Decizia civilă nr. 5304/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5304/R/2011
Ședința ata de 19 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: A. B.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către pârâții C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr. 559 din 16 noiembrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați MAN I., MAN M. și pârâtul intimat S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. T., având ca obiect grănițuire.
Se constată că la data de 19 decembrie 2011, pârâtul intimat C.
LOCAL AL M. T. a transmis la dosar prin fax, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2011, când s- a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții Man I. și Man M., domiciliați în T. , str. C. B. , nr, 10 ,jud. C. au chemat în judecată pe pârâții C. G. și soția C. I., domiciliați în T. , str. C. B. , nr. 8 A , jud. C. , S. Român prin C. local al M. T. , cu sediul T. , P-ța 1 D. 1918 , nr. 28 , jud. C. , solicitând instanței de judecată că stabilească linia de hotar care desparte terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF 7758 T. , A+ 1 , nr, topo
2379/3/1 de terenul proprietatea pârâților înscris în CF 1366 T. , A+3 , nr,top(...)/3/2 și pe cale de consecință să oblige pârâții să le predea în deplină proprietate și pașnică folosință suprafata de teren pe care ocupă din proprietatea lor.
Prin sentința civilă nr. 2304/(...) a Judecătoriei T., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanții Man I. și Man M. împotriva pârâților C. G. și soția C. I., a fost admisă cererea reconvențională formulată de către pârâții C. G. și soția C. I. au fost obligați reclamanții să predea pârâților C. G. și I. în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de teren de 23 m, înscrisă în CF 1366 T., A+3, nr. top(...)/3/2; s-a stabilit linia de hotar între proprietățile reclamanților și pârâților din punctele A spre C și din B spre D, spre reclamanți, la o distanță de 1,14 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză care face parte integrantă din sentință, s-a dispus intabularea în CF 1366 T., A+3 , nr. top(...)/3/2 a dreptului de proprietate al pârâților pârâții
C. G. și I. asupra suprafeței de teren de 220 mp, ca bun comun, cu titlu de drept constituire în temeiul Legii 18/1991, au fost obligați reclamanții la plata către pârâții C. G. și I. a sumei de 269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și taxă de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară de la fila 4 din dosar, proprietari tabulari asupra terenului înscris în CF 7758 T. , A+l , nr. topo 2379/3/1 cu suprafața de
257 mp , sunt reclamanții Man I. și Man M.
Potrivit extrasului de carte funciară de la fila 5 din dosar, proprietar tabular asupra terenului înscris CF 1366 T., A+3, nr. top(...)/3/2 este S.
Român, în favoarea pârâților C. G. și C. I., instituindu-se un drept de folosință asupra cotei de 5. a parte.
În conformitate cu decizia P. nr. 67/187/(...), în favoarea pârâților C.
G. și C. I., s-a atribuit în proprietate, în condițiile art. 35 din Legea 18/1991, suprafața de teren de 220 mp din imobilul teren înscris CF 1366 T., A+3, nr. top(...)/3/2.
În cauză, s-a administrat ca probă tehnică expertiza topografică judiciară, care, prin concluziile sale, a relevat faptul că terenul înscris în CF
7758 T., A+l , nr. topo 2379/3/1, cu suprafața de 257 mp, are, în realitate, o suprafață de 290 mp, iar terenul pârâților, care se suprapune cu imobilul înscris în CF 1366 T., A+3, nr. top(...)/3/2, în suprafață de 220 mp, are, în realitate, o suprafață de 197 mp.
De asemenea, expertul precizează, la punctul 3 din concluziile raportului de expertiză, faptul că nu există nicio construcție edificată de către pârâții C. G. și C. I. asupra suprafeței de teren proprietatea reclamanților M.
La punctul 4 din concluziile raportului de expertiză, se relevă faptul că terenul din cartea funciară a reclamanților se suprapune peste terenul din cartea funciară al pârâților, cu 23 mp, iar, la punctul 5 din aceleași concluzii ale raportului de expertiză, expertul precizează că, pentru a pune suprafața pârâților în concordanță cu cea înscrisă în CF, de 220 mp, linia de hotar ar trebui trasată din punctele A spre C și din B spre D, spre reclamanți, la o distanță de 1,14 mp, în aceste condiții, pârâților C. G. și I. rămânându-le o suprafață de teren de 220 mp, potrivit cărții funciare, iar reclamanților 267 mp, cu 10 mp mai mult decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Acțiunea civilă promovată de către reclamanți în temeiul art. 480
Cod civil are caracterul unei acțiuni în revendicare, prin care aceștia solicită instanței de judecată să li se recunoască dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de teren bine determinate și, pe cale de consecință, să-i oblige pe pârâți la restituirea posesiei bunului, reclamanții solicitând, de asemenea, și stabilirea liniei de hotar între proprietățile reclamanților și ale pârâților.
Și cererea reconvențională formulată de către pârâții din prezentul dosar, C. G. și I., are același caracter al unei acțiuni în revendicare, în care se mai solicită, de asemenea, stabilirea liniei de hotar între proprietățile reclamanților și ale pârâților.
Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâții C. G. și I. nu ocupă în mod abuziv o suprafață de teren din imobilulproprietatea reclamanților, în schimb, reclamanții ocupă o suprafață de teren de 23 mp, din imobilul proprietatea pârâților.
Pornind de la dispozițiile art. 480 Cod civil, care statuează faptul că dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai acesta le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său, coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâții C. G. și I., sens în care a admis-o ca atare.
În temeiul art. 274 Cpr civ instanța a obligat reclamanții la plata către pârâții C. G. și I. a sumei de 269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și taxă de timbru.
Prin Decizia civilă nr. 6. a T. C., a fost admis în parte apelul declarat dereclamanții Man I. și Man M. împotriva sentinței civile nr. 2304 din (...), ce a fost schimbată în parte, în sensul respingerii cererii reconvenționale și menținerii restului dispozițiilor sentinței, compensându-se cheltuielile de judecată.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că, pentru lămurirea deplină a situației juridice, în sensul de a stabili dacă reclamanții Man ocupă sau nu teren din cel al pârâților și reconsiderarea, pe cale de consecință, a limitelor de graniță ale celor două proprietăți, este necesar a fi măsurat întreg terenul de 522 m.p. aferent nr. top 2378 și 2379/3/2, din care s-a dezmembrat suprafața de 220 m.p. atribuită pârâților C., ceea ce nu se poate realiza, proprietarul imobilului de la nr. 8 nefiind chemat în judecată.
Prin Decizia civilă nr.1090/R/2010 a C. de A. C., a fost admis recursul declarat de pârâții C. G. și C. I. împotriva Deciziei civile nr. 6. a T. C., care afost casată , iar apelul a fost trimis spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Prin decizia de casare, s-a reținut, în esență, că tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care cadrul procesual a fost legal stabilit față de proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 559/(...) a T. C., a fost admis în parte apelul declarat de Man I. și Man M. împotriva sentinței civile nr.2304 din (...) a Judecătoriei T., ce a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea principală și a fost admisă în parte și cererea reconvențională și, în consecință, a fost stabilită linia de hotar între proprietățile reclamanților și pârâților conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de exp. V. V., au fost respinse restul capetelor de cerere din acțiunea principală și din cererea reconvențională și au fost compensate cheltuielile de judecată în primă instanță și în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că apelanții Man I. și Man
M. sunt proprietari tabulari asupra terenului în suprafață de 257 mp. înscris în CF nr.7758 T., A+1, nr. top.2379/3/1, pe care l-au dobândit, cu titlu de drept cumpărare, iar intimații C. G. și C. I. sunt proprietari asupra cotei de
2. mp. teren înscris în CF nr.1366 T., A+3, nr. top.2378, 2379/3/2, cu titlu de cumpărare, dobândit în temeiul art.35 din Legea nr. 18/1991 și atribuit prin O. P. nr. 67/187/(...).
Ambele părți au investit instanța cu câte o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietățile reclamanților și ale pârâților, dublate și de revendicarea unei suprafețe de teren.
În situația în care se solicită, alături de stabilirea hotarului dintre proprietăți, și obligarea pârâtului de a preda suprafața de teren pe care o ocupă fără drept, se analizează și titlurile de proprietate ale părților, fiind vorba despre o acțiune în revendicare, acea acțiune reală, petitorie, prin care neposesorul proprietar solicită a-i fi lăsat în deplină proprietate și posesie un bun imobil, de la neproprietarul posesor.
Reclamantul în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară trebuie să probeze că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, deoarece, în favoarea pârâtului, operează o prezumție relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate, care poate să fie un act translativ sau declarativ și revine această obligație reclamantului, conform art. 1169 Cod civil, potrivit căruia, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În speță, reclamanții apelanți nu au făcut o asemenea dovadă, dimpotrivă, raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. V. a concluzionat că, în fapt, ei folosesc suprafața reală de 274 mp, în plus cu
17 mp. față de suprafața înscrisă în cartea funciară, iar intimații folosesc în realitate, suprafața de 205 mp., cu 15 mp. mai puțin decât cea care figurează în cartea funciară.
Este de menționat că au fost însușite de către instanță concluziile acestui raport de expertiză, fiind apreciate mai exacte față de cele ale lucrării întocmite de expertul C. G. cu ocazia judecării în fond a cauzei, întrucât expertul V. V. a efectuat măsurătorile cu aparatură topo optică, metodă având o precizie de determinare mai mare decât cea cu ruleta metalică, utilizată de primul expert.
Pe de altă parte, contrar celor statuate de instanța de fond, tribunalul a reținut că nici intimații pârâți nu au făcut dovada susținerilor lor în ce privește revendicarea unei suprafețe de teren pretins a fi ocupată de către apelanți.
Astfel, împrejurarea că intimații dețin o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară nu poate fi pusă pe seama "plusului" existent la parcela învecinată. Aceasta, în condițiile în care cartea funciară garantează doar existența dreptului, iar nu și întinderea exactă a acestuia, iar, din probațiunea administrată în cauză, nu a reieșit că reclamanții i-ar fi deposedat pe parați de bunul revendicat.
În ce privește acțiunea în grănițuire, tribunalul a reținut că, în sensul prevederilor art. 584 Cod civil, grănițuirea constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se cunoaște limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
În speță, probele administrate în cauză nu au confirmat o atare situație, martorii audiați, precizând că gardul despărțitor al celor două proprietăți învecinate se află pe aceeași poziție, aproximativ din anul 1960. În acest sens, martora M. M. a precizat că a deținut în proprietate imobilul din T., str. B. nr.10, în prezent proprietatea apelanților, din anul 1960 până în anul
1989, însă nu a măsurat niciodată terenul, iar gardul existent în anul 1960 a rămas pe aceleași limite. Or, în condițiile în care imobilul proprietatea intimaților a fost achiziționat de aceștia în anul 1978, este evident că l-au dobândit în aceeași configurație.
Ulterior, martorul P. D., care a fost și el proprietar al imobilului din T., str. B. nr.10 , a precizat că amplasamentul gardului ce delimitează proprietățile vecine nu a fost modificat.
În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. expert V. V., care precizează, totodată, că diferența de suprafață constatată s-ar putea regăsi inclusiv la partea dinspre str. C-tin B., care a fost supusă în timp modificărilor.
În atare situație, pretenția pârâților de a se stabili o altă linie de hotar între cele două proprietăți, pe considerentul că le lipsesc în fapt 15 mp. din suprafața intabulată pe numele lor, nu are nicio justificare legală în raport de dispozițiile art. 584 Cod civil, nefăcându-se în cauza dovada modificării liniei de hotar inițiale.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâții C. G. și C. I. împotriva deciziei civile numărul 559 din 1(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost casată și s-a reținut apelul spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținuturmătoarele:
Instanța de apel și-a fundamentat decizia pe împrejurarea că granițele dintre cele două proprietăți învecinate nu au fost modificate din anul 1960, fără a verifica, însă, dacă acestea au fost corect stabilite raportat la acea dată, în acest sens impunându-se suplimentarea probațiunii raportat la înscrisurile care au stat la baza dezlipirilor succesive și a rectificării suprafeței corpului funciar compus din parcele asupra cărora pârâții recurenți au o cotă reală din dreptul de proprietate, fiind necesar a se stabili limita dintre proprietăți raportat la planurile de situație avute în vedere la dezlipire și la rectificarea suprafețelor și nu configurația parcelelor stabilită de părți, tocmai aceasta fiind contestată și nu cuprinsul cărții funciare care se completează cu planurile de situație ce au stat la baza înscrierilor.
Instanța de apel făcut o greșită aplicare a normelor de drept substanțial, așa cum corect afirmă recurenții, întrucât s-a limitat la a afirma că înscrierea din cartea funciară nu garantează suprafața parcelei, fără a verifica în concret titlurile de proprietate ale părților și a le compara, pentru a stabili dacă vreuna dintre ele ocupă o porțiune din terenul proprietatea celeilalte.
Întrucât starea de fapt nu a fost pe deplin stabilită, impunându-se administrarea unor probe noi, însă instanța de apel s-a pronunțat pe fond, modificarea nefiind posibilă, iar casarea cu trimitere neimpunându-se, instanța de recurs a admis recursul, a casat decizia obiect al acestuia și a reținut apelul spre rejudecare în vederea administrării unor probe noi,respectiv a unui raport de expertiză care să țină seama de limita dintre proprietăți raportat la planurile de situație avute în vedere la dezlipire și la rectificarea suprafețelor și nu configurația parcelelor stabilită de părți, instanța de recurs nefiind limitată la proba cu înscrisuri în sensul art. 305
C.pr.civ., după casarea cu reținere, conform art. 315 alin. 31 C.pr.civ.
Analizând apelul declarat de reclamanții MAN I. și MAN M. împotriva sentinței civile nr. 2304 din (...) a Judecătoriei T., Curtea reține următoarele:
Raportul de expertiză întocmit în cauză de către experta judiciară G. T. analizează în mod temeinic situația celor două fonduri învecinate care fac obiectul litigiului, cu respectarea criteriilor stabilite în doctrina și practica judiciară în ceea ce privește acțiunile având ca obiect grănițuire.
Astfel, conform acestui raport, imobilele în cauză au fost inițial înscrise în C.F. nr.1366 T., nr.top. 2378, 2379/3, în anul 1947 fiind dezmembrate prin formarea a două parcele. Prima, în suprafață de 257 m.p., având nr.top. 2379/3/1, a fost transcrisă în C.F. nr.7758 T., în favoarea lui T. M., care a înstrăinat imobilul în favoarea numitului P. D., care la rândul său, în anul 2006 a înstrăinat imobilul reclamanților Man, iar cea de-a doua în suprafață de 475 m.p., având nr.top.2378, 2379/3/2 s-a transcris în C.F. nr.1366 T., în anul 1965, în baza autorizației de înstrăinare nr. 79-22132 rectificându-se suprafața acestei parcele la suprafața reală de 522 m.p. P. C. au dobândit în anul 1979, prin cumpărare dreptul de proprietate asupra unei cote părți din construcțiile edificate pe această parcelă, cota de 2. parte din teren aferentă construcției înstrăinate intrând în proprietatea statului în temeiul Legii nr.58/1974, pârâții devenind proprietari asupra cotei de 2. parte din teren prin ordinul prefectului nr.(...), în temeiul Legii nr.18/1991.
Pe baza planurilor de înstrăinare din anul 1965 și anul 1978 s-a constatat că frontul la stradă al imobilului cu nr.top.2378,2379/3/2 este de
23,60 m.l., front care se menține și în prezent, păstrându-se și celelalte elemente conform acestor planuri, expertul apreciind că diferența de lungime a laturii dinspre numărul administrativ 10 poate proveni doar dinspre partea de vest a parcelelor și nu dinspre strada B., aliniamentul străzii fiind și în anii1965, 1978 ca și în prezent, tot pe limita pereților caselor de la numărul administrativ 6 și 10.
Plusul de suprafață al parcelei aflate în proprietatea reclamanților
Man, față de suprafața înscrisă în cartea funciară, este explicat de către expertă prin aceea că în timp, prin modificarea configurației construcției edificate pe această parcelă, s-a extins parcela spre sud, mărindu-se astfel frontul la stradă de la 14,2. la 14.80 m.l., fiind însă vorba de o modificare a limitei de proprietate a parcelei reclamanților în defavoarea parcelei aflate în proprietatea numitului H. precizează că în anul 1995, când parcela a fost cumpărată de numitul P., și apoi în anul 2006 când a fost cumpărată de reclamanții Man, parcela avea aceeași configurație, sesizându-se și neconcordanțele dintre partea grafică și cea scriptică înscrisă în cartea funciară.
Pe baza tuturor acestor precizări experta recomandă ca variantă de grănițuire a proprietăților varianta în care limita dintre proprietăți rămâne cea existentă, această variantă respectând în mare măsură datele din planurile de înstrăinare a imobilelor.
Deși într-adevăr este întocmită și o a doua variantă, susținută de expertul asistent, experta precizează că aceasta nu corespunde planurilor de înstrăinare din anii 1965 și 1995 deoarece nu se mai respectă distanța de
5,80 m.l. dintre peretele casei de la numărul administrativ 10 și limita parcelei cu nr.top. 2378,2379/3/2.
Având în vedere concluziile expertizei de specialitate întocmite în cauză, expertiză care a avut în considerare toate planurile de înstrăinare succesive referitoare la parcelele în litigiu, concluzii care sunt în același sens cu starea de fapt relevată prin probațiunea testimonială administrată în cauză (filele 28 și 29 din dosarul nr.(...) al T. C.) și ținând cont și de scopul acțiunii în grănițuire, astfel cum acesta se desprinde din prevederile art.584
C.civ. se apreciază că granița dintre cele două proprietăți în litigiu este cea stabilită în expertiza întocmită de experta G. T., varianta I. Prin aceasta s-a identificat hotarul real dintre imobile, prin stabilirea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților și a planurilor de înstrăinare întocmite în timp, avându-se în vedere și situația imobilelor în momentul dobândirii dreptului de proprietate și starea actuală a imobilelor.
Raportat la aceste concluzii nu este întemeiată susținerea pârâților în sensul că suprafața de teren pe care nu o au în posesie, deși este înscrisă în cartea funciară în favoarea lor, s-ar afla în posesia reclamanților. S. de suprafață al terenului aflat în proprietatea reclamanților a fost justificat de expertă, aceasta precizând că nu derivă din terenul aflat în proprietatea pârâților, fiind de avut în vedere și faptul că suprafața imobilului nu este garantată de cartea funciară care garantează doar dreptul înscris. Revendicarea acestei suprafețe de teren de la reclamanți nu este întemeiată. Nici reclamanții nu au făcut dovada că pârâții ar avea în posesie vreo suprafață de teren aflată în proprietatea reclamanților, și petitul din cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicare fiind neîntemeiat.
Prin urmare, în temeiul art.296 C.pr.civ. Curtea va admite în parte apelul declarat de reclamanții MAN I. și MAN M. împotriva sentinței civile nr.
2304 din (...) a Judecătoriei T., pe care o va schimba în sensul că se va admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții MAN I. și MAN M. împotriva pârâților C. G. și C. I., S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. T. și cererea reconvențională formulată de pârâții C. G. și C. I. împotriva reclamanților MAN I. și MAN M. și în consecință se va stabili linia despărțitoare dintre parcela cu număr top. 2379/3/1 din C.F. numărul
7758 T., proprietatea reclamanților și parcela cu număr top. 2378 și
2379/3/2 din C.F. numărul 1366 T., proprietatea pârâților, conform variantei numărul 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginer expert G. T., parte integrantă din prezenta decizie, între punctele 45 și 27, respingându-se restul capetelor de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională.
În temeiul art.276 C.pr.civ. instanța va compensa cheltuielile de judecată avansate de părți în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Rejudecând, admite în parte apelul declarat de reclamanții MAN I. și MAN M. împotriva sentinței civile nr. 2304 din (...) a Judecătoriei T., pe care o schimbă, în sensul că admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții MAN I. și MAN M. împotriva pârâților C. G. și C. I., S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. T., admite în parte și cererea reconvențională formulată de pârâții C. G. și C. I. împotriva reclamanților MAN I. și MAN M. și, în consecință :
Stabilește linia despărțitoare dintre parcela cu număr top. 2379/3/1 din C.F. numărul 7758 T., proprietatea reclamanților și parcelele cu număr top. 2378 și 2379/3/2 din CF numărul 1366 T., proprietatea pârâților conform variantei numărul 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginer expert G. T., parte integrantă din prezenta decizie, între punctele 45 și 27.
Respinge restul capetelor de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională.
Compensează cheltuielile de judecată în toate instanțele. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C. ANA I.
GREFIER, A. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.recurs: A.C., A.A.C., A.I.
Jud.apel: Dan I. Tașcă, M. Oncică Sanislav
Jud.fond: Alin Doica
| ← Decizia civilă nr. 1966/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 527/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
