Decizia civilă nr. 1963/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1963 /R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța constituită din
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției civile .-A. N.
-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. S., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
- D. C. împotriva sentinței civile nr. 206 din 3 martie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 mai
2011, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată că atât reclamanta, cât și pârâtul, prin memoriile de recurs au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii ca nefondate a ambelor recursuri declarate în cauză. În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă trebuie avute în vedere efectele deciziei de neconstituționalitate nr. 1., iar cu privire la recursul pârâtului, prin care se contestă caracterul politic al condamnării, trebuie avut în vedere că antecesorii reclamantei-recurente au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art. 284 Cod penal, condamnare recunoscută de drept ca fiind politică.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. nr. 206 din 3 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta B. S.,împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 160.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. S. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii arestării preventive suferite de antecesorii reclamantei, L. P. și L. Ana, dispusă prin mandatele de arestare nr. (...) și nr. (...) emise de P. M. O., în perioadele (...)-(...), respectiv (...)- (...).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de
160.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura arestării preventive cu caracter politic a părinților săi și și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr.2..
Prin decizia nr.1. a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din L. nr. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale. art.147 alin.(1) din , dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din L. nr.2., aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să invoce dispozițiile art.998-1000 alin.3 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 „termenul prescripțieieste de 3 ani";, iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât șipe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al antecesorilor reclamantei, L. P. decedat la data de (...) și L. Ana decedată la data de (...), pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii arestării cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data eliberării acestora, deoarece în acel moment aceștia cunoșteau toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a antecesorilor reclamantei sau, după decesul acestora, a reclamantei, ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța a considerat că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție ( de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr.(...), Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Totodată, instanța a mai reținut că la data de (...) a intrat în vigoare
Decretul-lege nr.118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamanta ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru condamnarea politică suferită de antecesorii său, dacă aprecia că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de aceștia.
Instanța nu a putut lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a L. nr. 2., întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii arestării preventive suferite de antecesorii reclamantei, din copiile fișelor matricole penale nr.466/(...) și nr.462/(...) întocmite de Penitenciarul Cluj rezultă că tatăl reclamantei L. P. a fost arestat preventiv la data de (...) în baza mandatului de arestare nr.(...) emis de P. M. O., pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.284 C., reținându-se că l-a „favorizat pe fugarul Ș.. De asemenea, mama reclamantei L. Ana a fost arestată preventiv la data de (...) în baza mandatului de arestare nr.(...) emis de P. M. O., pentru aceeași faptă. Tatăl reclamantei a fost eliberat la data de (...), iar mama acesteia la data de (...), fără să se pronunțe o hotărâre judecătorească de condamnare.
Din actele comunicate de C. rezultă că antecesorii reclamantei au fost urmăriți de securitate, deoarece au acordat sprijin grupului condus de T. Ș., cunoscut ca făcând parte din mișcarea de rezistență anticomunistă din
Apuseni.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a considerat întemeiată cererea reclamantei privind constatarea caracterului politic al măsurii arestării preventive suferite de antecesorii săi, fiind evident că faptele care au fost arestați aceștia intră în categoria celor prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., fiind vorba despre sprijinul acordat unor persoane care au făcut parte din mișcarea de rezistență anticomunistă.
De altfel, dacă antecesorii reclamantei ar fi fost condamnați pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art.284 C., această condamnare ar fi fost considerată de drept una cu caracter politic, conform prevederilor art.1 alin.2 lit.a din L. nr.2..
În consecință, în baza dispozițiilor art.4 alin.2 din L. nr.2., instanța a admis admită în parte acțiunea reclamantei și a constatat caracterului politic al măsurii arestării preventive suferite de antecesorii săi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și în rejudecare,acordarea despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
I. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
L. nr. 2. a stabilit drepturi în favoarea unor persoane care au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative asimilate acestora. S. R. a recunoscut culpa sa și a prepușilor săi în ceea ce privește măsurile luate în perioada 1945 - 1988 și a permis introducerea unor acțiuni pentru repararea prejudiciilor produse în această perioadă.
Modificarea temeiului de drept al cererii de chemare în judecată a fost determinat de o situație imprevizibilă și neimputabilă reclamantei, respectiv decizia C. C. nr. 1..
Menținerea sentinței ca temeinică și legală ar însemna că legea nr. 2. este un act normativ lipsit de o mare parte din conținutul său, reclamanta apreciind că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea precizată.
II. Pârâtul S. R. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal s-a constatat caracterul politic al condamnării, întrucât dispozițiile art. 111 Cod proc.civ., stipulează că o parte poate formula o cere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, numai dacă partea nu poate să ceară realizarea dreptului.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate, tribunalul în mod nelegal a constatat caracterul politic al condamnării, întrucât este vorba de o constatare a unei stări de fapt ce rezultă din înscrisurile la care instanța face referire, reclamanta nefăcând dovada interesului în promovarea acestui petit.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului reclamantei.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Reclamanta a invocat faptul că prin aplicarea D. nr. 1. pronunțată de C. C. cauzelor aflate pe rol, L. nr. 2. ar fi lipsită de o mare parte din conținutul său. Susținerea recurentei este corectă, însă instanța nu poate face abstracție de dispozițiile art. 31 din L. nr. 47/1992 stipulează faptul că decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege este definitivă și obligatorie, iar de la data publicării în Monitorul oficial, deciziile sunt opozabile erga omnes, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 Constituție.
Așadar, la data publicării deciziei de neconstituționalitate, reclamanta nu avea o hotărâre irevocabilă, ci acțiunea se afla pe rolul tribunalului, nefiind pronunțată sentința. Întrucât dispozițiile legale în baza cărora reclamanta a promovat acțiunea au fost declarate neconstituționale, judecătorul era obligat să aplice dispozițiile deciziei de neconstituționalitate, potrivit normelor legale mai sus arătate.
Dispozițiile deciziei 1. nu au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității, întrucât acest principiu vizează aplicarea legii civile și nu aplicarea unor decizii ale C. C., care au alt regim juridic, după cum reiese din L. nr. 47/1992.
Jurisprudența în materie a fost constantă, în sensul că dispozițiile declarate neconstituționale au produs efecte asupra tuturor cauzelor înregistrate în instanță, dând eficiență efectului „erga omnes"; deciziilor C. C. de la data publicării acestora.
În considerentele deciziei nr. 1. Curtea Constituțională a analizat cererile reclamanților și din perspectiva speranței la bun, constatând că în cauzele înregistrate, reclamanții nu au dobândit o „speranță la bun";, instanțele nemaiavând posibilitatea să mai analizeze din altă perspectivă această noțiune.
Așadar despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat antecesorilor reclamantei nu poate fi acordat în lipsa unor dispoziții legale. Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare
„facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentinței recurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
Pentru considerentele mai sus reținute curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
II. C. constată că și recursul pârâtului este nefondat.
Măsura arestării preventive suferită de antecesorii reclamantei în perioada (...)-(...) are caracter politic deoarece luarea acestei măsuri s-a datorat faptului că aceștia l-au favorizat pe fugarul Ș. un luptător împotriva regimului totalitar cunoscut în tot ținutul munților Apuseni. Împotriva antecesorilor reclamantei nu s-a dispus condamnarea printr-o sentință penală, însă măsura administrativă a arestării acestora a avut un cert caracter politic.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a prevăzut în art. 2 din OUG nr. 2. că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...).
L. nr. 2. stipula posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat unei persoane care a suferit o condamnare politică, iar pentru unele infracțiuni ope legis a stabilit legiuitorul că sunt condamnări cu caracter politic și implicit caracterul politic al condamnării nu trebuia constatat, deoarece persoanele îndreptățite aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile beneficiind de despăgubiri. D. declararea neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr. 2., persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic nu mai beneficiază de o acțiune în realizare, însă prejudiciul moral suferit poate fi reparat parțial și prin faptul că printr-o hotărâre se constată caracterul politic al condamnării suferite în temeiul art. 111 C.Pr.Civ. .
Așadar despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral suferit de antecesorii reclamantei nu mai pot fi acordate datorită declarării neconstituționalității art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 2. prin D. nr. 1358 a C. C., însă recunoașterea caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva acestora este o reparație morală nepatrimonială pentru recurentă și o modalitate de recunoaștere a meritelor defuncților în lupta împotriva regimului totalitar.
Pentru aceste considerente curtea în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. S. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 206 din (...) a T.ui C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. S. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 206 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 4698/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 110/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
