevederile art. 315 alin. 1 teza II C.pr.civ. privind necesitatea administrăriiprobelor indicate în decizia de casare, obligatorii pentru judecătorii fondului, reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 572/(...), emisă de P. municipiului B. M., în baza referatului nr. (...) al Comisiei Municipale B. M. de aplicare a L. nr. 1., s-a respins cererea formulată de petenții T. V. și T. M., privind restituirea în natură a imobilului teren, în suprafață de 1.539 mp., situată în B. M., str. M. nr. 53, fostă str. F., identificat prin CF nr. 11426 B. M., nr. top. 2., motivat pe faptul că petenții nu au dovedit calitatea de persoană îndreptățită în temeiul L. nr. 1., așa cum pretinde art. 3 din L. nr. 1. (f. 5-6, f. 8 dosar fond).
În considerentele acestei dispoziții s-a reținut faptul că în anul 1966, numiții T. V. și T. M. au cumpărat imobilul teren în suprafață de 1539 mp., împreună cu supraedificatele casă și dependințe gospodărești, de la numiții Pop G. și Pop M., printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată; în anul 1978 numiții T. V. și T. M. au vândut imobilul în speță numiților S. I. și F., printr-un alt contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată; în anul 1983 imobilul trece în proprietatea statului ca efect al D. de expropriere nr. 1., numiților S. I. și F., în calitate de proprietari faptici, acordându-li-se cu acea ocazie despăgubiri pentru supraedificatele casă și dependințe gospodărești, în valoare de 63.325 lei, iar numitului T. V. i s-au acordat despăgubiri în sumă de 4.265 lei pentru împrejmuire.
Potrivit cărții funciare nr. 11426 B. M., asupra imobilului cu nr. top.
2., constând în loc de casă în suprafață de 1.539 mp., este înscris dreptul de proprietate, sub B 1, în favoarea numitului M. A., cu titlu de drept împroprietărire, în baza reformei agrare din 1945 (f.20, dosar fond).
Această întabulare a fost făcută la data de (...) cu încheierea de CF nr.
5., în baza adresei nr. 1650/(...) emisă de O. de C. și O. T. M., adresă care a fost eliberată în vederea redeschiderii colii funciare nr. 11426 B. M. (f. 46, dosar nr.10163/2004, vol. I).
Printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat „contract de vindere și cumpărare";, datat (...), numiții Pop M. și Pop G., în calitate de vânzători, vând cumpărătorilor T. V. și T. M. imobilul cu supraedificate, cuprins în cartea funciară a orașului B. M., sub nr. top. 2., în suprafață de
391 stj., supraedificatele constând din casă și anexele gospodărești (f. 18 dosar fond).
Ulterior, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată datat (...), vânzătorii T. V. și T. M. vând cumpărătorilor
S. I. și F. următoarele imobile: „una casă formată din 3 camere, un hol, un antreu, baie cu instalațiile sanitare aferente, construită cu fundație din beton, pereții din cărămidă, acoperită cu țiglă; una căsuță de vară, formată din două camere, una șură, cotețe pentru porci și pentru păsări, una lemnărie, împrejmuite toate cu gard din scândură și porți din fier, situate în
B. M., str. M. nr. 53"; (f. 9 dosar fond).
Este evident că în acest antecontract de vânzare-cumpărare nu s-a putut face nici o mențiune referitoare la eventuala vânzare a terenului, dat fiind incidența la acea dată a prevederilor art. 30 din L. nr. 58/1974.
Deși în acest din urmă antecontract nu se menționează numărul cărții funciare în care se identifică imobilul se presupune că este vorba despre același imobil pe care numiții T. V. și T. M. l-au cumpărat la rândul lor de la Pop G. și M.
În această situație este discutabil dacă numiții Pop G. și M. puteau să dispună de acest imobil, dat fiind că proprietarul tabular era o cu totul altă persoană, numitul M. A. și că nu s-a putut face dovada prin nici un mijloc de probă a modalității în care imobilul a fost transmis de la numitul
M. A. la numiții Pop G. și M., însă modalitatea transmiterii dreptului de proprietate de la proprietarul tabular M. A. la numiții Pop G. și M. nu face obiectul prezentului litigiu.
Prin D. de expropriere nr. 18/(...) s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului mai multe terenuri în suprafață de 52442 mp, construcții în suprafață de 4564,33 mp situate în municipiul B. M., în scopul construirii zonei de locuințe „. și a arterelor de circulație „. și „.(f.
116-126).
În tabelul nominal, anexă la acest decret de expropriere, la poziția 2, apare numitul S. I., cu domiciliul în B. M., str. M. nr. 53, cu o suprafață de
1.539 mp. teren expropriat, 124,99 mp. suprafață construită construcții și cu despăgubiri în sumă de 63.325 lei, din care 56907 lei pentru locuință și
4888 lei pentru anexe (f. 118-125 ).
Ulterior, prin D. de expropriere nr. 162/(...) s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului mai multe terenuri în suprafață de 10.668 mp, construcții în suprafață de 998 mp și împrejmuiri în lungime de 9452 mp, situate în municipiul B. M., în scopul construirii zonei de locuințe „. (f.
78-79).
În tabelul anexă la acest decret, la poziția 2 figurează numitul T. V., domiciliat în B. M., B-dul București nr. 21 A, cu construcții în suprafață de
53,75 mp, cu suprafață utilă de 51,23 mp și lungimea împrejmuirilor ce se expropriază de 60 m (f. 80-81).
Prin procesul-verbal nr. 119/(...), pentru stabilirea tuturor despăgubirilor către cei expropriați prin D. nr. 1., C. de evaluare de pe lângă C. popular al jud. M. a stabilit despăgubirile totale de plătit proprietarilor pentru imobilele expropriate, ca fiind în sumă de 299.352 lei (f. 66 dosar nr. (...), vol. I), conform anexei la acest proces-verbal, anexă în care la poziția 2 apare numitul T. V. cu despăgubiri în sumă de 4.265 lei pentru construcții expropriate (f. 67, f.68-72 dosar nr.10163/2004, vol. I).
De asemenea, prin adresa nr. 4. emisă de I. M., prin care se atestă faptul că pentru imobilul expropriat prin D. nr. 1., despăgubirile totale stabilite în favoarea lui T. V. sunt în sumă de 4.265 lei, din care se reține pentru impozite restante și pentru materiale din demolare suma de 309 lei, urmând ca suma efectivă ce urmează a se plăti lui T. V. cu titlu de despăgubire efectivă pentru expropriere să fie de 3.956 lei (f. 77 dosar nr.10163/2004, vol. I).
La termenul de judecată din data de (...), în primul ciclu procesual, (f.
111 dosar nr.(...)), reprezentanta intimatului a învederat instanței faptul că numiții S. nu au formulat notificare în baza L. nr. 1., cu privire la imobilul în litigiu, singura notificare pentru acest imobil fiind cea formulată de T. V. și T. M. și înregistrată sub nr. 22/(...) (f. 14 dosar fond).
Din adresa nr. 2000/(...) emisă de S. B. M., C. municipală de aplicarea a L. nr. 1. rezultă că pentru imobilul situat pe fosta str. M., nr.
53, expropriat prin D. nr. 1., nu a mai depus nimeni notificări potrivit prevederilor L. nr. 1. (f.64).
Ulterior, prin adresa nr. 6534/(...) emisă de aceeași instituție, rezultă că pentru terenul identificat prin nr. top. 2., situat pe fosta str. M. nr. 53, singurele persoane care au depus notificare sunt reclamanții T. V. și T. M. (f.65).
Din adresa nr. 14418/(...) emisă de P. mun.B. M. - Direcția de venituri rezultă că nu există posibilitatea comunicării unor date referitoare la perioada 1966 - 1983, iar imobilele de la adresele B. M., str. M. nr. 41 și
53 nu figurează în evidențele Direcției de venituri a P. B. M.(f.75)
Prin adresa nr. 6938/2009 emisă de C. J. M. s-a comunicat instanței că această instituție nu deține date referitoare la acordarea despăgubirilor sau schimburi de terenuri (f.102)
Din adresa nr. 6974/(...) emisă de P. mun.B. M. rezultă că, din evidențele existente în arhiva primăriei s-a constatat că dl. T. V. apare în tabelul privind plata imobilelor expropriate în baza D. C.ui de S. nr. 1. cu construcții și împrejmuire pe str. M., nr. 41. Nu există nici un document din care să rezulte că nr. 41 de pe str. M. a devenit nr. 53 pe aceeași stradă sau că aceasta a purtat anterior denumirea de str. F. În prezent, pe str. M. există blocuri de locuințe cu nr. cuprinse între 9 și 23, respectiv între nr. 2 și 18 (f.161).
Din toate înscrisurile mai sus menționate reiese că, în realitate, reclamanții T. V. și T. M. nu au înstrăinat numiților S. I. și S. F. și imobilul teren în litigiu prin antecontractul de vânzare-cumpărare, datat (...), datorită legislației în vigoare la acea dată, respectiv a incidenței art. 30 din L. nr. 58/1974, care a interzis înstrăinarea sau dobindirea prin acte juridice a acestor terenuri, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din L. nr. 4/1973.
Curtea a apreciat ca relevant și esențial însă pentru justa soluționare a cauzei, prin raportare la dispozițiile L. nr. 1., este faptul că terenul a fost expropriat de la reclamanți, convingerea instanței fiind fundamentată pe argumentele anterior expuse, în sensul că exproprierea terenului a fost operată de la reclamanți și nu de la numiții S. întrucât în D. de expropriere nr.1. reclamantul T. V. figurează cu împrejmuirea de 60 m și care în mod firesc delimitează terenul, iar prin tabelul anexă la D. de expropriere nr.18/1980, numitului S. I. i s-au stabilit despăgubiri doar pentru construcții, nu și pentru terenul în litigiu.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., sunt prezumate a fi preluate în mod abuziv de către stat imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit acesta la art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998.
Art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., prevede că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În conformitate cu art. 24 alin. 1 din L. nr. 1. republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, alin. 2 al aceluiași articol stipulând faptul că, în aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Desigur, în regim de carte funciară dovada proprietății se poate face numai cu întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară însă art. 24 alin. 1 și 2 din L. nr. 1. republicată, reglementează posibilitatea ca dovada proprietății să fie făcută, în absența cărții funciare sau a altor probe, în modalitatea arătată în acest text legal, respectiv, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar persoana individualizată în actulnormativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În consecință, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 24 alin. 1 și 2 din
L. nr. 1., republicată, Curtea a constatat că reclamanții T. V. și T. M. au dovedit, prin contractele de vânzare cumpărare sub semnătură privată mai sus arătate, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1., hotărârea primei instanțe fiind nelegală sub acest aspect.
Pentru lămurirea situației de fapt a terenului litigios, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică întocmit de expert ing.
S. M., raport cu care părțile au fost de acord întrucât nu au înțeles să formuleze obiecțiuni și care a concluzionat că terenul în litigiu este situat în orașul B. M., între str. Lăpușului, b-dul București și b-dul Republicii și face parte din suprafața de teren expropriată conform D. de expropriere nr. 1.. (f.175-180)
Imobilele situate din punct de vedere administrativ în loc. B. M., str.
M. nr. 41 (str. F. nr. 41) și respectiv str. M. nr. 53, în opinia expertului sunt identice, fapt care a rezultat din declarațiile reclamanților cum că Mununar
Petre a fost vecinul lor din partea estică, vecin care are nr. 51 ca nr. administrativ pe str. M., situație care rezultă și din contractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de (...), unde vânzătorul T. V. vinde cumpărătorului S. I. imobilele situate în mun. B. mare de pe str. M. nr.53.
La O.C.P.I. M. exista plan de situație la scara 1., cu situația imobilelor de pe str. F. dinainte de expropriere, plan pe care imobilul situat la nr. administrativ 41 este amplasat pe nr.top. 2. din C.F. nr. 10454 B. M., iar pe anexa grafică nr. 2 sunt reprezentate cu culoare roșie casele de locuit situate pe fosta str. F.
Imobilul teren situat pe parcela cu nr. top. 2. din C.F. nr. 10454 B.
M., în suprafață de 1539 mp., este ocupat după cum urmează: 123 mp., ocupați de construcția blocului nr. 12 de pe b-dul R. 468 mp., acoperiți cu spațiu verde, trotuar, conductă de gaz și intrarea în bloc; 595 mp., cale de acces, platformă betonată din fața garajelor; 283 mp., suprafață ocupată de construcția garajelor; 69 mp., teren liber aflat în spatele garajelor.
În aceste condiții, expertul a concluzionat că terenul în litigiu nu este liber de construcții pentru a putea fi retrocedat în accepțiunea L. nr.1..
Conform art. 11 alin. 4 din același act normativ, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În această situație, potrivit art. 11 alin. 7 din L. nr. 1., valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. 5 și 6 din același text legal.
Prin urmare, Curtea consideră că reclamanții nu pot beneficia de restituirea în natură a terenului, ci doar de măsuri reparatorii în echivalent, dat fiind că nici o suprafață de teren din vechiul nr. topografic 2. nu este liberă pentru a fi susceptibilă de restituirea în natură, fiind afectată de construcții și de lucrările de sistematizare aferente acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 C.pr.civ. va admite în parte apelul declarat de reclamanții T. V. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 558 din 28 mai 2004 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr.
1903/2004, pe care o va schimba în sensul că va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. V. și T. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. B. M.
În conformitate cu art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. va anula dispoziția nr.
572/(...) emisă de pârâtul P. M. B. M. și va dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 1539 mp. situat în B. M., fosta stradă M. nr.
53, fosta str. F., identificat în CF nr. 11426 B. M., nr. topografic 2., în favoarea reclamanților.
Având în vedere că reclamanții nu au dovedit în condițiile art. 1169
Cod civil cheltuielile de judecată ocazionate de judecata în primă instanță, Curtea va respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei.
În conformitate cu art. 298 raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga intimatul P. M. B. M., aflat în culpă procesuală, să plătească apelanților T. V. și T. M. suma de 2.674 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu expert (f.163, f.241, f.294-295 dosar nr.
10163/2004; f.174).
Curtea va obliga apelanții să plătească expertului S. M. suma de 1300 lei cu titlu de onorariu restant cuvenit acesteia ținând seama de faptul că aceștia au achitat doar avansul onorariului în sumă de 500 lei, iar decontul total încuviințat expertului a fost de 1800 lei (f.174).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de reclamanții T. V. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 558 din 28 mai 2004 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr.
1903/2004, pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. V. și T. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. B.
M.
Anulează dispoziția nr. 572/(...) emisă de pârâtul P. M. B. M. și dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 1539 mp. situat în B. M., fosta str. M. nr. 53, fosta str. F., identificat în CF nr. 11426
B. M., nr. topografic 2., în favoarea reclamanților.
Respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei.
Obligă intimatul P. M. B. M. să plătească apelanților T. V. și T. M. suma de 2674 lei cheltuieli de judecată în apel.
Obligă apelanții să plătească expertului S. M. suma de 1300 lei cu titlu de onorariu restant.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
A.-A. POP A. A. C.
A. A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./6 ex./(...). Jud.fond.I.Șciuchin;
| ← Decizia civilă nr. 80/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2395/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
