Decizia civilă nr. 2011/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2011/R/2011
Ședința la 2 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: T.-A. N. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanta M. A. L., împotriva deciziei civile nr. 16 din (...) a Tribunalului C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN D. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 26 mai 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 2 iunie 2011.
C U R T E A,
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul instanței la data de 30 aprilie 2010, reclamanta M. A. L. a chemat în judecată pe pârâtul S. Român prin M. F. P., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciu moral suferit de reclamantă prin faptul că a fost năsută în timpul domiciliului obligatoriu, respectiv suma de 10.000 E., obligarea la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de mama acesteia Rus Ana precum și de bunicii materni C. losif și C. Ana ca urmare a confiscării averii lor, deportării și stabilirii domiciliului obligatoriu în Peștera, jud. Constanta, în sumă de 280.000 euro 7ani și 10 luni x 1000E./luna x 3 persoane), obligarea la plata despăgubirilor materiale reprezentant echivalentul bunurilor mobile confiscate ca efect al măsurii administrative, bunuri mobile în valoare de 13.800 E. (justificate prin adeverința 713/(...), mașini de semănat porumb, vanturatoare, pluguri, grapa de fier, prăsitoare, care, cai, bovine, ovine, porci, pasări, stupi).
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 16 din 5 ianuarie 2011, Tribunalul Cluj a respins acțiunea.
În considerente, tribunalul a reținut aplicabilitatea Deciziei nr.
1358/(...) a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) în ceea ce privește daunele morale, apreciind că acțiunea promovată este lipsită de temei juridic, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește daunele materiale, reclamanta nu a probat îndestulător măsura confiscării bunurilor pretinse.
Din Adeverința nr. 713 din (...) emisă de P. comunei G., rezultă că în anul 1949, C. I. a deținut 1 mașină de semănat porumb, 1 vânturătoare, 2 pluguri, 1 grapă fier, 1 prășitoare, 2 care, 1 cal, 2 bovine, 54 ovine, 2 porci,
24 păsări, 2 familii stupi (f. 10 dosar).
În copia notei telefonice datată 11 august 1949, emisă de A. S., se face mențiune despre un ordin al Comitetului provizoriu C. de confiscare a averii numitului C. I. din comuna F., localitatea L.
Câtă vreme situația din registrul agricol cuprinde numai mențiunea anului, nu a lunii și a zilei la care se referă situația bunurilor mobile deținute de C. I., nu există certitudinea că bunurile menționate in adresă mai existau in patrimoniul lui C. I. la data la care s-a dispus măsura confiscării, acestea putând fi înstrăinate sau consumate într-un interval cuprins între începutul anului 1949 și luna august a aceluiași an.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că instanța era obligată să verifice dacă norma legală și intervenția legislativă încalcă sau nu tratatele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, reclamanta apreciind că au fost încălcate o serie de dispoziții, respectiv R. A. nr. 1., ce stipulează că persoanelor condamnate pe criterii politice trebuie să le fie acordate despăgubiri, care să nu fie inferioare celor acordate persoanelor condamnate în prezent pe nedrept, R. nr. 1. a A. P. a C. E. privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare, Declarația asupra Principiilor de B. ale Justiției privind Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de P., adoptate de A. G. a ONU, prin R. nr. 4. din (...), care cere statelor să faciliteze accesul la justiție și tratament echitabil al victimelor și, nu în ultimul rând, art. 6 alin. 1 din Convenția E.peană a D. O. și art. 1 din Protocolul 1, întrucât, prin adoptarea dispozițiilor art. 5 din L. nr. 2., reclamantei i-a fost creată speranța legitimă a dobândirii unui bun, respectiv dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea politică a antecesorului ei.
Dispozițiile D.ui-lege nr. 1. se referă la un drept de securitate socială, neavând legătură cu despăgubirile pentru prejudiciile morale acordate prin L. nr. 2..
Ulterior, reclamanta recurentă a depus o precizare de acțiune, arătând că înțelege să-și fundamenteze acțiunea și pe dispozițiile dreptului comun, respectiv pe dispozițiile art. 998 Cod civil, vizând răspunderea civilă delictuală.
Întâmpinarea
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că schimbarea cauzei juridice în calea de atac este inadmisibilă și, oricum, chiar dacă ar fi acceptată, o acțiune întemeiată pe dreptul comun ar fi prescrisă.
Judecata în recurs
Prin decizia civilă nr. 1110/(...), recursul reclamantei a fost admis în parte, sentința civilă nr. 16/(...) a Tribunalului C. fiind casată parțial, în ceea ce privește daunele materiale și cauza reținută spre rejudecare.
În considerentele acestei decizii, curtea a reținut că, în ceea ce privește precizarea de acțiune formulată în recurs, conform dispozițiilor art. 294 alin. 1 C. civil, aplicabil și în recurs, în temeiul art. 316 Cod proc.civ., în calea de atac nu poate fi schimbată cauza cererii de chemare în judecată. În fața primei instanțe, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiilelegii speciale nr. 2., astfel că precizarea de acțiune formulată în recurs, în sensul schimbării cauzei cererii de chemare în judecată, invocându-se dispozițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecință.
Referitor la acordarea daunelor morale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât suportul acestora îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția României în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu există vreo încălcare a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveauacțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Solicitarea de a se constata că D.-lege nr. 1. se referă la alte categorii de drepturi decât cele acordate prin L. nr. 2. echivalează, de fapt, cu o cenzurare a considerentelor deciziei C. C., în condițiile în care, împotriva acestora, nu pot fi declarate căi de atac, conform art. 31 alin. 1 din L. nr.
47/1992.
Nu se pune problema încălcării celorlalte acte internaționale invocate, întrucât acestea nu impun obligații statelor, având doar un caracter de recomandare.
Așadar, în ceea ce privește daunele morale, sentința tribunalului este legală și temeinică, sub acest aspect urmând a fi menținută.
Referitor la daunele materiale, acestea își găsesc în continuare fundamentul juridic în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., care, la rândul lor, au constituit obiect al controlului de constituționalitate, însă, prin D. nr. 1557 din 7 decembrie 2010, publicată în M. Of. Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, solicitându-se extinderea aplicării textului la ipoteze ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
Î n ceea ce privește proba acestora , tribunalul în mod greșit a apreciat căactele depuse în probațiune nu fac dovada confiscării bunurilor.
Recursul fundamentat pe dispozițiile art. 3041 Cod proc. civ. nefiind limitat la motivele prev. de art. 304 Cod proc. civ., permite instanței de control judiciar reaprecierea stării de fapt pe baza probelor administrate de prima instanță. Instanța de recurs apreciază că, din declarația martorei C. D. D., conform căreia familia reclamantei a pierdut toate bunurile în momentul în care a fost deportată în comuna peștera (f. 67), actele doveditoare ale deportării din dosarul CNSAS (f. 80-94), copia după Ordinul telefonic al Comitetului Provizoriu al jud. C. către Comitetul Provizoriu de P. M. din (...) privind preluarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale lui C. I., bunicul reclamantei, ce urmează a fi inventariate, coroborată cu adeverința nr. 713/(...) privind conținutul Registrului agricol pe anul 1949 (f. 10), rezultă că familia reclamantei a avut în proprietate, în anul deportării, bunurile indicate în adeverința după Registrul agricol, aceste bunuri fiind preluate de stat, reclamanta neavând cum să facă dovada că nu au fost preluate, fiind greu de imaginat, în contextul istoric, că ordinul telefonic de preluare a bunurilor nu a fost executat și că vreo persoană din localitate ar fi cumpărat bunurile respective de la persoane considerate dușmane ale regimului. Sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., sentința tribunalului a fost casată, însă, întrucât nu au fost administrate probe privind cuantumul bunurilor mobile preluate, reclamanta depunând la dosar o evaluare proprie, nesusținută de alte probe, fiind necesară administrarea unor probe suplimentare pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, în temeiul art. 312 alin. 4 Cod proc. civ., curtea a reținut cauza spre rejudecare. Rejudecarea după casarea cu reținere În ceea ce privește daunele materiale, așa cum rezultă din adeverința nr. 713/(...) privind conținutul registrului agricol pe anul 1949, familia reclamantei a avut în proprietate în anul deportării o serie de utilaje agricole, respectiv o mașină de semănat porumb, o vânturătoare, 2 pluguri, o grapă de fier, o prășitoare și 2 care, precum și animale în gospodărie,respectiv 1 cal, 2 bovine, 54 capete de ovine, 2 porci, 24 păsări și 2 familii de albine. Referitor la cuantumul acestora, în rejudecarea după casarea cu reținere în recurs, reclamanta a depus o serie de oferte de preț privind unelte agricole actuale (f. 14-22), însă a formulat pretenții mult reduse raportat la valoarea acestora, conform tabelului centralizator de la f. 34, tocmai având în vedere faptul că acestea sunt perfecționate raportat la cele existente la data preluării, astfel că instanța de recurs și-a însușit sumele pretinse, iar, în ceea ce privește animalele existente în gospodărie la data preluării, din ofertele de preț depuse la dosar (f. 23-33), reclamanta, în tabelul centralizator de la fila 34, a făcut o medie, de asemenea, acceptată de instanța de recurs, astfel încât a fost acordată suma solicitată, cu două excepții, și anume, păsările de curte, pentru care nu s-a făcut dovada valorii și batoza vânturătoare, pentru care reclamanta a solicitat 6.000 euro, însă, din ofertele de preț în lei depuse la dosar (f. 19-20), rezultă că media acestora ar fi de 2200 euro, aceasta urmând a fi acordată de instanță, rezultând, astfel, un total al prejudiciului material de 9.753 euro. În temeiul art. 312 alin. 4 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta M. A. L. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință: Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 9753 E. sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. T. A. N. C. B. Plecată la seminar, semnează Judecător V. M., președinte Red. CAA dact. GC 2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 3059/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 125/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
