Decizia civilă nr. 2909/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2909 /R/2011
Ședința publică din data de 9 septembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții B. I., B. C. H. și B. M. și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 410 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect D. în baza legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat I. V. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 1 septembrie 2011, reclamanții recurenți au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 5 septembrie
2011, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței civile nr. 410/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitul de acordare de despăgubiri cu titlu de daune morale și respingerea cererii formulată de reclamanți împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestuia la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 500.000 Euro pentru fiecare ca prescrisă.
Instanța comunică cu reprezentantul reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâtului recurent, acesta precizând că nu solicită acordarea unui termen pentru studierea ei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., întrucât prima instanță nu s-a pronunțat pe fond.
Cu privire la recursul formulat de S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, solicită respingerea lui, susținând motivele expuse pe larg prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului formulat de reclamanții recurenți precum și recursul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind în culpă procesuală.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 410/(...) a T. C. , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. C. H. și B. M., fiind admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitul de acordare de despăgubiri cu titlu de daune morale și, în consecință, respinsă cererea formulată de reclamanții B. I., B. C. H. și B. M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 500.000 Euro pentru fiecare ca prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. I., B. C.- H. și B. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C., fiind obligat pârâtul să le plătească reclamanților suma de
6.000 lei, reprezentând contravaloare bunuri confiscate: mașina de dărăcit, mașina de scărmănat, contor zecimal de 500 kg cu 12 greutăți, dublul decalitru, trei cupe de lemn de circa 12 litri, două fierăstraie, cinci ciocane de tăiat piatră late, patru ciocane ascuțite pentru piatră, bancă de tâmplar, vinciul și patru pietre uzate, restul pretențiilor materiale fiind respinse ca rămase fără obiect, pârâtul fiind obligat să le plătească reclamanților suma de 2.100 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr.1567/20 octombrie 1949 pronunțată de T. M. C., Secția I în dosar nr.1228/1949 B. L. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani temniță grea și
5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de uneltire contra ordinei sociale, faptă prevăzută de art.209 Cod penal. S-a reținut în considerentele sentinței că B. L. a fost simpatizant legionar, iar în luna august 1948, la propunerea lui P. C., zis Puiu, a intrat în organizația subversivă legionară de sub conducerea acuzatului G. I. după ce a cunoscut scopurile urmărite de aceasta. În cadrul organizației subversive și-a luat sarcina de a organiza plasa Luduș. În luna septembrie 1948 s-a întâlnit la T. cu G. I. care i-a făcut cunoștință cu P. Z.aria.
Prin deciziunea nr.709/1950 pronunțată de C. M. de C. și Justiție în dosar nr.217/1950 s-a respins ca nefundat recursul declarat de B. L.
Prin D. nr.3018 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosar nr.1509/1999 s-a admis recursul în anulare declarat de P. general al R.iei împotriva sentinței penale nr.1567 din 25 octombrie 1949 a T. M. C. și deciziei nr.709/1950 a Curții Militate de Justiție și C., au fost casate cele ouă hotărâri și în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B. L. T. a fost înlăturată și măsura confiscării averii luată împotriva inculpaților.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că B. L. a fost condamnat la 12 ani și jumătate de închisoare, iar la data condamnării i s-a confiscat și întreaga avere. Pe durata detenției B. L. a fost dus de la C. la penitenciarul A., apoi la minele de plumb de la B. M. și în final readus la A. D. eliberarea din penitenciar a fost în mod constata urmărit de securitate și ,deși anterior condamnării fusese învățător, după eliberare a fost angajat doar ca muncitor la T., de unde s-a și pensionat.
Din copia dosarului comunicat de C. reiese că B. L. a executat în perioada detenției muncă la P., A. și în alte locuri, fiind pus în liberate la data de 30 iulie
1961.
Cu privire la numele condamnatului, din actele depus la dosar reiese că la naștere acesta s-a numit U., iar la vârsta de 1 an a fost adoptat cu efecte depline de B. L. și soția S. F., conform contractului de adopție încheiat la 14 iulie 1949 la L. U. a adopției instanța tutelară, T. T. a aprobat adopția , iar ulterior ca minorul U. L. să poarte numele de B. U. L., acesta fiind motivul pentru care între certificatul de naștere și actele depuse la dosar există unele inadervențe sesizate de pârât.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. C.
H. și B. M. tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.5 lit. a din L. nr.221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie
1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul II inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare și acordare de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
Pornind de la interpretarea textului legal, invocat, parțial declarat neconstituțional, și de la motivarea acțiunii reclamanților care solicită despăgubiri pentru prejudiciu pentru suferința proprie, tribunalul apreciază că aceștia au calitate procesuală activă în cauză.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
D. declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.221/2009 reclamanții și-au precizat acțiunea pe dispozițiile art.998-999
Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art.3 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescriției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 31 decembrie 1989. Deși soțul, respectiv tatăl reclamanților a fost eliberat la data de 30 iulie 1961, din acel moment ar fi avut posibilitatea de a identifica drepturile subiective încălcate, prejudiciul produs și persona responsabilă.
Deoarece din anul 1961 și până în anul 1989, soțul, respectiv antecesorul reclamanților a fost urmărit de S., acesta avea posibilitatea de a acționa începând cu data de 31. decembrie 1989 când prin D. nr.33/1989 s-a desființat
Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment acesta nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale. În aceste condiții termenul de 3 ani de prescripție a început să curgă de la 31 decembrie 1989 și s-a împlinit la 31 decembrie 1992.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr.1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și
6 luni vechime în muncă. T., persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că termenul de 3 ani de când reclamantul cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Cu privire la despăgubirile materiale pentru bunurile confiscate, tribunalul reține că potrivit procesului verbal încheiat la 6 decembrie 1950 de C. P. T. T. în dosar nr.163/1950 au fost inventariate și s-a preluat cota de ½ parte din bunurile familiei lui B. L., respectiv cota ce a aparținut acestuia. Potrivit procesului verbal a fost confiscată cota de ½ parte din următoarele bunuri: 1,73 ha teren, 1,43 ha teren pe care se află construită o moară cu trei pietre în stare de funcționare, cu toate cele necesare funcționării; o casă de locuit cu 3 camere, o bucătărie de iarnă, o bucătărie de vară și pivniță sub casă, construcție din pământ și acoperită cu țigle; un grajd pentru vite, cu fânar, două cotețe de porci, un coteț pentru păsări, un adăpost pentru vite și un adăpost pentru oi; Moara este construită din lemne acoperită cu șindrilă, adăpostul este acoperit cu trestie, iar celelate immobile cu țiglă. În moară se găsesc instalate una mașină de dărăcit lână și una de scărmănat . A mai fost identificat un cântar zecimal de 500 kg., cu
12 greutăți diferite, un dublu decalitru verificat, 3 cupe de lemn de circa 12 litri, 2 fierăstraie, 5 ciocane de tăiat pietre late, 4 ciocane ascuțite pentru piatră, una bancă de templar, un vinciu și 4 pietre uzate.
Cu privire la terenul confiscat, în baza Legii nr.18/1991 defunctului B. U. L. I s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha,
5900 mp teren, conform Titlului de proprietate nr.(...). Potrivit adresei nr.663/2011 a Primăriei comunei L., defunctului B. U. L. i s-a reconstituitdreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren la care este îndreptățit, cererea rămânând lipsită de obiect cu privire la teren.
Prin Dispoziția nr.281/2003 emisă de P. comunei L. s-a propus acordarea de despăgubiri bănești numitei B. I. pentru cota de ½ din fostele bunuri comune confiscată de la B. U. L. La baza emiterii acestei dispoziții a stat procesul verbal din (...) încheiat între Primăria comunei L. potrivit căruia, de comun acord s-a stabilit că fac obiectul legii nr.10/2001 și s-a propus acordarea de despăgubiri cota de ½ parte din moara construită din lemn acoperită cu șindrilă, casa de locuit și grajdul de vite. Prin urmare, cu privire la aceste bunuri, tribunalul apreciază că cererea a rămas lipsită de obiect, atâta timp cât s-a soluționat cererea în cadrul procedurii prevăzute de L. nr.10/2001.
În ceea ce privește valoarea bunurilor mobile confiscate, respectiv mașina de dărăcit, mașina de scărmănat, cântarul zecimal de 500 kg cu 12 greutăți, dublu decalitru, 3 cupe de lemn, 2 fierăstraie, 5 ciocane de tăiat piatră late, 4 ciocane ascuțite pentru piatră, bancă de templar, vinciul și 4 pietre uzate, nu au putut fi expertizate, întrucât nu se mai găsesc asemenea produse în prezent și nici martori nu au fost propuși în acest sens, astfel că tribunalul raportat la valoarea indicată de reclamanți, stabilește în echitate și acordă suma de 6000 lei.
În baza dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va oblige pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2100 reprezentând onorariu avocațial. Î. cu privire la bunurile expertizate acțiunea a fost respinsă, onorariul achitat expertului va rămâne în sarcina părții.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți .
Reclamanții au solicitat casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pemotiv că greșit a fost admisă excepția prescripției extinctive, întrucât, în realitate, termenul de prescripție extinctivă a început să curgă abia la data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, prin care S. a recunoscut condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, abia după această dată putând fi solicitate daune morale, desființarea Departamentului Securității S.ui neavând vreo influență cu privire la condamnările cu caracter politic sau măsurile asimilate acestora.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, pe motiv că termenul de prescripție a început să curgă la data de (...) și s-a împlinit la data de (...),întrucât, după această dată, reclamanții aveau posibilitatea să exercite o acțiune civilă în justiție întemeiată pe dreptul comun pentru a solicita daune morale.
În propriul recurs, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii și exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că greșit a fost obligat la plata daunelor materiale, întrucât, din dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr.
221/2009, rezultă că obiect al legii speciale îl constituie doar contravaloarea imobilelor confiscate, nu și a bunurilor mobile, a căror valoare este, oricum, imposibil de stabilit la ora actuală. Greșit a fost obligat pârâtul la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea a fost admisă doar în parte.
Reclamanții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, pe motiv că legea specială de reparație nu face distincție între bunurilemobile și imobile atunci când vorbește de repararea prejudiciul material, iar cuantumul despăgubirilor a fost acordat în echitate, pentru că bunuri de natura celor confiscate nu se mai găsesc în prezent pentru a putea fi expertizate. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, constatarea neconstituționalității legii speciale de reparație este imputabilă pârâtului.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., C. apreciază că acestea nu sunt fondate din
considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, or acțiunea, respectiv precizarea de acțiune, fiind fundamentată pe dispozițiile dreptului comun, dreptul la acțiune s-a născut cel puțin în momentul în care printr-o altă lege specială de reparație, respectiv D.-lege nr. 1., au fost acordate drepturi celor care au fost persecutați politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De altfel, hotărârea penală de condamnare a fost desființată într- o cale extraordinară de atac, respectiv prin D. nr. 3018 a C., pronunțată în dosar nr. 1509/1999, ceea ce le-ar fi permis reclamanților să exercite o acțiune în despăgubiri în temeiul art. 504 și urm. C.pr.pen., ei neavând un drept de opțiune între textul special privind răspunderea patrimonială a statului pentru erori judiciare din procesele penale, cuprins în Codul de procedură penală și cel general privind răspunderea civilă delictuală din Codul civil, acțiunea fundamentată pe dispozițiile art. 504 și urm. C.pr.pen. prescriindu-se în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare, hotărârea în recurs în anulare fiind pronunțată la data de 9 iulie 1999, acțiunea fiind înregistrată la data de 20 aprilie 2010. Apariția Legii nr. 221/2009 nu constituie o recunoaștere de către stat a dreptului pretins pentru a fi apreciată ca motiv de întrerupere a prescripției extinctive, în sensul art. 16 alin. 1 lit. a din D. nr.
167/1958, întrucât nu a intervenit în cursul acesteia, ci după împlinirea termenului.
În ceea ce privește recursul pârâtului, acesta este, de asemenea, nefondat, întrucât textul art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009 vorbește de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, fără a face distincție între bunurile imobile și cele mobile, referirea la bunurile imobile făcându-se doar în scopul de a se evita o dublă reparație, legea arătând că nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru imobilele confiscate pentru care au fost deja acordate măsuri reparatorii în temeiul altor legi speciale. Faptul că valoarea acestora este imposibil de stabilit la ora actuală nu este imputabil reclamanților, S. fiind în culpă pentru confiscarea nelegală, singura posibilitate fiind stabilirea acestora în echitate, așa cum corect a procedat prima instanță. Oricum, a fost acordat un cuantum inferior celui solicitat de reclamanți.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea au fost corect acordate în totalitate, pârâtul fiind în culpă procesuală pentru că a adoptat o lege neconformă cu Constituția, neputându-se imputa reclamanților că au exercitat o acțiune fundamentată pe o lege în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B. I., B. C. H. și
B. M. și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 410 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. C. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.AAC/dact.MM
2 ex./(...) Jud.fond: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 835/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3059/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
