Decizia civilă nr. 534/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr.(...)
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
D. CIVILĂ NR. 534/R/2011
Ședința publică din data de 11 februarie 2011
Instanța constituită din: Președinte : D. - L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecători : V. M. - președintele Curții de A. C.
A. C. G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva sentinței civile nr. 1668 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. M., având ca obiect D. L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 februarie
2011, pârâtul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș ca fiind vădit temeinică și esențial legală.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Maramureș, apreciind că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin sentința civilă nr. 1668 din 22 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă înaintată de reclamanta N. M. împotriva pârâtului S. R., având ca obiect obligarea pârâtului la a-i plăti reclamantei, în temeiul L. nr. 2., suma de 94.994 lei cu titlu de daune morale, după ce în prealabil se va constata că reclamanta esteîndreptățită la această sumă.
Motivând sentința, prima instanță a reținut, în esență, că tatăl reclamantei a fost deportat în U.R.S.S. în luna ianuarie a anului 1945, fiind eliberat în luna octombrie a anului 1949, astfel că deportarea a început anterior perioadei precizate la art. 5 alin. 1 din L. nr. 2..
Situația deportărilor de natura celei suferite de tatăl reclamantei nu se încadrează însă în dispozițiile cu caracter reparatoriu ale L. nr. 2., fiind de văzut și că reclamanta nu a înfățișat nicio dovadă din care să rezulte că tatăl eia suferit o condamnare sau o măsură administrativă dintre cele la care se referă art. 5 alin. 1 din evocata lege.
2. Împotriva acestei sentințe, reclamanta N. M. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:a) Sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind de văzut că, deși măsura deportării în U.R.S.S. a fost luată împotriva tatălui reclamantei anterior datei de 06 martie 1945, R.ia era aliata R. împotriva Germaniei, situație în care S. R. nu poate fi exonerat de obligațiile față de cetățenii lui. Măsura administrativă a deportării a continuat față de tatăl reclamantei și după data de 06 martie 1945, S. R. aflându-se în culpă întrucât a acceptat ca cetățenii săi să fie deportați într-un alt stat. b) Din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr. 2. rezultă că măsura deportării tatălui reclamantei a fost una administrativă cu caracter politic, aceasta provocându-i atât celui deportat, cât și familiei sale, suferințe fizice și psihice. Este de avut în vedere, totodată, că familia reclamantei nu a primit despăgubiri nici în baza Decretului-lege nr. 118/1990. c) Prima instanță nu a manifestat un suficient rol activ, nefiind solicitate informații cu valoare probatorie de la C. N. pentru Studierea Arhivelor fostei
Securități sau de la A. F. D. P.
3. Pârâtul S. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursuluica neîntemeiat (f. 9).
4. Cu privire la acest recurs C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnareacu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de
45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. R. la plata de daune morale au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus-arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
În aceste condiții, concluzia de tras este că prezenta acțiune a rămas fără fundamentul ei legal, invocat de către reclamantă, ceea ce face necesară respingerea prezentului recurs.
În subsidiar, C. observă că și în situația în care nu ar fi fost declarată neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia din L. nr. 2., acțiunea reclamantului nu putea fi admisă, prima instanță statuând în mod corect că măsura deportării în Ungaria, în perioada 1942-1944, a tatălui reclamantului nu intra sub acțiunea reparatorie a L. nr. 2., ea situându-se în afara perioadei de referință prevăzută de această lege și neavând caracterul unei măsuri aflată în legătură cu împotrivirea față de statul comunist.
În temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., se va respinge, așadar, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. M. împotriva sentinței civile nr. 1668 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D.-L. B. V. M. A. C.
G. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3001/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5244/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
