Decizia civilă nr. 495/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. C.Ă NR. 495/R/2011
Ședința publică din 9 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N. M.-C. V.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. E., împotriva sentinței civile nr. 1983 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 31 ianuarie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Se înmânează un exemplar din aceasta reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată că atât prin memoriul de recurs ( fila 7 din dosar), cât și prin întâmpinare (fila 15 din dosar), recurenta și intimatul au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1983 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta E. E., împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că L. nr.
221/2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1949, în art. 3, arată ce înțelege această lege prin măsură administrativă cu caracter politic.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., respectiv: „ exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la
14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
T. a reținut din motivarea acțiunii și precizările făcute de reclamantă, precum și din probele administrate că defunctul V. A.u, tatăl reclamantei, a fost prizonier în U. în perioada (...)-(...) așa cum rezultă din livretul militar.
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul L. nr. 2..
T. a reținut că au fost publicate deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989 și a prevederilor OUG nr. 62/2010, care sunt de la data publicării opozabile tuturor.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta E. E.,solicitând instanței modificarea sentinței civile nr. 1983/(...) în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a apreciat că sentința pronunțată este nelegală, întrucât au fost greșit aplicate dispozițiile L. nr. 2..
În mod greșit instanța de fond a apreciat că deportarea antecesorului reclamantei în U. și ținerea lui în prizonierat nu intră în categoria măsurilor administrative cu caracter politic, sau că în lipsa unei hotărâri de condamnare reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri.
Recurenta a arătat că măsura deportării în U. reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic care se încadrează în dispozițiile art. 3 și
4 din L. nr. 2., iar rațiunea noului act normativ a fost aceea de a reîntregi cadrul juridic pentru repararea nedreptăților comise de regimul comunist prin acordarea daunelor morale și materiale deținuților și deportaților.
Prin adoptarea L. nr. 2. nu s-a prevăzut acordarea de drepturi noi, ci asigurarea unui cadru complet și coerent pentru a crea posibilitatea obținerii unor despăgubiri, care oricum ar fi putut fi solicitate în virtutea dreptului de acces la justiție garantat de C. C., de C. R. și de art. 6 din C.E.D.O.
Recurenta a arătat că atât condamnarea penală cât și măsura administrativă sunt măsuri abuzive ale regimului comunist, care au vizat persoanele care s-au împotrivit regimului totalitar, iar prin art. 5 alin. 1 lit., a de prevedea faptul că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral, instanța trebuia să țină seama de măsurile reparatorii acordate prin D. nr. 1. și OUG nr. 2..
În opinia recurentei, dacă legiuitorul ar fi intenționat să excludă de la despăgubiri pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind aprioric de la cele două acte normative anterioare, care ar fi fost de natură să repare nedreptățile făcute, ar fi folosit ca tehnică legislativă același procedeu utilizat la redactarea art. 5 lit. b din lege. Evitarea dublei reparații este valabilă atât în privința prejudiciului de ordin material, cât și celui de ordin moral, iar în ceea ce privește repararea neadecvată a prejudiciului de ordin moral, se putea solicita repararea acestuia în condițiile legii noi. Recurenta a apreciat că deciziile C. C. invocate de instanța de fond nu sunt incidente în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Antecesorul reclamantei, numitul V. A., a fost prizonier în război în U. în perioada (...) - (...). Reclamanta beneficiază de dispozițiile D. - lege nr.
118/(...), întrucât prin acest act normativ s-au acordat drepturi unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere din (...), precum și celor deportate în străinătate, ori constituite în prizonieri. Antecesorul reclamantei se încadrează în această ultimă categorie, fiind prizonier în perioada celui de al doilea Război Mondial. Împrejurarea că reclamanta este beneficiară a D. - lege nr. 1. nu o îndreptățește pe aceasta să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de L. nr. 2., numai în ipoteza în care îndeplinește condițiile prevăzute de această lege reparatorie.
După cum rezultă din titlul legii, L. nr. 2. privește numai condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)- (...). Art. 1 din această lege definește condamnarea cu caracter politic ca fiind condamnarea pronunțată pentru săvârșirea unei fapte care a avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de (...).
Or, prizonieratul tatălui reclamantei nu se încadrează în perioada prevăzută de L. nr. 2., fiind deportat și internat într-un lagăr din U. ca prizonier de război în data de (...), înainte de instaurarea regimului comunist în R. și această măsură a fost o consecință a celui de-al doilea Război mondial și nicidecum al regimului totalitar comunist.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că reclamanta nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 2., întrucât nu toate persoanele care au beneficiat de D. - lege nr. 1. beneficiază și de dispozițiile L. nr. 2..
Pe altă parte, chiar dacă ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de L. nr.
2., reclamanta a solicitat numai despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L. nr. 2.. aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., situație în care acțiunea a rămas fără temei legal, deoarece deciziile C. C. sunt opozabile erga omnes de la data publicării lor, potrivit art. 31 din L. nr.
47/1992 republicată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E. E. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 19 noiembrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E. E. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 19 noiembrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
G. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 2023/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 204/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
