Decizia civilă nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 224/A/2011

Ședința publică din data de 20 aprilie 2011

Instanța constituită din :

Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.

Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.

Grefier : S.- D. G.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul S. E. - W. precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâtul P. M. B. împotriva sentinței civile nr.1./2007, pronunțată de T. B. -. în dosarul nr.(...), privind și pe pârâta P. M. B., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2011, când reprezentanta reclamantului apelant a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Deliberând, reține că:

I. Prin sentința civilă nr. 1. din 19 decembrie 2007 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată dereclamantul S. E. - W., împotriva Dispoziției nr. 218/(...) a P.ui municipiului

B.

În consecință:

A fost anulată dispoziția nr. 218/2007 emisă de pârât.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului în privința imobilelor înscrise în CF nr. 1192 B. nr. top 1623 și

1624, în prezent, casă cu 4 apartamente și teren de 677 mp.

S-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 2, împreună cu cota de 1. din părțile comune și constituirea unui drept special de folosință asupra cotei de 3. mp. din teren.

S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, pentru restul imobilului construcție și pentru cota de 2. mp. teren și înaintarea de către P. municipiului B. a întregului dosar către Comisia C. de S. a D.

S-a respins cererea de restituire în natură pentru partea din imobile pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr. 218/2007 a P.ui municipiului B. a fost respinsă notificarea depusă de reclamant, în temeiul Legii nr. 1., prin care acesta a solicitat restituirea imobilelor situate în municipiul B., str. Dornei nr. 37, imobile ce ar fi aparținut antecesorilor săi, însă cu privire la care reclamantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituire.

Într-adevăr, în faza administrativă a procedurii, reclamantul nu a făcut o asemenea dovadă, însă în fața T.ui probațiunea a fost completată, rezultând că imobilele revendicate de reclamant sunt înscrise în CF nr. 1192 B. nr. top

1623 și 1624, reprezentând teren în suprafață de 677 mp. pe care se află amplasată o casă compartimentată în prezent în patru apartamente.

Apartamentele I, III și IV împreună cu cota parte de teren aferentă fiecărui apartament, reprezentând terenul de sub construcție, au fost înstrăinate către foștii chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995.

Cota de teren aferentă apartamentului nr. IV este de 1. mp., cea aferentă apartamentului nr. II de 65 mp., iar cea aferentă apartamentului nr.

I de 83 mp.

Prin urmare, suprafața de teren aflată în proprietatea S.ui Român este de 382 mp. (677 - 147 - 83 - 65 mp.), reprezentând teren de sub construcție

(74 mp.) și curte (308 mp.).

Imobilele au fost preluate de S. Român de la antecesorii reclamantului în baza Decretului nr. 92/1950, cu titlu de naționalizare.

Reclamantul este cetățean german și nu a beneficiat de despăgubiri în baza unor convenții internaționale.

Față de starea de fapt reținută, apare ca posibilă restituirea în natură a acelei părți din construcție care nu a fost vândută către chiriași, cu instituirea unui drept special de folosință asupra cotei de 3. mp. teren.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. E. - W., solicitând (f. 22) schimbarea ei în parte, în sensul restituirii în natură și aapartamentelor 1, 3 și 4 ale imobilului în litigiu, precum și a diferenței de teren nerestituite de către prima instanță, deoarece: a) Apartamentele nr. 1, 3 și 4 au fost vândute către chiriași fără respectarea procedurii de evaluare a lor prevăzută de H. nr. 2.. Mai mult, asupra apartamentelor nr. 1 și 3 cumpărătorii nu și-au întabulat dreptul de proprietate, fiind de văzut că încheierea contractelor nu s-a făcut în formă autentică, astfel că sunt lovite de nulitate absolută. b) Prima instanță nu a verificat suprafețele libere aferente apartamentelor, dispunând restituirea unei cote-părți din teren doar pe baza documentației de atribuire și ținându-se seama de ordinul prefectului. Nu s-a verificat nici care este suprafața reală care poate fi restituită. c) Deși instanța a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 2, nu l-a identificat cu date de carte funciare, ceea ce împiedică întabularea reclamantului.

III. În cauză, a formulat cerere de aderare la apel, în temeiul art. 293

C.proc.civ., pârâtul P. municipiului B., solicitând admiterea acesteia și schimbarea în parte a sentinței, în principal, în sensul restituirii în natură cu drept special de folosință a cotei de 1. mp. teren și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 5. mp. teren, iar în subsidiar, restituirea în natură și constituirea unui drept special de folosință asupra cotei de 2. mp. teren și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 4. mp., deoarece:a) Întrucât la data pronunțării sentinței nu se afla încă depus la dosar

O. nr. 9. al P. județului B. N., prin care suprafața de 205 mp. din terenul în litigiu a fost atribuită numiților T. C. și T. L., în calitate de proprietari aiapartamentului nr. 1, prima instanță nu a ținut seama de această suprafață de teren atunci când a apreciat întinderea terenului ce îi poate fi restituit în natură reclamantului.

Se impune, așadar, diminuarea corespunzătoare a suprafeței de teren restituite reclamantului. b) Urmând raționamentul primei instanțe rezultă că suprafața de teren ce ar putea fi restituită este de 2. mp., iar cota de teren pentru care s-ar putea propune acordarea de măsuri reparatorii este de 4. mp.

Ar trebui, însă, să se aibă în vedere că un calcul cu adevărat corect ar trimite la concluzia că reclamantului i s-ar putea restitui în natură doar cota de 1. mp. teren, pentru diferența de 5. mp. trebuind să primească despăgubiri.

IV. Cu privire la aceste apeluri, Curtea are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 1., restituirea în natură către foștii proprietari sau moștenitorii lor a imobilelor preluate abuziv reprezintă regula, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent fiind subsidiară și condiționată de imposibilitatea restituirii în natură.

Potrivit prevederilor art. 18 lit. c) din aceeași lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ceea ce înseamnă că atunci când un imobil preluat abuziv a fost înstrăinat în totul (ori doar anumite apartamente ale sale)către chiriași fără ca nulitatea contractului de vânzare-cumpărare să fi fost constatată ori să fi fost dispusă de către instanța de judecată în condițiile art. 45 din lege, acel imobil (sau parte din imobil) nu poate face obiectul unei restituiri în natură, fostul proprietar fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.

În prezentul proces este de avut în vedere că, așa cum prima instanță a stabilit, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF nr. 1192 B. nr. top 1623 și 1624 (f. 42-44 dosar Tribunal), reprezentând teren în suprafață de 677 mp., pe care se află edificată o casă de locuit împărțită în patru apartamente.

În temeiul Legii nr. 112/1995 apartamentele cu nr. I, III și IV ale imobilului au fost înstrăinate către chiriași, astfel:

Apartamentul nr. I al imobilului a fost vândut de R. B. către T. C. și T.

L. (f. 75 dosar Tribunal), încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 6. ianuarie 1998.

Apartamentul nr. III al imobilului a fost vândut de R. B. către Mihalca

Nita, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 6. martie 1998 (f. 76 dosar Tribunal).

Apartamentul nr. IV al imobilului a fost vândut de R. B. către C. D., încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 6. ianuarie 1998 (f. 76 dosar Tribunal).

În fiecare dintre aceste contracte s-a menționat că dreptul de proprietate al cumpărătorului asupra terenului se dobândește „conform art. 9 din H. nr. 11/1997";, fiind astfel vizate dispozițiile art. 33 din H. nr. 2., modificate prin prevederile pct. 9 al H. nr. 11/1996, conform cărora „în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege";.

În ce privește apartamentul nr. IV al imobilului, acesta nu a fost vândut, astfel că a devenit posibilă restituirea lui de către prima instanță în favoarea reclamantului.

Urmare a vânzării apartamentelor nr. I și IV, prin ordin al prefectului s- a procedat, în temeiul art. 36 alin. 2 din L. nr. 18/1991, la constituirea în favoarea cumpărătorilor a dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor.

Astfel, prin O. nr. 513 din 02 octombrie 2000 al P. județului B. N. i s-a atribuit lui C. D., în proprietate, o cotă de 1. mp. teren (f. 65 dosar Tribunal).

Prin O. nr. 98 din 19 aprilie 2004 al P. județului B. N. li s-a atribuit numiților T. C. și T. L. suprafața de 205 mp. teren aferent locuinței cumpărate (f. 11 dosar apel).

Aferent apartamentului nr. III al imobilului expertul numit în apel a stabilit (f. 81) că terenul aferent acestuia este de 65 mp. din suprafața totală a terenului, nefiind însă emis ordin al prefectului și cu privire la terenul ce corespunde acestui apartament.

Contractele de vânzare-cumpărare sus-evocate nu au fost anulate ori desființate în alt mod de către instanțele de judecată, deși reclamantul a promovat acțiuni în justiție (f. 38, 42, 46 dosar apel), acestea fiind însă respinse în mod irevocabil (f. 52 dosar apel).

Așa fiind, este de conchis că apartamentele nr. I, III și IV ale imobilului în litigiu nu-i pot fi restituite în natură reclamantului, după cum nu poate fi restituit nici terenul aferent lor, cu privire la acestea reclamantul fiind îndreptățit la a primi măsuri reparatorii în echivalent.

Or, deoarece suprafețele de teren aferente apartamentelor nr. I, III și IV însumează 417 mp. (147 mp. + 205 mp. +65 mp.), rezultă că diferența dintre

667 mp. (suprafața faptică a terenului) și cea de 417 mp., anume 2. mp., poate face obiectul restituirii în natură către reclamant.

Expertiza efectuată în apel a menționat că deși în cartea funciară suprafața terenului este arătată ca fiind de 677 mp., în fapt, suprafața existentă are doar 667 mp. Față de această situație, este necesar ca atât la stabilirea cotei ce poate fi restituită în natură reclamantului, cât și la stabilirea cotei din teren aferent căreia este necesară acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, să se țină seama de starea faptică actuală a terenului, urmând ca ulterior, la cererea persoanelor interesate, să se facă și cuvenitele rectificări în cartea funciară.

Deși pârâtul recurent afirmă că ar fi corect ca doar cota de 1. mp. teren să-i fie restituită în natură reclamantului - constituindu-se doar cu privire la aceasta un drept special de folosință -, această afirmație a lui nu a fost argumentată prin cererea de apel. O., sunt juste statuările primei instanțe potrivit cărora cumularea cotei-părți din teren cu cota-parte din părțile indivize comune nu este posibilă, câtă vreme acestea din urmă se referă la construcție, iar nu la teren.

În ce privește susținerile reclamantului, Curtea are o observa că atâta vreme cât contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. I, III și IV nu au fost anulate, ele sunt prezumate ca legale și, deci, pe deplin producătoare de efecte juridice, prezenta instanță neavând puterea de a lua în discuție legalitatea lor.

Este fără relevanță că apartamentele nr. 1 și 3 nu sunt întabulate în favoarea chiriașilor cumpărători, din dispozițiile art. 9 al Legii nr. 112/1995, precum și din întreaga economie a Legii nr. 1. rezultând, în afara îndoielii, că semnificativă juridic, în raport cu foștii proprietari sau moștenitorii lor, este încheierea vânzării-cumpărării, iar nu operațiunea ulterioară a întabulării.

Tot astfel, nu s-ar putea considera nici că prima instanță a greșit atunci când a luat în considerare suprafețele de teren atribuite prin ordin al prefectului cumpărătorilor C. D. și T. C. și T. L., întrucât atâta vreme cât aceste ordine ale prefectului nu au fost anulate ori, în genere, desființate în condițiile legii, ele rămân producătoare de efecte.

Nu se impunea nici „localizarea în CF"; a apartamentului nr. 2 ce a fost restituit în natură, căci procedura de restituire instituită prin L. nr. 1. nu implică efectuarea tuturor operațiunilor necesare unei viitoare întabulări.

Este suficient, în sensul legii, ca dispoziția ori, după caz, hotărârea judecătorească de restituire a unui imobil să identifice administrativ și cu date de carte funciară respectivul imobil, demersurile necesare (re) întabulării fostului proprietar fiind ulterioare și, oricum, distincte de procedura propriu- zisă de restituire conform menționatei legi.

În raport cu cele ce preced, se va admite în parte, de pe temeiul art. 296 C.proc.civ., cererea de aderare la apel, formulată de P. municipiului B. și se respinge ca nefondat apelul reclamantului.

Întrucât prima instanță nu a luat în considerare O. nr. 9. al P. județului B. N. (acesta nefiind depus la dosar decât în apel), prin care cumpărătorilor T. li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de

205 mp. din terenul în litigiu, va fi schimbată sentința în parte, în sensul că se va restitui în natură către reclamant apartamentul nr. 2 împreună cu cota de 5. din părțile indivize comune, constituindu-se totodată un drept special de folosință în beneficiul reclamantului asupra cotei de 2. mp. din teren.

I se vor acorda reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale în materie, pentru restul construcției și pentru cota de 4. mp. teren.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte cererea de aderare la apel declarată de pârâtul P. M. B., J. B. N., împotriva sentinței civile nr. 1. din 19 decembrie 2007 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că:

Dispune restituirea în natură către reclamant a apartamentului nr. 2, împreună cu cota de 5. din părțile indivize comune și constituirea unui drept special de folosință asupra cotei de 2. mp. din teren.

Dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, pentru restul imobilului construcție și pentru cota de 4. mp. teren.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. E. - W. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

V. M. D.-L. B. S.-D. G.

Red.VM/dact.MS

6 ex./(...) Jud.fond: R.B.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj