Decizia civilă nr. 2000/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2000/R/2011
Ședința publică din 2 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul F. S., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 227 din 8 martie 2011, a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat L. Z., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A.
C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 24 mai
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către reclamantul recurent.
La data de 30 mai 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către recurentul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește petitul 2, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea recursului declarat de către S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Raportat la probele existente la dosar, instanța în mod corect a aplicat dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009 și a constatat caracterul politic al măsurii luate împotriva reclamantului.
În opinia sa, instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește petitul 2 prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale, urmare a determinării greșite a momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de către reclamant, numai în ce privește cheltuielile de judecată.
Solicită respingerea recursului declarat de către pârâtul S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice.
C U R T E A:
Prin acțiunea formulată reclamantul F. S. a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva sa având ca obiect internarea in detașament de munca in perioada 16 noiembrie 1952-26 octombrie 1959 și obligarea pârâtului - S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata in favoarea sa a echivalentului in lei al sumei de 110.000
Euro, cu titlu de daune morale, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor dejudecata
Prin Sentința civilă nr. 227 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune vizând petitul 2 din acțiune.
S-a admis in parte acțiunea civila formulata si precizata de reclamantul F. S. și in consecința s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva reclamantului F. S., având ca obiect internarea in detașament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 -26 octombrie 1955.
S-a respins cererea formulata si precizata de reclamantul F. S. incontradictoriu cu paratul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice privindobligarea paratului la plata daunelor morale.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 500 lei cutitlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Din copia fisei de evidenta comunicata prin adresa nr. JR596/(...) de
M. A. N. coroborata cu declarațiile martorilor audiați in cauza rezulta ca împotriva reclamantului împotriva sa a fost luata o măsura administrativa cu caracter politic având ca obiect trimiterea sa la detașament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955. (f. 65, 49,50)
Având in vedere aceste considerente de fapt, instanța a apreciat incidente si aplicabile in speța dispozițiile art. 4 al 2 din L. 221/2009 potrivit cărora, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri astfel cum a fost precizată de către reclamant , instanța a reținut următoarele:
Prin D. nr. 1354/2010 și nr. 1. publicate în M. Of. al R.iei nr. 761 din
15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea
și completarea Legii nr. 221/2009, precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr. 1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr. 221/2009.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 reclamantul și-a precizat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, și pe dispozițiile art. 5 din CEDO.
Instanța a reținut ca R. a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților cetățenești prin L. nr. 30 din 18 mai 1994 care a intrat în vigoare la 20 iunie 1994. Prin urmare, pentru faptele petrecute anterior acestei date, Convenția nu produce efecte, aspect statuat în mod constant în practica CEDO, în special în cauzele pronunțate împotriva R.iei. Atâta timp cât la momentul luării măsurii arestării și condamnării reclamantului R. nu aderase la C., acesta nu poate fi invocată în apărarea drepturilor anterior încălcate.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art. 3 din D. nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
In ceea ce privește data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, instanța a apreciat că data începerii curgerii este data intrării in vigoarea a D. L. nr. 1. - 9 aprilie 1990 .
Prin acesta s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție , moment din care reclamantul daca ar fi apreciat ca aceste masuri nu acoperă prejudiciul produs prin condamnare, a avut posibilitatea de a solicita obligarea S.ui R. prin M. F. la plata de daune morale.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis in parte acțiunea civila formulata si precizata de reclamantul F. S., a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva reclamantului F. S., având ca obiect internarea in detașament de munca in perioada 16 noiembrie 1952 - 26 octombrie 1955; a respins cererea formulata si precizata de reclamant privind obligarea paratului la plata daunelor morale, ca prescrisă .
In temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ a obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul F. S. și pârâtul
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
1.Prin recursul declarat de reclamantul F. S. împotriva sentinței civile nr.
2. a T. C. s-a solicitat casarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește petitul 2, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că termenul în care se putea solicita obligarea S.ui R. la plata daunelor morale curge de la data intrării în vigoare a D.-L. nr. 1., în mod corect acest termen curgând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009. Sfera persoanelor care puteau beneficia de prevederile D.-L. nr. 1. era restrânsă, fiind lărgităprin OUG nr. 2., nici unul dintre aceste acte normative nepermițând solicitarea de daune morale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că în mod greșit acestea au fost acordate numai parțial, situația în care s-a ajuns nefiind imputabilă reclamantului, culpa aparținând S.ui R. care a edictat un act normativ declarat ulterior neconstituțional.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinarela recursul declarat de către reclamant solicitând respingerea acestuia canefondat.
În motivare s-a arătat că prin prisma declarării ca neconstituțional a art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 prin D. nr. 1354 și 1. ale Curții Constituționale, în mod corect s-a respins acțiunea formulată de reclamant având ca obiect acordarea de daune morale.
În mod neîntemeiat se apreciază că termenul de prescripției a dreptului la acțiune ar începe să curgă de la intrarea în vigoare a Legii nr.
221/2009, în condițiile declarării neconstituționalității textului de lege care permitea acordarea de daune morale.
S-a arătat că în mod corect au fost acordate numai parțial cheltuielile de judecată, acțiunea fiind admisă în parte.
2.Prin recursul declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivare s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada formulării sau neformulării unor cereri întemeiate pe D.-L. nr. 1. și OUG nr. 2..
Din copia livretului militar seria 0. rezultă că în perioada (...)-(...) reclamantul a fost încorporat și a desfășurat serviciul militar la care erau obligați toți cetățenii, nefiind vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic.
De altfel, instanța de fond nici nu a analizat acest livret militat, luând în considerare doar celelalte probe propuse de reclamant, probe care nu pot înfrânge însă evidența faptului că efectuarea stagiului militar obligatoriu într-un detașament de muncă nu poate constitui prin ea însăși o măsură administrativă cu caracter politic.
În mod nelegal a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în condițiile nedovedirii petitelor din acțiunea reclamantului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 3041 C.pr.civ. și art. 3 și 4 din L. nr. 221/2009. Reclamantul F. S. a formulat întâmpinare la recursul formulat de cătrepârâtul S. R. solicitând respingerea acestuia ca nefondat. În motivare s-a arătat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că din copia fișei de evidență comunicată prin adresa nr. JR 596/(...) de M. A. N. coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză împotriva reclamantului a fost luată o măsură administrativă cu caracter politic având ca obiect trimiterea la detașament de muncă în perioada (...)-(...), fiind incident art. 4 alin. 2 din L. nr. 221/2009. Raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii în mod corect a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursurile declarate de reclamantul F. S. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 227 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), C. reține următoarele: Având în vedere că ambele părți au declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de tribunal se impune a se analiza cu precădere criticileformulate de pârât în cererea de recurs, contestându-se caracterul politic al măsurilor luate împotriva reclamantului, cererea de acordare a daunelor morale având caracter accesoriu. Din actele depuse în probațiune de către reclamant, respectiv livretul militar(filele 7-9 dosar fond), carnetul de muncă(fila 17 dosar fond), fișa de evidență comunicată de M. A. N.(fila 65 dosar fond) și din declarațile martorilor audiați de către instanța de fond rezultă că reclamantul a fost încorporat în perioada (...)-(...). Fișa de evidență anexată la dosar atestă faptul că reclamantul a fost încorporat de către C. M. al orașului S., urmând a executa serviciul militar într-un detașament de muncă ca și combatant neinstruit. Adresa nr.(...) emisă de C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității confirmă faptul că reclamantul nu figurează în arhivele securității, măsura luată față de acesta fiind întemeiată pe D. nr.2/1950 al P. M. A. N. Din toate probele administrate în cauză rezultă că împotriva reclamantului nu a fost luată o măsură administrativă de către organele fostei miliții sau securități, astfel cum prevede art.3 din L. nr.221/2009, neexistând nici o faptă săvârșită de către reclamant care să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1 alin.3 din L. nr.221/2009 și a cărei consecință să o reprezinte măsura dispusă împotriva reclamantului, nefiind deci îndeplinite condițiile alin.2 al art.4 din legea specială pentru constatarea caracterului politic al măsurii încorporării. În aceste condiții în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.4 alin. 2 pentru a se constata caracterul politic al măsurii dispuse împotriva reclamantului, impunându-se respingerea acțiunii în întregime, soarta petitelor accesorii fiind aceeași cu cea a petitului principal în temeiul principiului acccesorium sequitur principale. Având în vedere modul de soluționare al petitului principal al cererii de chemare în judecată, rămâne fără obiect și nu se mai impune a fi analizată critica reclamantului din recurs referitoare la modul greșit în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect acordarea de daune morale, precum și cea privind cheltuielile de judecată. Oricum, referitor la daunele morale se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că dreptul la acțiune este prescris, ținându-se cont de precizarea temeiului de drept a acțiunii, respectiv art. 998, 999 C.civil. Sunt incidente în cauză prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 167/1958, respectiv dreptul la acțiune a început să curgă în anul 1990, anul intrării în vigoare a D. -L. nr.1., act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la (...) precum și celor deportate în străinătate sau constituite în prizonieri, la acel moment nemaiexistând nici o piedică în calea promovării unei astfel de acțiuni întemeiate pe dreptul comun care să aibă ca obiect repararea pagubelor pricinuite în perioada regimului comunist. Nu se poate pune problema unei repuneri în termenul de prescripție prin intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009, L. nr. 221/2009 fiind o lege specială care nu poate avea efecte în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dreptul comun. O astfel de interpretare este de natură să aducă atingere principiului securității raporturilor juridice civile, astfel cum acesta rezultă din art.6 al C.i Europene a Drepturilor Omului, instituția repunerii în termenul de prescripție având caracter excepțional. O eventuală repunere în termenul de prescripție trebuie să rezulte în mod expres din lege, în cauză nefiind aplicabile și nefiind de altfel invocate condițiile generale în materie derepunere în termenul de prescripție reglementate de art.19 din D. nr.167/1958. Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.pr.civ. C. va admite recursul declarat de către părătul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 227 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifica în sensul că se va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamant, urmând a respinge recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F. S. Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 227 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică, în sensul că respinge în întregime acțiunea. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. C. A. A. C. ANA I. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: F.-S. B.
| ← Decizia civilă nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 260/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
