Decizia civilă nr. 204/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 204/A/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecător : ANA I. Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții O. N. - M. și O. A. - E. și Z. M. - C., împotriva sentinței civile nr.989/17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN M. F. P. PRIN D. G. A F. P. C., având ca obiect D. - L. nr.2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
18 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2011, respectiv 30 martie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
1. Cererea de chemare în judecată. Prin de chemare în judecatăînregistrată la data de 24 februarie 2010 și precizată la data de (...), reclamanții O. N. M., O. A. E., Z. M. C., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat a se constata caracterul politic al măsurii administrative luate de către organele fostei securități împotriva antecesorului comun, O. A., și a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 lei cu titlul de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în proces.
În motivele cererii, reclamanții arată că sunt moștenitorii defunctului
O. A., decedat la data de (...), în calitate de descendenți de gradul I, respectiv descendenta de gradului II reclamanta Z. M. C., urmare a decesului tatălui său, O. M. I..
Întrucât din dosarul politic al defunctului O. A. rezultă cu certitudine faptul că împotriva antecesorului a fost luată o măsură administrativă de către organele fostei securități, având ca obiect internarea în colonie de muncă pe timp de 48 de luni pentru activitate politică intensă, în anul 1945 înscriindu-se în PNL și având legătură strânsă cu președintele și cu secretarul general al PNL din T., fără însă ca până în acest moment să poată fi identificat cu certitudine actul normativ în temeiul căruia a fost luată această măsură, în temeiul art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. se formulează prezenta acțiune.
Prin săvârșirea faptei reținute s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2., respectiv lit. b, militarea pentrudemocrație și pluralism politic și lit. d, respectarea drepturilor și libertățilorfundamentale ale omului, recunoașterea și respectareadrepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și art. 5 din L. nr. 2..
2.Întâmpinarea. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În susținerea acestei poziții procesuale, pârâtul a arătat că, în opinia sa, pentru a fi incidente dispozițiile L. nr. 2. se impune verificarea tuturor aspectelor prevăzute de legiuitor ca fiind impedimente în calea acordării despăgubirilor și trebuie verificat dacă nu subzistă situația de excepție reglementată la art. 7 din L. nr. 2., precum și verificarea situației prevăzute de art. 5(4) din același act normativ.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 989 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea civilă promovată de către reclamanții O. N. M., O. A. E. și Z. M. C., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată în baza probelor administrate, instanța a apreciat că aceasta este nefondată.
Astfel, pe parcursul judecării procesului, a fost pronunțată D. nr.
1358 din (...) de către Curtea Constituțională care a apreciat că temeiul juridic al acțiunii respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale.
În motivarea Curții, s-a arătat că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, există reglementări paralele și anume, pe de o parte Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de către dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și Ordonanța de U. a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, iar pe de altă parte L. nr. 2..
A mai arătat C. că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă, iar expunerea de motive la adoptarea L. nr. 2. nu a fost precisă.
D.le instituite sunt menite să producă satisfacție morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului comise în perioada comunistă și nu compensarea în bani pentru suferința persoanelor persecutate.
Prin urmare, a concluzionat C., reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată.
Dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii.
Astfel, având în vedere că temeiul de drept, respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. pe care reclamanții și-a întemeiat acțiunea au devenit neconstituționale, instanța a respins acțiunea.
4. Declarația de apel. Î. acestei sentințe au declarat apel reclamanții O. N.-M., O. A.-E. și Z. M.-C., solicitând, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în baza art.297 alin.1 C.proc.civ.;cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
A.anții apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
1. T. nu a analizat capătul de cerere susținut oral în ședința publică din (...) și precizat prin înscrisul depus la termenul din (...), prin care s-a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate decătre organele fostei securități împotriva defunctului O. A., având ca obiect internarea într-o colonie de muncă pe timp de 48 de luni. Nu se face nicio referire în cuprinsul hotărârii la această cerere, împrejurare care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 297 alin.
1 C. proc. civ.
Circumscris acestui motiv de apel, se apreciază că cererea a fost formulată în temeiul art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., text normativ în vigoare, acesta nefiind vizat prin deciziile de admitere ale Curții Constituționale referitoare la L. nr. 2..
Din întregul material probator existent la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că O. A. a fost internat într-o colonie de muncă pe timp de 48 de luni, iar motivul care a justificat luarea acestei măsuri este unul cu caracter politic, prin faptele săvârșite urmărindu-se scopurile prevăzute de art. 2 alin.
1 din L. nr. 2..
2. În mod nelegal prima instanță a procedat la soluționarea cauzei înaintea împliniri termenului de 45 de zile reglementat prin art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, la data pronunțării sentinței, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. fiind doar suspendate, până la (...), dată la care P. sau G. putea să intervină legislativ.
Modalitatea în care prima instanță a soluționat cauza este, în opinia apelanților, de natură să le afecteze dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât după expirarea termenului de 45 de zile, fiind în primă instanță, aveau posibilitatea de a-și modifica temeiul juridic al acțiunii, invocând dispozițiile dreptului comun, posibiltiatea pe care nu o mai au în apel.
În consecință, se solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
5. Judecata în apel. Cu privire la apelul reclamanților, C. are în vedereurmătoarele:
Observă C. că prin cererea introductivă de instanță, astfel cum aceasta a fost precizată ulterior, reclamanții au solicitat constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată de organele fostei securități având ca obiect internarea antecesorului lor, defunctul O. A., într- o colonie de muncă pe timp de 48 de luni pentru activitate politică intensă în cadrul P.N.L., și, consecutiv acestei constatări, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești în cuantum de 500.000 lei, cu titlul de daune morale.
L. nr. 2. permite o astfel de constatare, în condițiile art. 3 și art. 4 alin.
2, în considerarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate, conferind dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.a.
Este adevărat că în timpul judecării cauzei în primă instanță Curtea Constituțională a statuat în privința neconstituționalității textului normativ care fundamentează în drept solicitarea reclamanților, pronunțând în acest sens D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P. sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanții își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
În prezentul proces, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al
R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamanților, privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit, au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanții îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, astfel cum în mod corect s-a considerat prin sentința atacată.
Această decizie a Curții Constituționale nu reprezintă însă un impediment în soluționare cererii având ca obiect constatarea caracterului politic al internării într-o colonie de muncă pe timp de 48 de luni pentru activitate intensă în cadrul P.N.L., în condițiile în care o astfel de cerere are caracter principal, iar nu accesoriu, și norma care permite această constatare este exclusă efectelor deciziei de neconstituționalitate.
Or, cu toate că reține în mod corect limitele învestirii sale, prima instanță omite să analizeze și să se pronunțe cu privire la cererea reclamanților. Nu există nicio mențiune cu privire la judecata acestei cereri în cuprinsul considerentelor și, cu atât mai puțin, o dispoziție expresă în dispozitivul sentinței.
Nu s-ar putea considera că rezolvarea pe care legea specială o permite în privința cererii având ca obiect acordarea unor despăgubiri bănești pentruprejudiciul moral suferit ar lipsi de interes solicitarea referitoare la constatarea caracterului politic al măsurii administrative, o astfel de statuare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, având ea însăși valoarea unei reparații cu profund caracter moral, iar concretizarea normelor ce recunosc ex lege caracterul politic poate fi utilă celui prejudiciat, respectiv moștenitorilor, într-o eventuală valorificare a drepturilor decurgând din aceasta, în procedura de drept comun.
Pentru a asigura părților beneficiul dublului grad de jurisdicție, reținând și solicitarea expresă a acestora, prin declarația de apel, formulată în sensul unei desființări cu trimitere spre rejudecare, în baza dispozițiilor art. 297 alin.1 teza I C.proc.civ., C. va admite în parte apelul reclamanților, va desființa parțial hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare în limitele capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
Dispozițiile referitoare la respingerea cererii de acordare a unor despăgubiri cu titlul de daune morale, în condițiile L. nr.2., urmează a fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamanții O. N. - M., O. A. - E. și Z. M. - C. împotriva sentinței civile nr. 989 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o desființează parțial și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
D.-L. B. ANA I.
S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
8 ex./(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 495/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 300/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
