Decizia civilă nr. 5298/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 5298/R/2011
Ședința publică din 16 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 725/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul B. V. junior, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat V. R.-V., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 10 din dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat V. R. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 984 lei, conform chitanței anexate la întâmpinare, la care a fost anexată și împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că reclamantul intimat l-a împuternicit de domnul avocat V. R.-V. pentru redactarea întâmpinării în recurs, precum și pentru a-l asista și a-l reprezenta în fața instanței de recurs.
Reprezentantul reclamantului intimat și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recla-mantului intimat și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuie-lilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 984 lei, conform chitanței anexate la întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că inițial acțiunea a fost promovată de reclamanții B. V. junior și sora acestuia B. M., care a decedat pe parcursul procesului și toate aspectele cu care a fost sesizată instanța de fond au fost soluționate cu aplicarea corectă a textului din L. nr. 2. și nu este reală susținerea pârâtului recurent referitoare la faptul că textul de lege a fost greșit aplicat de către instanța de fond.
De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că B. V. junior și sora acestuia B. M. au beneficiat de prevederile L. nr.1., însă repararea prejudiciului suferit prin măsura administrativă de includere a lui B. V. senior în categoria "chiaburilor";, putea fi solicitată doar de către acesta și, totodată, arată că în prezenta cauză s-a dovedit că întreaga avere a lui B. V. senior a fost confiscată și doar o parte din teren, respectiv terenul situat în extravilanul satului C. a fost restituit familiei lui B. V. senior.
În concluzie, reprezentantul reclamantului intimat arată că recursul declarat de către pârât este nefondat și prin urmare, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de către pârât, ca nefondat și, totodată, arată că pe de o parte antecesorul reclamanților a fost în evidența organelor securității și ale miliției pentru că a fost considerat chiabur, iar pe de altă parte acesta a fost în evidența organelor securității și ale miliției pentru acțiuni dușmănoase împotriva regimului comunist.
În ceea ce privește daunele materiale, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că reclamanții au formulat acțiunea pentru o suprafață de teren de 9,46 ha care a fost confiscată de la antecesorul lor în anul 1952, iar ulterior această suprafață de teren a fost redusă ajungându-se la concluzia că de la antecesorul reclamanților s-au confiscat 4 ha și 6 ari de teren, iar pentru această suprafață de teren și pentru animalele confiscate de la B. V. senior s-au acordat despăgubiri.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 725 din 09 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțatăîn dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecatăformulată de reclamanții B. V. și B. M. decedată în cursul procesului și continuata de B. V. împotriva S.UI R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE cu sediul procesual ales la D. C.
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată împotriva antecesorului reclamantilor, B. V. senior, născut la data de (...) si decedat la data de (...), fiul lui B. I. si Ana, respectiv de includere în categoria chiaburilor, de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu în perioada aprilie 1952-1960.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului B. V. junior suma de
203.000 lei și suma de 5.560 euro in echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate ca urmare a măsurii administrative sus indicate.
S-au respins restul pretențiilor din petitul 1 și 2 precum și petitul 3.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului B. V. junior suma de
3783 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu actele aflate la dosar antecesorul reclamantilor a fost declarat in anul 1952 chiabur .In aprilie 1952 el si familia sa a fost dislocata din domiciliul pe care îl aveau. Întrucât li s-a confiscat si averea imobiliara si mobiliara si nu li s-a oferit un alt domiciliu ei au fost practic obligați sa plece din localitatea de domiciliu impunându-li-se așadar un domiciliu obligatoriu, împrejurare care a încetat în anul 1960.
A. stare de fapt a fost reținuta si în dosarul nr. (...) al T.ui C. în ceea ce o privește pe reclamanta B. L. ,decedata in cursul prezentului litigiu in vederea acordării in favoarea acesteia a drepturilor prevăzute de D. L. 1..
Având in vedere actele mai sus menționate si prevederile art 3,4 din L.
2. tribunalul a admis in parte petitul 1 si a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva antecesorului reclamantului B. V. senior de includere a acestuia in categoria chiaburilor, dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1952-1690. T. nu a constatat si caracterul politic al confiscării averii apreciind ca aceasta confiscare este o consecința a masurilor administrative mai sus menționate si nu o măsura administrativa propriu zisa cu caracter politic. De altfel acestei confiscări nelegale datorita caracterului politic al masurilor administrative i s-a dat eficienta prin admiterea parțială a petitului
2 .
In ce privește daunele materiale solicitate din actele aflate la dosar rezulta ca o data cu declararea ca fiind chiabur, antecesorului reclamanților (finalmente reclamantului)i s-a confiscat întreaga avere mobila si imobila .
Reclamanții au precizat bunurile pentru care solicita despăgubiri respectiv 9,46 ha teren ,4 vaci , 6 oi ,9 stupi.
Din actele aflate la dosar rezulta ca intr-adevăr in anul 1952 antecesorul reclamanților deținea suprafața de 9,46 ha pe teritoriul comunei C., iar ca bunuri mobile deținea 4 vaci , 6 oi si 9 stupi .
In ce privește terenul de 9,46 ha chiar daca in actul de la f. 8 se arata ca s-a confiscat întreaga avere imobila din înscrierile din registrul agricol aferente anilor (...) si apoi 1959 si următorii rezulta ca efectiv nu i s-a preluat întreaga suprafața de teren ci doar suprafața de 4,06 ha rămânându-i in proprietate o suprafața de 5,40 ha. A. împrejurare rezulta atât din înscrierile mai sus menționate cât si din mențiunea ce apare pe marginea registrului agricol la data de (...). Totodată la aceeași concluzie se poate ajunge si pe baza unei prezumții simple respectiv ca in condițiile confiscării întregii averi antecesorul reclamanților nu ar fi avut resurse materiale sa cumpere alt teren ci practic i s-a preluat efectiv doar o parte din ceea ce avea. In anul 1959 el figura cu 5,30 ha teren din care a dus in întovarasire suprafața de 4,85 ha, suprafața din care in temeiul legilor de fond funciar i s-a restituit 4,79 ha.
In aceste condiții, practic suprafața de 5,40 ha nu a fost confiscata ca urmare a masurilor administrative sus menționate, ci a rămas în proprietatea antecesorului reclamanților fiind posibil ca ulterior sa fie preluata prin cooperativizare sau in alt mod care insa nu face obiectul L. 2. care prevede acordarea de despăgubiri doar pentru bunurile efectiv confiscate ca urmare a unei masuri administrative cu caracter politic .
In concluzie tribunalul a reținut ca doar suprafața de 4.06 ha a fost confiscata în anul 1952 si pentru această suprafață se impune acordarea de despăgubiri .
Conform raportului de expertiza judiciara efectuat in cauza de expert T. M. valoarea unui metru teren de pământ este de 5 lei /mp ceea ce ar duce la o despăgubire de 203.000 lei. T. a apreciat ca aceasta valoare este una reala având în vedere argumentele indicate de expert in raportul de expertiza si in răspunsul la obiecțiuni, valorile minime folosite de notarii publici nefiind un argument pentru valoarea reala ci doar o valoare sub care nu se poate evalua un teren pentru orice tranzacție sau acțiune introdusa in justiție.
In ceea ce privește bunurile mobile tribunalul a apreciat ca textul de lege pe care reclamanții își întemeiază acțiunea vizează si aceste bunuri mobile .
Astfel, în textul de lege se prevede restituirea echivalentului valoric al bunurilor confiscate fără a se face distincție între bunurile mobile si imobile
Precizarea ca restituirea este condiționata de faptul ca bunurile respective sa nu fie deja restituite in temeiul unor legi care vizează doar bunurile imobile nu duce la concluzia ca art. 5 alin. 1 lit. b din L. 2. ar viza numai bunurile imobile întrucât așa cum s-a arătat mai sus atunci când prevede restituirea legiuitorul se refera la toate bunurile, iar o condiție de restituire a unor bunuri determinate anterior nu poate duce la restrângerea câmpului de aplicare a acestei prevederi legale stabilit așa cum s-a arătat anterior introducerii acestei condiții de nerestituire .
A. interpretare corespunde scopului urmărit prin elaborarea acestui act normativ acela de reparare integrala a prejudiciilor produse prin condamnare. O reparare doar în privința bunurilor imobile ar contraveni acestui scop si ar induce o discriminare intre persoanele condamnate care nu au deținut bunuri imobile si cele care au deținut asemenea bunuri .
Referirea la bunurile imobile din expunerea de motive a L. 2. nu este una decisiva în sensul ca legea vizează doar restituirea bunurilor imobile întrucât nu prevede expres ca doar pentru aceste bunuri este elaborata legea, nu exclude expres bunurile mobile ci doar cuprinde o motivație speciala de ce pentru aceste persoane se deroga practic de la o alta lege speciala respectiv L.
1. si L. 2. fără ca aceasta motivație speciala sa determine scopul global urmărit prin adoptarea acestei legi .Altfel spus aceasta parte a expunerii de motive justifica derogarea de la prevederile L. 1. si a L. 2. si nu intenția legiuitorului in ce privește câmpul de aplicare a măsurii restituirii .
Aceeași interpretare a fost data si de către C. C. in decizia nr. 1. in care se refera la faptul ca statul a adoptat sau a intenționat sa adopte acte normative vizând restituirea bunurilor imobile cit si mobile ori singurul act normativ care se refera la aceste bunuri mobile este L. 2..
Asa cum s-a arătat mai sus din actul de la f. 8 rezulta averea mobiliara confiscata. Pentru aceste bunuri mobile nu s-a făcut o contraproba in sensul ca ele efectiv nu au fost preluate de la antecesorul reclamanților.
In ceea ce privește valoarea actuala a acestor bunuri, reclamanții au depus evaluări făcute de persoane fizice autorizate pentru creșterea animalelor, evaluări comunicate paratului. O privire comparativă asupra acestor evaluări duce la concluzia ca ele sunt aproximativ concordante. Pentru fiecare categorie de bunuri mobile solicitata tribunalul a avut in vedere cea mai mica valoare ce rezulta din toate aceste evaluări apreciind ca aceasta valoare este comuna tuturor acestor crescători si indică prețul de piața actual al acestor bunuri. Astfel pentru vaci s-a avut in vedere valoarea de 1000 E. per bucata, pentru oi de 100 E. per bucata, pentru stupi de 100 E. per bucata rezultând în total suma de 5500 E. care se vor plăti in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din L. 2. corob. cu art. 1 si 2 din aceeași lege a admis in parte petitul privind acordarea de despăgubiri materiale si a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 203.000 lei si suma de 5500 E. care se va plati în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plătii cu titlu de daune materiale pentru bunurile confiscate ca urmare a măsurii administrative sus indicate.
In ce privește petitul pentru daune morale textul de lege pe care reclamanții isi fundamentează acțiunea din speța a fost declarat neconstituțional .
In considerentele acestei decizii se retine in esența ca art. 5 alin1 lit. a din L. 2. contravine art. 1 alin. 3 si 5 din Constitutie care prevăd ca dreptatea este valoare suprema si ca in R. respectarea legilor este obligatorie.
Pentru a ajunge la acesta concluzie s-a avut în vedere ca prevederile sus menționate din L. 2. au același scop ca si art. 4 din D. L. 1. diferența constând doar in modalitatea de plata adică o suma globala in loc de prestații lunare ,altfel spus ca prin art. 5 alin. 1 lit a din L. 221/1990 s-a urmărit repararea aceluiași prejudiciu deja reparat prin prevederile D. L. 1. diferind doar modalitatea de plata aleasa.
In ce privește art. 1 alin. 5 din L. 2. s-a reținut în esență că prevederile declarate neconstituționale nu întrunesc cerințele de accesibilitate, claritate si previzibilitate, neîntrunirea acestor exigente ducând la o aplicare incoerenta a acestui text de lege de către instanțele de judecată.
Efectul declarării ca neconstituțional a acestui text de lege este acela ca de la momentul declarării sale ca fiind neconstituțional el este suspendat de drept, iar după 45 de zile de la publicarea deciziei el isi încetează efectele juridice daca legiuitorul nu intervine pentru a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției .
In speta acest termen a expirat fără adoptarea altui act normativ, astfel că prezenta acțiune a rămas fără fundament juridic în privința daunelor morale.
In consecință, în baza tuturor considerentelor de mai sus tribunalul a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile morale, cerere cuprinsă în petitul 3 .
In temeiul art. 274 și 276 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâtul aflat în culpa procesuala pentru petitele 1 si 2 admise la plata sumei de 3783 lei cheltuieli de judecata constând în onorariu expert necesar pentru stabilirea valorii acestor bunuri si onorar avocat. In privința acestui onorar tribunalul l- a acordat in întregime apreciind ca raportat la admiterea primelor doua petite, la valoarea despăgubirilor acordate si la munca depusă de avocat acordarea acestuia se justifica în întregime raportat la pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că potrivit art. 2 alin. 4 din L. nr. 2., reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru constatarea caracterului politic a măsurii administrative, o astfel de cerere putând fi formulată doar de persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, nu și de către descendenții lor.
Includerea în categoria chiaburilor a defunctului B. V., nu reprezintă o măsură administrativă în sensul prevederilor L. nr. 2., a D.-L. nr. 1. și a O. nr. 2..
În privința dislocării din localitatea de domiciliu și de stabilire a unui domiciliul obligatoriu în perioada aprilie 1951 - 1960, nu poate fi constat caracterul politic a m[surii administrative întrucât este prevăzut[ la art. 3 în L. nr. 2. ori art. 4 alin. 2 din același act normativ prevede că poate fi constatat caracterul politic al altor măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3.
Referitor la daunele materiale, sentința primei instanțe cuprinde motive contradictorii și este nelegală deoarece nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor pentru care s-a solicitat acordarea daunelor materiale ca efect al măsurii administrative.
Bunurile mobile nu pot face obiectul L. nr. 2. ci doar bunurile imobile, astfel încât au fost încălcate prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din acest act normativ.
În privința bunurilor imobile, reclamanții nu au făcut dovada confiscării ca efect al măsurii administrative, iar datele cuprinse în actele de la dosarul cauzei sunt contradictorii întrucât, pe de o parte, se arată că a fost confiscată întreaga avere mobilă și imobilă, pentru ca ulterior să se prezume că doar o parte din bunuri au fost confiscate.
Se poate presupune că pentru suprafața de teren confiscată s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legilor fondului funciar. Valoarea stabilită de către expert este exagerată pentru bunurile imobile restituite.
Reclamantul intimat B. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefundat, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.7-8).
În susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a arătat că sentința atacată este legală și temeinică întrucât potrivit art. 4 alin. 3 din L. nr. 2., după decesul persoanei interesate, soțul/. sau descendenții până la gradul II inclusiv pot formula cereri în temeiul acestui act normativ.
Din întreaga probațiune administrată a rezultat cu evidență faptul că antecesorului reclamantului i s-a confiscat întreaga avere mobilă și imobilă.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei reclamanții B. V. jun. Și B. M. sunt descendenții numitului B. V. care a fost căsătorit cu numita B. L. născută Calina. B. V. a decedat la data de (...) iar soția lui, B. L., a decedat la data de (...).
Reclamanta B. M. a decedat la data de (...), în cursul procesului, iar reclamantul B. V. este singurul succesor al acesteia (f. 13-18, f.170 dosar fond).
Conform art.3 din L. nr.2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: a) D. nr. 6 din 14 ianuarie 1950, D. nr. 60 din 10 martie 1950, D. nr. 257 din 3 iulie 1952, D. nr. 258 din 22 august 1952, D. nr. 77 din 11 martie 1954
și D. nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotărârea C. de M. nr. 2., C. de M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea C. de M. nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea C. de M. nr. 3., C. de M. nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea C. de M. nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea C. de M. nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea C. de M. nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea C. de M. nr. 1.108 din 2 august
1960;c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a
Securității P.orului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M.ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M.ui Afacerilor
Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M.ui Securității S.ui.
Art.4 alin.2 din același act normativ stabilește că, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Aceste din urmă prevederi au următorul cuprins: „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele:
„Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Potrivit art.5 alin.1 din L. nr.2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: lit.b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 1. privind regimuljuridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Din conținutul art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. rezultă în mod evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al măsurii administrative, altele decât cele prevăzute la art.3 din lege, iar după decesul persoanei care a suferit o astfel de măsură, descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri în temeiul celorlalte legi de reparație adoptate de statul român.
În speță, așa cum s-a arătat, reclamantul este descendentul de gradul I al defunctului B. V. astfel încât a dovedit și a justificat calitatea procesuală activă existând o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului material dedus judecății motiv pentru care C. apreciază că motivul de recurs care vizează lipsa calității procesuale active a reclamantului nu este întemeiat.
Conform extrasului eliberat sub nr. C/972/(...) de M. - A. N., D. J. C., după adresa nr. 45/(...) a Serviciului de miliție al raionului T., cuprinzând tabelul nominal de chiaburi din raza raionului și orașului T., antecesorul reclamantului, B. V., născut la (...), cu domiciliul în comuna C., raionul T., avea o avere de 2,46 ha, 4 vite, 6 oi și 9 stupi (f.9 dosar fond).
Prin adresa nr. 564/(...) emisă de P. com. Petrești de Jos se arată că B. V., născut la (...), loc. C., com. Petrești de Jos, jud. C. a fost declarat chiabur în anul 1952, după care i-a fost confiscată întreaga avere mobilă și imobilă. A fost scos din casa proprietate personală de către primăria și poliția com. C. în aprilie 1952, împreună cu fiica B. M., născut la (...) și i s-au ridicat restricțiile domiciliare în anul 1960, neoferindu-le nici un domiciliu, aceștia au fost nevoiți să plece la T., să părăsească loc. C.. Cele arătate mai sus sunt extrase din registrele agricole din perioada 1950 - 1955 care sunt deținute la primărie, iar prezenta adeverință s-a eliberat numitei B. M. pentru obținerea drepturilor conferite de L. nr. 1. și O. nr. 2. (f.8 dosar fond).
Din certificatul nr. C/2291/(...) emis de M. - A. N., D. J. C. rezultă că în dosarul privind situația gospodăriilor chiaburești existente în raionul T. la data de (...) întocmit de S. S. a S. popular al raionului T. numitul B. V. figurează la nr.crt.6 al comunei C., nr. total al membrilor familiei: 4 din care muncesc: 3, iar criteriile de bază pentru care este chiabur sunt: posedă 9,46 ha. pământ, expl.brațe străine de muncă, a avut cârciumă în 1936 - 1942, din 1942 - 1945 a făcut comerț ambulant, din 1946 - 1947 camion, iar în anul 1947 a cumpărat mașină de lux, a avut servitori din anul 1942 - 1951 (f.25 dosar fond).
Din dosarul informativ F.I. 40673/ C. rezultă că antecesorul reclamantului a făcut parte, între anii 1946-1947, din PNȚ din comuna C. și a activat ca simplu membru. A fost categorisit chiabur pentru gfaptul că a avut cârciumă, camion și servitori. A avut unele manifestări dușmănoase și șovine, de mai multe ori s-a certat cu organele locale ale puterii de stat și S. populare. Este un element dușmănos regimului actual, însă materialul existent nu întrunește elemente pentru a fi înaintat în justiție însă rămâne suspect și continuă să fie supravegheat și încadrat informativ (76-137 dosar fond).
Din copia registrului agricol rezultă că antecesorul reclamantului a deținut terenuri astfel: în 1951 - 6,46 ha., în 1952 - 9,46 ha., în 1953 - 9,46 ha., în 1954 - 5,36 ha., iar în 1955 - 5,40 ha. (f. 64-65 dosar fond).
Din probele administrate reiese că antecesorul reclamantului a fost declarat in anul 1952 chiabur, iar în luna aprilie 1952 el si familia sa a fost dislocată din domiciliul pe care îl aveau. Întrucât li s-a confiscat si averea imobiliara si mobiliara si nu li s-a oferit un alt domiciliu ei au fost practic obligați sa plece din localitatea de domiciliu impunându-li-se așadar un domiciliu obligatoriu, împrejurare care a încetat în anul 1960.
A. stare de fapt a fost reținuta si în dosarul nr. (...) al T.ui C. în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2533/(...), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.701/(...) a Curții de A. C., în ceea ce o privește pe reclamanta B. L., decedata in cursul prezentului litigiu in vederea acordării in favoarea acesteia a drepturilor prevăzute de D. L. 1..
Având in vedere starea de fapt mai sus arătată și prevederile art. 3 coroborat cu art.4 alin.4 din L. 2. C. constată, contrar susținerilor pârâtului recurent, că în mod legal tribunalul a admis in parte cererea reclamantului și a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva defunctului B. V. senior, de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1952-1690.
În mod greșit însă, tribunalul a constatat caracterul politic a măsurii de includere a antecesorului reclamantului în categoria chiaburilor deoarece o astfel de măsură nu reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic nefiind reglementată de art.3 din L. nr.2., dar nici de art.2 alin.1 din OUG nr.2. și de D. lege nr.118/1991 astfel încât critica pârâtului recurent referitoare la acest aspect este fondată.
În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate pentru bunurile imobile confiscate C. constată, contrar criticii recurentului, că reclamantul a dovedit, pe deplin, împrejurarea că antecesorului său i-a fost confiscată o parte din averea imobilă, respectiv suprafața de 4,06 ha din terenurile deținute în com. C..
Așa cum s-a arătat anterior, din adresa nr. 564/(...) emisă de P. com. Petrești de Jos reiese că B. V., născut la (...), loc. C., com. Petrești de Jos, jud. C. a fost declarat chiabur în anul 1952, după care i-a fost confiscată întreaga avere mobilă și imobilă. A fost scos din casa proprietate personală de către primăria și poliția com. C. în aprilie 1952, împreună cu fiica B. M., născut la (...) și i s-au ridicat restricțiile domiciliare în anul 1960, neoferindu-le nici un domiciliu, aceștia au fost nevoiți să plece la T., să părăsească loc. C.. Cele arătate mai sus sunt extrase din registrele agricole din perioada 1950 - 1955 care sunt deținute la primărie, iar prezenta adeverință s-a eliberat numitei B. M. pentru obținerea drepturilor conferite de L. nr. 1. și O. nr. 2.. Din copia registrului agricol rezultă că antecesorul reclamantului a deținut terenuri pe raza loc. C. astfel: în 1951 - 6,46 ha., în 1952 - 9,46 ha., în 1953 - 9,46 ha., în 1954 - 5,36 ha., iar în 1955 - 5,40 ha.
În mod legal prima instanță a stabilit că din totalul suprafeței de 9,46 ha teren, antecesorul reclamantului a intrat în întovărășire cu suprafața de
4,85 ha , suprafața din care in temeiul legilor de fond funciar i s-a restituit
4,79 ha.
In aceste condiții, suprafața de 5,40 ha nu a fost confiscata ca urmare a masurilor administrative sus menționate, ci a rămas în proprietatea antecesorului reclamanților fiind posibil ca ulterior sa fie preluata prin cooperativizare sau in alt mod care insa nu face obiectul L. 2. care prevedeacordarea de despăgubiri doar pentru bunurile efectiv confiscate ca urmare a unei masuri administrative cu caracter politic .
In consecință, în mod corect tribunalul a reținut ca doar suprafața de
4.06 ha a fost confiscata în anul 1952 si pentru această suprafață se impune acordarea de despăgubiri întrucât reclamantului nu i-a fost restituită această suprafață de teren și nu a nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru determinarea valorii terenului mai sus menționat în cauză s-a administrat proba cu expertiza tehnică de evaluare a acestuia. Conform raportului de expertiza judiciara efectuat de expert T. M. valoarea 1 mp teren de pământ este de 5 lei, iar a întregii suprafețe de teren este de 203.000 lei (f.147-168 dosar fond).
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că valoarea stabilită de expert este exagerată nu este întemeiată deoarece expertul a răspuns motivat la obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză și a arătat că valoarea menționată reflectă valoarea de circulație de pe piața imobiliară, iar la nivelul anului 2007, pentru aceeași categorie de teren, statul a expropriat terenurile din zonă cu 4,5-4,7 euro/mp, valoare de patru ori mai mare decât cea stabilită pentru terenul în litigiu, iar la valoarea indicată a ținut seama și de reducerea prețurilor terenurilor datorită crizei imobiliare (f.197 dosar fond).
In ceea ce privește bunurile mobile C. statuează că, în mod legal, tribunalul a apreciat ca textul de lege pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, respectiv art.5 alin.1 lit.b din L. nr.2., vizează si despăgubirile materiale acordate pentru bunurile mobile confiscate ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic aplicate antecesorului reclamantului.
Astfel, în textul de lege mai sus indicat se prevede restituirea echivalentului valoric al bunurilor confiscate fără a se face distincție între bunurile mobile si imobile.
Precizarea ca restituirea este condiționata de faptul ca bunurile respective sa nu fie deja restituite in temeiul unor legi care vizează doar bunurile imobile nu duce la concluzia ca art. 5 alin. 1 lit. b din L. 2. ar viza numai bunurile imobile întrucât așa cum s-a arătat atunci când prevede restituirea legiuitorul se refera la toate bunurile, iar o condiție de restituire a unor bunuri determinate anterior nu poate duce la restrângerea câmpului de aplicare a acestei prevederi legale stabilit așa cum s-a arătat anterior introducerii acestei condiții de nerestituire.
A. interpretare corespunde scopului urmărit prin elaborarea acestui act normativ acela de reparare integrala a prejudiciilor produse prin condamnare. O reparare doar în privința bunurilor imobile ar contraveni acestui scop si ar induce o discriminare intre persoanele condamnate care nu au deținut bunuri imobile si cele care au deținut asemenea bunuri.
Aceeași interpretare a fost data si de către C. C. in D. nr. 1. in care se refera la faptul ca statul a adoptat sau a intenționat sa adopte acte normative vizând restituirea bunurilor imobile cit si mobile ori singurul act normativ care se refera la aceste bunuri mobile este L. 2..
Cu toate acestea, C. constată că în speță reclamantul nu probat faptul că averea mobiliară a antecesorului său a fost confiscată ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic luate față de acesta astfel că motivul de recurs al pârâtului care vizează acest aspect este întemeiat.
Deși din adresa nr. 564/(...) emisă de P. com. Petrești de Jos reiese că B. V., născut la (...), loc. C., com. Petrești de Jos, jud. C. a fost declarat chiabur în anul 1952, după care i-a fost confiscată întreaga avere mobilă și imobilă, acest înscris nu poate fi luat în considerare sub aspectul dovedirii confiscării bunurilor mobile întrucât autoritatea publică, în speță, P. com.
Petrești de Jos nu poate elibera decât înscrisuri doveditoare care reflectă împrejurări consemnate în evidențele autorității publice, ori în cauză primarul nu a arătat de unde rezultă faptul confiscării averii mobile și dacă aceasta reprezintă efectul luării măsurii dislocării și a stabilirii domiciliului familiei antecesorului reclamantului în altă localitate.
Extrasul eliberat sub nr. C/972/(...) de M. - A. N., D. J. C., după adresa nr. 45/(...) a Serviciului de miliție al raionului T., cuprinzând tabelul nominal de chiaburi din raza raionului și orașului T., probează doar împrejurarea că antecesorul reclamantului, B. V., avea o avere de 2,46 ha, 4 vite, 6 oi și 9 stupi în luna mai 1952, nu și faptul că aceasta a fost confiscată efectiv de la antecesorul reclamantului ca urmare a luării unei măsuri administrative cu caracter politic.
Pentru lămurirea acestui aspect și în vederea aflării adevărului se impune casarea parțială a hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare și administrarea unor noi probe, fie proba cu alte înscrisuri care nu au fost propuse în fața instanței de recurs, fie proba testimonială, de către instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, C. în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 coroborat cu art.3041 raportat ala art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 725 din 09 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea pentru constatarea caracterului politic a măsurii administrative de includere în categoria chiaburilor și casează în parte aceeași sentință pentru acordarea de despăgubiri materiale pentru animalele confiscate și în această limită trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate. În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 și art.276 C.pr.civ., C. va obliga recurentul, aflat parțial în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, proporțional cu pretențiile respinse, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.9 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 725 din 09 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative a includerii în categoria chiaburilor și casează în parte aceeași sentință pentru acordarea de despăgubiri materiale pentru animalele confiscate și în această limită trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...) J.fond: A.A. M..
| ← Decizia civilă nr. 5248/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
