Decizia civilă nr. 288/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 288/A/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamanta K. E. S. și de pârâții P. M. C.-N., C. N. "L. R." S., împotriva sentinței civile nr. 850 din
13 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind
și pe reclamantul intimat B. F., precum și pe pârâtele intimate C. N. "L. R." S. - S. Z. C.-N., E. E. și P. M. C.-N., PRIN P., având ca obiect plângere la L. nr. 1. și, respectiv, apelurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N. și C. N. ". R. S., și de reclamanta K. E. S., împotriva sentinței civile nr.
540 din 8 iunie 2011, a T. C. pronunțată în dosarul conexat, respectiv în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N., PRIN P., C. P. A. L. NR. 1.,
C. C. P. S. D., E. E. și B. F., având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat B. G. E., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant P. mun. C.-N., reprezentantul pârâtei apelante C. N. "L. R." S., părțile persoane fizice personal și reprezentanții pârâtelor intimate C. N. "L. R." S. - S. Z. C.-N., P. mun. C.-N., prin P., C. pentru aplicarea L. nr. 1., C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile care formează obiectul dosarului nr. (...)* al C. de A. C. și apelurile care formează obiectul dosarului conexat, respectiv al dosarului nr.
(...) al C. de A. C., au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1. republicată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că atât pârâtul apelant P. mun. C.-N., prin memoriul de apel (f. 3 din dosar), cât și pârâta apelantă C. N. "L. R." S., prin memoriul de apel (f. 15 din dosar) au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.
De asemenea, Curtea constată că la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. (...) al C. de A. C. prin încheierea ședinței publice din (...).
Reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar o copie de pe certificatul de autorizare seria RO - MM - F, nr. 0069/(...), emis de A. N. de C. și P. I., prin care domnul expert S. N. M. a fost autorizat să realizeze și să verifice lucrări de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei în categoria B, o copie de pe legitimația acestui expert, precum și o copie de pe lista cu experții judiciari de la B. local de expertize judiciare depe lângă Tribunalul Maramureș, din care rezultă că domnul expert S. N.
M. figurează pe această listă, ca expert în specialitatea agricultură.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantei apelante, împrejurarea că în CF nr. 3285 pentru imobilul în litigiu, la nr. topo. 376/2 unde este înscrisă curtea imobilului în litigiu, în suprafață de 429 mp, care este evidențiată în expertiză, figurează ca fiind proprietar tabular înscris în această carte funciară J. C. și nu S. Român, nu C. Local al mun. C.-N. și nici S. Român în administrarea operativă a C. Local al mun. C.-N., or J. C. nu este parte în cauză, nefiind citat nici la fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că raportat la prevederile L. nr. 1., organele administrației teritoriale reprezintă S. Român în astfel de cauze, având ca obiect plângere la L. nr. 1..
De asemenea, reprezentanta reclamantei apelante arată că P. mun. C.-
N. este competent a se pronunța în astfel de situații ca și cea din prezenta cauză și, de asemenea, arată că suprafața de teren de 429 mp, care reprezintă curtea imobilului, a fost preluată în baza aceleiași decizii ministeriale, în baza căreia a fost preluat imobilul de la nr. 1, respectiv casa.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, însă solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea după deliberare, respinge solicitarea reprezentantei reclamantei apelante privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că prezenta cauză nu este de o așa complexitate, încât să se impună amânarea pronunțării hotărârii în cauză.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei apelante în susținerea apelului declarat de reclamantă atât în prezentul dosar, cât și în dosarul conexat la prezentul dosar, precum și pentru a pune concluzii pe apelurile declarate de către pârâții apelanți din prezentul dosar și din dosarul conexat la prezentul dosar.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 850 din 13 octombrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), așa cum a fost formulat în scris, schimbarea parțială a sentinței atacate, în sensul celor menționate în memoriul de apel, pentru motivele dezvoltate pe larg în acest memoriu de apel.
În privința excepției lipsei capacității și calității procesuale pasive a C. Local al mun. C.-N. invocată de către acest pârât prin întâmpinarea depusă pentru termenul din (...), respectiv la termenul din (...) și a excepției lipsei capacității procesuale și calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor invocate de către această instituție prin întâmpinarea care se află în vol. II al dosarului instanței de fond, la filele 598
- 602, reprezentanta reclamantei apelante arată că solicită respingerea acestor excepții, având în vedere că și în prezent aceste părți figurează în cartea funciară în care este înscris imobilul în litigiu și, de asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 și alin. 2 și art. 23 din L. nr. 7., se poate dispune și asupra dreptului acestor instituții.
În privința excepției tardivității precizării acțiunii privind obligarea pârâtelor la contravaloarea echivalentului lipsei de folosință, raportat la prevederile art. 132 alin. 1 C. invocată de către pârâta C. N. ";. R. S. prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din (...) și de către pârâții C. Local al mun. C.-N. și P. mun. C.-N. prin întâmpinările depuse pentrutermenul de judecată din data de (...), întâmpinări care se află în vol. IV al dosarului instanței de fond, la filele 208 - 209 și 212 - 213, reprezentanta reclamantei apelante arată că solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că cererea formulată de parte pentru acordarea contravalorii echivalentului lipsei de folosință a imobilului este justificată, deoarece P. mun. C.-N. a tergiversat soluționarea acestei cereri, respectiv a refuzat să soluționeze cererea formulată de reclamantă.
De asemenea, reprezentanta reclamantei apelante, arată că partea nu a formulat o cerere separată pentru restituirea suprafeței de teren de 429 mp, având în vedere că aceasta reprezintă curtea imobilului și se află în incinta imobilului și solicită a se dispune întabularea reclamantei și cu privire la această suprafață de teren, reclamanta fiind persoană îndreptățită la restituirea imobilului.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu a identificat cu date de CF toate apartamentele, dar această situație se va clarifica.
De asemenea, reprezentanta reclamantei apelante, arată că a solicitat întabularea apartamentului nr. 2, raportat la faptul că pe parcursul procesului s-a intrat în posesia acestui apartament în mod nelegal, iar vânzarea efectuată în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), a cărui copie se află la filele 574 - 576 din vol. II al dosarului instanței de fond, este lovită de nulitate absolută, întrucât s-a realizat după apariția L. nr. 1..
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamantă, reprezentanta reclamantei apelante solicită instanței să aibă în vedere concluziile doamnei expert Ș., iar sumele să se calculeze până la data predării acestui apartament.
De asemenea, reprezentanta reclamantei apelante, arată că imobilul a fost preluat la data de (...) și s-a predat la data de (...), iar la filele 153 -
156 din volumul III al dosarului instanței de fond se află fișa imobilului, din care rezultă numele fostei proprietare a imobilului în litigiu și, de asemenea, arată că la filele 45 - 47 din volumul I al dosarului instanței de fond se află D. M.ui Finanțelor, care apare înscrisă în cartea funciară, unde apare ca proprietar tabular și J. C.
În concluzie, reprezentanta reclamantei apelante, solicită admiterea apelului propriu și respingerea apelurilor declarate de pârâții P. M. C.-N. și
C. N. "L. R." S., ca netemeinice și nefondate.
În ceea ce privește apelurile care formează obiectul dosarului conexat la prezentul dosar, reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului propriu, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul dispunerii completării dispozitivului sentinței civile nr. 850/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), în privința retrocedării în natură a terenului aferent imobilului situat în C.-N., Piața U. nr. 14, actualmente identificat în CF nr. 3285 C., teren în suprafață de 429 mp cu destinația de curte, notat la poziția A 2 nr. top. 376/2, pentru motivele care au fost pe larg prezentate prin acțiunea introductivă, prin precizările făcute ulterior și prin concluziile depuse în fața instanței de fond și, de asemenea, solicită respingerea apelurilor declarate de pârâții C. Local al M. C.-N., P. M. C.-N. și C. N. ". R. S.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă nr . 71/(...), pronunțată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a constatat că acțiunea formulată de reclamanta K. E. S., în contradictoriu cu pârâții C. local al municipiului C.-N., P. municipiului C.-N. prin P., C. pentru aplicarea L. nr.1. și E. E. a rămas fără obiect în privința capătului de cerere vizând obligarea pârâților la emiterea dispoziției de soluționare a notificării formulate de reclamantă.
Au fost disjunse capetele de cerere din aceeași acțiune, având ca obiect constatarea nulității contractelor încheiate cu privire la imobilul în litigiu, de capătul de cerere în privința căruia s-a constatat că a rămas fără obiect.
S-a admis excepția necompetenței materiale a T. C. în soluționarea capetelor de cerere disjunse și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei C.-N.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prima instanță, la termenul de judecată din data de (...), a constatat că notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată în sensul respingerii, prin dispoziția nr. 41160/(...) emisă de P. municipiului C.-N.
Așa fiind, capătul de cerere vizând obligarea pârâților la soluționarea notificării, a rămas fără obiect.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor încheiate având ca obiect spații din imobilul în litigiu, tribunalul a apreciat că pentru soluționarea acestora este competentă
Judecătoria Cluj-Napoca, motiv pentru care a invocat excepția lipsei competenței materiale a T. C.
Deoarece L. nr.1. prevede în mod expres competența tribunalului în soluționarea cererilor referitoare la dispozițiile de soluționare a notificărilor potrivit art.26 alin.3 din lege, instanța a apreciat că doar aceste cereri pot fi soluționate de ea.
Întrucât în privința acțiunilor în nulitate întemeiate pe dispozițiile art.45 din L. nr.1. nu se prevede o competență specială, rezultă că este competentă instanța de drept comun, în speță, Judecătoria Cluj-Napoca.
Împ o tr iv a aces te i s en tințe a decl ar at recurs recl aman ta K. E. S. ,solicitând admiterea lui și constatarea că Tribunalul Cluj, Secția Civilă, este competent să judece acțiunea depusă, întrucât conform T.ui III din L. nr. 2., acțiunile care au ca obiect anularea actelor de înstrăinare pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat și pe cale de consecință să se dispună trimiterea dosarului instanței competente, Tribunalul Cluj, Secția Civilă.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că prevederile art.26 alin.3 din L. nr.1. reglementează în mod expres competența materială exclusivă a instanței care urmează a judeca acțiunea în anularea dispoziției emise în baza acestei legi, precum și a tuturor cererilor subsecvente și accesorii acestora, cum este anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul revendicat după apariția legii. Art. 21 alin. 5 din aceeași lege sancționează cu nulitatea absolută orice act de înstrăinare efectuat cu privire la imobilul notificat.
Cererea reclamantei pentru anularea înstrăinărilor efectuate înainte și după apariția L. nr.1. este o cerere accesorie cererii principale de restituire în natură, dar în strânsă legătură cu acțiunea în obligarea la emitereadispoziției, motiv pentru care instanța competentă în soluționarea acesteia este Tribunalul Cluj, secția civilă.
După înregistrarea acțiunii introductive de instanță, pârâtul P. municipiului C.-N. a emis dispoziția nr. 41160 din (...) de respingere a notificării, dispoziție ce a fost atacată cu plângere la Tribunalul Cluj, înregistrată sub nr.(...), cu termen de judecată la (...), astfel că se impune conexarea celor două dosare.
Cu privire la competența materială a instanțelor în soluționarea acțiunilor privind anularea contractelor de înstrăinare, ÎCCJ s-a pronunțat prin decizia nr.65/2005 în sensul că întrucât L. nr.1. nu prevede norme de competență diferite, atât acțiunea în nulitate, cât și contestația împotriva dispoziției prin care s-a refuzat restituirea bunului în natură, trebuie soluționate împreună, jurisdicția de fond pornind de la tribunal, secția civilă.
Legiuitorul a înțeles să reglementeze imperativ problema competenței materiale, prin introducerea art. III din T. I al L. nr.2., stabilind că actele de înstrăinare pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat.
Recurenta a depus și concluzii scrise la dosar.
Cur te a de A. C., pr in dec iz ia c iv il ă nr. 11 79/R/(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a admis recursul declarat de reclamanta K. E. S. împotriva sentinței civile nr. 71/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), a casat sentința în ceea ce privește dispozițiile acesteia referitoare la disjungerea capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, admiterea excepției de necompetență materială a T. C. și declinarea competenței de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea
Judecătoriei C.-N.
A trimis dosarul la Tribunalul Cluj, pentru continuarea judecății.
A menținut dispozițiile sentinței privind constatarea că acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la emiterea dispoziției de soluționare a notificării, a rămas fără obiect.
La pronunțarea acestei decizii, Curtea de A. C. a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată sub nr. (...), reclamanta K. E. S. i-a chemat în judecată pe pârâții C. local al municipiului C.-N., P. municipiului C.-N. prin P., C. pentru aplicarea L. nr.1. și E. E., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți să emită decizia motivată privind revendicarea imobilului situat în C.-N., Piața U. nr.14; obligarea pârâților să depună copii certificate după contractele de vânzare-cumpărare și de închiriere încheiat cu privire la imobilul în litigiu; anularea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare sau orice alte acte de înstrăinare încheiate de pârâți cu încălcarea legii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în realitate contractul de vânzare-cumpărare nr. 40292/(...) încheiat între pârâții C. local al municipiului C.-N. și E. E. a fost semnat la data de (...), așadar după apariția L. nr.1., însă a fost datat în mod eronat ca fiind încheiat la data de (...).
Prin dispoziția nr. 41160 din (...), emisă de P. municipiului C.-N., s-a respins notificarea nr. 338 din (...) formulată de B. F., antecesorul reclamantei.
În această situație, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la emiterea dispoziției de soluționare a notificării, a rămas fără obiect.
Potrivit art. III din T. I al L. nr. 2., actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art.44 din OUG nr.
4. și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art.46 alin.1 din L. nr.1., republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
Curtea constată în speță, capătul principal de cerere are ca obiect acțiune la L. nr.1. (obligare la emiterea deciziei/dispoziției motivate de restituire a imobilului în natură), în raport de care capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții C. local al municipiului C.-N. și E. E., are caracterul unei cereri accesorii, or potrivit art.17 C., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În cadrul acțiunilor la L. nr.1., constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare constituie o chestiune prejudicială, a cărei mod de soluționare poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus judecății al cărei scop final este restituirea imobilului în natură. Aceasta chiar dacă în speță capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate de soluționare a notificării privind restituirea imobilului în natură a fost respins ca rămas fără obiect întrucât în timpul procesului primarul a emis o dispoziție de respingere a notificării, iar reclamanta nu a atacat cu apel sentința sub acest aspect.
Totodată, mai este de reținut că reclamanta și-a întemeiat în drept capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, nu pe dispozițiile art.46 alin.2 din L. nr.1., devenit art.45 alin.2 după republicare, ci pe cele ale art. III din T. I al L. nr. 2., susținând că această convenție a fost perfectată legal după data de (...) raportat la H. C. local al municipiului C.-N. nr. 754/(...).
Iar aceste dispoziții prevăd în mod expres și imperativ că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art.44 din OUG nr.4. și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art.46 alin.1 din L. nr.1., pot fi atacate la secția civilă a tr ibunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat.
P. aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.2 și 3
C., raportat la art. III din titlul I al L. nr.2., curtea va admite recursul și va casa sentința atacată, în ceea ce privește dispozițiile acesteia referitoare la disjungerea capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, admiterea excepției de necompetență materială a T. C. și declinarea competenței de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Judecătoriei C.-N.
Se va trimite dosarul la Tribunalul Cluj, secția civilă, pentru continuarea judecății.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței";.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), iar la acest dosar au fost conexate dosarele nr. (...), prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...) (f. 449 din dosar nr. (...)) și nr. (...), prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...) (f. 254 din dosar nr. (...)).
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 850/(...) , pronunț ată de T ribu n alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P.
S-a respins excepția prematurității invocată de pârâta R. L. R..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. de
P. C., fosta S. Z. C. a Loteriei Române.
S-a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâților C. local C.-
N. și C. locală de aplicare a L. nr. 1..
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. de
S. a D.
S-a admis excepția tardivității introducerii capătului de cerere referitor la echivalentul lipsei de folosință.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta K. E. S. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N. R. L. R., R. L. R. -
S. Z. C.-N. și, în consecință:
S-a dispus anularea art. 2 din D. de soluționare a notificării nr.
41160/(...) emisă de către pârâtul P. M. C.-N. cu privire la imobilul situat în
C.-N. Piața U. nr. 14, înscris inițial în CF nr. 3285 C.
S-a stabilit că imobilul mai sus menționat, imobil în litigiu face obiectul L. nr. 1..
S-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii în baza L. 1..
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor din imobil aflate în proprietatea S.ui Român, respectiv a apartamentelor nr. 1, 3,
4, 11, 14, 17 și 18.
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentului nr.2 din același imobil aflat în proprietatea R. L. R..
S-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în echivalent aferente apartamentelor ce nu mai pot fi restituite în natură la 4 871 344 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert S. M. R.
S-a respins ca tardiv formulat capătul de cerere referitor la contravaloarea echivalentului lipsei de folosință.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta E. E. la data de (...) și C. Local al M. C. N., judecat în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., în calitatea sa de reprezentant al M. C.-N., și pârâta E. E.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. Local C.-N., în baza excepției lipsei capacității procesuale.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. L. de aplicare a L. 1., în baza excepției lipsei capacității procesuale.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ca urmare a dosarelor conexate, în contradictoriu cu pârâta C. C. de S. a D., în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
Au fost obligați pârâții P. M. C.-N., R. L. R., R. L. R. - S. Z. C.-N., în solidar, la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în valoare de 8700 lei.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată din dosarul conexat formulată de către reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., fiind menținută D. de soluționare a notificării nr.
41160/(...), emisă de pârât, în ceea ce îl privește pe reclamant și fiindrespinsă în baza excepției lipsei calității procesuale pasive cererea formulată de către același reclamant în contradictoriu cu pârâta C. C. de S. a D.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin plângerea formulată și precizată de către reclamanta K. E. S., în prezentul dosar și în dosarele conexate, în contradictoriu cu pârâții E. E., C. Local al M. C. N., P. M. C. N. prin P., C. L. C. pentru aplicarea L. nr. 1. și extinsă față de C. N. L. R. SA s-a solicitatinstanței:
- să dispună anularea art. 2 din D. nr. 41160/(...) a P.ui M. C. N., emisă în dosarul intern nr. 2515 privind revendicarea în natură a imobilului situat în C. N., P-ța U. nr. 14, identificat la data naționalizării în C. 3285 C., aflată în proprietatea tabulară a bunicii materne a reclamantei, B. S.,
- să constate că imobilului situat în C. N. P-ța U. nr. 14, identificat la data naționalizării în C. 3285 C. (casă și teren în suprafață de 455 stânjeni), actualmente identificat în C. nr. 3285 C. terenul în suprafață de 429 mp - curte (notat la poziția A2 nr. top 376/2), în C. nr. 1., C.-N. (cuprinzând casa cu 33 de apartamente și datele privind apartamentizarea) și terenul în suprafață de 1209 mp, și în C. nr. 1. C.-N., a fost preluat abuziv și fără titlu valabil de către stat;
- să dispună restituirea în natură a părților din imobil neînstrăinate
(construcții și teren) și aflate în posesia S.ui Român și administrarea operativă a pârâtei C. Local C.-N. (respectiv apartamentele identificate în C. nr. 1. C. N.,
- să dispună restituirea în natură a părților din imobil aflate în posesia
C. N. „. R." S. respectiv apartamentul nr. 2
- să dispună anularea Contractului de vânzare cumpărare nr. 40292 din (...) între pârâta E. E. la data de (...) și C. Local al M. C.-N., fiind lovit de nulitate absolută.
- să dispună în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din L. nr. 1. acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil înstrăinat
- să dispună punerea în posesie a reclamantei asupra părților din imobil neînstrăinate.
- să oblige M. C.-N. prin P. în solidar cu C. Local C. N. și CN L. R. S. la plata unor despăgubiri civile pentru lipsa folosinței spațiilor deținute de aceștia de la data introducerii cererii de chemare în judecată din prezentul dosar și până la punerea efectivă în posesie a reclamantei.
- să dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Analizând acțiunea civilă, astfel cum a fost aceasta formulată și precizată de către reclamanta K. E. S., în baza probelor administrate, T. a reținut că aceasta este întemeiată în parte.
Referitor la excepțiile invocate, în baza art.137 C.pr.civ, instanța s-a pronunțat cu precădere asupra acestora.
Astfel, cu privire la excepția lipsei capacității și a calității procesuale pasive invocate de către pârâtul C. Local C.-N., s-a reținut că acestea sunt întemeiate, urmând să fie respinsă acțiunea în baza excepțiilor față de acest pârât, în baza art.21 și 23 din L. nr. 215/2001, legea administrației publice locale. Potrivit textelor legale menționate, unitatea administrativ teritorială este persoana juridică de drept public și titulara drepturilor și obligațiilor specifice, cu capacitate juridică și buget propriu, prin urmare doar aceasta poate fi și titulara capacității și calității procesuale active sau pasive și nu consiliul local. Neavând capacitate procesuală, evident, consiliul local nupoate avea nici calitate procesuală, nici măcar pentru capătul de cerere ce vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Și pârâta C. L. de aplicare a L. nr. 1. este lipsită de capacitate procesuală, aceasta fiind o structură funcțională din cadrul Primăriei C.-N., fără personalitate juridică, prin urmare, excepția lipsei de capacitate a fost admisă și față de această pârâtă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C.-N. prin P., instanța a reținut că excepția este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, în patrimoniul unității administrativ teritoriale este evidențiat imobilul în litigiu, iar pe de altă parte, în sarcina primarului, în considerarea sa ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, a fost stabilită obligația de soluționare a notificării în baza L. 1..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei
Centrale pentru S. D., T. a reținut că aceasta este întemeiată.
Această parte are atribuții în legătură cu măsurile reparatorii pentru imobilele naționalizate, respectiv în legătură cu despăgubirile stabilite în temeiul T.ui VII din L. nr. 2., calitatea sa procesuală fiind valabilă doar în procedura contenciosului administrativ, de contestare a cuantumului despăgubirilor. Prin urmare, participarea acestei pârâte nu este specifică stadiului procesual în care se găsește notificarea reclamantei, pârâta nu are nici drepturi și nici obligații iar citarea acesteia „pentru opozabilitate"; este inutilă.
Pe de altă parte, această parte a fost introdusă în cauză doar ca urmare a conexării dosarelor, reclamanta neavând formulată extindere de acțiune împotriva acestei părți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C. de P. C.
(fosta S. Z. C. a Loteriei Române), T. a considerat că aceasta este neîntemeiată, respingând-o ca atare, având în vedere că pârâtul este în folosința unui apartament din imobil, apartament proprietate a pârâtei C. N.
L. R., iar la o eventuală executare, dispozițiile sentinței trebuie să-i fie opozabile.
Referitor la excepția prematurității invocată de către pârâta R. A. L. R.,
T. a reținut că această pârâtă a fost atrasă în proces, datorită faptului că deține în proprietate un apartament din imobil. În mod legal, pârâtul P. M. C.-N. ar fi trebuit ca în temeiul art. 25 din L. nr. 1. să trimită notificarea pentru acest apartament R. A. L. R. pentru soluționare. Acest fapt însă nu s- a întâmplat deoarece P. M. C.-N. a considerat că imobilul nu face obiectul L. nr. 1. și a respins notificarea în întregime.
Este adevărat că soluționarea notificării este de competența unității deținătoare, deci pârâta R. A. L. R. era îndreptățită să cunoască faptul revendicării, să analizeze și să soluționeze notificarea însă, datorită neajunsurilor procedurii, la mai bine de 10 ani de la depunerea notificării, aceasta este încă nesoluționată, în condițiile în care nu se poate reproșa o conduită culpabilă reclamantei. În plus, T. a mai considerat că de la data atragerii în proces a pârâtei R. A. L. R., aceasta a luat la cunoștință despre notificarea formulată cu privire la apartamentul ce îl deține în proprietate, prin urmare, putea să emită dacă dorea o dispoziție de soluționare a notificării. De la data atragerii în proces și până la soluționarea cauzei însă, a fost depășit termenul de 60 de zile în care unitățile deținătoare au obligația de a soluționa notificarea.
Datorită acestor împrejurări, T. a considerat că este îndreptățită să analizeze pe fond notificarea reclamantei și cu privire la apartamentul aflat în proprietatea Regiei Autonome L. R., în acord cu Dispozițiile D. de recursîn interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, și, prin urmare, a respins excepția prematurității, apreciind-o ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității precizării acțiunii referitor la echivalentul lipsei de folosință, T. a reținut ca fiind întemeiată această excepție, precizarea reclamantei fiind formulată cu mult peste termenul permis de art. 132 C. A. reclamantei față de această excepție au fost în sensul că practic, din vina pârâtului care nu a comunicat în timp util toate actele imobilului, s-a ajuns în situația în care s-a depășit termenul prevăzut de art.132 C. I. nu poate reține însă aceste apărări, capătul de cerere introdus prin precizarea de acțiune nedepinzând în mod expres de momentul comunicării actelor imobilului. Dacă reclamanta avea intenția de a solicita echivalentul lipsei de folosință, această pretenție putea fi formulată chiar prin acțiunea introductivă, cuantificând pe parcurs cuantumul acestuia, majorarea sau micșorarea pretențiilor neconstituind o modificare a acțiunii. Reclamanta însă a introdus în plus un obiect nou al cauzei prin precizarea de acțiune, prin urmare, instanța a admis excepția tardivității formulată referitor la capătul de cerere privind echivalentul lipsei de folosință, acest capăt de cerere putând fi eventual formulat pe cale separată.
Referitor la excepția inadmisibilității privind constatarea preluării abuzive și fără titlu a imobilului din litigiu, T. a reținut că aceasta este în fapt o apărare de fond, care se impune a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, T. a reținut că analizarea acestuia implică mai multe aspecte:
1. aplicabilitatea L. nr. 1. cu privire la imobilul în litigiu.
2. dovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire
3. stabilirea măsurilor reparatorii
4. anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta
E. E. și C. Local al M. C. N.,
1. A. L. 1. cu privire la imobilul în litigiu.
„Așa cum rezultă din CF nr. 3285 C., din înscrierea existentă sub B+3, imobilul a intrat inițial în administrarea C. în baza L. nr. 9., iar ulterior S. Român devine proprietarul imobilului în baza L. nr. 2. și a D. M.ui Finanțelor nr. 5019/1949.
Potrivit L. nr. 9. s-a înființat Casa de A. și S. a B. I. (C.), persoană juridică de drept public, care a funcționat sub autoritatea M.ui Finanțelor și care avea în atribuție administrarea bunurilor mobile și imobile, aparținând persoanelor prevăzute de art. 8 din C. de A. din (...), și anume: S. german și ungar, persoanele fizice și juridice de naționalitate germană sau ungara, ori persoanele cu reședința sau sediul în teritoriul Germaniei sau Ungariei ori în teritoriile ocupate de acestea;
Potrivit L. nr. 2. de lichidare a C., art.10 și 11, bunurile care nu au fost restituite proprietarilor trec de drept în proprietatea S.ui Român.
Prin urmare, imobilul a intrat în proprietatea S.ui Român în perioada de referință menționată de L. 1., nefiind relevant că inițial a fost în administrarea C., temeiul legal al preluării fiind L. 2.. Astfel, imobilul face obiectul L. 1., punctul de vedere al pârâtului P. M. C.-N. fiind greșit sub acest aspect. De altfel și practica judiciară a fost constantă referitor la această interpretare.
Cu privire la capătul de cerere ce vizează constatarea preluării abuzive și fără titlu a imobilului în litigiu și la inadmisibilitatea invocată ca și apărare de fond în legătură cu această problemă, instanța a reținut că din însuși titlul L. 1., lege care privește regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, rezultă că serecunoaște caracterul abuziv al preluării. Odată ce s-a stabilit că imobilul face obiectul L. 1., solicitarea reclamantei sub acest aspect a rămas fără obiect. Cât privește împrejurarea că imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu, aceasta este irelevantă, în oricare din situații, în temeiul L. 1. fiind posibilă acordarea de măsuri reparatorii.
2. Dovedirea calității de persoană îndreptățită la restituire.
Reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor și a calității de persoană îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii, conform prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 și 3 din L. nr. 1..
Așa cum rezultă din actele de stare civilă,/. - 42 dos. conexat (...)/, proprietara tabulară a imobilului în litigiu înscris în C. nr. 3285 C. a fost bunica maternă a reclamantei, B. S., intabulată ca proprietar la poziția B1. La poziția B2 s-a notat în favoarea fratelui proprietarei tabulare, B. Gyorgy, interdicția de înstrăinare și grevare care a și fost radiată sub B+4.
În urma căsătoriei proprietara tabulară B. S. dobândește numele de T. S. Din această căsătorie rezultă doi copii (E. T. și Francisc T.). Ulterior B. S. se căsătorește a doua oară și dobândește numele de S. G. von Lerchenfeld.
E. T., fiica proprietarei tabulare a devenit prin prima căsătorie
Kenyeres E., iar prin a doua căsătorie a devenit E. von Czjzek (persoana care a depus notificarea). Din prima căsătorie s-a născut reclamanta, E. S.
(măritată K. E. S.). Mama reclamantei, . von Czjzek a decedat la data de 02 iulie 2003, procedura fiind continuată de reclamanta K. E. S., așa cum rezultă și din dispoziția atacată. Prin urmare, reclamanta este descendentă în linie directă a fostei proprietare tabulare.
3. S. măsurilor reparatorii.
Antecesoarea reclamantei, în prezent decedată, a introdus în termen notificare în temeiul L. 1. prin care a solicitat stabilirea de măsuri reparatorii.
Prin D. nr.41160/(...), pârâtul P. M. C.-N. a considerat că imobilul nu face obiectul L. 1. și a respins notificare formulată.
Atâta timp însă cât instanța a stabilit că imobilul face obiectul L. 1. și că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire, în conformitate cu dispozițiile D. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, urmează ca în concret instanța să cerceteze pe fond solicitarea reclamantei de stabilire a măsurilor reparatorii și să identifice eventualele modalități de restituire.
Din adresele comunicate de către D. de A. a fondului imobiliar din cadrul Primăriei C.-N., f.13-35 vol. II, rezultă că imobilul a fost împărțit în 33 de apartamente, iar o parte din apartamente au fost vândute în temeiul L.
112/1995, un apartament a fost transmis în proprietatea R. A. „. R." S., iar o altă parte, din apartamente au rămas în continuare în proprietatea statului, f.95/.
Mai concret, din adresele comunicate, rezultă că 25 de apartamente au fost vândute în temeiul L. 112/1995 - ap.5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 19,
20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27,28, 29, 30, 31, 32, 33 - apartamentul nr.2 a fost transmis în proprietatea R. A. L. R., iar apartamentele cu nr. 1, 3, 4, 11,
14, 17 și 18 au rămas în proprietatea S.ui Român.
Potrivit art. 7 din L. 1., de regulă, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura. Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza L. nr. 112 din 1995.
Prin urmare, rezultă că este prioritară restituirea în natură, astfel, apartamentele care nu au fost vândute în temeiul L. 112/1995 și sunt în continuare în proprietatea statului și a Regiei Autonome L. R. vor fi restituite în natură către reclamantă.
Referitor la despăgubirile solicitate de către reclamantă pentru partea din imobil ce nu se mai poate restitui, instanța a reținut că, potrivit legislației în vigoare, reclamanta ar fi îndreptățită la despăgubiri în condițiile
T.ui VII din L. 2..
Practica judiciară recentă a stabilit însă că măsurile instituite prin T. VII al L. 2. nu sunt apte să ducă la o despăgubire efectivă a foștilor proprietari. Această constatare a instanțelor se bazează pe numărul redus al dosarelor rezolvate de către autoritățile instituite prin T. VII, pe lipsa fondurilor bănești necesare achitării despăgubirilor și pe ineficacitatea funcționării F.ui Proprietatea.
În legătură cu această problematică s-a dezvoltat o bogată jurisprudență bazată pe deciziile pronunțate de către C. care a statuat în numeroasele cauze pronunțate împotriva României că modalitatea de despăgubire instituită prin reglementările naționale nu este în măsură să asigure o reparație echitabilă foștilor proprietari, astfel acestora fiindu-le încălcat dreptul de proprietate recunoscut de art.1 din Protocolul 1 la C. E. a
D. O.
În acord cu această interpretare, instanța a considerat că și în privința reclamantei se poate constata aceeași încălcare a dreptului de proprietate, dacă modalitatea de rezolvare a notificării ar prevede doar generic despăgubiri în temeiul T.ui VII din L. 274/2005.
Din acest motiv, în temeiul art. 20 din Constituția României, instanța a considerat că poate lăsa neaplicate în întregime prevederile T.ui VII, dând reclamantei posibilitatea de a obține constatarea efectivă a cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățită, la fel ca și înainte de adoptarea L. 2..
În cursul procesului s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a celor 25 de apartamente vândute, stabilindu-se că valoarea acestora se ridică la suma de 4 871 344 lei./ f.2-106, volumul IV. Prin urmare, pe lângă măsura de restituire în natură, instanța a stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în valoare de 4 871 344 lei.
Aceste despăgubiri însă nu pot fi acordate în mod direct în prezentul proces reclamantei, deoarece nu s-a constituit cadrul procesual adecvat. În cazul în care T. VII din L. 2. a fost înlăturat de la aplicare, obligația de plată a despăgubirilor revine S.ui Român, în temeiul art.1 din Protocolul 1 la C., însă acesta nu a fost atras în judecată. Prin urmare, despăgubirile nu vor putea fi obținute de către reclamantă decât pe calea unei acțiuni separate îndreptate împotriva S.ui Român.
4. Problema anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta E. E. la data de (...) și C. Local al M. C. N.
Potrivit art.45 din L. 1. alin. 5, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie in termen de un an de la data intrării in vigoare a prezentei legi.
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin de urgenta a G. nr.
1. si nr. 1..
În raport cu termenul instituit de prevederile legale mai sus menționate, acțiunea reclamantei în anulare apare ca fiind prescrisă, aceasta fiind introdusă doar în anul 2006.
Prin urmare, sub acest aspect, acțiunea reclamantei a fost respinsă în baza excepției prescripției, neimpunându-se analizarea pe fond a cauzelor de nulitate.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța, în baza art.274
C.pr.civ, reținând că pârâții au căzut în pretenții, a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în valoare de 8700lei reprezentând onorariul expertului, dovada onorariilor avocațiale nefiind depusă la dosar.
II . Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul conexat, reclamantul B. F. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N. și C. C. pentru S. D. a solicitat instanței să dispună anularea aceleiași dispoziții de soluționare a notificării ca și în dosarul precedent cu privire însă la punctul 3 din dispoziție.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că a solicitat măsuri reparatorii în privința aceluiași imobil situat în C.-N., Piața U. nr.14, C., fiind moștenitorul proprietarului tabular Bethelen Gyorgy, însă în mod nelegal solicitarea sa a fost respinsă. Temeiul juridic al acțiunii a fost indicat ca fiind L. 1..
Pârâții, prin întâmpinare, au formulat aceeași poziție procesuală ca și în plângerea precedentă, atât sub aspectul excepțiilor cât și sub aspectul fondului.
Referitor la cererea de chemare în judecată din dosarul conexat formulată de către reclamantul B. F., instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată.
Sub aspectul excepțiilor invocate față de această cerere, instanța a apreciat că soluțiile și argumentația expusă la analizarea excepțiilor din dosarul principal sunt în mod identic valabile și în cadrul cererii din dosarul conexat, prin urmare nu va mai reveni detaliat asupra acestora.
Sub aspectul fondului, instanța a apreciat că reclamantul nu este moștenitor al fostei proprietare tabulare, prin urmare, nu este o persoană îndreptățită la restituire.
I. a reținut că în CF nr. 3285 C. sub B+2 s-a înscris o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea fratelui proprietarei tabulare, B. Gyorgy, decedat la (...),/f.61. Reclamantul este moștenitorul acestuia din urmă, așa cum rezultă din hotărârea de predare a succesiunii întocmită în Ungaria, depusă la dosarul conexat în copie tradusă și legalizată./f.38,39.
Acesta din urmă nu era însă proprietar tabular asupra imobilului în litigiu și nici nu a putut-o moșteni pe sora sa deoarece aceasta a avut urmași direcți care sunt chemați primii să culeagă moștenirea, prin urmare, reclamantul din dosarul conexat nu avea cum să moștenească imobilul.
Prin urmare, reclamantul B. F. din dosarul conexat nu este persoană îndreptățită la restituire în sensul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 și 3 din L. nr. 1., prin urmare plângerea sa se va respinge, fiind menținute dispozițiile atacate din dispoziția de respingere a notificării în ceea ce îl privește pe acest pârât.
Fără cheltuieli de judecată în privința cererii din dosarul conexat";.
Împotriva aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, recl aman ta
K. E. S. (f. 4-8), pârâtul P. municipiului C.-N. (f. 2-3) și p âr âta C . N. "L. R." S. (f .
11-15).
1. Prin propriul apel, reclamanta a solicitat, ca urmare a admiteriiapelului său, schimbarea parțială a sentinței apelate, după cum urmează:
- să se respingă excepțiile lipsei capacității și calității procesual pasive a C. Local al municipiului C.-N. a lipsei capacității procesuale și a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru S. D.; a tardivității precizării de acțiune privind obligarea pârâtelor la contravaloarea echivalentului lipsei de folosință, raportat la art. 132 alin. 1 C.;
- pe fondul cauzei, să se constate că imobilul situat în C.-N., Piața U. nr. 14, identificat la data naționalizării în CF nr. 3285 C., a fost preluat abuziv și fără titlu valabil de către stat; să se dispună retrocedarea în naturăa terenului de 429 mp, aferent imobilului, actualmente identificat în CF nr. 3285 C., nr. top 376/2, nr. ser. A + 2, a terenurilor aferente apartamentelor retrocedate, conform cotelor indivize aferente; să se întabuleze apartamentele retrocedate, cu nr. 1, 3, 4, 11, 14, 17, 18, în CF pe numele reclamantei; să se dispună întabularea terenului de 429 mp, în favoarea reclamantei; să se dispună întabularea apartamentului nr. 2 aflat în posesia pârâtei C. N. "L. R." S., în favoarea reclamantei; să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr. 40292/(...), încheiat de pârâta E. E. pentru apartamentul nr. 28; să se restituie apartamentul nr. 28 în natură în favoarea reclamantei; să fie pusă reclamanta de îndată în posesie cu toate aceste imobile; să fie obligați pârâții M. C.-N. prin P. în solidar cu C. Local C.-N. și cu C. N. "L. R." S. la plata unor despăgubiri pentru lipsa folosinței spațiilor deținute de aceștia, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, (...), și până la punerea efectivă în posesie a reclamantei, calculate conform H. nr. 1886/(...), respectiv, la suma totală de 118.897,17 RON, calculată până la data de (...) și plata în continuare până la predarea efectivă, din care M. C.-N. să fie obligat la 114.872,38 lei, iar C. N. "L. R." S. la 4.024,79 lei, urmând ca în continuare pârâtele să fie obligate la plata acestor despăgubiri.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei capacității și calității procesuale pasive a C. Local al municipiului C.-N., câtă vreme aceștia au și în prezent în administrare operativă părțile din imobil neînstrăinate.
Excepția lipsei capacității procesuale și calității procesuale pasive a
Comisiei Centrale pentru S. D. nu trebuia respinsă raportat la prevederile L. nr. 1. și a L. nr. 2., precum și la principiul opozabilității și contradictorialității și al punerii în executare a hotărârii pronunțate.
În mod greșit a fost respinsă ca tardivă precizarea de acțiune depusă la dosar, câtă vreme această precizare a rezultat din mersul dezbaterilor, urmărind soluționarea întregii notificări care vizează același imobil în mod unitar, fără tergiversarea soluționării cauzei. I. putea eventual să disjungă aceste petite și să formeze un nou dosar.
I. de fond a omis să identifice apartamentele retrocedate și să se pronunțe asupra retrocedării terenului aferent, asupra întabulării imobilului și asupra punerii de îndată în posesie a reclamantei cu părțile din imobil retrocedate.
În privința obligării pârâtelor la plata unor despăgubiri civile pentru lipsa folosinței apartamentelor neînstrăinate, trebuie avute în vedere prevederile art. 998 - 999 C.civ., rap. la H. nr. 1., precum și D. de speță pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și depusă la dosar de către reclamantă.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 40292/(...), încheiat de E. E. este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat după apariția L. nr. 1., impunându- se ca acest apartament și teren să fie restituit reclamantei.
Reclamanta deține un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol
Adițional la C. E. a D. O., acțiunea sa fiind întemeiată și în raport de dispozițiile art. 481 C.civ. și ale art. 1 din Primul Protocol, și ale art. 20 alin.
2 din Constituția României coroborat cu art. 11 alin. 2 din Constituție, mai ales că s-a constatat de către Curtea E. a D. O. că F. „. nu este funcțional.
2. Prin propriul apel, pârâtul P. municipiului C.-N. a solicitat admitereaapelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în întregime, cu consecința menținerii Dispoziției nr. 41160/(...).
În motivarea apelului s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii judecătorești, decurgând din aceea că în mod greșit prima instanță a apreciat că imobilul în litigiu ar face obiectul L. nr. 1., câtă vreme, acest imobil a fost preluat de S. Român în temeiul L. nr. 9., deci anterior datei de
6 martie 1945.
Această Lege nr. 9., prin care a fost înființată C., urmărea o mai rapidă identificare, preluare și administrare a bunurilor inamice, iar prin D. nr. 2., pentru desființarea C., s-a prevăzut că cei îndreptățiți aveau posibilitatea de a solicita restituirea bunurilor în termen de 90 de zile de la data publicării legii, nici foștii proprietari ai imobilului, și nici moștenitorii acestora neformulând o cerere în acest sens, motiv pentru care imobilul în litigiu a fost considerat ca fiind fără stăpân, în sensul prevederilor art. 477 C.civ.
Prin urmare, imobilul în litigiu este exceptat de la retrocedările prevăzute de L. nr. 1., fiind preluat cu titlu, respectiv în baza L. nr. 9., el nefăcând obiectul L. nr. 1..
S-a mai solicitat de către acest apelant să fie exonerat de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în solidar cu L. R. R.S. și cu L. R. S. Z. C.-
N., în sumă de 8.700 lei.
3. Prin propriul apel, C. N. "L. R." S. a criticat soluția T. C. în ceea ceprivește soluția de respingere a excepției prematurității cererii reclamantei, prin care aceasta a solicitat obligarea C. la restituirea în natură a părților din imobil neînstrăinate și aflate în detenția pârâtului C. Local C.-N., precum și a Loteriei Române, în mod eronat prima instanță apreciind că L. R. avea posibilitatea de a emite o dispoziție de soluționare a notificării.
Chiar dacă L. R. a devenit proprietară a apartamentului nr. 2 din imobilul în litigiu în baza H. nr. 371/1995 și 159/1999, ea nu a fost învestită în mod legal cu soluționarea vreunei notificări în temeiul L. nr. 1., astfel încât nu poate fi reținută vreo culpă a sa în nesoluționarea notificării.
L. nr. 1. nu se aplică imobilului în litigiu, întrucât acest imobil a fost preluat în administrarea C. în temeiul L. nr. 9., deci anterior datei de 6 martie 1945, întrucât ulterior a trecut în patrimoniul S.ui Român.
Întrucât imobilul nu intră sub incidența L. nr. 1., soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1..
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, recl aman ta a solicitatrespingerea apelurilor pârâților, menținerea în tot a sentinței apelate ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivarea întâmpinării că în mod legal prima instanță a pronunțat soluția apelată, care a fost temeinic motivată (f. 25-29).
Imobilul a fost preluat de S. Român nu înainte de 6 martie 1945, ci la
(...), așa cum rezultă din înscrierile operate sub B 3 în CF nr. 3285 C., deci face obiectul L. nr. 1..
L. R. nu putea dobândi în mod legal apartamentul nr. 2, din moment ce O. nr. 159/1999 a fost aprobată de L. nr. 2., lege adoptată după intrarea în vigoare a L. nr. 1..
Din moment ce S. Român nu deținea niciun titlu asupra imobilului, este evident că nu putea transmite unei terțe persoane un dreptul de proprietate prin efectul legii, pe care nu îl avea.
Pr in cerere a depus ă l a dos ar l a d ata de ( ...), C. N. "L. R." S. a arătat că prin H. A. G. a A. nr. 9 din (...), a fost desființată S. Z. C. a Loteriei Române, iar prin H. A. G. a A. nr. 10 din (...) s-a hotărât înființarea C. de P. C., ca unitate fără personalitate juridică a C. N. „. R." S. (f. 52-59).
Reclamanta K. E. S. a formulat o cerere de completare a dispozitivului
ș i de îndrep tare a o mis iun ii, d in sen tin ț a c iv il ă nr. 850/(... ), pronunț ată în dosar nr. (...), cerere înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 540/(...), pronunțată de T ribun alul Clu j în dosar nr. (...), s-a admis cererea de completare a dispozitivului și, în consecință, s-a dispus restituirea în natură către reclamantă și a terenului aferent apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 11, 14, 17 și 18, din imobilul în litigiu,identificat la data naționalizării în CF nr. 3285 C., actualmente identificat în
CF nr. 3285 C., și CF nr. 1. C.; s-a dispus punerea în posesia a reclamantei asupra acestor imobile; s-a dispus întabularea în CF a acestor apartamente, identificate în CF nr. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF col. nr.
1. C.
P. a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Cu privire la excepția calității procesuale pasive a pârâtei C. C. P. S. D.din Subordinea Cancelariei Primului Ministru, instanța reține că această excepție a fost admisă prin S. civilă nr. 8. a T. C., însă, citarea în cauză a pârâtei a fost necesară, pentru opozabilitate, având în vedere că această parte a participat și la judecata finalizată cu sentința a cărei completare se cere.
Cu privire la cererea formulată de completare a dispozitivului, instanțareține că , potrivit acțiunii formulate cât și precizărilor și concluziilor scrise formulate în cauză, reclamanta a solicitat stabilirea de măsuri reparatorii, respectiv restituirea în natură, atât a apartamentelor din imobilul în litigiu cât și a terenului aferent.
Prin S. civilă nr. 8. a T. C., instanța s-a pronunțat, stabilind măsuri reparatorii doar cu privire la apartamentele din imobilul în litigiu, nu și cu privire la teren.
Reținând aceleași considerente ca și în S. civilă nr. 8. a T. C., referitoare la îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1., având în vedere că un număr de opt apartamente au fost restituite reclamantei, evident, se impune și restituirea terenului aferent apartamentelor restituite.
Prin urmare, instanța va dispune și restituirea terenului aferent apartamentelor restituite, teren ce a aparținut inițial antecesoarei reclamantei, înscris la data naționalizării în CF 3285 C., actualmente înscris în CF 3285 C. și CF colectivă nr. 1. C.
P. apartamentele vândute, în temeiul L. nr. 112/1995 ce nu au putut fi restituite în natură, s-au stabilit despăgubiri, în valoarea despăgubirilor incluzându-se inclusiv cota-parte indiviză din teren.
Față de dispoziția instanței de restituire în natură, se va dispune și punerea în posesie a reclamantei, în caz de refuz, prezenta sentință putând fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite .
Cu privire la capătul de cerere referitor la întabulare, instanța a constatat că, în concluziile scrise, această solicitare nu a fost făcută în mod expres și nici nu s-a identificat în acțiunea formulată sau în vreo precizare formularea acestui capăt de cerere.
I. poate însă să dispună și întabularea rezolvând în mod definitiv situația juridică a reclamantei, în acord cu dispozițiile D. nr. XX/2007 a Î.C.C.J., pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul de rezolvare pe fond în întregime a cauzei.
Raportat la considerentele mai sus-menționate, în temeiul art. 281 ind. 2 C., instanța va admite în întregime cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 8. a T. C., așa cum a fost aceasta formulată.
Fără cheltuieli de judecată";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, p âr âț ii C .
Local al municipiului C.-N. (f. 2-3), P. municipiului C.-N. (f. 4-5), C. N. "L. R." S.
(f. 6, 23-25), reclamanta K. E. S. (f. 8).
1. P âr âț ii C. Loc al al mun ic ip iulu i C. -N. ș i P. mun ic ip iulu i C. -N. aucriticat sentința nr. 540/(...) sub aspectul faptului că în mod greșit s-a reținut de către T. că imobilul face obiectul L. nr. 1., având în vedere că acesta a fost preluat de S. Român anterior datei de 6 martie 1945, prin L. nr.
9. petitul de punere în posesie nu trebuia admis raportat la art. 15 alin. 4 coroborat cu art. 25 alin. 5 din L. nr. 1., punerea în posesie putându-se face doar la data pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar întabularea în carte funciară este posibilă doar potrivit procedurii reglementate în cap. II al L. nr. 7..
2. Reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței nr.
540/2011, în sensul retrocedării în natură și a ternului aferent imobilului situat în C.-N., Piața U. nr. 14, reprezentând curte în suprafață de 429 mp, identificat în CF nr. 3285 C., A + 2 , nr. top 376/2, arătând în motivarea apelului că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acest teren.
3. C. N. "L. R." S . a ar ătat pr in pr opr iul apel că sentința este netemeinică și nelegală în ceea ce privește petitul de punere în posesie, prin raportare la art. 15 alin. 4 din L. nr. 1., coroborat și cu art. 25 alin. 5 din aceeași lege; întabularea în CF se poate face doar potrivit procedurii reglementate de art. 47 și urm. din L. nr. 7..
Recl aman ta a sol ic itat, pr in în tâmp in are a f or mul ată î n c auz ă , respingerea apelurilor pârâților și menținerea în tot a sentinței nr. 540/2011 a T. C.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), în dosar nr. (...),
Curtea de A. C. a dispus trimiterea dosarului nr. (...) la dosarul civil nr. (...)/v1al C. de A. C., în vederea discutării conexării celor două dosare.
Prin încheierea ședinței publice din data de (...), pronunțată în dosar nr.
(...), Curtea de A. C. a admis excepția de conexitate și a dispus conexareadosarului nr. (...) la dosar nr. (...)/v1*.
E x amin ân d apelu rile, atâ t ce le de clar a te î mpo tr iv a sen tin țe i
n r. 85 0 /(...), cât și ce le declar a te împo tr iv a sen tin ței c iv ile n r.
5 40 /(...), Cur te a c ons ta tă c ă ace s te a su n t f on date în p ar te , pen tru
mo tive le ce ur me az ă a f i expuse :
1. Cu privire la motivele din apelurile pârâților P. municipiului C.-N. și C. N. "L. R." S. prin care se invocă valabilitatea titlului S.ui Român, prin raportare la L. nr. 9., respectiv, prin care se susține că imobilul în litigiu nu face obiectul L. nr. 1., respectiv, cu privire la motivul din apelul reclamantei prin care se susține preluarea abuzivă a imobilului litigios de către stat.
L. nr. 1., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. prevede că fac obiectul acestei legi imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.
Prin urmare, pentru ca un imobil să facă obiect al L. nr. 1., este absolut necesar ca acesta să fi trecut în proprietatea statului, a unei organizații cooperatiste ori a unei alte persoane juridice în perioada de referință supusă analizei legii, respectiv, în perioada cuprinsă între 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 și să fi fost preluat în mod abuziv în sensul pe care art. 2 alin. 1 lit. a-i din L. nr. 1. îl dă noțiunii de preluare abuzivă.
Potrivit cărții funciare nr. 3285 C., depusă in extenso la filele 27-29 din dosar nr. (...), imobilul cu nr. top inițial 376, nr. ser. A + 1, a intrat în proprietatea S.ui Român la data de (...), sub B 3 în această carte funciară fiind întabulat dreptul de proprietate în favoarea județului C., prin încheierea de CF nr. 1403/(...), în baza L. nr. 2. și a D. M.ui Finanțelor nr.
5019/1949 (f. 28).
Este adevărat că imobilul a intrat inițial în administrarea C., în baza L. nr. 9., privind lichidarea bunurilor inamice, dar nu este mai puțin adevărat că S. Român, prin J. C., a devenit proprietarul tabular al acestui imobil de la data de 13 aprilie 1949, dată care se situează înăuntrul perioadei de referință supusă analizei L. nr. 1., adică preluarea a intervenit după data de
6 martie 1945.
Este știut faptul că, potrivit art. 10 și art. 11 din L. nr. 2., privind lichidarea C., bunurile care nu au fost restituite proprietarilor, trec de drept în proprietatea S.ui Român.
Prin urmare, raportat la mențiunile înscrise în CF nr. 3285 C., sub B
3, este evident că imobilul litigios a intrat în proprietatea S.ui Român cu titlu de drept lege, în baza L. nr. 2., acesta fiind temeiul legal al preluării imobilului de către S. Român, după cum, tot evident este și faptul că, fiind preluat după data de 6 martie 1945 în proprietatea S.ui Român, deci înăuntrul perioadei de referință supusă incidenței L. nr. 1., imobilul în litigiu se circumscrie pe deplin dispozițiilor acestei legi, făcând obiectul L. nr. 1..
Așa fiind, Curtea urmează să înlăture ca nefondate motivele de apel din apelurile pârâților, prin care se susține că imobilul în litigiu nu face obiectul L. nr. 1..
Reclamanta a criticat sentința primei instanțe sub aspectul faptului că
T. nu ar fi reținut caracterul abuziv al preluării imobilului litigios de către stat.
Art. 2 alin. 1 lit. a - i din L. nr. 1. arată în mod expres ce anume se înțelege prin „. preluate în mod abuziv";, recunoscând, în mod implicit, caracterul abuziv al preluării imobilelor în baza actelor normative menționate în art. 2 alin. 1 lit. a - i, nemaifiind necesar ca instanța să constate din nou - în mod inutil față de dispoziția expresă a legii în acest sens -, caracterul abuziv al preluării.
Drept urmare, Curtea urmează să înlăture ca nefondat acest motiv din apelul reclamantei.
2. Cu privire la motivul de apel, din apelul pârâtei C. N. "L. R." S., princare se critică soluția fondului sub aspectul respingerii excepției prematurității cererii privind obligarea Loteriei Române la restituirea în natură a apartamentului nr. 2.
În fața primei instanțe, pârâta R. A. L. R. a invocat excepția prematurității cererii reclamantei, privind obligarea acestei pârâte la restituirea în natură a apartamentului nr. 2.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prematurității, având în vedere următoarele:
Prin prisma L. nr. 1., respectiv, a art. 25 și a art. 27 din această lege, P. municipiului C.-N., fiind notificat în conformitate cu această lege, șiconstatând că nu deține în proprietate apartamentul nr. 2, avea obligația să comunice notificarea pentru apartamentul nr. 2 unității deținătoare, respectiv pârâtei C. N. "L. R." S., și să comunice totodată persoanei îndreptățite, adică reclamantei, conform art. 27 alin. 2 din lege, toate datele necesare privind C. N. "L. R." S., deținătoare a apartamentului nr. 2 din imobil.
Este adevărat că L. nr. 1. cuprinde două proceduri distincte, una administrativă, care se desfășoară în fața unității deținătoare a imobilului, care este obligată să analizeze notificarea și să elibereze decizia ori dispoziția de soluționare a acestei notificări, și una jurisdicțională, care se desfășoară în fața instanței de judecată, și prin care, de regulă, instanța este chemată să cenzureze legalitatea și temeinicia deciziei ori dispoziției de soluționare a notificării, dar nu este mai puțin adevărat că neparcurgerea în întregime a procedurii administrative nu constituie un impediment insurmontabil pentru declanșarea procedurii jurisdicționale, în acest sens dispunând și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o Decizie dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, prin D. în soluționarea unui recurs în interesul legii nr.
XX/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 764/(...), Partea I, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că „În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate";.
Raportat la D. în interesul legii nr. XX/2007, Curtea constată că excepția prematurității este vădit neîntemeiată, în mod corect fiind respinsă de către prima instanță.
3. Cu privire la motivele de apel, din apelurile pârâților C. Local almunicipiului C.-N., P. municipiului C.-N. și C. N. "L. R." S., prin care se invocădispozițiile art. 15 alin. 4, art. 25 alin. 5 din L. nr. 1. și ale art. 47 și urm. din
L. nr. 7..
Prin sentința civilă nr. 540/(...), Tribunalul Cluj a dispus punerea în posesia a reclamantei asupra imobilelor ce i-au fost restituite, precum și întabularea în CF a acestora în favoarea reclamantei.
Curtea constată că art. 15 alin. 4 din L. nr. 1., invocat de pârâții P. municipiului C.-N., C. Local al municipiului C.-N. și C. N. "L. R." S. prin propriile apeluri, ca temei legal al respingerii petitului din cererea reclamantei, având ca obiect punerea sa în posesie cu imobilele restituite, nu este incident în cauză, prin acest text legal prevăzându-se că „pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevăzute in L. nr. 42/1990**) pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum si luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, republicata, cu modificările ulterioare, in L. nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicata, cu modificările ulterioare, si in D.-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la II din Ordonanța de urgenta a G. nr. 4. locuința oferita trebuiesa asigure condiții de folosința similare celor existente in locuința deținută";, apelanții având probabil în vedere dispozițiile art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată.
Potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Curtea constată că nu poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., pentru simplu motiv că acest text legal are în vedere ipoteza în care a fost deja emisă decizia ori dispoziția de restituire în natură, decizie/dispoziție care în cauză nu există, restituirea în natură fiind dispusă de către instanța de judecată, în timp ce prin D. nr.
41160/(...), emisă de P. municipiului C.-N. (f. 26 din dosar nr. (...)), notificarea reclamantei a fost respinsă pe motiv că imobilul nu face obiectul
L. nr. 1..
Drept urmare, Curtea constată că pârâții apelanți s-ar fi putut prevala de dispozițiile art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, doar dacă ar fi existat deja o decizie sau dispoziție prin care să se dispus restituirea în natură a imobilului către reclamantă.
Art. 25 alin. 5 din aceeași lege prevede că „proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natura imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, daca protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenta executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului";.
Curtea constată că nici dispozițiile art. 25 alin. 5 nu își găsesc incidență în cauză, așa cum nefondat susțin pârâții apelanți, câtă vreme, reclamantei nu i-a fost restituit în natură imobilul notificat prin procedura administrativă prevăzută de L. nr. 1., ci urmare a procedurii jurisdicționale demarată de reclamantă în fața instanței de judecată.
Desigur, după ce hotărârea judecătorească va rămâne irevocabilă, aceasta, constituind un veritabil titlu executoriu, va putea fi operată în cartea funciară, cu respectarea întrutotul a procedurii reglementate de L. nr.
7..
4. Cu privire la motivul de apel din apelul pârâtului P. municipiului C.-N. prin care se critică obligarea sa de către Tribunalul Cluj la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.700 lei.
Prin sentința fondului, nr. 850/(...), pârâții P. municipiului C.-N., R. A. L. R. R. și L. R. S. Z. C. au fost obligați în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.700 lei, reprezentând onorariile avocațiale și onorariul expertului, apreciindu-se de către prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 C.
Curtea constată că în mod legal, făcând o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 274 C., T. a dispus obligarea pârâților la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care acăzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze.
În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274
C.proc.civ., Curtea constată că în mod legal prima instanță a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamantei, de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expertiză, având în vedere faptul că reclamanta a recurs la procedura jurisdicțională reglementată de L. nr. 1., ca urmare a refuzului pârâților de a-i soluționa în termen legal notificarea formulată cu privire la imobilul litigios.
Demararea de către reclamantă a procedurii jurisdicționale a fost determinată de pasivitatea pârâților de a-i soluționa notificarea, deși. L. nr.
1. impunea pârâților un termen precis pentru o atare soluționare.
Prin urmare, având în vedere că parcurgerea procedurii jurisdicționale a fost generată de conduita culpabilă a pârâților, Curtea constată că aceștia au calitatea de parte căzută în pretenții, în sensul pretins de art. 274 C., impunându-se obligarea lor la cheltuieli de judecată.
Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens s-a pronunțat constant și Curtea E. a D. O. prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, în H. din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva
României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr.
597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.
Drept urmare, Curtea constată că reclamanta este în continuare îndreptățită la a beneficia de recuperarea cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate cu demararea procedurii judiciare obligatorii reglementate de L. nr. 1., neputându-i-se imputa acesteia faptul că pârâtul P. municipiului C.-N. nu și-a executat, în termenul legal stabilit de L. nr. 1., propriile obligații stabilite în sarcina sa prin textul acestei legi, mai ales că aceste cheltuieli au fost justificate prin chitanțele și facturile depuse la dosar (f.
124, 125, 2 dosar fond, vol. IV).
5. Cu privire la motivele de apel, din apelul reclamantei, prin care se critică sentința fondului nr. 8., sub aspectul soluției date excepțiilor ce au fost invocate.
Excepția lipsei capacității și a calității procesuale pasive a pârâtului C. Local C.-N. în mod corect a fost apreciată ca întemeiată de către T., raportat la prevederile art. 21 și art. 23 din L. nr. 215/2001, conform cărora, unitatea administrativ-teritorială este persoana juridică de drept public, titulara drepturilor și a obligațiilor specifice, cu capacitate juridică și cu buget propriu, astfel încât, doar aceasta poate să fie titulara capacității și a calității procesuale active sau pasive, iar nu și C. Local.
Excepția lipsei capacității procesuale a Comisiei Locale de aplicare a L. nr. 1. în mod corect a fost admisă de către prima instanță, dat fiind că această Comisie este o simplă structură funcțională din cadrul Primăriei C.- N., lipsită de personalitate juridică.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N. prin P., în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată de către T., motivat pe faptul că, pe de o parte, în patrimoniul M. C.-N. este evidențiat imobilul în litigiu, iar pe de altă parte, în sarcina P.ui, în considerarea calității sale de reprezentant al M. C.-N., a fost stabilită obligația de soluționare a notificării în temeiul L. nr.
1..
Corect a apreciat T. că excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru S. D. este întemeiată, dat fiind că aceasta are atribuții doar în temeiul T.ui VII din L. nr. 2., calitatea sa procesuală fiind pe deplin justificată doar în procedura de contestare a cuantumului despăgubirilor în fața instanței de contencios administrativ, în condițiile și după procedura reglementate de T. VII din L. nr. 2..
Tribunalul Cluj a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a C. de P. C. (fosta S. Z. C. a Loteriei Române), respingând-o în mod corect, întrucât acest pârât are în folosință apartamentul nr. 2 din imobil, aflat în proprietatea C. N. „. R." S., impunându-se, pentru opozabilitatea sentinței, ca aceasta să figureze ca parte în litigiu.
6. Cu privire la motivele de apel, din apelul reclamantei, prin care se critică sentința fondului nr. 850/(...), sub aspectul omisiunii T. C. de a dispune retrocedarea în natură a terenului aferent apartamentelor deja restituite, nr. 1, nr. 3, nr. 4, nr. 11, nr. 14, nr. 17 și nr. 18, respectiv, întabularea acestora și a terenurilor aferente în CF în favoarea reclamantei, concomitent cu punerea de îndată a reclamantei în posesia acestora, Curtea constată că aceste motive de apel au rămas practic fără obiect, raportat la sentința civilă nr. 540/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), și prin care s-a dispus completarea sentinței civile nr. 8., după cum urmează:
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă și a terenului aferent apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 11, 14, 17 și 18, din imobilul în litigiu, identificat la data naționalizării în CF nr. 3285 C., actualmente identificat în
CF nr. 3285 C., și CF nr. 1. C.;
S-a dispus punerea în posesia a reclamantei asupra acestor imobile;
S-a dispus întabularea în CF a acestor apartamente, identificate în CF nr. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF col. nr. 1. C.
Drept urmare, Curtea urmează să respingă aceste motive din apelul reclamantei, ca fiind rămase fără obiect.
7. Cu privire la motivul de apel, din apelul reclamantei, prin care sesolicită: constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.
40292/(...), încheiat de pârâta E. E., cu pârâtul C. Local al municipiului C.-N.,cu privire la apartamentul nr. 28 din imobilul în litigiu; restituirea în natură a apartamentului nr. 28 către reclamantă; punerea de îndată în posesie a reclamantei cu privire la acest apartament; întabularea dreptului de proprietate a reclamantei în CF asupra acestui apartament.
Curtea constată că acesta este vădit nefondat, motivat pe următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40292/(...), încheiat de C. Local al municipiului C.-N. cu pârâta E. E., pârâta a cumpărat în temeiul L. nr. 112/1995, apartamentul nr. 28 din imobilul situat în C.-N., Piața U. nr.
14 parter, la baza încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare stând contractul de închiriere nr. 37629/(...) și cererea formulată de E. E. sub nr.
22069/(...), cerere aprobată prin H. nr. 754/(...) (f. 7-12 din dosar nr. (...), vol. I).
Art. 46 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, prevede următoarele:
„(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința.
(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credința neputând fi invocată în aceste cazuri.
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de
nulitate, dreptul la acțiune se prescri e în termen de un an de la dat a
intrării în vigoare a prezentei legi ";.
Aceleași dispoziții ale art. 46 au fost menținute și după republicarea L. nr. 1., art. 46 devenind art. 45 ca urmare a republicării legii.
Prin urmare, art. 46 alin. final din L. nr. 1., în redactarea inițială, devenit art. 45 alin. final după republicarea legii, instituie un termen de prescripție extinctivă special, de 1 an de zile de la data intrării în vigoare a legii, înăuntrul căruia pot fi formulate acțiuni în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, întemeiate pe art. 46 din L. nr. 1., devenit art. 45 după republicarea legii, termenul de 1 an fiind prelungit succesiv prin O. nr. 1. și prin O. nr. 1. cu câte 3 luni.
În speță, acțiunea prin care s-a solicitat „anularea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul în litigiu";, a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de (...), cu depășirea evidentă a termenului de prescripție extinctivă de 1 an, astfel cum a fost prelungit succesiv prin O. nr. 1. și O. nr. 1., calculat de la data intrării în vigoare a L. nr. 1. (legea a intrat în vigoare la (...)).
Curtea constată, așadar, că cererea formulată de reclamantă, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.
40292/(...), încheiat de pârâta E. E. cu C. Local C.-N., având ca obiect apartamentul nr. 28 din imobilul în litigiu, este prescrisă extinctiv, fiind formulată cu mult după împlinirea termenului legal de prescripție extinctivă.
Drept urmare, Curtea constată că motivul din apelul reclamantei, prin care se solicită constatarea nulității absolute a acestui contract de vânzare-cumpărare, este nefondat, impunându-se a fi respins ca atare.
Motivele subsidiare de apel, prin care se solicită restituirea acestui apartament nr. 28 în favoarea reclamantei, punerea în posesie a reclamantei cu acest apartament și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF asupra acestui apartament, datorită caracterului lor accesoriu față de petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, se impune a fi respinse ca nefondate.
Este știut faptul că în baza L. nr. 1., respectiv, art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1, art. 9 alin. 1, coroborat cu art. 18 alin. 1 lit. c din L. nr. 1., pot fi restituite în natură, în temeiul acestei legi, doar imobilele care sunt susceptibile de o atare restituire, respectiv, sunt libere, în accepțiunea pe care L. nr. 1. o dă acestei noțiuni, în timp ce, pentru imobilele care au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, se vor stabili doar măsuri reparatorii în echivalent, în acest sens dispunând prevederile art. 18 lit. c și art. 20 alin. 2 din L. nr. 1., republicată.
Drept urmare, Curtea constată că aceste motive din apelul reclamantei sunt vădit nefondate, urmând să fie respinse ca atare.
8. Cu privire la motivul de apel, din apelul reclamantei, prin care se solicită obligarea în solidar a pârâților C. Local al municipiului C.-N. și C. N. "L. R." S. la despăgubiri civile pentru lipsa folosinței spațiilor.
La data de (...), printr-o „cerere de repunere pe rol a cauzei și precizare la acțiune";, reclamanta a solicitat, printre alte petite, și obligarea pârâților C. Local C.-N. și R. A. L. R. la plata unor despăgubiri civile pentru lipsa folosinței spațiilor deținute de aceștia, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la punerea efectivă în posesie, despăgubiri care să fie calculate conform H. nr. 1. (f. 109 - 111 din dosar nr. (...), vol. III).
Curtea constată că în mod legal această precizare de acțiune a fost respinsă ca tardivă de către Tribunalul Cluj, raportat la art. 132 și art. 134
C., această precizare de acțiune necircumscriindu-se dispozițiilor art. 132 alin. 2 C., ci reprezentând practic o schimbare a obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată.
Este nefondată susținerea reclamantei apelante, în sensul că instanța ar fi trebuit să disjungă această precizare de acțiune, câtă vreme art. 132 rap. la art. 134 C. nu conține nicio prevedere în acest sens.
Se constată, astfel, de către Curte că în mod legal prima instanță a admis excepția tardivității precizării de acțiune, rămânându-i reclamantei deschisă calea unei acțiuni separate cu acest obiect.
Pe cale de consecință, Curtea constată că acest motiv din apelul reclamantei este nefondat.
9. Cu privire la motivul de apel, din apelul reclamantei, prin care secritică omisiunea primei instanțe de a dispune cu privire la terenul curte în suprafață de 429 mp din CF nr. 3285 C., nr. top 376/2, A + 2.
Nici prin sentința fondului, nr. 850/(...), și nici prin sentința de completare a dispozitivului sentinței nr. 8., nr. 540/(...), Tribunalul Cluj nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cererii reclamantei având ca obiect restituirea în natură a terenului curte în suprafață de 429 mp, aferent imobilului din C.-N., Piața U. nr. 14, înscris în CF nr. 3285 C., nr. top
376/2, A + 2, Tribunalul Cluj omițând cu desăvârșire prin cele două sentințe să facă vro referire la acest teren.
În aceste limite, soluția primei instanțe intră sub incidența art. 297 alin. 1 C.
Din mențiunile inserate sub B 3 în CF nr. 3285 C., rezultă faptul că proprietarul imobilului litigios este J. C.
Această împrejurare a fost de altfel confirmată și prin expertiza tehnică extrajudiciară, depusă la filele 97 - 119 dosar apel, de către expert inginer S. M..
Curtea constată că J. C. nu a fost parte în cauză în fața instanței fondului și, prin urmare, nu este parte nici în dosarul instanței de apel, deși, fiind proprietarul terenului litigios, este evident că, prin prisma art. 22, art. 25 și art. 26 din L. nr. 1., republicată, J. C., în calitate de unitate deținătoare a terenului notificat, acesta este ținut să se pronunțe asupra cererii reclamantei de restituire în natură a terenului de 429 mp.
Întrucât prin prisma D. în interesul legii nr. XX/2007, instanța de judecată poate să se pronunțe pe fond asupra cererii reclamantei, de restituire în natură a acestui teren, chiar dacă nu a fost parcursă în fața unității deținătoare procedura administrativă și întrucât J. C. nu poate fi împrocesuat pentru prima dată în faza de judecată a apelului - spre o atare finalitate opunându-se dispozițiile imperative ale art. 294 alin. 1 C. -, Curtea constată că, în temeiul art. 297 alin. 1 C., se impune admiterea în parte a apelurilor, strict cu privire la soluția dată cererii reclamantei, având ca obiect restituirea în natură a terenului de 429 mp, cu consecința desființării în parte, în aceste limite, a sentințelor nr. 8. și nr. 540/2011 și a trimiterii cauzei pentru rejudecare, doar în aceste limite, la Tribunalul Cluj.
În rejudecare, în virtutea dispozițiilor deciziei de desființare și a prevederilor art. 129 C., instanța de rejudecare va pune în discuția reclamantei necesitatea introducerii în cauză a J.ui C., care este proprietarul tabular al imobilului în litigiu.
Se va dispune efectuarea unei expertize topografice, cu următoarele obiective:
- determinarea suprafeței de teren aferentă nr. top inițial 376 din CF nr. 3285 în suprafață totală de 455 stj.p. (1638 mp), prin precizarea noilor cărți funciare în care se regăsește întabulat acest teren și prin determinarea suprafeței faptice de teren ce revine fiecărui apartament;
- să se stabilească dacă din acest teren există vreo suprafață liberă în accepțiunea L. nr. 1., susceptibilă de restituire în natură;
- să se stabilească dacă acest teren este afectat sau grevat de servituți legale supra ori subterane, ori de amenajări de utilitate publică;
- în ipoteza în care doar o parte din teren, respectiv, suprafața de 429 mp, este liberă în accepțiunea L. nr. 1., să se precizeze care este situația faptică, juridică și de carte funciară a acestui teren, precum și să se întocmească un tabel de mișcare parcelară dacă este cazul;
- evoluarea unui metru pătrat din acest teren la prețul de circulație actual.
Totodată, instanța de rejudecare va administra orice alte probe pe care le va considera utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, în limitele dispuse prin decizia de desființare.
Cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelurile declarate de reclamanta K. E. S., de pârâtul
P. M. C.-N., și de pârâta C. N. "L. R." S., împotriva sentinței civile numărul
850 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...) și, respectiv, admite în parte apelurile declarate de reclamanta K. E. S., de pârâtul P. M. C.-N., de pârâta C. N. "L. R." SA și de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., în contra sentinței civile numărul 540/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil numărul (...), conexat la dosar civil nr. (...) și, în consecință:
Desființează în parte sentința civilă nr. 850/(...) și sentința civilă nr.
540/(...), în ceea ce privește soluția dată cererii reclamantei, având ca obiect restituirea terenului în suprafață de 429 mp. din C.-N., Piața U. nr. 14, reprezentând curte, aferent nr. top. 376/2 din CF nr. 3285 C., înscris inițial sub nr. ser. A+1, nr. top. inițial 376 și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Menține restul dispozițiilor din sentințele numărul 850/(...) și numărul
540/(...).
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
10 ex./(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 4468/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
