Decizia civilă nr. 332/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 332/A/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 758 din 21 septembrie 2011, pronunțată de T. , în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții N. I. și N. A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Se constată că la data de 14 decembrie 2011, atât pârâtul-apelant cât și reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 758 din 21 septembrie 2011, pronunțată de T., în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții N. I. si N. A. împotriva pârâtului M. C.-N. cu sediul în C.-N., str. M. nr. 1-3, si in consecință, a fost obligat pârâtul sa plătească reclamanților suma de 222.622 lei cu titlu de folos de tras de pe terenul in suprafață de 11243 mp prev. cu nr. top 21570/2/5/2 si 21570/(...)0/2/7/2 aferent perioadei (...)-(...) și să plătească reclamanților suma de 7230 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt proprietari ai imobilelor înscrise în: CF 1. C. sub A+1 nr. top. 21570/(...)0/2/7/2 pășune la D. Gol în suprafață de 8353 m.p. și CF 1. C. A+1 nr. cadastral 1. ( top. 21579/2/5/2) Pășune la D. Gol în suprafață de
2890 m.p., aflate în zona arcului Colina din cartierul M., după cum rezultă din raportul de expertiză.
După cumpărarea terenului reclamanții au solicitat eliberarea autorizației de construire pentru edificarea unei clădiri multifuncționale, însă certificate de le urbanism eliberate în (...), au atestat că nu este posibilă edificarea de imobile pe teren, deoarece acesta are destinația de parcuri, grădini, etc. și reclamanții pot să utilizeze terenul pentru destinațiastabilită. Pârâtul a comunicat reclamanților că este interzisă îngrădirea terenurilor, tăierea copacilor sau schimbarea destinației de spații verzi.
Având în vedere restrângerea drastică a folosinței terenului, precum și faptul că pârâtul se bucură de folosința acestuia, tribunalul în temeiul art. 480 și 482 C. civil, precum și art. 1 din Protocolul Adițional la C. E. a D. O., a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 222.622 lei, cu titlu de folos de tras de pe terenul în suprafață de 11.243 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. C.-N., solicitândinstanței modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți în principal pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. și în subsidiar, ca fiind nefondată.
Pârâtul a arătat în motivarea apelului că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții au cumpărat terenul de la terțe persoane, respectiv numitul C., nefiind reală împrejurarea că terenul în litigiu a fost folosit de către apelant. Pârâtul nu deține posesia acestui imobil, prin sentința civilă nr. 4. a J. C.-N., irevocabilă, a fost obligat să îl pună în posesie pe C. V. cu suprafața, azi în litigiu și să înainteze actele pentru emiterea titlului de proprietate.
Așadar, pârâtul apreciază că reclamanții nu au justificat calitatea procesual pasivă a pârâtului, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii în baza excepției invocate.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este nefondată, instanța trebuind să verifice dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute pentru răspunderea civilă delictuală, prev. de art. 989 și urm. C. civil, instanța de fond arătând ca temei de drept dispozițiile art. 480-483 C. civil și nu dispozițiile art. 998 C. civil.
Analizând condițiile generale necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, pârâtul apelant concluzionează că nu sunt îndeplinite acestea.
Împrejurarea că reclamantului i-au fost eliberate certificate de urbanism din care reiese că terenul se încadrează în zona de spațiu verde, nu îi afectează dreptul de proprietate al acestuia cum eronat susține, deoarece reclamanții pot folosi suprafața potrivit destinației acestuia, pe care a avut-o și în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. R. intimați puteau, cu minime diligențe, să cunoască situația terenului, întrucât o persoană care intenționează să cumpere un teren se informează cu privire la potențialul de valorificare al acestuia, solicitând proprietarului acestuia un certificat de urbanism. Practic, intimații își invocă propria culpă generată de nedepunerea diligențelor necesare la momentul achiziționării terenului în litigiu.
În ceea ce privește valoarea stabilită cu titlu de „. al lipsei de folosință";, de 164 lei/mp, aceasta este total nejustificată și nereală, raportat la restricțiile impuse zonei, lipsa utilităților și a accesului la drumul public al terenului în litigiu. Nu s-a ținut seama nici de forma poligonală a terenului, de faptul că terenul este denivelat și situat pe o pantă descendentă, ceea ce îi scade mult valoarea comparativ cu terenurile plane, construibile pe care expertul le-a folosit ca termen de comparație în mod greșit în opinia apelantului.
Apelantul a arătat că nu s-a ținut seama de evoluția pieței imobiliare de la momentul achiziționării terenului până la data întocmirii raportului de expertiză - 2010, aceasta cunoscând un regres considerabil, atât ca potențial de tranzacționare, cât și ca valoare, motiv pentru care s-a solicitat refacerea raportului de expertiză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apelantul a arătat că nu se află în culpă procesuală, solicitând să fie exonerat de la plata acestora în temeiul art. 274 Cod proc.civ.
Suma de 7230 lei la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli de judecată este apreciată de apelant ca fiind mult prea mare, instanței revenindu-i prerogativa de a cenzura cuantumul onorariului avocațial prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
În sensul celor arătate, a fost invocată și jurisprudența Curții Europene a D. O., care a statuat că onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil, iar suma de 7230 lei nu este considerată ca fiind una rezonabilă.
Prin întâmpinare, reclamanții N. I. și N. A. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că excepția lipsei calității procesuale pasive nu a fost invocată în fața instanței de fond, ci doar în fața instanței de apel, ori nefiind o excepție de ordine publică nu poate fi invocată în orice fază a procesului civil.
Pe fondul apelului s-a arătat că reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 și 999 C. civil, ci pârâtul a fost obligat la despăgubiri în baza art. 480 și 482 C. civil, precum și art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. E. a D. O.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea constată că reclamantul pretinde că pârâtul M. C.-N. îi restrânge dreptul de folosință al terenului prin actele emise de serviciul de urbanism din cadrul Primăriei C.-N.
A. este o entitate tehnico-administrativă fără personalitate juridică, compusă din diverse servicii. Unitatea administrativ-teritorială, respectiv municipiul C.-N. este cea care are personalitate juridică, deci calitate de a sta în instanță. R. au chemat în judecată unitatea administrativ-teritorială care are personalitate juridică, potrivit dispozițiilor art. 21 din L. nr.
215/2001.
Așadar, curtea apreciază că prima critică vizând lipsa calității procesuale pasive a municipiului C.-N. este nefondată, urmând a fi respinsă.
Terenul în litigiu înscris în CF 1. C. și Cf 1. C., în suprafață de 11.243 mp. a fost cumpărat de către reclamanți de la M. V., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 52/(...) de către notarul public O. Mihuțiu.
Vânzătorul M. V. a dobândit acest teren în temeiul Legii nr. 1..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat faptul că terenul în litigiu situat în zona str. Colinei f.n., are destinația de parc, făcând parte din suprafața parcului Colina.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții cunoșteau destinația terenului și având în vedere că doreau să achiziționeze acest teren pentru edificarea unei construcții, este evident că trebuia să depună minime diligențe pentru a verifica (anterior cumpărării) dacă pe terenul respectiv se poate construi.
Atât în certificatul de urbanism nr. 6065/(...), precum și în certificatul de urbanism nr. 4029/(...) destinația terenului în litigiu, conform PUG, este de spațiu verde - parcuri, grădini publice municipale și de cartier (f. 17-18). Certificatul de urbanism 2258/(...) menționează la regimul economic al terenului aceeași destinație conform PUG, spații verzi - parcuri grădini publice (f. 19).
După eliberarea certificatelor de urbanism, între reclamanți și municipiul C.-N. a fost inițiată o corespondență și din adresa nr.
266383/431/(...) emisă de S. de U. rezultă că pârâtul i-a comunicat reclamantului N. I. că terenul în litigiu își păstrează destinația zonei UTR- V1, aceea de „., grădini publice, orășenești și de cartier, fâșii plantate publice";, până la modificarea destinației zonei printr -o documentație de
urbanism PUG (PU Z) aprobată confor m legislației în vigo are, acest terenulnu se poate îngrădi decât după schimbare destinației zonei.
Din cele mai sus reținute, rezultă că Planul Urbanistic General al municipiului C. aprobat prin HGL nr. 792/(...) prevedea pentru UTR V1 destinația de parc și grădină publică orășenească.
După cum rezultă din economia art. 32 din L. nr. 350/2001, reclamanții aveau posibilitatea ca să solicite modificarea funcțiunii zonei printr-un Plan Urbanistic Zonal. De fapt, această posibilitate le-a și fost comunicată reclamanților prin adresa din (...) emisă de S. de U.
Întrebat fiind în ședința publică din (...) reprezentantul reclamanților a arătat instanței că reclamanții nu au inițiat asemenea demers, apreciind că demersurile reclamanților s-au limitat la a solicita certificat de urbanism.
Din L. nr. 350/2001 rezultă că destinația unei zone dintr-un plan urbanistic general poate fi modificată prin elaborarea unui plan urbanistic zonal, dacă există avizul de oportunitate pentru inițierea planului urbanistic zonal.
R. nu au uzat de aceste dispoziții legale și nu au făcut demersurile necesare pentru schimbarea destinației terenului pe care-l dețin în proprietate.
Așadar, în aceste circumstanțe nu se poate aprecia că reclamanții sunt lipsiți de folosința terenului pentru că nu îi pot da destinația pe care și-o doresc, aceea de a edifica pe teren o construcție, datorită comportamentului pârâtului.
R. cunoșteau destinația terenului încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar lipsa de diligență a acestora în promovarea demersurilor necesare pentru schimbarea destinației terenului nu poate fi imputată pârâtului, care le-a comunicat reclamanților anterior promovării acestei acțiuni posibilitatea acestui demers.
Din starea de fapt reținută nu rezultă că unul din atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia terenului, ar aparține pârâtului, reclamanții necontestând susținerea pârâtului din motivele de apel potrivit căreia,vânzătorul terenului a fost pus în posesie asupra terenului în procedura prevăzută de L. nr. 1..
Prin urmare, stabilirea unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în aceste circumstanțe apar ca nefondate, nefiind încălcate dispozițiile art. 480 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
Pârâtul apelant a învederat instanței că în mod nelegal instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 480 și 482 C. civil și nu dispozițiile art. 998 și 999 C.. A. critică formulată de pârât nu poate fi reținută, deoarece instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii cu privire la acțiunea și temeiul juridic invocat de reclamanți, aplicând în mod legal principiul disponibilității.
Așadar, argumentele aduse în favoarea neîndeplinirii condițiilor necesare pentru răspunderea civilă delictuală invocată de către pârâtul apelant sunt străine de obiectul prezentei cauze, motiv pentru care instanța de apel nu le va analiza.
În memoriul de apel pârâtul apelant a criticat expertiza efectuată în cauză și a formulat obiecțiuni la aceasta, solicitând în concluzie efectuarea unui nou raport de expertiză, însă potrivit dispozițiilor art. 212 Cod proc.civ., în ipoteza în care pârâtul avea de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, acestea trebuiau depuse până la primul termen de judecată, după depunerea expertizei și să solicite la acel termen efectuarea unei contraxepertize.
Pârâtul apelant nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, așa încât formularea unor obiecțiuni și solicitarea unui nou raport de expertiză în apel sunt evident tardive.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 32 din L. nr.
350/2001 raportat la art. 480 și 482 C., precum și art. 296 Cod proc.civ., curtea va admite apelul declarat de pârâtul M. C.-N. reprezentat prin P. împotriva sentinței civile nr. 758 din 21 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va schimba în sensul că va respinge acțiunea precizată, intentată de reclamanții N. I. și N. A. împotriva pârâtului M. C.-N.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., va obliga intimații N. I. și N. A. să plătească apelantului suma de 3036,72 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul M. C.-N. reprezentat prin P. împotriva sentinței civile nr. 758 din 21 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea precizată, intentată de reclamanții N. I. și N. A. împotriva pârâtului M. C.-N.
Obligă pe intimații N. I. și N. A. să plătească apelantului suma de
3036,72 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A.-T. N. T. D.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 1910/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
