Decizia civilă nr. 2395/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2395/R/2011
Ședința publică din 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 281 din 22 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta SC AX P. I. S. precum și pe pârâții C. LOCAL AL C. A. și C. DE E. A., având ca obiect expropriere.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate SC Ax P. I. S., consilier juridic T. A.-I., lipsă fiind restul părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta pârâtului- recurent S. R. prin C. SA, avocat B. I., în substituirea d-lui avocat M. N. C. și reprezentantul reclamantei-intimate SC Ax P. I. S., consilier juridic T. A.-I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 23 iunie 2011, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat.
Reprezentantul reclamantei-intimate invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului la data de 3 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat abia la data de 19 mai 2011.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită respingerea excepției tardivității, având în vedere data declarării recursului și prevederile art. 101
Cod procedură potrivit cărora termenul de introducere a recursului se calculează pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate.
C. după deliberare, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 și art. 301
Cod procedură civilă, respinge excepția tardivității recursului, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului la data de 3 mai 2011 iar recursul a fost înregistrat la data de 19 mai 2011, înăuntrul termenului legal de 15 zile libere.
Reprezentanta pârâtului-recurent solicită refacerea raportului de expertiză întrucât nu a fost realizat cu respectarea art. 26 din Legea nr.
33/1994, pentru a se determina cuantumul despăgubirilor experții au folosit doar o singură metodă de evaluare, respectiv ce a comparației prin bonitate, iar unul dintre experți a formulat o opinie separată stabilind un cuantum al despăgubirilor cu mult mai scăzut decât ceilalți doi experți din comisie, fără să i se solicite să-și motiveze opinia separată.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta recurentului întrucât raportul de expertiză a fost însușit de cei trei experți, și apreciază că acesta a fost bine întocmit.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii în probațiune ca fiind neîntemeiată. Apreciază că au fost respectate în speță condițiile art. 23 din Legea nr. 33/1994, iar pentru a folosi alte metode, cum este cea a comparației directe, experții nu au reușit să identifice tranzacții în zona respectivă, astfel că nu au putut calcula cuantumul despăgubirilor potrivit acestei metode. În aprecierea sa refacerea raportului de expertiză este inutilă.
În replică, reprezentanta pârâtului-recurent arată că în toate situațiile în care experții nu s-au putut raporta la tranzacții, s-au raportat la oferte de vânzare-cumpărare.
C., după deliberare, având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză a răspuns la toate obiectivele și obiecțiunile formulate de părți și instanță, precum și aspectul că ne aflăm în calea de atac a recursului fiind astfel incidente prevederile art. 305 Cod procedură civilă, respinge cererea de completare a raportului de expertiză, și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință respingerea ca nefondată a contestației formulată de reclamantă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii comisiei de expropriere nr. 56/(...), cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Reprezentantul reclamantei-intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, solicitând menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătând că în aprecierea sa, s-a făcut o evaluare corectă a cuantumului despăgubirilor.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 281 din (...) a T.ui C. a fost respinsă excepția inadmisibilității, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. „AX P. I. S., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R., și, în consecință, a fost modificat cuantumul despăgubirilor de
218 lei stabilit prin H. nr.5. iunie 2007 a M.ui T., C. și T., C.N.A.D.R., pentruterenul în suprafață de 6.06 mp. la 1069 lei, au fost respinse pretențiile cu privire la contravaloarea gardului împrejmuitor și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția de inadmisibilitate, ca excepție de fond a fost respinsă întrucât potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004,expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de
30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin H. nr.5. emisă de M. T., C. și T., C. N. de A. și D. N. din R. a stabilit că reclamanta SC "Ax P. I. S. este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru suprafața expropriată de 6,06 mp, cuantumul despăgubirilor fiind de 218 lei.
Întrucât reclamanta nu a fost mulțumită de cuantumul despăgubirilor atacând sub acest aspect hotărârea în instanță , în conformitate cu prevederile art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004 și art.25 și următoarele din Legea nr.33/1994 tribunalul a procedat la numirea unei comisii formate din 3 experți care să stabilească cuantumul despăgubirlor.
Conform concluziilor comisiei de experți, concluzii exprimate prin raportul de expertiză valoarea de circulație a imobilului expropriat, ceea ce reprezintă justa despăgubire a fost de 818 lei la momentul exproprierii și de
1069 lei la momentul întocmirii raportului de expertiză. D. concluziile raportului de expertiză a rezultat că despăgubirile stabilite în hotărârea atacată nu sunt juste și nu reprezintă potrivit art.26 din Legea nr.33/1994 valoarea reală a imobilului.
În ceea ce privește obiecțiunile răspunsul la obiecțiuni, tribunalul le-a apreciat ca nefondate, având în vedere dovada contrară din partea pârâtei intimate cu privire la prețurile de tranzacționare a terenurilor din zonă.
Cu privire la petitul de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pentru refacerea gardului, din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo distrugere sau demontare a gardului inițial și nici necesitatea refacerii împrejmuirii. De fapt, concluziile sunt în sensul că exproprierea nu afectat împrejmuirea, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art.274 C.Pr.Civ. pârâta fiind partea căzută în pretenții, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 560 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin C. N. de
A. și D. N. din R. SA, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței însensul respingerii ca nefondate a contestației formulate de reclamanți, cu consecința menținerii ca fiind legală și temeinică a hotărârii Comisiei de expropriere nr. 5..
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece valoarea despăgubirilor stabilite de experți s-a făcut avându-se în vedere metoda comparației prin bonitate, care a dus la o evaluare incorectă a despăgubirilor.
Chiar dacă condițiile economice existente au determinat o scădere a tranzacțiilor, numai acestea reflectă prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același gen la data întocmirii raportului de expertiză.
În al doilea rând s-a arătat că unul din experți a formulat opinie separată, stabilind un cuantum al despăgubirilor mult mai redus decât ceilalți doi experți, însă nu s-a solicitat acestuia motivarea opiniei separate.
În al treilea rând, s-a arătat că în mod nelegal s-au acordat cheltuielile de judecată în totalitate, în condițiile în care acțiunea a fost admisă numai în parte, respingându-se petitul privind desfacerea gardului împrejmuitor al imobilului pe noul amplasament.
Prin întâmpinare, intimata AX P. I. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, curteaconstată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Prima critică invocată de pârâtă vizează faptul că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu au fost legal aplicate și valoarea despăgubirilor a fost incorect stabilită de către experți.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 la calcularea despăgubirilor experții și instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială. În raportul de expertiză comisia de experți a arătat că evaluarea s-a făcut prin metoda comparației prin bonitate deoarece nu au existat tranzacții și nu a putut fi utilizată metoda comparației directe. Pârâtul recurent a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contestând metoda comparației prin bonitate privire la evaluarea terenului. În răspunsul la obiecțiuni comisia de experți a învederat instanței faptul că lipsa tranzacțiilor a făcut imposibilă aplicarea metodei comparației directe.
Așadar în lipsa tranzacțiilor pe piața liberă experții nu aveau cum să stabilească valoarea despăgubirilor numai prin metoda comparației prin bonitate. De altfel, pârâtul nu a făcut dovada în fața instanței de fond sau de recurs că în perioada în care s-a efectuat expertiza au existat tranzacții pentru imobile similare celui expropriat.
Prin urmare cererea recurentului de a se casa hotărârea și de a fi trimisă cauza spre rejudecare pentru a efectua o nouă expertiză este nefondată deoarece pe de o parte s-au administrat probele necesare și s-a soluționat fondul cauzei și pe de altă parte recurentul ar ocaziona cheltuieli de judecată cu mult mari decât despăgubirile pe care trebuie să le plătească pentru cei 6 mp. de teren expropriat.
Împrejurarea că un expert a făcut opinie separată și nu a motivat-o este o critică pe care recurentul pârât avea posibilitatea să o valorifice încondițiile art. 212 C.Pr.Civ. Deși recurentul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nu a criticat faptul că opinia minoritară nu este motivată. Această critică formulată direct în recurs nu mai poate fi primită.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată curtea constată că acestea au fost corect acordate deoarece suma de 560 lei a reprezentat onorariu expertului, acordat pentru stabilirea despăgubirilor și acest capăt de cerere a fost admis. În consecință dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. au fost aplicate corespunzător.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D.
N. din R. SA împotriva sentinței civile nr. 281 din 23 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA împotriva sentinței civile nr. 281 din 23 martie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 187/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4750/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
