Decizia civilă nr. 4468/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4468/R/2011
Ședința publică din 04 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: ANA I.
A.-A. POP
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. A., precum și recursul declarat de P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 518 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâtele intimate, F. F.-D. și U. S., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat D. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 8 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta T. A. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul doamnei avocat D. C., a înregistrat la dosar un înscris, prin care a invocat, în temeiul art. 24 alin. 1 C.pr.civ., excepția de incompatibilitate a domnului judecător D. C., motivat pe faptul că acesta a fost președintele completului de judecată care s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 3. din data de (...), și prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Curtea după deliberare, respinge excepția de incompatibilitate a domnului judecător I. D. C., având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 24 alin. 1 C.pr.civ., deoarece prin decizia civilă pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C., domnul judecător I. D. C. nu a judecat fondul cauzei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 C.pr.civ., rap. la art. 3021 lit. c C.pr.civ., invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs menționate la pag. 2 - 7 alin. 1 și 2 din memoriul de recurs, având în vedere că toată teoria referitoare la actul administrativ este străină de obiectul cauzei deduse judecății, intrând astfel sub incidența sancțiunii inadmisibilității. Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului declarat de reclamantă și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de P. M. C.-N., cu mențiunea dea se referi și la excepția inadmisibilității motivelor de recurs menționate la pag. 2 - 7 alin. 1 și 2 din memoriul de recurs, invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta reclamantei recurente arată că analiza pe care a făcut-o cu privire la actul juridic, implică faptul ca instanța să judece cauza prin prisma actului juridic atacat. De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că Tribunalul Cluj a admis cererea și a anulat dispoziția doar cu privire la un petit, respectiv a aplicat principiul nerevocabilității actelor juridice civile. Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității motivelor de recurs menționate la pag. 2 - 7 alin. 1 și 2 din memoriul de recurs, invocată din oficiu de către instanță, întrucât apreciază că în speță este vorba de un act juridic administrativ dat cu natură specială, respectiv de un act unilateral și nu înțelege de ce motivele de recurs mai sus arătate sunt străine de natura cauzei. De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că din punct de vedere al posibilității modificării actelor administrative, acestea pot fi modificate de către organul administrativ care le-a dat sau de către instanța de judecată și totodată, face referire la prevederile L. nr. 5.. Reprezentanta reclamantei recurente mai arată că motivarea instanței de fond nu se încadrează în principiul pe care aceasta l-a invocat, având în vedere că prima dispoziție emisă de P. M. C.-N. a fost pusă în circuitul civil, dar după ce actul a fost admis și dus la C. J., s-a constatat că unul din titularii dreptului a decedat, iar actul a fost retrimis la C. L., pentru a fi introduși moștenitorii persoanei decedate, astfel încât, prin hotărârea instanței de fond apreciază că s-a încălcat principiul neagravării situației persoanei care a sesizat organul administrativ. Având în vedere că a doua dispoziție emisă de P. M. C.-N., în care au fost menționați și moștenitorii persoanei decedate, a fost desființată, iar prima dispoziție emisă de P. M. C.-N., nu a fost pusă în aplicare, reprezentanta reclamantei recurente arată că partea pe care o reprezintă a fost nevoită să promoveze acțiune în instanță. Pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei și pentru administrarea probelor solicitate de reclamantă, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea intimatului P. M. C.-N. la plata tuturor cheltuielilor de judecată în toate căile de atac și din dosarul de fond, sens în care, depune la dosar un înscris, care cuprinde xerocopii de pe patru bonuri fiscale care atestă plata următoarelor onorarii avocațiale: în cuantum de 100 lei, achitat la data de (...), în cuantum de 400 lei, achitat la data de (...), în cuantum de 500 lei achitat la data de (...) și în cuantum de 200 lei achitat la data de (...). Reprezentanta reclamantei recurente arată că s-ar impune reținerea cauzei spre rejudecare și să se dispună efectuarea unui raport de expertiză pentru a se constata dacă mai există o parte din teren care poate fi restituită în natură și, de asemenea, arată că reclamanta recurentă dorea un metru de teren pe toată lungimea casei pentru a avea acces la spatele casei, având în vedere că S. Român a expropriat terenul până în spatele casei reclamantei. Cu privire la recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., reprezentanta reclamantei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui recurs, iar în măsura în care este în concordanță cu motivele de recurs invocate de reclamantă, solicită admiterea recursului. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 593/F/(...), pro nunț ată de T ribun al ul Clu j în dosarul nr. (...), s-a respins excepția prescripției invocată de P. M. C.-N. S-a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu. S-a respins acțiunea civilă extinsă formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., F. F. D., U. S. și S. Român prin C. Local al M. C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1., ca fiind lipsită de interes. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că dispoziția nr. 1684 a fost emisă la data de (...), iar acțiunea înregistrată de reclamantă pe rolul T. C., la data de (...). Art. 26 al.3 din L. nr. 1., prevede că o persoană care se pretinde îndreptățită poate ataca dispoziția motivată de soluționare a notificării, în 30 de zile de la comunicare. Reclamanta, fiind o persoană ce se consideră îndreptățită în sensul legii, ca urmare a faptului că dispoziția atacată cât și cea modificată s-a pronunțat ca urmare a notificării sale, este o persoană ce a acționat în termen legal. Instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de interes, interesul fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile. Prin interes se înțelege folosul practic recunoscut de părți și el trebuie, din punct de vedere juridic să îndeplinească mai multe cerințe. Interesul trebuie să fie născut și actual; personal; legitim. Prin cerința născut și actual se înțelege că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Prin D. nr. 9790/(...) emisă de P. municipiului C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul revendicat în suprafață de 421 m.p., înscris în CF nr. 19636 cu nr. top. 1030/1, situat în C.-N., str. GH. Bilașcu nr. 13, în favoarea lui U. P. și a reclamantei T. A. Pentru a pronunța această dispoziție s-a avut în vedere calitatea de persoană îndreptățită a celor două persoane, trecerea terenului în proprietatea S. în baza D.ui de expropriere nr. 1., cu plata de despăgubiri legale și a faptului că terenul este în zonă sistematizată. Prin adresa nr. 123904/2010 emisă de P. municipiului C.-N., s-a comunicat că sus amintita dispoziție nu a fost atacată. Reclamanta nu a contestat acest lucru. Prin D. nr. 1684/(...), s-a dispus modificarea D. nr. 9. referitor la primul articol, mai exact în locul numitului U. P. au fost menționate alte persoane, respectiv U. S. și F. F. D., ns. U. Pentru a pronunța această dispoziție s-a avut în vedere că la data pronunțării D. nr. 9. U. P. era decedat, fără ca emitentul dispoziției să fie înștiințat în vreun fel. Analiza dispoziției atacate denotă, că privitor la reclamantă aceasta nu aduce nimic nou față de dispoziția anterioară care nu a fost atacată. În dispoziția atacată se încearcă repararea unei erori, determinată de lipsa de diligențe a unei persoane. Fără a analiza temeinicia acestei dispoziții prin prisma identificării ca titulari ai dreptului la despăgubirea a unor persoane, în lipsa unui certificat de moștenitor suplimentar, tribunalul a reținut că această dispoziție nu profită și nici dăunează reclamantei. Partea din dispoziție referitoare la acordarea de despăgubiri, a fost menținută, considerente dispoziției anterioare fiind încă de actualitate. În această împrejurare, atâta timp cât D. nr. 9. nu a fost atacată în condițiile legii, (dispoziția art. 26 din L.1. fiind imperative) nu se poate aprecia că interesul reclamantei de a ataca D. nr. 1. este născut și actual, în sensul arătat anterior. Chiar dacă reclamanta a făcut unele remarci prin care și-ar fi exprimat opinia față de D. 9. acestea nu pot fi considerate ca fiind o plângere formulată în condițiile art. 26 din L.1.. Instanța față de conținutul notelor de ședință intitulat „ script"; a pus în discuție eventuala repunere în termenul de prescripție în temeiul art. 19 din Decizia nr. 167/1958 a atacării D. nr. 9. raportat la corespondența reclamantei în principal cu I. P. (de altfel nu se impune repunerea în termenul de prescripție a atacării D. nr. 1. de vreme ce termenul de 30 de zile prevăzut de art. 236 al.3 din L. nr. 1. nu era împlinit). Reclamanta, prin reprezentant a declarat că nu înțelege să solicite repunerea în termenul de prescripție atacării D. nr. 9.. Astfel, D. nr. 9. continuă să-și producă efectele fără ca prin D. nr. 1. să i se creeze reclamantei o nouă situație. Răspunsul comunicat reclamantei de către I. P. C. prin adresa nr. 2. referitor la posibilitatea formulării vreunei contestații este o adăugire la lege și nu poate fi primită. Pentru aceste considerente excepția lipsei de interes a fost admisă și cererea de chemare în judecată respinsă. Chiar dacă urmare a admiterii excepției lipsei de interes, cererea a fost respinsă, instanța a constatat că și cealaltă excepție invocată de C. Local al municipiului C.-N. este întemeiată. Într-adevăr, din analiza dispozițiilor legale incidente, art. 20 și 21 din L. nr. 215/2001, C. Local al municipiului C.-N., nu are personalitate juridică, lipsindu-i capacitatea procesuală de folosință. Ca atare, el nu poate sta în judecată nici în nume personal și nici în calitate de reprezentant. Pe de altă parte, reprezentarea în litigii civile a S. Român se face și în condițiile legii speciale respectiv D. nr. 3. și a altor dispoziții. Printre persoanele care pot avea calitate de reprezentant nu se numesc și C. Local al vreunei unități administrative. Împ o tr iv a aces te i sen tințe a f or mul at apel , în termen legal, reclamanta T. A., solicitând desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea apelului reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea pe lipsa interesului. Pentru analizarea acestei excepții, privind lipsa interesului reclamantei, instanța trebuia să analizeze în ce măsură actul atacat, a cărui nulitate o invocă reclamanta, o împiedică pe aceasta să își valorifice dreptul de proprietate dobândit prin moștenire. Nu se poate afirma că dispoziția anterioară a fost parțial desființată prin modificarea făcută, respectiv că pentru o parte (în speță reclamanta) ea își produce efectele, iar pentru celelalte persoane beneficiare, nu. Pe fondul cauzei, reclamanta solicită a-i fi atribuită o suprafață de teren în spatele casei din terenul expropriat de stat de la bunicii săi. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local al municipiului C.-N., în calitate de reprezentant al S. Român, aceasta s-a admis prin încălcarea principiilor oralității și contradictorialității, excepția nefiind pusă în discuția părților. Cur te a de A. C., pr in dec iz ia c iv il ă nr. 3 ./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a admis apelul declarat de reclamanta T. A. împotriva sentinței civile nr. 593/F/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe. Motivând apelul, Curtea de A. C. a reținut următoarele: „Prima instanță a reținut că reclamanta nu justifică un interes în contestarea dispoziției nr. 1684/(...) a P.ui mun. C.-N., prin care s-a modificat dispoziția nr. 9790/(...) a aceluiași emitent, pe considerentul că modificările aduse nu o vizează pe reclamantă, drepturile statuate în favoarea acesteia prin dispoziția inițială nu sunt atinse, iar dispoziția inițială nu a fost contestată de către reclamantă. Toate aceste aserțiuni sunt reale, însă, curtea apreciază că reclamanta justifică un interes în a contesta dispoziția nr. 1684/(...). Acesta constă în faptul că este beneficiară atât a acestei dispoziții, cât și a celei inițiale - dispoziției nr. 9790/(...) - iar emitentul nu își poate revoca propria dispoziție. Actele emise de primar ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificărilor formulate în baza L. nr.1., sunt acte juridice civile care produc efecte în planul drepturilor de proprietate, dispoziția emisă inițial neputând fi revocată printr-o altă dispoziție, o atare conduită a emitentului însemnând o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. Întrucât prima dispoziție emisă a rămas definitivă prin neatacare, emiterea uneia noi, de modificare, poate fi contestată de orice persoană interesată, cea care este beneficiară numărându-se evident în categoria persoanelor interesate. Întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în analizarea fondului cererii - anularea în parte a dispoziției nr. 1684/(...) - prin prisma celor arătate anterior, în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza legalitatea dispoziției nr. 1684/(...) din perspectiva teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, urmând totodată a fi analizată critica din apel vizând soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., fără ca aceasta să fi fost pusă în discuția părților";. În re judec are a, c auz a a f ost înreg is tr ată sub nr. (...)/v1 *, pe rolul T. C., f iind soluț ion ată pr in sen tinț a c iv il ă nr. 51 8/(...) , după cum urmează: A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale invocate de C. LOCAL C. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A., în contradictoriu cu S. ROMAN-C. LOCAL AL M. C.-N. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și F. F.-D., U. S. ambele cu domiciliul în C. N., și în consecință: - s-a anulat D. 1684/(...) emisă de P. municipiului C. N. . Au fost respinse alte pretenții ale reclamantei. A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată respingând alte pretenții. În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele: „Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 din L. 1. nu este împlinit iar privitor la excepția lipsei de interes s-a avut în vedere că D. 9790/ 2007 emisă de P. municipiului C.-N. modificată prin D. 1. nu îi profită sau dăunează cu nimic reclamantei, modificarea celei din urmă dispoziții impunându-se ca urmare a decesului lui U. P., fără ca modalitatea concretă a măsurilor reparatorii să fie modificată. A.ul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă 3. și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pe fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanta justifică un interes în a contesta D. 1. întrucât orice persoană interesată poate contesta o hotărâre rămasă definitivă prin neatacare, beneficiara numărându-se în categoria persoanelor interesate. Instanța de apel a reținut că interesul rezidă în faptul că reclamanta este beneficiara atât a dispoziției atacate cât și a D. 9790/ (...) iar emitentul nu-și poate revoca propria dispoziție. Actele emise de P. ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificărilor formulate în baza L. 1. sunt acte juridice civile care produc efecte în planul drepturilor de proprietate, dispoziția emisă inițial neputând fi revocată prin o altă dispoziție, o atare conduită a emitentului însemnând o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. Ca și dispoziției obligatorie, s-a pus în vedere instanței de fond analizarea legalității D. nr. 1. din perspectiva teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, punând în discuție totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C.-N. Având în vedere dispozițiile obligatorii a instanței de casare, instanța a pus în vedere excepția invocată de C. local C., respectiv excepția lipsei capacității procesuale, această calificare decurgând din motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acesteia. Din analiza dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 20 și 21 din L. 215/2001 consiliul local nu are personalitate juridică, lipsindu-i astfel capacitatea procesuală de folosință. Ca atare, el nu poate sta în judecată nici în nume personal și nici în calitate de reprezentant. Reprezentarea S. Român se face în condițiile D.ui 3. consiliul local neputând fi reprezentant al statului R. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale invocate de C. local C. și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu S. Român prin C. local C.-N. Reclamanta în rejudecare a formulat o extindere de acțiune chemând în judecată S. Român atât prin Ministerul Finanțelor Publice cât și prin M. C.-N. . Instanța a apreciat că aceasta nu este efectiv o extindere de acțiune, fiind chemat același pârât - S. Român și nu a luat act de ea, întrucât în rejudecare, modificarea cadrului procesual nu mai este permisă și nici nu a analizat întâmpinările depuse de celor indicați. Cu privire la fondul cauzei, având în vedere și dispozițiile obligatorii ale instanței de apel, instanța a pus în discuția părților legalitatea dispoziției atacate prin perspectiva teoriei de drept comun a irevocabilității actelor juridice. Instanța de apel, în considerentele deciziei de casare, a statuat în drept, asupra problemei centrale a cauzei prin indicarea că actele emise de P. ca reprezentant al autorității publice locale sunt acte juridice civile ce nu pot fi revocate printr-o altă dispoziție, o conduită contrară ducând la încălcarea securității raporturilor juridice civile. Analiza Deciziei civile 1. (f.6 -dosar fond) duce la concluzia că nu s-a revocat D. 9. ci s-a modificat art.1 ca urmare a faptului că U. P. (menționat în D. nr. 9. ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii) a decedat. Având în vedere însă dispozițiile instanței de casare, care a calificat noua dispoziție ca fiind o dispoziție de modificare, tribunalul apreciază prin raportarea la statuarea în drept a curții de apel, nouă dispoziție nu putea fi emisă în mod legal. Ca atare, existența ei, se impune a fi încetată, motiv pentru care cererea reclamantei de anulare a D. 1. va fi admisă parțial . Această dispoziție nu poate fi anulată doar în parte, așa cum a cerut reclamanta doar cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de L. 1. întrucât existența acestei hotărâri de modificare a D. nr. 9. aduce atingere securității circuitului civil. Cealaltă pretenție formulată referitoare la restituirea unei suprafețe de teren rămasă liberă din imobilul situat în C.-N., str. Gh. Bilașcu nr. 13 nu poate fi admisă întrucât D. inițială 9. nu a fost atacată iar prin plângerea formulată împotriva D. 1. dispoziție nulă ca urmare a încălcării principiului irevocabilității actelor juridice inclusiv a actelor administrative jurisdicționale, nu se mai pot formula astfel de pretenții. Pentru aceste considerente, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.26 L. 1. va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu P. M. C.-N. și F. F.-D., U. S. și în consecință va anula D. 1684/(...) emisă de P. municipiului C. N. și va respinge alte pretenții ale reclamantei. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În cauză, cererea a fost admisă doar în parte și poate fi reținută culpă procesuală doar P.ui municipiului C.-N. pentru partea din cererea introductivă admisă. Celorlalte părți nu li se poate reține vreo culpă procesuală. Reclamanta a justificat cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 de lei (f.50). Având în vedere prevederile art.274 și 276 C.pr.civ. tribunalul va obliga pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată respingând alte pretenții";. Împotriva acestei se n tințe au declarat recurs, în termen legal, pe de o p ar te, recl aman ta T . A., iar pe de al tă p ar te, p âr âtul P. mun ic ip iulu i C. -N. Prin propriu recurs, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., raportat la art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond, în vederea rejudecării cauzei, cu cheltuieli de judecată în toate căile de atac și în dosarul de fond. În motivarea recursului a fost reprodus istoricul litigiului, cu referire la cele solicitate de reclamantă prin cererea inițială, la cele dispuse prin sentința civilă nr. 5. a T. C., la cele dispuse prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., precum și la cele dispuse în rejudecare, concluzionându-se de către recurentă că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a apreciat greșit natura juridică a dispoziției atacate șitotodată a acordat ceea ce nu s-a cerut, anulând în întregime o dispoziție, pronunțând o ultra petita față de cererea cu care a fost învestită. Inițial, reclamanta a solicitat anularea în parte a D. nr. 1684/(...), a cărei beneficiară este, doar cu privire la partea reclamantei și doar în măsura în care există o suprafață de teren liberă din imobilul în litigiu. D. inițială nr. 9790/(...) nu a fost pusă în executare, ca urmare a nevalidării ei de către C. J. de L. 1., din cadrul Prefecturii C., care prin adresa nr. 3884/(...), emisă către P. municipiului C.-N., a constatat faptul că U. P. a decedat la (...), înainte de emiterea D. nr. 9790/(...), și a solicitat Comisiei Locale de aplicare a L. nr. 1. de a fi înlocuit numele defunctului cu moștenitorii lui. Reclamanta apreciază, prin recursul pe care l-a promovat, că D. emisă în temeiul L. nr. 1. are natura juridică a unui act administrativ de autoritate individuală, adoptat într-o procedură prevăzută de o lege specială de restituire și care poate fi atacată în baza prevederilor speciale ale acestei legi și nu a L. contenciosului administrativ, chiar dacă ne aflăm în judecată în fața unei instanțe civile. Recurenta nu înțelege de ce instanța de fond aplicând principiul irevocabilității actelor juridice civile a apreciat ca fiind greșită noua dispoziție când, actul juridic civil este un termen deosebit de larg și de general care reprezintă o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv determină nașterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil, subiecții unui act juridic civil putând fi orice persoană fizică sau juridică, iar manifestarea de voință putând aparține unui singur subiect sau mai multora. Un astfel de act juridic civil atât de larg, susceptibil de foarte multe clasificări, poate fi oricând modificat, desființat, amânat, în limitele legii, părțile putând conveni asupra unor modalități diverse de încheiere, modificare sau încetare a unui act juridic civil. Actul administrativ este un act juridic unilateral obligatoriu și executoriu emis de către un organ administrativ în temeiul puterii conferite de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispozițiile legii sau unui alt act normativ subordonat legii, dispoziția emisă de P. municipiului C.-N. fiind un act administrativ a cărui modificare poate fi făcută atât de către organul care l-a adoptat, cât și de către autoritatea administrativă ierarhic superioară sau de către instanța de judecată. În temeiul art. 8 din L. nr. 5., persoana vătămată poate solicita instanței anularea în tot sau în parte a actului atacat, anularea în parte a unui act administrativ determinând menținerea unora dintre efectele acestui act și, pe cale de consecință, nu este altceva decât o modificare a actului administrativ de autoritate cu a cărei verificare a legalității a fost sesizată. La modificarea actelor administrative de autoritate individuale trebuie să se țină seama de principiul drepturilor câștigate, astfel încât, după modificare să nu creeze o situație mai rea celui pentru care a fost adoptat actul modificat. Emiterea celei de a doua dispoziții din 2010, desființată de către instanța de rejudecare, a fost făcută prin respectarea îndrumărilor organului administrativ ierarhic superior, respectând principiul subordonării și al controlului legalității actelor administrative pe linie ierarhică superioară și având în vedere principiul cazurilor de încetare a actelor administrative, respectiv că unul dintre motivele de încetare a actului administrativ este decesul beneficiarului actului. În acest sens, Prefectura Cluj în mod corect a sesizat organul emitent de faptul că una dintre persoanele beneficiare erau decedate, sens în care dispoziția putea fi modificată, deoarece, pe de o parte,nu își produsese niciun fel de efecte juridice, despăgubirile în temeiul L. nr. 1. nu fuseseră încasate, etc., iar pe de altă parte, prin noua dispoziție de modificare, P. nu a creat o dispoziție mai rea decât cei în favoarea cărora s-a emis inițial actul, ci din contră, a clarificat problema beneficiarilor legali, înlocuind doar persoana defunctă cu moștenitorii. Revocarea actelor administrative de autoritate este operațiunea juridică prin care organul administrației publice care a adoptat sau emis un act administrativ de autoritate hotărăște ca actul respectiv să nu mai producă efectele juridice pentru care a fost adoptat, revocarea fiind denumită și retractare. Într-o exprimare mai sintetică, vizează încetarea efectelor actului administrativ prin retragerea lui de către organul care l-a emis, revocarea sau retractarea actelor administrative de autoritate apărând doar în acele cazuri în care organul care le-a adoptat constată că actul respectiv este ilegal sau nu mai este oportun, respectiv, a fost emis cu nerespectarea prevederilor legii sau aplicarea lui nu mai este posibilă. Actele administrative de autoritate pot fi revocate din oficiu sau la solicitarea P. ori a celor interesați, iar art. 1 alin. 6 din L. nr. 5. prevede chiar posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ unilateral nelegal ca să solicite instanței anularea acestuia în situația în are el nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, deoarece instanța trebuie să hotărască și asupra validității actelor juridice izvorâte din actul administrativ nelegal. Actul juridic atacat nu este un act civil în sens larg, ci este unul administrativ, emis în aplicarea unei legi speciale într-o procedură specială, care însă poate fi modificat cu respectare principiilor actelor administrative, ceea ce s-a și făcut în prezenta cauză, noua dispoziție privită prin prisma acestor principii ale dreptului administrativ, fiind perfect legală. În concluzie, arată reclamanta recurentă, este necesar ca să se trimită cauza spre rejudecare, deoarece instanța în rejudecare nu a intrat pe fondul cauzei. Pe fondul cauzei, toată corespondența întreținută între reclamantă și P. municipiului C.-N., precum și cu Prefectura Cluj, denotă doleanța reclamantei de a i se mai atribui o mică suprafață de teren în spatele casei sale din terenul expropriat de la bunicul său de către S. R. Atâta dorește reclamanta și efectiv nu înțelege tot acest consum de energie pentru a motiva diferite hotărâri de respingere fără a intra pe fondul cauzei care are un astfel de obiect. D. expertul se pronunță că este imposibil să i se satisfacă doleanța, asta este …, dar o asemenea înverșunare pentru 30 de m.p. dintr-un teren care a aparținut antecesorului său anterior !... este fără comentarii. Mai mult chiar, instanța soluționând în acest mod contestația reclamantei, care a solicitat anularea în parte și desființând-o în întregime a pronunțat-o plus petita, care a avut ca și consecință menținerea în vigoare a unei dispoziții care nu a fost acceptată ca fiind legală de către C. J. din cadrul Prefecturii C., instanța creându-i reclamantei o situație mult mai grea decât cea inițială și oferindu-i o perspectivă fără ieșire. D. reclamanta nu avea reale probleme datorate lipsei totale a unei suprafeței de teren în spatele casei, nu declanșa actualul dosar, deoarece din punct de vedere valoric nici nu este eficient economic. Reclamanta nu face decât să încerce prin actualul dosar să repare greșeala C. local C., care la preluarea imobilului nu a respectat legea civilă cu privire la servitutea streșinilor și cu posibilitatea reclamantei de acces la contoarele care sunt montate în spatele casei sale, proprietarii bloculuiîngrădind spațiul verde din spatele casei și împiedicând accesul reclamantei pentru reparații, citire de contoare, etc. Prin propriul recurs, P. municipiului C.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii introductive, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a D. nr. 12684/(...). În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea sentinței recurate decurgând din aprecierea eronată a instanței de fond a faptului că prin emiterea D. nr. 1684/(...), ar fi vorba despre o revocare a D. nr. 9790/(...), în realitate, fiind vorba doar despre o completare a acesteia, ca urmare a solicitării exprese în acest sens adresată de I. P. J. C.-N., solicitare prin care s-a arătat că U. P. a decedat la (...), impunându-se menționarea moștenitorilor acestuia, U. S. și Feldecan F. D. Prin urmare, nu se poate reține nicio culpă în sarcina P.ui, câtă vreme la momentul emiterii primei dispoziții cu nr. 9790/(...) C. de aplicare a L. nr. 1. nu a fost înștiințată despre decesul lui U. P., prin emiterea D. nr. 1684/(...) nefăcându-se altceva decât să se înlocuiască numele defunctului, respectiv a beneficiarilor. S-a mai susținut de către pârât că nefiind în culpă procesuală, raportat la prevederile art. 274 C.pr.civ. și ale Deciziei C. Constituționale nr. 492/(...), nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată. Recursul reclamantei este fondat în parte, iar recursulpârâtului este fondat în întregime. În ceea ce privește motivele din recursul reclamantei prin care se face teoria actului juridic civil în sens larg, a actului administrativ de autoritate individuală, a condițiilor în care se poate modifica, retracta sau revoca un act administrativ prin raportare strictă la prevederile L. nr. 5., respectiv se poate solicita în instanță anularea unui act administrativ de autoritate individuală, prin raportare la prevederile art. 8 din L. nr. 5., Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...), a invocat excepția inadmisibilității acestor motive de recurs, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 306 C.pr.civ., raportat la art. 3021 lit. c și art. 303 alin. 1 și 3 C.pr.civ., având în vedere că aceste motive sunt străine de obiectul cauzei pendinte, cauza dedusă judecății având ca obiect o veritabilă plângere la L. nr. 1.. Drept urmare, Curtea constată că toate aceste motive de recurs, străine de obiectul litigiului și de motivarea expusă în considerentele sentinței recurate se impun a fi înlăturate, pentru motivul anterior expus. Oricum, se impune a se sublinia faptul că prin prisma art. 26 din L. nr. 1., republicată, coroborat cu art. 1.1, art. 1.2, art. 1.3, art. 1.4, art. 1.5, art. 1.6, art. 2.2 din capitolul III al H.G. nr. 250/2007, decizia sau dispoziția emisă în temeiul L. nr. 1., de C. de aplicare a L. nr. 1., este un act juridic civil, care poate fi atacată în instanța civilă expres prevăzută la art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, iar nu un act administrativ, așa cum eronat apreciază recurenta. În ceea ce privește celelalte motive expuse în recursul reclamantei, afirmativ întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., Curtea constată că, în realitate, acestea se circumscriu pct. 6 și 9 C.pr.civ., respectiv, reclamanta recurentă invocă prin recursul său o pronunțare ultra petita de către prima instanță - pronunțare ultra petita constituind un motiv de recurs circumscris pct. 6 al art. 304 C.pr.civ. -, respectiv, refuzul instanței de fond de a-i restitui reclamantei în natură o suprafață de cca. 30m.p. teren din spatele casei reclamantei, motiv care s-ar putea circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor L. nr. 1.. Inițial, prin D. nr. 9790/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost soluționată Notificarea nr. 21711/45/(...), formulată de G. M. în baza L. nr. 1., decedată la data de (...), având drept moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 60/(...) eliberat de B. P. Ana V., pe U. P. și pe T. A., aceasta din urmă și în nume propriu, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din L. nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru terenul revendicat în suprafață de 421 mp, înscris în CF nr. 19636, nr. top 10361/1, situat în C.-N., str. Bilașcu nr. 13, în favoarea lui U. P. și a lui T. A. (f. 8 primul dosar de fond). Reclamanta T. A. nu a atacat în instanță pe calea singurei proceduri jurisdicționale reglementate de L. nr. 1. - în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, această dispoziție, sub aspectul felului măsurilor reparatorii ce au fost stabilite în favoarea sa prin art. 1 din D., astfel încât, sub acest aspect - al felului măsurilor reparatorii stabilite în art. 1 -, D. nr. 9790/(...) a rămas irevocabilă. Drept urmare, reclamanta nu poate în actualul cadru procesual - litigiul pendinte având ca obiect o plângere la L. nr. 1., prin care se atacă D. nr. 1684/(...) -, să solicite restituirea în natură a vreunei suprafețe din terenul cu privire la care, prin art. 1 din D. nr. 9790/(...), au fost stabilite despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005. Singurul cadru procesual legal în care reclamanta ar fi putut să solicite restituirea în natură a terenului notificat, ar fi fost exclusiv o plângere exercitată în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, împotriva D. nr. 9790/(...), plângere prin care să se fi solicitat anularea dispoziției sub aspectul propunerii de acordare de despăgubiri, și restituirea în natură a terenului revendicat, în suprafață de 421 mp, înscris în CF nr. 19636, nr. top 10361/1, situat în C.-N., str. Bilașcu nr. 13, sau a unei părți din acest teren. Neatacând D. nr. 9790/(...) în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, așa cum pretinde art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, sub aspectul felului măsurilor reparatorii stabilite în art. 1, D. nr. 9790/(...) a rămas irevocabilă sub acest aspect. Pe cale de consecință, Curtea constată că în actualul cadru procesual, care are ca obiect doar anularea în parte a D. nr. 1684/(...), nu este admisibilă solicitarea reclamantei de restituire în natură a vreunei porțiuni din terenul mai sus menționat. Prin D. nr. 1684/(...) (f. 6 primul dosar fond), s-a modificat art. 1 al D. nr. 9790/(...), în sensul că în locul lui U. P., decedat, au fost menționați moștenitorii acestuia, U. S. și F. F. D. Cu alte cuvinte, prin această D. nr. 1684/(...) nu s-a revocat, retractat, modificat, D. nr. 9790/(...), sub aspectul felului măsurilor reparatorii stabilite în favoarea persoanelor îndreptățite, ci doar s-a modificat în cuprinsul art. 1 numele persoanelor îndreptățite, respectiv ca urmare a decesului lui U. P., au fost menționați în locul acestuia, succesorii U. S. și F. F. D. Câtă vreme prin D. nr. 1684/(...) nu s-au stabilit niciun fel de noi dispoziții cu privire la felul măsurilor reparatorii și câtă vreme, D. nr. 9790/(...), prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, nu a fost în termen legal contestată în instanță de către reclamanta, pe calea unei plângeri în condițiile prevăzute de art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., Curtea constată că în actualul cadru procesual, reclamanta nu poate pretinde schimbarea felului măsurilor reparatorii stabilite prin D. nr. 9790/(...), respectiv, nu poate solicita restituirea în natură a unei părți ori a întregului teren notificat, în aceste limite soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a L. nr. 1.. Drept urmare, Curtea constată că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Nu este prezent nici motivul reglementat de art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ., respectiv, necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, motiv care să justifice din punct de vedere legal soluția de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare pe fond la T., câtă vreme, verificarea posibilității de restituire în natură a întregului teren sau a unei părți din acesta, prin administrarea unei expertize de specialitate în acest sens, era posibilă și admisibilă prin prisma L. nr. 1., doar în cadrul plângerii exercitate împotriva D. nr. 9790/(...), în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată. Nefondat este și motivul de recurs prin care se invocă prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., câtă vreme, T. nu a interpretat greșit niciun act juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Curtea constată însă că este fondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat instanței anularea în parte a D. nr. 1684/(...), cu consecință obligării P.ui să-i restituie reclamantei în natură suprafața de teren rămasă liberă din imobilul situat în C.-N., str. G. Bilașcu nr. 13, teren înscris inițial în CF nr. 19636 C.- N., A + 2, nr. top 1036/1/1 și transcris în CF nr. 31323 C.-N., în urm a exproprierii, reclamanta fiind de acord ca pentru diferența de teren care este ocupată de edificate de interes public să i se acorde măsuri reparatorii (f. 2 dosar nr. (...)). Cu alte cuvinte, reclamanta a învestit instanța fondului cu o plângere împotriva D. nr. 1684/(...), având ca obiect doar restituirea în natură a terenului, respectiv, contestarea felului măsurilor reparatorii stabilite prin această dispoziție. Însă, așa cum s-a arătat anterior în paginile prezentei decizii, felul măsurilor reparatorii nu a fost stabilit prin D. nr. 1684/(...), ci prin D. nr. 9790/(...), aceasta din urmă dispoziție nefiind contestată de către reclamantă în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1.. Oricum, prin petitul cererii de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat anularea în întregime a D. nr. 1684/(...), așa cum nelegal a dispus prima instanță. Este știut faptul că, în temeiul art. 129 alin. final C.pr.civ., judecătorii hotărăsc întotdeauna doar asupra obiectului cererii deduse judecății. Cu alte cuvinte, judecătorul este ținut să se pronunțe strict în limitele în care a fost învestit prin cererea dedusă judecății. În speță, instanța fondului s-a pronunțat ultra petita, respectiv a anulat în întregime D. nr. 1684/(...), deși, în niciun moment nu a fost învestită de către reclamantă cu o astfel de solicitare. Curtea constată, drept urmare, că în aceste limite, sentința fondului intră sub incidența art. 304 pct. 6 C.pr.civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și a tuturor considerentelor anterior expuse, Curtea va admite în parte recursul reclamantei, în limitele circumscrise prevederilor art. 304 pct. 6 C.pr.civ., va admite în întregime recursul pârâtului, cu consecința modificării sentinței primei instanțe, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei. Ca o consecință a respingerii în întregime a acțiunii reclamantei se va dispune înlăturarea dispoziției din sentința fondului vizând obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei către reclamantă. Vor fi menținute dispozițiile din sentință referitoare la admiterea excepției lipsei capacității procesuale a C. local C.-N., excepție întemeiată pe prevederile art. 20 și art. 21 din L. nr. 215/2001, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu acest pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta T. A. și admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 518 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...)*, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A. împotriva pârâților P. M. C.-N., F. F.-D. și U. S. Înlătură obligația pârâtului P. M. C.-N. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ ANA I. A.-A. POP A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: D.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 3451/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 288/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
