Decizia civilă nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul R. D., împotriva sentinței civile nr. 801 din 1 octombrie 2010 , pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este e scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și nu a fost motivat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită amânarea cauzei în vederea comunicării motivelor de apel.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că apelul nu a fost motivat.
C., după deliberare, având în vedere că apelul nu a fost motivat, respinge cererea formulată de pârâtul-intimat, și nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că în speță, condamnarea suferită de reclamant nu este una cu caracter politic, ci este una de drept comun, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare din motive religioase.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 801/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul R. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 221/2009.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 693 din 27 noiembrie 1970, pronunțată în dosarul nr.
650/1970 al T.ui Militar de M. C., reclamantul R. D. a fost condamnat în temeiul art. 354 alin. 2 Cod penal la 4 ani închisoare și interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pentru neprezentare la încorporare.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul R. D. s-a prezentat la centrul militar județean și comisia de încorporare, fiind repartizat la U. 01880 C. În fața comisiei, acesta a declarat că refuză să se prezinte la unitatea militară unde a fost repartizat deoarece el face parte din gruparea religioasă „. lui I., ale cărei precepte religioase îi interzis să îmbrace haina militară, să pună mâna pe armă și să depună jurământul militar.
Prin Decizia nr. 32/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat problema de drept vizând stabilirea naturii infracțiunii de neprezentare la încorporare sau concentrare și a celei de insubordonare, săvârșite din motive de conștiință religioasă și astfel, a condamnării dispuse pentru aceste infracțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv dacă acestea trebuie privite ca având caracter politic sau, dimpotrivă, caracterul lor este de drept comun.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, C. a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și
354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.
Considerentele avute în vedere la pronunțarea deciziei examinate se impun și în ipoteza persoanelor condamnate pentru una din infracțiunile arătate și care solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, deoarece problema de drept este stabilirea naturii infracțiunii de neprezentare la încorporare sau concentrare.
T. a apreciat că, în condițiile în care și după anul 1989 legislația penală a reglementat infracțiunea de neprezentare la încorporare, este evident că unei astfel de infracțiuni nu i se poate recunoaște caracterul politic și în același timp, unei condamnări penale pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, infracțiune pentru care a fost condamnat și reclamantul, nu i se poate conferi caracterul de condamnare politică.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară, libertatea de conștiință constituie unul dintre drepturile fundamentale ale omului, prevăzut de art. 1 alin. 9 CEDO, dar nu este mai puțin adevărat că aceasta poate face obiectul unor limitări în condițiile prevăzute de lege, adică acele dispoziții penale care reglementează infracțiunea de neprezentare la încorporare, inclusiv pe motive religioase.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul R. D., solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii pentru motivele pe care le va expune printr-un memoriu district.
În ședința publică din (...) curtea a constatat că reclamantul nu și-a motiva apelul, astfel încât curtea se va pronunța numai pe mijloace de apărare și dovezile invocate în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod proc.civ.
Analizând sentința pronunțată, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. constată că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr.
693/1970 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 354 alin. 2
C.penal - neprezentarea la încorporare.
Din dosarul aflat în arhiva CNSAS, curtea reține că notele informative vizează doar activitatea religioasă a reclamantului și nu fac dovada vreunei opoziții la regimul dictatorial existent la acea dată (f. 30-37).
Prin urmare, curtea consideră că în mod legal tribunalul a aplicat dispozițiile Deciziei nr. 32/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Decizia nr. 32 din (...), publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I nr.
137/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii promovat de P. G. al R. în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 1 alin. 1 lit. a din Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării prevăzute de art. 334 și 354 C., săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.
În considerentele acestei decizii, curtea reține că, în realitate, condamnările pentru cele două infracțiuni analizate nu au fost dispuse pentru apartenența la un cult religios, ci pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de norme penale care privesc organizarea și legiferarea modului de efectuare a stagiului militar, încă în perioada respectivă, problema compatibilității obiecției de conștiință cu obligația satisfacerii serviciului militar fiind pusă și în discuția instituțiilor Consiliului Europei, formând obiectul mai multor acte adoptate de A. P.. Comisia Europeană a Drepturilor Omului a decis, în cele din urmă că disp. art. 4 paragraful 3 lit. b din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu obligă statele contractante să prevadă un serviciu civil de substituție a serviciului militar pentru cei care nu sunt în măsură să îl satisfacă din motive de conștiință și că nu reprezintă o încălcare a art. 9 din Convenție, care garantează libertatea de gândire, conștiință și religie, condamnarea pentru refuzul de a îndeplini serviciul militar. C. Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din (...), cu referire la o condamnare dispusă în anul 2002 pentru refuzul de îndeplinire a serviciului militar din motive de conștiință, determinată de apartenența persoanei la O. R. „. lui I., a concluzionat că art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretat în lumina prev. art. 4 paragraful 3 lit. b, nu garantează dreptul de a refuza serviciul militar obligatoriu din motive de conștiință.
Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod proc. civ., având rol de uniformizare a jurisprudenței.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu interpretarea unor dispoziții ale Decretului-lege nr. 118/1990, problema de drept dezlegată vizează caracterul politic sau nu al unor condamnări penale de natura celei de care se prevalează și reclamantul, astfel că dezlegarea în drept este obligatorie pentru instanța de apel.
Instanța supremă pronunțându-se în interpretarea obligatorie a legii în sensul că o condamnare în temeiul art. 354 C., cum este aceea suferită de reclamant, nu reprezintă o condamnare cu caracter politic, această interpretare fiind conformă și cu jurisprudența actuală a CEDO, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțată în recurs în interesul legii.
Prin urmare, curtea constată că tribunalul a aplicat legal dispozițiile
Legii nr. 221/2009 și a interpretat corect decizia nr. 32/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și jurisprudența C.E.D.O., motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul R. D. împotriva sentinței civile nr. 801 din 1 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
