Decizia civilă nr. 3067/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 3067/R/2011
Ședința din data de 16 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V. JUDECĂTOR: A.-A. P.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, după recalificare, recursul declarat de reclamantele P. D. E. și N. I. M. împotriva sentinței civile nr. 397 din 14 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-nul procuror S.
D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantelor recurente, avocat I. V., din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de 04 august 2011, pârâtul intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului promovat de reclamante, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 Cod procedură civilă, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantelor recurente.
Reprezentantul reclamantelor recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată. În susținere arată că respingerea cererii de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la despăgubiri cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă este neîntemeiată în drept și se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a legii.
De asemenea schimbarea regimului comunist nu are nici o relevanță în ce privește dreptul de a solicita despăgubiri cu titlu de daune morale întrucât acest fapt nu a produs, prin el însuși, nici un efect asupra condamnărilor cu caracter politic sau asupra măsurilor administrative asimilate acestora, iar actele normative emise anterior Legii nr. 221/2009 cu privire la condamnările cu caracter politic, nu au anulat ca nedrepte aceste condamnări și măsurile administrative asimilate lor.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 397 din 14 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță.
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantele P. D. E. și N. I. M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri morale.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei N. I. M. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținu următoarele:
În ceea ce privește legitimarea procesuală activă a reclamantelor
P. D. - E. și N. I.-M., aceasta se justifică prin faptul că sunt descendente a persoanei condamnate N. G. E., decedat la data de (...), astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei coroborate cu Sentința penală nr.295/1960 a T.ui Militar C.
În această calitate, legea le conferă legitimarea necesară în vederea formulării și susținerii prezentei acțiuni, conform art. 5 alin. 1 al Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora.
Prin sentința penală nr.295/1960 a T.ui Militar C., pronunțată în dosarul nr.324/1960 antecesorul reclamantelor a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut si pedepsit de art. 209 pct.2 lit. a Cod penal .El a fost arestat la data de (...), dată la care s-a considerat că a început executarea pedepsei , fiind eliberat la data de (...) din Penitenciarul Botoșani, aspect ce rezultă din biletul de liberare nr.4654/1964.
Cu privire la petitul de despăgubiri, prin D. nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în M.Of al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010,
Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea șicompletarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din L. nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a
Drepturilor Omului.
În condițiile declarării neconstituționale a acestor dispoziții legale, ele nu mai pot fi aplicate în speță, raportat la prevederile art. 31 al.1,3 din L. nr.47/1992 și art.147 al.4 din Constituție.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.221/2009 reclamantele și-au precizat în drept acțiunea pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescriție de 3 ani.
Totodată, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantele și antecesorul acestora au cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist, instanța apreciază că dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990, odată cu schimbarea regimului comunist, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție (de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...),
Secția civilă și de proprietate intelectuală).
De altfel, prin adoptarea D. L. nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990, s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-au acordat și o îndemnizație lunară pentru fiecare an de detenție precum alte drepturi.
În aceste condiții, dacă antecesorul reclamantelor, în viață la acea dată, aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit avea, posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită.
Nu a putut fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr.221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut anterior.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că termenul de 3 ani de când reclamantele cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștintă, expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrise acțiunii având ca obiect daune morale.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar la fila 147, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
Ceea ce a generat prezentul litigiu a fost adoptarea Legii
221/2009 prin care unor categorii de persoane, în care se încadrează și reclamantele, li s-a creat convingerea la nivel intelectiv, a posibilității obținerii unor despăgubiri pentru traumele suferite în perioada regimului comunist, or, ulterior, imposibilitatea acordării acestora a fost determinată de intervenția uneia dintre părțile în litigiu, respectiv pârâtul S. R., prin invocarea și ulterior admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a teza întâi din L.
221/2009.
În consecință, față de aceste considerente, apreciind că paratul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța l-a obligat să plătească reclamantei N. I. M. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând admiterea acțiunii în totalitate.
La termenul de judecată din (...) în baza art. XIII din L. nr.
202/2010 apelul a fot recalificat ca recurs.
În motivarea recursului, reclamantele au criticat respingerea acțiunii pe temeiul excepției prescripției dreptului la acțiunea în despăgubiri pentru daunele morale suferite de antecesorul lor, invocând următoarele:
Schimbarea regimului nu a produs prin el însuși nici un efect asupra condamnărilor cu caracter politic.
Actele normative adoptate anterior Legii nr. 221/2009 între care și Decretul - lege nr. 118/1990 nu au anulat ca nedrepte aceste condamnări.
Decretul - lege nr. 118/1990 a avut drept scop acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, drepturi conferite exclusiv în beneficiul celor care au fost supuși acestor persecuții.
Acest act normativ nu a prevăzut dreptul la daune morale.
Numai L. nr. 221/2009 a introdus reglementări ce prevăd anularea efectelor condamnărilor cu caracter politic, art. 2 dispunând că sunt înlăturate de drept toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, ceea ce semnifică înlăturarea inclusiv și a efectului prescripției.
Orice discuție cu privire la un eventual moment anterior de la care ar fi început ă curgă termenul de prescripție, este inutilă, art. 2 din L. nr. 221/2009 constituind o repunere în termenul general de prescripție de 3 ani.
Prin întâmpinarea formulată (f. 5), pârâtul a solicitat respingerea recursului invocând Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și efectele produse de aceasta.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica vizând greșita apreciere a momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiunea în despăgubiri întemeiată pe art. 998 C. civil, este nefondată.
Prima instanță a stabilit acest moment ca fiind data intrării în vigoare a D. nr. 118/1990.
Reclamantul apreciază că acest moment îl constituie data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, întrucât i s-a recunoscut posibilitatea promovării unei acțiuni scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Comparând cele două momente - cel reținut de tribunal și cel susținut de către reclamant - curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că acțiunea în despăgubiri întemeiată pe art. 998 -
999 C. civil este prescrisă.
Odată cu prăbușirea regimului totalitar, produsă la data de 22 D.
1989, toate persoanele care s-au considerat victime ale abuzurilor săvârșite de acest regim și care până la acel moment nu au formulat pretenții, având o temere justificată pentru libertatea, securitatea și viața persoanei lor și a familiilor lor, au avut posibilitatea să intenteze acțiuni prin care să solicite repararea abuzurilor ale căror victime au fost.
În materia condamnărilor politice ulterioare instaurării regimului totalitar, legiuitorul român a mai adoptat un act normativ reparator - Decretul - lege nr. 118/1990, recunoscând dreptul persoanelor care au suferit astfel de condamnări la anumite drepturi constituind despăgubiri : recunoașterea în favoarea persoanelor care intrau sub incidența acestui act normativ a perioadei executate ca vechime înmuncă, indemnizație lunară, în funcție de durata executată, anumite facilități, scutiri, reduceri.
În ipoteza în care reclamantul aprecia că pe lângă drepturile conferite de acest act normativ este îndreptățit să beneficieze și de alte daune, avea posibilitatea să promoveze o acțiune în temeiul art. 998 -
999 C. civil.
Decretul - lege nr. 118/1990 fiind adoptat după înlăturarea regimului totalitar, o eventuală temere nu mai putea exista, existența prejudiciului era cunoscută prin însăși recunoașterea de către legiuitor a faptului că persoanele care au suferit condamnări politice sunt îndreptățite să beneficieze de anumite drepturi, iar în ceea ce privește persoana vinovată, reclamantul avea posibilitatea să cheme în judecată S. R. potrivit prevederilor art. 25 din Decretul nr.31/1954.
Nu exista niciun impediment ca antecesorul reclamantului să promoveze, după adoptarea D. - lege nr. 118/1990, o acțiune în despăgubiri, întemeiată pe art. 998 - 999 C. civil, în ipoteza în care aprecia că drepturile conferite în baza acestui act normativ nu acopereau prejudiciul suferit în urma condamnării dispuse prin sentința penală nr. 295/1965 a tribunalului Militar C.
Pentru considerentele arătate, curtea nu poate împărtăși opinia reclamantului potrivit căreia cursul termenului de prescripție extinctivă în exercitarea dreptului material la acțiune în baza art. 998 -
999 C. civil a început să curgă la data intrării în vigoare a Legii nr.
221/2009, respingerea acțiunii pe acest temei ca prescrisă, de către prima instanță, fiind apreciată ca temeinică și legală.
Afirmația reclamantului conform căreia art. 2 prevăzând că sunt înlăturate toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic, fiind astfel înlăturat și efectul prescripției, nu poate fi împărtășită de instanța de recurs.
Înlăturarea efectelor unei hotărâri judecătorești de condamnare semnifică faptul că o astfel de hotărâre nu mai poate fi invocată împotriva persoanei față de care s-a dispus condamnarea prin acea hotărâre. Acea persoană este privită după înlăturarea efectelor hotărârii de condamnare ca una care nu a fost supusă niciodată unei condamnări, având deci consecințe favorabile în plan personal.
Nicidecum înlăturarea efectelor unei hotărâri judecătorești de condamnare nu poate fi interpretată în sensul că eventualele pretenții materiale pot fi valorificate oricând, excepția prescripției fiind la rândul său înlăturată.
Prescripția dreptului la acțiune în despăgubiri operează potrivit celor anterior arătate, iar momentul de la care începe să curgă termenul general de prescripție este cel al adoptării D. - lege nr.
118/1990.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantelor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele P. D. E. și N. I. M. împotriva sentinței civile numărul 397 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...),pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
I. D. C. MARRTA C. V.
A. A. P.
A. B.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.M.S.
| ← Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4486/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
