Decizia civilă nr. 4847/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4847/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civile
A.-A. P.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta P. C. R. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 24 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...) , privind și pe reclamantul S. Z.-G., precum și pe pârâta C. J. S., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată prin memoriul de recurs, și prin întâmpinare, recurentul și pârâtul au solicitat judecare cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată că prin decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 28/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție, sunt inadmisibile.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1985 din 24 martie 2011 a T. S., s-a admis acțiunea intentată de reclamantul S. Z. G. în calitate de moștenitor al defunctului S. Bela Francisc și în consecință, s-a constatat că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 232.900 lei pentru imobilele compuse din casă de locuit cu 6 camere, casă de locuit cu 2 camere, magazie de lemn, grajd, șură și două terenuri în suprafață de 11.510 mp și respectiv
2.877,5 mp, conform expertizei extrajudiciare depuse în apel, despăgubiri ce se vor acorda în condițiile T.ui VII al L. nr. 2..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr.215/A/2010 a C. de A. C., s-a constatat că reclamantul S. Z. G. este îndreptățit la despăgubiri în sumă de 232.900 lei conform raportului deexpertiză tehnică judiciară depus în dosarul de apel nr. (...) al aceleiași instanțe, despăgubiri ce se vor acorda conform T.ui VII al L. nr. 2..
Imobilele a căror restituire o solicită reclamantul, în baza L. nr. 1., nu mai pot fi înapoiate în natură.
Întrucât instanța de apel a trimis spre rejudecare la tribunal capetele de cerere formulate de reclamant în baza L. nr.1., dezlegarea dată problemelor de drept de instanța de apel este obligatorie pentru judecătorii fondului, astfel că acțiunea apare ca fondată și a fost admisă în consecință.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel (calificat de instanță în recurs),
P. comunei R.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că prin acțiunea introductivă de instanță și prin precizarea ulterioară, reclamantul a solicitat anularea dispoziției P.ui comunei R. nr.455 din (...) și acordarea despăgubirilor pentru podul plutitor de pe râul S..
Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2. a T. S. pentru autoritate de lucru judecat, dar prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea T. S., reținând în mod eronat că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei P. comunei R. la restituirea în natură a unei case cu 6 camere, dependințe, curte și grădină în suprafață de 2 iugăre, precum și a unei clădiri cu 2 camere, dependințe, anexe și grădină în suprafață de ½ iugăre. Ulterior, nu au mai fost formulate alte precizări, prin care să se solicite restituirea imobilelor casă de locuit c u 6 camere, casă de locuit cu 2 camere, magazie de lemn, grajd, șură și 2 terenuri în suprafață de 11.510 mp și respectiv 2.877,5 mp, imobile despre care Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. (...) și Curtea de A. C. prin decizia civilă nr. 1., au reținut că au făcut obiectul unei alte notificări cu nr.16/(...), care nu a fost încă soluționată de primar prin dispoziție.
În această situație, reclamantul putea formula cel mult o acțiune prin care să solicite instanței obligarea pârâtului P. comunei R., la soluționarea notificării.
Câtă vreme entitatea învestită cu soluționarea notificării, în speță P. comunei R., nu s-a pronunțat cu privire la notificarea privind restituirea imobilelor în litigiu, instanțele de judecată nu puteau în fond sau în faza căilor de atac, să soluționeze notificarea nr.16/(...).
De asemenea a mai susținut recurentul, că întrucât notificarea reclamantului nu a fost încă soluționată de primar, instanța nu se putea pronunța asupra cuantumului despăgubirilor, aspect ce este de competența A. N. pentru Restituirea Proprietăților.
Intimatul S. Z. G. prin întâmpinarea depusă la dosar f. 13-14, a solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat în parte.
Pârâtul P. comunei R., jud. S., a adus sentinței recurate, două critici ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Primul motiv de recurs de referă la nelegalitatea sentinței atacate, deoarece atât timp cât imobilele în litigiu au fost solicitate prin notificarea nr.16/(...), pe care P. comunei R. în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării, nu a soluționat-o încă până în prezent, instanțele de judecată nu ar fi avut îndreptățirea să soluționeze pe fond, notificarea nesoluționată mai întâi în faza administrativă.
Este adevărat că potrivit art. 26 alin.(3) din L. nr. 1., republicată, decizia sau, după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al autorității învestită cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Numai că potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție (în speță prin dispoziție) motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23.
Notificarea reclamantului, nr.16 din (...), prin care acesta i-a solicitat pârâtului să pronunțe o dispoziție motivată privind restituirea în natură a imobilele în litigiu, a fost formulată în urmă cu aproape 10 ani, răstimp în care
P. comunei R. nu a catadicsit să soluționeze notificarea reclamantului.
Tocmai pentru a pune capăt unei incertitudini care față de delăsarea entității investite ce nu înțelege să își îndeplinească atribuțiile legale în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, apreciind că lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui ce se consideră îndreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin. (2) că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa instanței pentru apărarea intereselor sale legitime, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de C. și
Justiție prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, au stabilit că „instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite";.
Așadar, în speță, plângerea (acțiunea) reclamantului a avut ca obiect refuzul primarului de a soluționa notificarea nr. 16 din (...) și judecarea cauzei pe fond de către instanță, iar nu dispoziția neemisă încă de primar privind soluționarea notificării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., acest motiv de apel va fi respins ca nefondat.
În schimb, cea de-a doua critică adusă de pârât sentinței recurate, privind stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor în cadrul plângerii (acțiunii, contestației) la L. nr. 1., republicată, este fondată.
Într-adevăr, prin art.1 alin. (1) din T. VII al L. nr. 2., se reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu mai pot fi restituire în natură. În acest sens, art.13 alin. (1) precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor L. nr. 2., se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar conform art. 13 alin. (5) din același act normativ,secretariatul acestei comisii se asigură de către A. N. pentru Restituirea
Proprietăților.
Din această perspectivă, în speță sunt incidente prevederile art. 13 lit. A) din T. VII al L. nr. 2., în condițiile în care stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se face de C. C., ce are ca principală atribuție emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (2) C.pr.civ., se va admite în parte recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că valoarea cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul pentru imobilele în litigiu, va fi stabilită în condițiile T.ui VII al L. nr. 2..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. C. R., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1958 din 24 martie 2011 a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că reclamantul S. Z. G., este îndreptățit la măsuri reparatorii prevăzute de T. VII din L. nr. 2., pentru imobilul compus din casă de locuit cu 6 camere, casă de locuit cu 2 camere, magazie de lemn, grajd, șură și terenul în suprafață de 11.510 mp și terenul în suprafață de 2877,5 mp.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. A.-A. P.
GREFIER M.-L. T.
Red.D.T/(...) Dact.S.M/(...) Jud.fond.C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 3063/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2446/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
