Decizia civilă nr. 286/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 286/A/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul K.-G. S., împotriva sentinței civile nr. 406 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A
J. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamantul K.-G. S. este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului apelant și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prezenta cauză a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri la termenul de judecată din data de (...), dată de la care această cauză a rămas în nelucrare din vina reclamantului apelant, care nu a mai efectuat nici un act de procedură, iar la data de (...), cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanță.
C. din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 252 alin. 2
C.pr.civ. coroborat cu art. 248 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția perimării apelului declarat de reclamantul K.-G. S. și pune în discuția reprezentantei
P.ui de pe lângă C. de A. C. această excepție.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției perimării apelului care formează obiectul prezentului dosar.
C. reține cauza în pronunțare pe excepția perimării apelului declarat de reclamantul K.-G. S.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 406 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul K. G. S., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la D. G. a F. P. a județului C. din C.-N., având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 221/2009. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin S. penală nr. 21521 pronunțată în anul 1966, de T. M. C., în temeiul art. 516 alin. 1 C.J.M. și art. 25 pct. 2 Cod penal, reclamantul a fost condamnat la 4ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională, pentru delictul de nesupunere la încorporare.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a avut în vedere că inculpatul refuză să fie încorporat, întrucât face parte din cultul Martorii lui I. credință ce nu-i îngăduie a-și îndeplini obligațiile militare.
În raport cu condamnarea suferită, instanța are obligația de a verifica dacă în raport cu aceasta se poate constata incidența în cauză a prevederilor art. 1 al. 3 din L. nr. 221/2009, respectiv constatarea caracterului politic al condamnării penale suferite de reclamant.
Potrivit art. 1 alin 2 din L. nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic condamnările pentru faptele expres prevăzute la acest aliniat, însă condamnarea reclamantului nu are la bază nici una din infracțiunile menționate.
Potrivit art. 1 alin. 3 din L. nr. 221/2009 constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Art. 2 din al. 1 din OUG nr. 214/2009, prevede: constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.
Fapta săvârșită de către reclamant și pentru care a fost condamnat, nu se încadrează în prevederile indicate mai sus.
În cauză, instanța de fond a reținut că nu se poate aprecia că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 al.1 lit. d și e .
Este adevărat că Constituția R.iei adoptată în anul 1965 garanta în cuprinsul art. 30 libertatea conștiinței și libertatea cultului religios, dar tot atât de adevărat este că art. 40 instituia obligația pentru toți cetățenii de a îndeplini serviciul militar.
Infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat există și în prezent în Codul penal, nefiind abrogată expres.
Și actuala Constituție prevede printre obligațiile cetățenilor români, obligația de apărare a țării (art.55).
Forma prin care se realizează această obligație, cuprinde și pe aceea de a desăvârși pregătirea militară și în caz de nevoie, anume, conflict armat, de participare în forțele armate ale statului.
În orice stat această obligație există, din perspectiva atributelor esențiale ale statului.
Nu se poate aprecia că refuzul de a primi arma datorat convingerilor religioase ar echivala cu o oponență fără echivoc împotriva principiilor statului comunist totalitar de vreme ce aceste infracțiuni încă mai sunt în vigoare în Codul penal, iar condamnări în baza acestor texte legale au fost pronunțate și după 22 decembrie 1989, când nu se mai poate afirma caracterul totalitar al regimului politic din R.ia.
De altfel și în prezent există această obligație în diferite state, state care nu pot fi calificate ca și totalitare, în care să poată fi considerate ca încălcate drepturile omului în cazul satisfacerii serviciului militar.
Aspectele legate de modalitatea de executare a pedepsei invocate în cuprinsul motivelor, chiar dacă sunt reale, nu schimbă caracterul condamnării, element esențial al prevederilor art. 1 al. 3 din această lege.
Referitor la practica judiciară depusă de către reclamant, potrivit căreia în privința unor astfel de condamnări se recunoaște aplicabilitatea Ordonanței nr. 2., instanța de fond a reținut că practica judiciară nu este un izvor de drept, iar instanța nu este ținută de o astfel de practică.
Pe de altă parte, practica judiciară nu este constantă, practica Curții de
A. C. fiind în sensul respingerii constatării caracterului politic al condamnărilor de natura celor suferite și de către reclamant.
Până în prezent nu s-a pronunțat un recurs în interesul legii de către
Înalta Curte de Casație și Justiție în materia Legii nr.221/2009, doar dezlegarea acestuia fiind obligatorie pentru instanțe.
S-a pronunțat însă ÎCCJ într-o materie similară, prin D. nr. 7., când a stabilit că astfel de condamnări de care a suferit și reclamantul, se încadrează în cadrul infracțiunii de drept comun ce vizează disciplina militară și implicit capacitatea de apărare a țării.
Prin urmare, având în vedere aspectele menționate, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată, ca neîntemeiată, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr.221/2009. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul K.-G. S. a declarat apel în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile, așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamantul a învederat instanței că L. nr.
221/2009 nu definește noțiunea de condamnare politică, ci doar enumeră condamnările care au de drept un caracter politic, astfel încât pentru orice alte condamnări pentru fapte prevăzute de legea penală, instanței îi revine rolul de a constata caracterul politic a acestor, în condițiile prevăzute de art. 4 din L. nr. 221/2009.
În opinia reclamantului, condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare dispusă prin sentința penală nr. 21521/1966 a T.ui M. C., reprezintă o condamnare cu caracter politic, întrucât refuzul la încorporare s-a datorat convingerilor sale religioase, acesta fiind membru al cultului religios „Martorii lui I., convingeri care nu îi permitea satisfacerea serviciului militar, astfel încât se poate considera că a făcut propagandă împotriva orânduirii socialiste, faptă prevăzută și sancționată de art. 166 din
C.pen. în vigoare la aceea vreme.
Refuzul de a primi arma, datorat convingerilor religioase, a echivalat cu o oponență neechivocă împotriva principiilor statului comunist totalitar.
În acest sens, este și adresa nr. 121951/2009 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul M.ui
Justiției și Libertăților Cetățenești care a apreciat caracterul politic al condamnărilor penale pentru neprezentare la incorporare, ca formă de protestla îngrădirea exercitării dreptului persoanelor de a-și alege și de a practica în mod liber credința sau religia, acordând acestora calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, deși legalcitat, nu și-a delegat reprezentat în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din 13 octombrie 2011, C., în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 252 alin. 2 coroborat cu art. 248 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția perimării apelului, pe care a pus-o în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., care a solicitat admiterea acestei excepții.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța mai întâi asupra excepției perimării apelului, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin încheierea civilă din data de (...), C. a dispus în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., suspendarea judecării apelului și trimiterea dosarului spre păstrare la arhivă, până la o nouă stăruință a părții interesate având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 C.pr.civ. (f. 10).
Având în vedere că prezentul apel a rămas în nelucrare din culpa părții timp de peste un an de zile, perioadă în care nici una dintre părți nu a efectuat niciun act de procedură, C., în temeiul art. 298 raportat la art. 252 alin. 2 coroborat cu art. 248 alin. 1 C.pr.civ. va constata perimarea apelului declarat de reclamantul K.-G. S. împotriva deciziei civile nr. 406 din 05 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată perimat apelul declarat de reclamantul K.-G. S. împotriva sentinței civile nr. 406 din 05 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.A.A.P./Dact.H.C./3 ex/(...)/J.fond: M.T..
| ← Decizia civilă nr. 3766/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1966/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
