Decizia civilă nr. 1910/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA C. NR. 1910/R/2011
Ședința publică din 27 mai 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții Z. M. și M. S., împotriva sentinței civile nr. 240 din 11 martie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții Z. M. și M. S., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că recursul a fost redactat și motivat de către doamna avocat M. C.-L., care a fost angajată doar pentru redactarea recursului, conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 8 din dosar.
De asemenea, Curtea constată că prin memoriul de recurs ( f. 7 din dosar), reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Totodată, Curtea constată că în cursul acestei dimineți pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca fiind nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
Însă, Curtea constată că această întâmpinare intră sub incidența prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., exceptând acele chestiuni din întâmpinare prin care se invocă motive de ordine publică, respectiv, excepția autorității de lucru judecat.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată
și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 240/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar civil nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. M. și M. S., având ca obiect anularea D. nr. 1., emisă de P. municipiului C.-N. în baza L. nr. 1.; restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., str. Maramureșului nr. 1, județul C., înscris inițial în CF nr. 14174 C., nr. top 7819, transcris în CF nou nr. 1. și 1..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin D. nr. 77/(...), emisă de P. municipiului C.-N., s-a dispus restituirea prin echivalent, în condițiile legii, în favoarea reclamanților, a imobilului notificat, respingându-se, totodată, cererea de restituire în natură a acestui imobil.
Această dispoziție a fost contestată de reclamanți în instanță, plângerea reclamanților fiind respinsă prin sentința civilă nr. 1. a T. C., pronunțată în dosar nr. 1027/2002, rămasă definitivă prin decizia nr. 5. a C. de A. C. și irevocabilă prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și J.
Prin D. nr. 139/(...), s-a modificat art. 1 al D. nr. 7., în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din L. nr. 247/2005, pentru același imobil.
Se constată, astfel, că prin D. atacată nu se aduc modificări de substanță în ceea ce privește modalitatea de soluționare a notificării.
În cauză, trebuie reținut că legalitatea modului de soluționare a notificării a fost constatată irevocabil pe cale judecătorească, iar a se pune din nou în discuție modalitatea de soluționare a aceleiași notificări, ar însemna să se aducă atingere puterii de lucru judecat și implicit, stabilității circuitului civil.
Este real că prin prezenta cerere se formulează pretenții prin raportare la situația actuală însă, acestea trebuiau invocate și discutate în plângerea inițială formulată împotriva primei dispoziții.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe i au decl ar at recurs, în ter me n leg al ,
recl amanț ii Z. M. ș i M. S. , solicitând admiterea recursului, și admiterea contestației astfel cum a fost formulată, respectiv, anularea în parte a D. nr.
139/(...), prin care a fost modificată D. nr. 77/(...), cu consecința restituirii în natură a imobilului litigios, respectiv a apartamentelor nr. 3, 4 și 5 și a terenului rămas liber și neînstrăinat, iar pentru apartamentele înstrăinate și pentru terenul aferent, să se acorde despăgubiri bănești la valoarea de piață.
În motivarea recursului au fost reproduse: dispozitivul hotărârii; extrase din considerentele hotărârii recurate; extrase din mai multe decizii de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție; a fost făcut un istoric laborios al stării de fapt a imobilului litigios, începând cu anul 1963 și până în prezent - fiind reiterate Decizia nr. 1317/1963 a Comitetului Executiv al Sfatului P.ular al orașului regional C., adresa nr. 10992/(...) a I., procesul- verbal de predare-preluare din (...) încheiat de I., rezoluția din (...) emisă de N. de S. R. C., CF nr. 2., procesul-verbal de preluare nr. 2796/(...), încheiat de I. C., fișa de calcul a valorii imobilului din (...), și care atesta că la acea dată locuința avea o valoare de 84.000 lei -; au fost reproduse in extenso mai multe dispoziții din textul L. nr. 1. și din textul Titlului VII al L. nr.
247/2005.
S-a arătat că imobilul a fost trecut în proprietatea S.ui Român ca bun părăsit prin sentința civilă nr. 5776/(...), de la reclamanți, deși în realitateaceștia au fost evacuați forțat, iar la data preluării imobilului, acesta era compus din mai multe spații cu diferite destinații, ulterior fiind compartimentat în 5 apartamente, inițial acestea fiind date în chirie la diferite persoane, iar mai apoi o parte dintre apartamente fiind vândute.
S-au reiterat de către recurenți condițiile în care au formulat notificarea în baza L. nr. 1., la data de (...), condițiile în care a fost emisă D. nr. 77/(...), a fost reprodus istoricul litigiului, în fond, apel și în recurs, având ca obiect contestația împotriva D. nr. 77/(...), concluzionându-se de către recurenți că apartamentele nr. 3, 4 și 5 pot fi restituite în natură, întrucât sunt goale și în stare avansată de degradare.
Recurenții au mai invocat faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., coroborat cu art. 26 din L. nr. 1., modificată.
Pr in în tâmp in are l a r ecursul recl amanț ilor , in timatu l P. mun ic ip iulu i C. -N.a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că legalitatea D. nr. 7., prin care s-a statuat că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat, a fost constatată irevocabil pe cale judecătorească, iar a se pune în discuție modalitatea de soluționare a notificării, respectiv, dacă este sau nu posibilă restituirea (sau nu) în natură a imobilului, ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat.
Recursul este nefondat.
Chiar dacă prezentul recurs este unul declarat în conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., aceasta nu înseamnă că el poate fi axat exclusiv pe chestiuni de netemeinicie a hotărârii recurate, incidența prevederilor art. 3041 C.proc.civ. trebuind înțeleasă în sensul că instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele sale, însă, motivele de recurs trebuie să fie unele de nelegalitate dintre cele stipulate în art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ. Deși recurenții și-au întemeiat formal recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., în realitate, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, având în vedere următoarele considerente: În legătură cu motivul de recurs afirmativ întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., conform căruia, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, câtă vreme în considerentele sentinței recurate s-au analizat, atât prin raportare la starea de fapt a cauzei, cât și la dispozițiile legale incidente în cauză, motivele pentru care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat către reclamanți. Explicit instanța de fond a arătat că legalitatea D. inițiale nr. 7. a fost constatată irevocabil pe cale judecătorească și că aceasta nu mai poate fi repusă în discuție, respectiv, nu mai poate fi rediscutată modalitatea soluționării notificării, întrucât ar însemna să se aducă atingere puterii de lucru judecat și, implicit stabilității circuitului civil. Drept urmare, Curtea constată că nu este incident în cauză textul art. 304 pct. 7 C.proc.civ. În ceea ce privește motivul de recurs pretins întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., conform căruia, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 26 din L. nr. 1., Curtea constată că și acesta este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse: Reclamanții au atacat cu o contestație întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1. D. nr. 139/(...), emisă de P. municipiului C.-N., solicitând totodatăinstanței, ca urmare a anulării acestei dispoziții, să dispună restituirea în natură a acelei părți din imobilul notificat, situat în C.-N., str. Maramureșului nr. 1, care nu a fost vândut chiriașilor, respectiv, a apartamentelor nr. 3, 4 și 5, precum și a terenului liber, iar pentru partea din imobil care nu se poate restitui în natură să li se acorde despăgubiri bănești la valoarea de piață. Deși ambiguu formulată această contestație, se poate constata cu evidență că în realitate reclamanții au atacat nu numai D. nr. 139/(...), dar și D. inițială nr. 77/(...). În conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția C. a T. în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Din textul art. 26 alin. 3 al L. nr. 1., republicată, rezultă faptul că poate fi atacată cu plângere sau contestație în instanță - terminologia utilizată fiind irelevantă din punct de vedere juridic -, acea dispoziție sau decizie prin care, fie s-a respins notificarea persoanei îndreptățite, fie s-a respins cererea de restituire în natură. În speță, se constată că prin D. nr. 139/(...) (f. 9 dosar fond) nici nu s-a respins notificarea formulată de reclamanți în temeiul L. nr. 1., înregistrată sub nr. 1191/(...), și nici nu s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat, ci, s-a modificat doar art. 1 al D. inițiale nr. 77/(...), în sensul detalierii condițiilor în care urmează să li se acorde reclamanților despăgubiri pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură. Astfel, prin D. inițială nr. 77/(...), prin art. 1 al acestei Dispoziții, s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului obiect al notificării nr. 1991/(...), situat în C.-N., str. Maramureșului nr. 1, înscris inițial în CF nr. 14174, nr. top 7819, transcris în CF noi cu nr. 1. - 1., prevăzându-se totodată că reclamanților urmează să li se acorde „măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii, de către instituțiile abilitate"; (f. 97 dosar fond). Prin urmare, această Dispoziție nr. 77/(...) este cea prin care s-a statuat atât asupra imposibilității de restituire în natură a imobilului notificat, către reclamanți, cât și asupra îndreptățirii acestora de a li se acorda „măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii, de către instituțiile abilitate";. Posibilitatea sau imposibilitatea de restituire în natură a imobilului notificat trebuia tranșată, în condițiile L. nr. 1., în cadrul plângerii (contestației) pe care reclamanții au promovat-o în instanță, împotriva D. nr. 77/(...), plângere care a fost soluționată în mod irevocabil de către instanțele judecătorești. Astfel, prin sentința civilă nr. 1032/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1927/2002, s-a respins contestația formulată de reclamanții Z. M. și M. S., împotriva D. nr. 77/(...), reținându-se că pretențiile reclamanților, de restituire în natură, sunt neîntemeiate, întrucât 3 apartamente au fost vândute chiriașilor în conformitate cu L. nr. 112/1995, iar reclamanții nu au introdus acțiune în anularea acestor acte juridice de înstrăinare, în temeiul art. 46 din L. nr. 1., iar în privința spațiului cu altă destinație și a apartamentelor nr. 3 și 5, care nu au fost înstrăinate, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 18 lit. c din L. nr. 1., ipoteză necombătută de către reclamanți. Sentința civilă nr. 1. a T. C. a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului reclamanților, de către Curtea de A. C., prin decizia civilă nr. 54/(...), pronunțată în dosar nr. 1431/2003 (f. 82-83 dosar fond) și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2908/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 2132/2003 (f. 10-11 dosar fond), ca urmare a respingerii recursului reclamanților ca nefondat. Se constată, astfel, de către Curte, că problema restituirii în natură a părții de imobil rămasă liberă a fost irevocabil tranșată pe cale judecătorească, prin hotărârile judecătorești mai sus invocate, astfel încât, în prezentul cadru procesual nu se mai poate rediscuta această problemă, a posibilității ori imposibilității de restituire în natură a imobilului notificat, fără ca prin această rediscutare să nu se aducă atingere puterii de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri judecătorești irevocabile și, totodată, principiului securității raporturilor juridice civile. Prin D. nr. 139/(...) nu s-a statuat nimic cu privire la cererea reclamanților, de restituire în natură a imobilului notificat, ci doar s-a modificat art. 1 din D. nr. 77/(...) (f. 9 dosar fond), în sensul detalierii și a precizării amănunțite a condițiilor în care reclamanților urmează să le fie acordate efectiv „măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile legii"; stabilite în favoarea lor prin art. 1 al D. nr. 7., precizându-se că aceste măsuri reparatorii prin echivalent constau în despăgubiri ce urmează să fie achitate reclamanților în baza Titlului VII al L. nr. 247/2005. Prin urmare, prin D. nr. 1. nu s-a modificat în niciun fel modalitatea de soluționare a notificării reclamanților și nu s-a repus în discuție modalitatea în care această notificare să fie soluționată. Atât prin D. nr. 77/(...), cât și prin D. nr. 139/(...) s-a statuat în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul notificat. Notificarea a fost soluționată pentru prima și ultima dată prin D. nr. 77/(...), dispoziție prin care s-a statuat că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat, și care a fost cenzurată pe cale judecătorească, instanța judecătorească stabilind în mod irevocabil că nu este posibilă restituirea în natură a acestui imobil și că reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent. Împrejurarea că prin D. nr. 1. s-au detaliat condițiile legale concrete în care urmează să se acorde reclamanților despăgubiri pentru imobilul notificat și cu privire la care s-a statuat în mod irevocabil, pe cale judecătorească, într-un litigiu anterior, că nu poate fi restituit în natură, nu echivalează cu o prepunere în discuție a modalității de soluționare pe fond a notificării reclamanților. Faptul că imobilul a fost sau nu preluat abuziv de către S. Român nu mai comportă niciun fel de discuții față de dispozițiile art. 2 alin. 1 din L. nr. 1. și față de implicita recunoaștere a caracterului abuziv al acestei preluări, făcută prin chiar emiterea D. nr. 7., și prin care reclamanților li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent în baza L. nr. 1., pentru imobilul notificat. Drept urmare, Curtea constată că toate acele motive de recurs prin care se reiterează istoricul stării de fapt a imobilului litigios, și prin care se tinde a se sublinia caracterul abuziv al preluării acestuia sunt neavenite cauzei și nu mai comportă niciun fel de alte discuții. Raportat la considerentele mai sus expuse și la situația particulară a reclamanților, Curtea constată că este irelevantă pentru soluționareaprezentului recurs invocarea unor decizii de speță, pronunțate în diferite litigii, de către I. S.. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Z. M. și M. S., împotriva sentinței civile numărul 240 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 1441/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 332/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
