Decizia civilă nr. 1966/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1966/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. I., C. E.-T. și C. S., împotriva ordonanței președințiale nr. 415 din 20 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe pârâții I. ANA și I. C. având ca obiect ordonanță președințială..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă C. I. și C. E.-T., asistați de avocat I. L., care o reprezintă și pe reclamanta-recurentă C. S., și pârâta- intimată I. Ana, asistată de avocat G. D.-L., care îl reprezintă și pe pârâtul- intimat I. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 mai
2011, reclamanții-recurenți au depus la dosar prin registratura instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Reprezentantul pârâților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare și concluzii scrise, și invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii recurate.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită respingerea excepției invocate, întrucât hotărârea este supusă unei singure căi de atac, și potrivit prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată poate fi examinată sub toate aspectele de către instanță. Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 3041 din același cod, respinge excepția inadmisibilității recursului. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamanților-recurenți pune concluzii în sensul admiterii recursului, modificarea în întregime a hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar, reprezentând contravaloareaonorariului avocațial și a taxei judiciare de timbru. S. de asemenea obligarea pârâților la plata cheltuielilor ocazionate la fondul cauzei. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece s-a pronunțat în contradicție cu prevederile art. 581 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a luat în considerare îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de acest text de lege, respectiv caracterul vremelnic al măsurii, neprejudicierea în nici un fel a fondului pricinii și urgența. Cererea reclamanților vizează instituirea unui drept de retenție în favoarea lor, asupra apartamentului situat în C.-N., str. A. nr. 19, la mansardă, până la soluționarea irevocabilă a cererii de acordare a unui drept de retenție în cadrul dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C. S. instanței de fond este și vădit netemeinică. S-a dovedit și la fondul cauzei prin înscrisurile depuse la dosar că măsura ordonanței acordării unui drept de retenție în favoarea reclamanților se justifică și prin aceea că nu dețin o altă locuință la această dată și nici nu sunt în măsură să-și procure una. În acest context, este profund inechitabil ca reclamanții să fie evacuați de către pârâți cu rea-credință din apartamentul care a fost construit exclusiv prin contribuția financiară a reclamanților înainte ca pârâții să-i fi despăgubit în vreun fel. Reprezentantul pârâților-intimați pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. În mod corect a reținut instanța de fond că cererea reclamanților-recurenți, raportat la petitul formulat și la motivele invocat, este neîntemeiată atât în ceea ce privește obiectul - instituirea unui drept de retenție, cât și în ceea ce privește calitatea recurenților-reclamanți, apărările invocate de aceștia putând fi invocate doar pe calea dreptului comun, iar nu și în cadrul procedurii ordonanței președințiale. Reclamanții-recurenți nu se găsesc în niciunul dintre domeniile de aplicare ale ordonanței, aceștia neavând nici calitatea de vecini-proprietari, nici de proprietari sau locatari, fiind simple persoane tolerate în imobilul proprietatea pârâților, persoane care nu dețin vreun titlu locativ valabil asupra mansardei așa cum s-a stabilit în dosarul nr. (...) al J. C.-N.. Un eventual drept de creanță nu justifică instituirea unui drept de retenție pe calea ordonanței președințiale, această cerere fiind formulată vădit abuziv pentru a împiedica punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, lucru care ar fi inadmisibil, o astfel de hotărâre ajungând să producă prejudicii mari în condițiile în care nu ar mai putea pune în executare hotărârea în sensul evacuării reclamanților-recurenți din imobilul proprietatea pârâților. În replică, reprezentantul reclamanților-recurenți arată că urgența constă în faptul că reclamanții nu au altă locuință și au investit 100.000 euro în apartamentul de la mansardă. C U R T E A Prin ordonanța președințială 415 din 20 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de ordonanță președințială privind instituirea unui drept de retenție asupraapartamentului situat în C.-N., str. A. nr. 19, jud. C. formulată de reclamanții C. I., C. E. T., C. S. Pentru a pronunța această ordonanță, instanța a reținut următoarele: Reclamanții au solicitat instanței pe cale de ordonanța președințială instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului aflat la mansarda imobilului situat în municipiul C.-N., str. A. nr. 19, jud. C., până la soluționarea irevocabilă a cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. (...) a T. C., în cadrul căruia aceiași reclamanți, în contradictoriu cu aceiași pârâți au solicitat instituirea unui drept de retenție asupra aceluiași imobil, până în momentul în care pârâții vor achita reclamanților suma de 623.782,78 lei, reprezentând contravaloarea investiției în apartamentul menționat. Prin sentința civilă nr. 5073/(...) a J. C.-N. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de către pârâți, declinându-se competența în favoarea T. C. Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, prin ordonanță președințială se pot lua măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin Încheierea civilă nr. 4. pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr. (...), având ca obiect suspendare provizorie a executării silite, s-a dispus în mod irevocabil suspendarea provizorie a executării silite în dosarul execuțional nr.50/2011 al SCPEJ Adam, Dragoș și Oszoczki până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași executări silite formulate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul dosarului nr. (...) al J. C.-N., care așa cum rezultă din considerentele acestei încheieri are primul termen de judecată fixat la data de (...). Dreptul de retenție se prezintă ca un adevărat drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun. Pornind de la această definiție, tribunalul a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței care să justifice instituirea dreptului de retenție pe calea ordonanței președințiale, în speță din nici o probă administrată nerezultând caracterul urgent al acestei solicitări sau producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, aceasta cu atât mai mult cu cât, executarea silită din dosarul execuțional 50/2011 al SCPEJ Adam, Dragoș și Oszoczki, privind evacuarea reclamanților din imobilul apartament situat în C.-N., str.A., nr. 19, jud.C., este în prezent suspendată. Pe de altă parte, pentru a putea fi invocat, dreptul de retenție trebuie să aibă ca suport drepturi de creanță determinate și deplin stabilite, drepturi certe și nu unele eventuale care nu au fost stabilite, cum sunt cele din prezenta speță. T. a apreciat că s-ar putea recunoaște reclamanților un drept de retenție, pe calea dreptului comun însă, în momentul în care drepturile lor de creanță ar fi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, și nu pecalea ordonanței președințiale în care instanța cercetează doar aparența dreptului. Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 581 C pr civ., a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială privind instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului situat în C.-N., str. A. nr.19, jud. C. formulată de reclamanții C. I., C. E. T., C. S. Împotriva acestei ordonanțe au declarat recurs în termen legalreclamanții, solicitând modificarea în sensul admiterii cererii și obligăriiintimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs. În motivarea recursului recurenții au invocat nelegalitatea ordonanței prin prisma art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pe următoarele considerente: Ordonanța este pronunțată în contradicție cu dispozițiile art. 581 Cod proc.civ., întrucât instanța nu a luat în considerare îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de acest text de lege - caracterul vremelnic al măsurii, nejudecarea fondului și urgența. Reclamanții au solicitat instituirea pe cale de ordonanța președințială a dreptului de retenție, până la soluționarea irevocabilă a recunoașterii aceluiași drept în cadrul dosarului nr. (...) a T. C. Ordonanța președințială este și netemeinică, întrucât din probele depuse la dosar reiese că cererea acordării dreptului de retenție în favoarea reclamanților se justifică prin aceea că aceștia nu dețin în prezent o altă locuință și nici nu sunt în măsură să și-o procure. Este profund inechitabil să fie evacuați din apartamentul care a fost construit exclusiv prin contribuția financiară a reclamanților, înainte de a fi despăgubiți în vreun fel de către pârâți. Prin soluția adoptată, au fost încălcate principiile echității și bunei credințe, care trebuie să guverneze raporturile juridice civile. Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din (...), au depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: Reclamanții au solicitat instituirea pe cale de ordonanță președințială a unui drept de retenție asupra unui apartament cu privire la care afirmă că a fost construit prin contribuția lor financiară exclusivă, între ei și pârâți derulându-se litigiul înregistrat sub nr. (...) al T. C., având ca obiect instituirea dreptului de retenție asupra apartamentului pe calea dreptului comun, până la momentul când pârâții le vor restitui contravaloarea investiției. Pârâții sunt posesorii unui titlu executoriu în baza căruia s-a dispus evacuarea reclamanților din apartament, însă executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. 50/2011 al SCPEJ Adam, Dragoș și Oszoczki este în prezent suspendată provizoriu, în baza încheierii civile nr. 4. a J. C.-N., până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași executări silite formulate în cadrul contestației la executare, ce formează obiectul dosarului nr. (...) al J. C.-N.. Problema de drept care se pune în prezentul litigiu este aceea dacă instituirea unui drept de retenție este susceptibilă a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale. Curtea apreciază că statuările primei instanțe în raport de natura juridică a dreptului de retenție, în sensul că acesta nu poate fi dispus pe calea ordonanței președințiale, sunt corecte. Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, domeniul de aplicare al ordonanței președințiale este relativ limitat, tocmai în considerarea faptului că aceasta constituie o procedură de excepție, regula fiind aceea că orice drept subiectiv devenit litigios urmează a fi ocrotit pe cale judecătorească, însă pe calea dreptului comun, cu administrare de probe în raport cu specificul fiecărei cauze. Ordonanța președințială își găsește aplicarea în materia raporturilor de familie, locative, de vecinătate și proprietate, a executării silite. Reclamanții și solicitarea lor nu se încadrează în niciuna din domeniile cu privire la care doctrina și jurisprudența au stabilit că procedura ordonanței președințiale este incidentă. Desigur, odată cu evoluția societății și dreptul evoluează, astfel încât, în timp, se pot naște situații de fapt care neavând o acoperire legală se impun a fi soluționate, aici intervenind rolul instanțelor și al practicii judiciare, până la momentul în care în raport și de realitățile sociale, se adoptă și o reglementare legală. S.rea reclamanților, de instituire a dreptului de retenție pe cale de ordonanța președințială, nu se circumscrie însă unei situații inedite, întrucât dreptul de retenție este o veche creație a practicii judiciare, aceeași care a stabilit că acesta nu se încadrează în sfera drepturilor cu privire la care pretinsul titular poate solicita instituirea pe calea ordonanței președințiale. Reclamanții nu dețin în prezent o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să le confere calitatea de creditori ai pârâților. Or, dreptul de retenție este acel drept real care conferă creditorului, în același timp debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa, și de a refuza restituirea lui până când debitorul, la rândul său creditor al lucrului plătește datoria ce s-a născut în sarcina și în legătură cu lucru respectiv. Deocamdată, reclamanților nu li s-a recunoscut în baza unui titlu executoriu un drept de creanță constând în contravaloarea investiției pretinsă a fi făcută de către aceștia la apartamentul asupra căruia solicită instituirea dreptului de retenție. Cele trei condiții cumulative pentru admisibilitatea ordonanței președințiale nu sunt întrunite, întrucât: condiția urgenței lipsește, deoarece reclamanții nu dețin în prezent un drept împotriva pârâților, drept cu privire la care să fi făcut dovada că le-ar fi păgubit prin întârziere ori că s-ar produce o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara. Nici cerința neprejudecării fondului nu este îndeplinită, întrucât în absența unui titlu care să le recunoască reclamanților un drept de creanță în contradictoriu cu pârâții, drept care să constituie legătura de cauzalitate cu dreptul de retenție pretins, instanța nu se poate limita la a cerceta doar aparența dreptului, ci ar fi ținută să judece însuși fondul dreptului, pronunțându-se și asupra eventualului drept de creanță al reclamanților, împrejurare inadmisibilă în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. Încălcarea principiilor echității și bunei credințe invocate ca motive de recurs nu pot fi analizate, în condițiile în care procedând la verificarea prealabilă a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, s-a stabilit că acestea nu sunt întrunite. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. I., C. E.-T. și C. S. împotriva ordonanței președințiale nr. 415 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. T. A. N. M. C. V. M. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: A.F.Doica
| ← Decizia civilă nr. 286/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5304/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
