Decizia civilă nr. 2313/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2313/R/2011
Ședința publică din 24 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 323 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantele intimate C. D., C. M.-A. și C. M.-I., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta intimată C. M.-A. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și celelalte reclamante intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C., a fost formulat și motivat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2. și a fost comunicat reclamantelor intimate C. M.-A. și
C. M.-I., însă nu a fost comunicat reclamantei intimate C. D.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 verso din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
C. constată că la data de (...), reclamantele intimate au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. ca nefondat, cu consecința menținerii setinței recurate ca fiind legală.
Reclamanta intimată C. M.-A. învederează instanței că sora ei se numește ". D. și nu ". D., cum greșit s-a menționat în citativ.
Reclamanta intimată C. M.-A. arată că ea și reclamanta intimată C. D. au același domiciliu, iar ei i s-a comunicat un exemplar din recursul declarat de pârât, astfel încât, reclamanta intimată C. D. are cunoștință despre acest recurs și toate reclamantele intimate au formulat întâmpinarea pe care au depus-o la dosar.
Reclamanta intimată C. M.-A. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantei intimate C. M.-A.
și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamanta intimată C. M.-A. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 2..
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 323 din 30 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele C. D., C. M.-A. și C. M. I., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la D. G. A F. P. C. și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării la pedeapsa de 15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii aplicată antecesorului reclamantelor - C. L. prin sentința nr. 1685/(...) pronunțată de T. M. C. la data de (...) în dosar nr. 1452/1949 și la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare corecțională, 4000 lei amendă corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii aplicată antecesorului reclamantelor - C. I. prin sentința nr. 1689/(...) pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 1436/1949.
S-a admis excepția dreptului la acțiune în despăgubiri și s-a respinge ca prescrisă cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor.
În final, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei C. M. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 1685/(...) pronunțată de T. M. C. la data de (...) în dosar nr.
1452/1949, C. L. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, faptă prev. de art. 209 Cod penal.
Potrivit fișei matricole, C. L. a executat pedeapsa in Penitenciarul Aiud in perioada 1 iunie 1949 -27 mai 1964.
Prin sentința nr. 1689/(...) pronunțată de T. M. C. în dosar nr.
1436/1949, C. I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare corecțională, 4000 lei amendă corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 Cod penal.
A reținut instanța de fond că potrivit actelor de stare civilă, C. L. a fost soțul reclamantei C. D. și tatăl reclamantelor C. M.-A. și C. M. I. și a decedat la data de 26 aprilie 1995, iar C. I. a fost bunicul reclamantelor C. M. A. și C. M. I. și a decedat la data de 27 octombrie 1981.
Constatând că infracțiunile pentru care au fost condamnați antecesorii reclamantelor se află între cele enumerate de art. 2 alin 1 lit. a) din L. 2., în temeiul acestui text legal și a disp. art. 4 din L. 2. instanța de fond a admiscererea reclamantelor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnărilor.
Prin cererea de chemare în judecată modificată, reclamantele au solicitat obligarea S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de
50.000 euro, respectiv 25.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferințele ce i-au fost pricinuite prin condamnarea politică suferită de antecesorii lor C. L. și C. I. in urma condamnării cu caracter politic.
Pretenția reclamantelor se întemeiază pe dispozițiile art. 998 Cod civil
și pe prejudiciul moral ce i-a fost cauzat prin condamnarea cu caracter politic a tatălui său.
Potrivit art. 1 din D. L. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Art. 8 din același act normativ, arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită,începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care a pricinuit-o.
În speță, atât paguba cât și cel care a pricinuit-o au fost cunoscute de chiar din momentul condamnării.
S.ul represiv care exista in R.ia până in 22 decembrie 1989 constituie un caz de forță majoră care au împiedicat reclamantele să formuleze o acțiune cum este cea de față, de aceea apreciem că până la data de 22 decembrie 1989 cursul prescripției acțiunii in despăgubiri a fost suspendat.
Însă, din momentul in care sistemul represiv întreținut cu ajutorul
Securității a fost înlăturat, nimic nu împiedica reclamanta să formuleze acțiunea în despăgubiri pentru suferințele morale cauzate prin condamnarea politică a tatălui său.
În susținerea poziției lor procesuale față de excepția prescripției, reclamantele au arătat că acțiunea in despăgubiri este condiționată de recunoașterea caracterului politic al condamnărilor, recunoaștere care a fost făcută numai prin L. 2. și numai din momentul adoptării acesteia curge termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri.
T. a apreciat că susținerea reclamantelor nu poate fi primită, întrucât caracterul politic al măsurilor represive la care au fost supuși foștii deținuți politici in timpul regimului comunist, a fost făcută de către stat cu mult înaintea adoptării Legii 2., prin D. L. 1. și OUG 2., astfel încât termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul moral cauzat de condamnarea cu caracter politic a început să curgă cel mai târziu de la data adoptării OUG 2..
Art. 5 din L. 2. nu poate fi privit ca o recunoaștere a debitorului cu caracter întreruptiv de prescripție, în sensul art. 16 lit. a din D. 167/1958, căci acest text legal a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională, ori potrivit art. 147 din Constituția R.iei, o normă legală declarată neconstituțională nu mai produce efecte.
Astfel, a precizat tribunalul, raportând data introducerii acțiunii -4 august 2010 la cel mai înaintat moment de la care s-ar putea susține că s-a năsut dreptul la acțiune in despăgubiri - respectiv data intrării in vigoare a OUG 2. - 30 decembrie 1999, se ajunge la concluzia că dreptul la acțiune in despăgubiri era prescris la momentul înaintării cererii de chemare în judecată.
Astfel fiind, in temeiul art. 137 Cod pr.civ coroborat cu art. 1 și art. 8 din D. 167/1958, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune îndespăgubiri și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea precizată dedusă judecății.
În temeiul art. 274 Cod pr.civ. a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei C. M. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. a declarat recurs în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor în totalitate și al exonerării pârâtului de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că prima instanță a reținut că infracțiunile pentru care au fost condamnați antecesorii reclamanților se află printre cele enumerate de art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., în realitate fiind vorba de art. 1 alin. 2 lit. a din același act normativ.
În mod greșit instanța a admis cererea de constatare a caracterului politic al condamnărilor deoarece în opinia recurentului nu se justifica admiterea acestei cereri ci respingerea ei ca fiind lipsită de interes potrivit art. 111 C.pr.civ.
Prin hotărârea nr. 101/(...) a Comisiei pentru aplicare D.ui-L. nr. 1. numitului C. L. i-a fost recunoscut statul de condamnat politic. Pârâtul în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, deoarece potrivit art. 274 C.pr.civ. acestea se stabilesc în sarcina părții care a pierdut procesul.
Reclamantele intimate C. D., C. M.-A. și C. M.-I. prin întâmpinare ausolicitat respingerea recursului ca nefondat (f.10-13).
În susținerea poziției procesuale, reclamantele intimate au arătat că petitul în constatare a fost urmat de un petit în realizarea dreptului, astfel încât art. 111 C.pr.civ. nu est aplicabil în speță, iar reclamantele justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) reclamantele C. D., C. M.-A. și C. M.-I. au solicitat instanței obligarea pârâtului S. R. la plata unor despăgubiri în cuantum de 5000 euro cu titlu de daune morale în calitate de succesoare legale a defunctului C. L., precum și obligarea pârâtului S. R. la plata unor despăgubiri în cuantum de 2500 euro cu titlu de daune morale în calitate de succesoare legale a defunctului C. I..
Reclamantele și-au fundamentat cererea de chemare în judecată pentru obligarea pârâtului la plata daunelor morale pe dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr.396 din
11 iunie 2009, prevederi care, la data sesizării instanței de judecată, au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr.446 din 1 iulie 2010, dispozițiile modificatoare având următoarea redactare:
"Art.I L. nr.2. privind condamnările cu caracter politic și măsurileadministrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr.396 din 11iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit princondamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracterpolitic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»".
Art.5 alin.(1) lit.a), astfel cum a fost modificat și completat prin art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 - adică pct.1-3 referitoare la plafonarea cuantumului acestor despăgubiri - a fost declarat neconstituțional prin D. nr.1354 din 20 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/(...), prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de art.5 alin.(1) lit.a) din L. nr.2. - sunt neconstituționale, în raport cu criticile formulate.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...) și prin D. C. C. nr. 1360/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr.
24/2000, reținându-se în considerentele deciziei și faptul că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Conform art.111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cerea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Prin urmare, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantele erau îndreptățite să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 euro și respectiv 2500 euro, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului pe care l-au suferit prin condamnarea cu caracter politic al antecesorilor lor, acțiunea reclamantelor fiind una în realizarea dreptului pretins și nu doar o simplă acțiune în constatare considerent pentru care C. stabilește că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.111 C.pr.civ. astfel încât motivul de recurs al pârâtului referitor la aplicarea acestui text legal nu este întemeiat, reclamantele justificând un interes legitim, personal, născut și actual.
Motivul de recurs al pârâtului privitor la exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată, în opinia C., nu este întemeiat.
Astfel, C. constată că reclamantele au dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată prin depunerea la dosarul cauzei a chitanțelor privind onorariul avocațial în sumă de 1000 lei (f.145 dosar fond) iar prin sentința recurată tribunalul a dispus, în temeiul art.274 C.pr.civ., obligarea pârâtului la plata acestor cheltuieli de judecată.
C. reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. 1
C.pr.civ. potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text legal rezultă cu evidență că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Totodată, C. constată că la data formulării cererii introductive de instanță, (...), erau în vigoare prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. astfel cum au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010, în temeiul cărora reclamanții erau îndreptățit să solicite obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale, însă în timpul procesului, aceste prevederi legale și-au încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate prin decizia nr.1., decizia nr.1. și prin decizia nr.1360/2010 a C. C.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că pârâtul este în culpă procesuală deoarece după ce s-a reglementat prin L. nr. 2. dreptul reclamantelor de a solicita acordarea daunelor morale, ulterior, în cursul procesului, după ce reclamantele au efectuat cheltuieli de judecată care au fost dovedite, pârâtul S. R. a lipsit de efecte juridice dreptul reclamantelor.
Prin urmare, trebuie admis că în urma dispariției temeiului legal al acțiunii S. este în culpă procesuală dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea cererii de chemare în judecată fiind datorată intrării în vigoare a Legii nr. 2. iar dispariția temeiului legal nu se datorează în nici o măsură reclamantelor ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate pentru fondul cauzei, în sumă de 1000 lei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, C. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.3041 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 323 din 30 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 323 din 30 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER, A. A. M. Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J.fond: C.V.B.;
| ← Decizia civilă nr. 2641/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 251/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
