Decizia civilă nr. 2479/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2479/R/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din:
Președinte: V. M.- președintele instanței
Judecători: D. - L. B.- vicepreședinte al Curții de A.
A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. G. M. împotriva deciziei civile nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul C. H., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat C. V. - M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 42 lei taxă judiciară de timbru și 2 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care , reprezentanta reclamantului recurent face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 42.00 lei prin chitanța seria PMT nr. 4. ( fila 12 dosar ) și a timbrului judiciar aferent în sumă de 2 lei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferent.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Turda nr. (...), reclamantul
N. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. H., solicitând:
- să fie obligat pârâtul să își execute pe cheltuiala sa proprie lucrări de colectare și scurgere a apelor pluviale din incinta curții aparținând imobilului său de domiciliu, astfel încât să se elimine complet posibilitatea inundării garajului reclamantului, care se învecinează cu proprietatea acestuia;
- să fie obligat pârâtul să-i achite suma de 800 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele produse în urma inundării în mod repetat agarajului său situat în T. str. G-ral Ion D. nr. 27, jud. C., în perioada mai
2007 - iulie 2009;
- să fie obligat pârâtul să închidă definitiv deschiderea de vedere directă spre curtea reclamantului, constând în ușă cu balcon, ce a fost executată cu încălcarea prevederilor art. 612 și următoarele C. civ.;
- să fie obligat pârâtul la plata unei amenzi civile, în condițiile art. 5083 și următoarele C.pr.civ., în cuantum de 50 lei/zi, până la executarea lucrărilor precizate la petitele 1 și 3. II. Prin sentința civilă nr. 4932 din 02 noiembrie 2010 a Judecătoriei T. acțiunea reclamantului a fost respinsă în totalitatea ei. Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele: Reclamantul și pârâtul sunt proprietari ai unor imobile învecinate, situate administrativ în mun. T., str. General D. nr. 27, respectiv str. T. nr. 20B. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că pentru scurgerea apelor pluviale din curtea pârâtului există un sifon de pardoseală, însă acesta nu poate prelua în totalitate volumul apelor pluviale acumulate în perioadele de ploi torențiale. Totodată, în raportul de expertiză se menționează și că pentru rezolvarea problemei apelor pluviale este necesară întocmirea unui proiect tehnic de către un proiectant de specialitate care să stabilească soluțiile tehnice de evacuare a apelor pluviale în perioadele de ploi torențiale. Așa fiind, rezultă că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale împotriva pârâtului, fiind de avut în vedere și că situația imobilului pârâtului a rămas neschimbată de la momentul dobândirii acestuia de către pârât în anul 2007. Nu s-a dovedit nici că pârâtul ar fi betonat curtea imobilului său fără autorizație și nici că a edificat fără autorizație construcțiile care nu respectă servitutea de vedere. III. Împotriva acestei sentințe reclamantul N. G. a declarat apel, admis în parte prin decizia civilă nr. 1. din 30 martie 2011 a T.ui C., dispunându- se schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului să execute pe cheltuiala sa lucrările de colectare a apelor pluviale din incinta propriei curți. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, fiind obligat pârâtul la a-i plăti reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în apel în sumă de 104 lei. Motivând decizia, T. a arătat că împrejurarea potrivit căreia pârâtul nu a modificat situația faptică a imobilului său de la data dobândirii lui în anul 2007 este lipsită de relevanță, deoarece în calitatea lui de proprietar pârâtul are obligația de a realiza lucrările care să împiedice scurgerea apelor pluviale pe imobilul reclamantului. În mod corect a fost însă respinsă cererea în despăgubiri civile câtă vreme întinderea acestora nu a fost probată, reclamantul nedovedind nici costul reparațiilor făcute la garaj, nici proporția în care prejudiciul pretins a fost cauzat de sistemul de colectare a apelor pluviale. Întemeiat a fost respins și capătul de cerere având ca obiect desființarea balconului și a terasei, în condițiile în care acestea nu conferă o vedere directă înspre proprietatea reclamantului, ci una piezișă. Reclamantul nu a făcut dovada că între marginea exterioară a ușii e balcon și limita de proprietate este o distanță mai mare de 6 decimetri, astfel că nu există temei pentru desființarea ușii de balcon. IV. Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii în totul a apelului și a acțiunii sale, deoarece: a) Contrar celor menționate de către instanța de apel, imobilul pârâtului are vedere directă spre cel al reclamantului, ușa de balcon servind ca mijloc de ieșire pe terasa descoperită. Terasa casei pârâtului este ea însăși o deschidere pe care pârâtul o folosește în mod normal. b) Chiar dacă ar fi vorba despre vederea piezișă reglementată de art. 613 C. civ., instanța de apel a considerat în mod eronat că acesta trebuie să fie mai mare de 6 decimetri. Construirea terasei nu a fost autorizată pentru actualul ei amplasament, la fel și ușa de balcon. c) Greșit a apreciat instanța de apel și că prejudiciul în sumă de 800 lei nu a fost dovedit, fiind de văzut că pârâtul însuși a recunoscut că datorează 500 lei, obligându-se la a-i plăti reclamantul, în vreme ce diferența de până la 800 lei reprezintă costul materialelor folosite pentru reparație. V. Pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare la recurs și nu s-a înfățișat în instanță. VI. Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Aceste dispoziții legale stabilesc în mod limpede că judecătorul învestit cu soluționarea unei cauze are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor ce i-au fost deduse, nefiindu-i îngăduit să omită vreunul ori să nu țină seama de obiectul specific, determinat de parte, al fiecărei cereri. În caz contrar hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, instanța ajungând să hotărască fără a respecta limitele învestirii sale de către reclamant. Este de văzut, totodată, și că prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în conținutul lor în vigoare la data promovării prezentului proces, dispuneau că judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În considerarea acestor dispoziții legale cu caracter imperativ, și în prezentul proces atât prima instanță, cât și cea de apel, erau datoare a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecății, precum și la a le cerceta pe fiecare în parte, analizând pretențiile reclamantului prin raportare la probele administrate în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor de fapt utile soluționării cauzei. În același spirit, nu este suficient a se menționa în dispozitivul unei sentințe că acțiunea introdusă de reclamant se respinge, fiind necesar, în mod complementar, și ca în considerentele hotărârii să se regăsească, lămurit și convingător, argumentele de fapt și de drept pe care instanța și-a întemeiat soluția înscrisă în dispozitiv. Altfel, este de considerat că fondul cauzei nu a fost cu adevărat cercetat, ceea ce viciază fundamental hotărârea și actul de judecată în întregul său. În prezentul proces prima instanță a hotărât, potrivit dispozitivului sentinței pronunțate, respingerea în totul a acțiunii reclamantului, ceea ce implica, în rigoarea prevederilor legale mai sus evocate, a se arăta în considerentele sentinței starea de fapt rezultată din probe și normele legale incidente ei. Cu toate acestea, în considerentele sentinței prima instanță a analizat doar primul capăt de cerere dedus judecății de către reclamant (anume acela având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea pe cheltuiala sa a lucrărilor de colectare a apelor pluviale din propria curte), nefăcând referire la cele privitoare la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile , închiderea definitivă a ușii de balcon, obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Toate aceste din urmă capete de cerere au rămas necercetate sub aspectul legalității și, după caz, al temeiniciei lor, prima instanță omițând a proceda la cuvenita analiză pe care soluționarea lor o impunea. Referirea făcută la finele considerentelor sentinței, potrivit căreia nu s- a dovedit în cauză că pârâtul a edificat fără autorizație construcțiile care nu respectă servitutea de vedere, nu poate fi socotită ca veritabilă cercetare pe fondul lui a celui de-al treilea capăt de cerere. Instanța de apel era datoare să observe aceste vicii ale sentinței, sancționându-le potrivit legii, faptul că T. a trecut la o analiză de fond a capetelor doi și trei de cerere nefiind de natură a înlătura menționata nelegalitate a sentinței. Mai mult, probațiunea administrată în cauză în legătură cu soluționarea capetelor doi și trei de cerere era în mod vădit insuficientă, fiind oricum necesară o completare a probatoriului. Astfel fiind, recursul se va admite, iar decizia din apel va fi casată în parte, dispunându-se admiterea în totul a apelului reclamantului și desființarea sentinței cu privire la capetele de cerere ulterioare celui având ca obiect obligarea pârâtului la efectuarea lucrărilor necesare colectării apelor pluviale din propria curte. Se va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Turda cu privire la aceste capete de cerere. Întrucât primul capăt de cerere din acțiunea reclamantului a fost cercetat pe fondul său atât de către prima instanță, cât și de către cea de apel, decizia T.ui se impune fi menținută sub acest aspect, ea nefiind, de altfel, nici criticată în cadrul recursului cu privire la soluția dată acestui capăt de cerere. În rejudecare, prima instanță va analiza legalitatea și, unde este cazul, temeinicia capelor de cerere ce nu au făcut obiectul analizei în primul ciclu procesual, completând, după situație, probațiunea, astfel încât situația de fapt și drept să fie pe deplin lămurită. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul N. G. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din 30 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în parte, și în consecință: Admite în totul apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 4932 din 02 noiembrie 2010 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), desființând sentința cu privire la soluția dată capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile, obligarea pârâtului la închiderea definitivă a deschiderii de vedere directă spre curtea reclamantului, la plata amenzii civile, precum și la plata cheltuielilor de judecată și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare sub aceste aspecte la Judecătoria Turda. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 01 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. M. D.-L. B. A. C. Concediu de odihnă, semnează Concediu de odihnă, semnează PREȘEDINTE PREȘEDINTE V. M. V. M. S.-D. G. GREFIER Concediu de odihnă, semnează Prim grefier M. T. Red.MV/dact.CSG 3 ex./(...) Jud.fond: Ana A. Jud.apel: M. Trofin/C.-Veronica Balint
| ← Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 77/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
