Decizia civilă nr. 235/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 235/A/2011
Ședința publică din 12 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C.-M. CONȚ JUDECĂTOR : A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-au luat spre examinare apelul declarat de reclamantul G. S. R. și apelul declarat de pârâtul S. R., PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., împotriva sentinței civile nr. 52 din 18 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului apelant, avocat A. I., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 45 din dosarul C.i de A. C. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamantul G. S. R. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 10 din Legea nr. 1..
A.ul declarat de pârâtul S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 10 din Legea nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că reclamantul apelant are angajat apărător pe doamna avocat D. S., conform împuternicirii avocațiale de reprezentare care se află la f. 54 din dosarul instanței de apel și lasă cauza la a doua strigare pentru a se respecta principiul contradictorialității, respectiv pentru a da reprezentantei recla-mantului apelant posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat D. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 54 din dosarul C.i de A. C., reprezentantul pârâtului apelant, avocat A. I., cu împuterni-cire avocațială de reprezentare la f. 45 din dosarul C.i de A. C. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentantul pârâtului apelant depune la dosar un înscris întitulat
"Răspuns la întâmpinare";, în 3 exemplare, prin care solicită înlăturarea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de reclamantul apelant prin întâmpi- nare, admiterea apelului declarat de pârât și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind în principal inadmisibilă și, în subsidiar, ca fiind neînte- meiată, precum și respingerea cererii reclamantului de obligare a pârâtului laplata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată și de asemenea, solicită obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtului apelant înmânează reprezentantei reclaman- tului apelant și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. câte un exemplar înscrisul întitulat "Răspuns la întâmpinare";.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lectura răspunsul la întâmpinare.
C. lasă cauza la a treia strigare, pentru a da reprezentantei reclamantului apelant posibilitatea de a lectura răspunsul la întâmpinare, formulat de reprezentantul pârâtului apelant.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat D. S., reprezentantul pârâtului apelant, avocat A. I. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul apelant personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită încuviințarea probelor solicitate prin memoriul de apel, respectiv încuviințarea probei cu o nouă expertiză, care urmează să fie efectuată în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 3., pentru evaluarea terenului la momentul întocmirii raportului de expertiză în acord cu Minuta Comisiei de unificare a practicii judiciare din data de (...), prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare autentice, de către o comisie de experți, cu respectarea tuturor prevederilor legale, precum și efectuarea unor adrese către Direcția de taxe și impozite din cadrul Primăriei M. V. și către birouri notariale din orașul T., pentru a comunica instanței contracte autentice de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localității M. V. (categoria de folosință ".) încheiate în anul 2011 sau cel puțin valorile de tranzacționare din cuprinsul acestora pentru a asigura premisele legalității soluției judecătorești.
Instanța pune în discuția reprezentantei reclamantului apelant și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., cererile în probațiune formulate de reprezentantul pârâtului apelant.
Reprezentanta reclamantului apelant arată că se opune efectuării unei noi expertize, raportat la motivele care s-au invocat și anume, că experții care au efectuat expertiza în dosarul instanței de fond au apelat la o serie de materiale de comparație nepotrivite, având în vedere că experții s-au raportat și la contracte de vânzare-cumpărare autentice și au aplicat corect valoarea imobilului expropriat și de asemenea, solicită respingerea cererii în probațiune privind efectuarea unor adrese către Direcția de taxe și impozite din cadrul Primăriei M. V. și către birouri notariale din orașul T., pentru a comunica instanței contracte autentice de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localității M. V., deoarece până la prezentul termen de judecată, pârâtul apelant avea posibilitatea să depună la dosar astfel de contracte de vânzare-cumpărare.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii în probațiune privind efectuarea unei noi expertize în cauză, având în vedere că în dosarul instanței de fond s-au depus contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar la efectuarea expertizei, experții au avut în vedere aceste înscrisuri și de asemenea, solicită respingerea cererii în probațiune privind efectuarea unor adrese către Direcția de taxe și impozite din cadrul Primăriei M. V. și către birouri notariale din orașul T., pentru a comunica instanței contracte autentice de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate înextravilanul localității M. V., întrucât la dosarul cauzei există astfel de contracte de vânzare-cumpărare autentice.
C. după deliberare, în temeiul art. 167 C. coroborat cu art. 295 alin. 2
C. va respinge cererile în probațiune formulate de reprezentantul pârâtului apelant ca fiind neconcludente pentru soluționarea cauzei, instanța considerându-se lămurită prin raportul de expertiză efec-tuat în dosarul instanței de fond.
Reprezentanta reclamantului apelant, în temeiul prevederilor art. 292
C. coroborat cu prevederile art. 298 C., solicită ca instanța de apel să procedeze la verificarea semnăturilor de pe dovezile de comunicare a hotărârii de expropriere cu reclamantul având în vedere că reclamantul nu a semnat confirmările de primire a hotărârii de expropriere, ci mama reclamantului.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reprezentanta reclamantului apelant a formulat în fața primei instanțe o cerere de verificare de scripte sau de înscriere în fals ori plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals cu privire la semnăturile de pe dovezile de comunicare a hotărârii de expropriere cu reclamantul, respectiv dacă a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice, reprezentanta reclamantului apelant arată că în fața primei instanțe s-a discutat doar despre confirmarea de primire a hotărârii de expropriere din data de (...) și nu a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice.
C. aduce la cunoștința reprezentantei reclamantului apelant că procedura verificării de scripte se poate face în temeiul prevederilor art. 177
C. și următoarele și are ca obiect un înscris care emană de la o parte, iar mama reclamantului apelant nu este parte în cauză, la dosar nu există scripte de comparație emanând de la aceasta, iar în acest caz o atare verificare poate fi făcută doar de un expert specializat.
Reprezentanta reclamantului apelant arată că instanța are obligația să procedeze la această verificare de scripte.
C. pune în discuția reprezentantului pârâtului apelant și reprezentantei
P.ui de pe lângă C. de A. C. cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită respingerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant, având în vedere faptul că întâmpinarea prin care s-a solicitat verificarea de scripte s-a depus la dosar cu încălcarea prevederilor legale și întrucât ne aflăm în situația prevăzută de art. 103 C. raportat la art. 171 C., reclamantul apelant este decăzut din dreptul de a propune o astfel de probă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 177 C. și următoarele privind verificarea de scripte.
C. după deliberare, în temeiul art. 292 alin. 1 C. raportat la art. 177 C. și următoarele va respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant, privind verificarea de scripte, respectiv verificarea semnăturilor de pe confirmările de primire privind comunicarea hotărârii de expropriere în 6 august 2008 cu mama reclamantului și în 1 octombrie 2008 cu reclamantul.
Reprezentanta reclamantului apelant își cere scuze pentru întreru- perea instanței și arată că atât pe prima confirmare de primire a hotărârii de expropriere din data de 6 august 2008, cât și pe a doua confirmare de primire a hotărârii de expropriere din data de 1 octombrie 2008 a semnat mama reclamantului apelant.
C. după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant privind verificarea de scripte, având în vedere și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 177 C. și următoarele, iar în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 178 alin.
1 C. "Când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului";, întrucât mama reclamantului nu este parte în cauză și totodată, o asemenea cerere în probațiune se impune a fi respinsă în temeiul art. 292 alin. 1 C., având în vedere că cererea nu a fost formulată de reclamant nici în fața primei instanțe și nici prin memoriul de apel, reclamantul fiind apelant.
Reprezentanta reclamantului apelant, reprezentantul pârâtului apelant și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului apelant, reprezentantului pârâtului apelant și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două apeluri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului declarat de reclamant așa cum a fost formulat, modificarea parțială a hotărârii atacate, cu privire la valoarea despăgubirii pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, în sensul de a dispune obligarea intimatului să achite cu acest titlu în favoarea reclamantului suma de 238.039,6 euro, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel și având în vedere că experții s-au pronunțat în sensul că terenul rămas neexpropriat, suferă o depreciere de 95%.
De asemenea, reprezentanta reclamantului apelant solicită obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, reprezentând onorariu avocațial, arătând însă că la acest moment nu deține asupra sa chitanța justificativă.
Reprezentantul pârâtului apelant susține cele trei excepții menționate în memoriul de apel formulat de pârâtul apelant.
În ceea ce privește excepția decăderii reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirilor în temeiul L. nr. 1., arată că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile L. nr. 3. și pe prevederile L. nr. 1., însă acesta putea să atace hotărârea de expropriere în ceea ce privește cuantumul despăgubirii în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de expropriere, or hotărârea de expropriere a fost comunicată reclamantului la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare și borderoul depuse la dosarul instanței de fond pentru termenul de judecată din (...).
Reprezentantul pârâtului apelant arată că acea confirmare de primire a hotărârii de expropriere a fost semnată pe data de (...) de către mama reclamantului, deci reclamantul a ajuns în posesia hotărârii de expropriere la acea dată, însă a decis să atace hotărârea de expropriere cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de lege, de la data primirii hotărârii de expropriere.
De asemenea, reprezentantul pârâtului apelant arată că se contestă de reclamant primirea hotărârii de expropriere, pe motiv că nu i s-a comunicat o adresă, însă reclamantul a înțeles să facă demersuri doar telefonic și de asemenea, arată că doar acum în apel se dezvăluie reaua intenție a reclamantului, deoarece prin întâmpinarea depusă la dosar se fac afirmații contradictorii.
Reprezentantul pârâtului apelant arată că partea pe care o reprezintă și-a îndeplinit obligația de a comunica hotărârea de expropriere, pe care reclamantul a primit-o la data de (...), însă C. S., ulterior a recomunicat reclamantului și procesul-verbal de constatare a exproprierii, iar conform prevederilor legale în materia exproprierii, pârâtul nu avea obligația de a comunica reclamantului și procesul-verbal arătat.
De asemenea, reprezentantul pârâtului apelant arată că ulterior semnării confirmării de primire de către mama reclamantului, reclamantul a susținut că nu a primit nimic, iar mai apoi acesta spune că ambele confirmări de primire au fost semnate de mama reclamantului și susține că în cazul său se aplică principiul in dubio pro reo, însă acest principiu se aplică doar față de S. R. reprezentat prin C. S..
În subsidiar, reprezentantul pârâtului apelant arată că în mod greșit nu a fost admisă de către instanța de fond excepția netimbrării acțiunii, având în vedere că primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu este prevăzut în art. 9 și art. 10 din Legea nr. 1., astfel încât, acest capăt de cerere trebuia timbrat conform prevederilor L. nr.
146/1997, motiv pentru care, solicită anularea ca netimbrat a primului capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Reprezentantul pârâtului apelant arată că hotărârea de expropriere a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 5 alin. 4 raportat la art. 6 alin. 1 și
2, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 1. și de asemenea, arată că s-a procedat la acordarea despăgubirii, deși cererea de acordare a despăgubirii nu putea fi soluționată de către instanță, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege în materia exproprierii, însă instanța de fond a procedat la acordarea despăgubirii pentru terenul expropriat în considerarea faptului că reclamantul nu a înțeles să ceară anularea hotărârii de expropriere și pentru că a solicitat doar majorarea cuantumului despăgubirii.
Reprezentantul pârâtului apelant face referire la D. nr. 7. a Î. C. de C. și Justiție și arată că hotărârea atacată a fost dată de prima instanță cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 1., însă el consideră că despăgubirea trebuie stabilită în mod unitar conform art. 24 și art. 26 din Legea nr. 3. raportat la art. 9 și art.10 din Legea nr. 1., iar modalitatea în care a procedat instanța de fond este una greșită și de asemenea, momentul la care instanța de fond a înțeles să se raporteze este greșit, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 3..
De asemenea, reprezentantul pârâtului apelant învederează instanței că s-a arătat de reclamant că legiuitorul nu a avut în vedere că prețurile terenurilor pot să și scadă, însă acest aspect nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, deoarece conform legilor în materia exproprierii, evaluarea terenului expropriat trebuia să se facă la momentul efectuării expertizei, iar în raportul de expertiză efectuat în dosarul instanței de fond s-au făcut aprecieri trunchiate, care încalcă prevederile art. 1 din Protocolul I la C., deși Legea nr. 3. și Legea nr. 1. fac trimitere numai la evaluarea terenului expropriat la momentul efectuării raportului de expertiză.
Reprezentantul pârâtului apelant arată că experții care au efectuat raportul de expertiză în dosarul instanței de fond spun că evaluarea terenului în litigiu se face în două variante, respectiv calcularea despăgubirii la momentul exproprierii terenului și calcularea despăgubirii la momentul efectuării raportului de expertiză, însă evaluarea terenului expropriat trebuie să se facă la momentul efectuării raportului de expertiză așa cum se prevede în textul legal și totodată, arată că experții contestă categoria de folosință a terenului expropriat, având în vedere că terenul în litigiu se află înextravilanul com. M. V. din jud. C., iar evaluarea s-a făcut prin raportare la terenuri intravilane construibile și experții spun că dovada faptului că terenul este intravilan se face cu un extras din PUD - ul localității unde se află terenul.
În ceea ce privește raportarea la utilități, reprezentantul pârâtului apelant arată că aceasta nu își avea rostul, atâta vreme cât terenul în litigiu este scos din circuitul agricol și este introdus în intravilan.
Reprezentantul pârâtului apelant arată că la soluționarea unor astfel de cauze trebuie să se aibă în vedere și jurisprudența Î. C. de C. și Justiție, precum și prevederile art. 26 din Legea nr. 3..
C. pune în vedere reprezentantului pârâtului apelant să suțină pe scurt apelul declarat de pârât, pentru că acesta și-a expus extrem de exhaustiv motivele de apel.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului declarat de pârât așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar ca neîntemeiată și nedovedită a cererii reclamantului prin care a solicitat anularea Hotărârii nr.
57/(...) de stabilire a despăgubirilor emisă de C. de aplicare a L. nr. 1., din com. M. V., jud C., în sensul majorării cuantumului despăgubirii stabilite prin această hotărâre și modificarea cuantumului despăgubirii astfel cum a fost stabilit de către instanța de fond în baza raportului de expertiză, în sensul menținerii valorii acordate prin hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 57/(...) și de asemenea, solicită obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză.
De asemenea, reprezentantul pârâtului apelant solicită instanței să aibă în vedere un aspect foarte important referitor la ultima completare a raportului de expertiză efectuat în dosarul instanței de fond, respectiv că această completare nu a fost comunicată cu C. S., dreptul la apărare fiind astfel afectat, precum și faptul că pentru acest motiv, în alte cauze similare cu prezenta cauză, C. de A. C. s-a pronunțat în sensul desființării hotărârii atacate.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită respingerea apelului declarat de reclamant, având în vedere că în speță nu este în nici un caz teza susținută de reprezentanta reclamantului apelant că prin exproprierea terenului se reduce valoarea terenului rămas neexpropriat cu 95 %, ci prejudiciul produs prin expropriere este de 5, 8 sau 10 % din valoarea terenului expropriat.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtul apelant și respingerea apelului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirilor în temeiul L. nr. 198/ 2004, reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că ambele confirmări de primire sunt atribuite mamei reclamantului, însă nu înseamnă că hotărârea de expropriere a fost comunicată reclamantului la data de (...) sau la data de (...), la presupusele presiuni pe care reclamantul le-ar fi făcut.
Cu privire la excepția netimbrării primului capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că astfel de acțiuni sunt scutite de taxă judiciară de timbru în temeiul art. 10 din Legea nr. 1., precum și faptul că atât doctrina, cât și jurisprudența în materia exproprierii spun că astfel de acțiuni nu se timbrează, însă în situația în careinstanța consideră că primul capăt de cerere trebuia timbrat, sancțiunea nu este anularea acestui capăt de cerere, ci în această situație instanța de control trebuie să calculeze timbrajul datorat de reclamant pentru acest capăt de cerere și să pună în vedere reclamantului să achite acest timbraj, iar în caz contrar să dea reclamantul în debit cu suma ce reprezintă timbrajul neachitat pentru primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea acestei excepții, pentru motivele arătate prin întâmpinare, având în vedere că atât doctrina, cât și jurisprudența în materia exproprierii spun că instanța poate să verifice cuantumul despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.
Pe fond, reprezentanta reclamantului apelant solicită instanței să observe că stabilirea despăgubirilor compuse din valoarea terenului expropriat și prejudiciul produs prin expropriere nu sunt două componente diferite și de asemenea, solicită respingerea apelului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamant, privind majorarea cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat, având în vedere faptul că prin raportul de expertiză efectuat în cauză se arată că terenul care rămâne neexpropriat are o scădere de valoare de 10% și de asemenea, solicită admiterea în parte a apelului declarat de pârâtul S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R. și modificarea hotărârii atacate în sensul reducerii cuantumului despăgubirii solicitate de reclamant pentru terenul în litigiu, având în vedere faptul că doctrina și jurisprudența în materia exproprierii este în acest sens.
Cu privire la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirilor în temeiul L. nr. 198/ 2004, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că este vorba de o singură dovadă de comunicare a hotărârii de expropriere, respectiv de confirmarea de primire din data de (...).
Pe fond, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că în dosarul instanței de fond s-a efectuat un raport de expertiză și s-a stabilit cele două valori ale terenului în litigiu, respectiv la momentul exproprierii și la momentul efectuării raportului de expertiză, însă hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere că la f. 7 din hotărârea atacată, chiar instanța de fond s-a referit la valoarea de circulație a terenului, ceea ce este contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 3., conform cărora, despăgubirea trebuia calculată la momentul efectuării raportului de expertiză, respectiv la data de (...).
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 52 din 18 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-au respins excepțiile decăderii din dreptul de a solicita majorarea despăgubirilor, a lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active, a netimbrării, precum și excepția inadmisibilității, invocate de pârât.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S.-R., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S. și s-a anulat parțial H. nr.57/2008, emisă de pârât cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care îl majorează de la 4100,40 E. la 21.910 E., în echivalent în lei la dataplății, plus 25056,801 E., reprezentând despăgubire pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat.
A fost obligat pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5690 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (2430 lei onorariu avocațial, 750 lei cheltuieli de deplasare, 2510 lei, onorariu experți).
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. E. ȘI F. și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.1. expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are la dispoziție un termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei, pentru a solicita instanței stabilirea unei despăgubiri mai mari. În susținerea poziției procesuale, potrivit căreia a formulat cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor în termen de 15 zile, reclamantul a depus la dosar originalul plicului cu care reprezentantul pârâtei C. „. P. și asociații"; care poartă ca dată a poștei T. (...), i-a comunicat hotărârea atacată, data înregistrării acțiunii fiind 7 octombrie.
Conform borderoului de trimiteri din (...) al reprezentantei pârâtului, aceasta a comunicat reclamantului H. nr.57/(...) la această dată, iar la data de (...) mama reclamantului a semnat confirmarea de primire. S. adresată de instanță reprezentantului pârâtului de a depune la dosar copia borderoului cu trimiterea pentru care reclamantul a depus plicul la dosar a rămas fără răspuns.
În aceste condiții, fiind imposibil ca aceeași hotărâre să fie comunicată de 2 ori, tribunalul a apreciat că la data de (...) mamei reclamantului i s-a comunicat copia procesului verbal și nu hotărârea atacată.
În aceste condiții, data de la care se calculează termenul de 15 zile este (...), cererea reclamantului fiind în termen, excepția decăderii fiind respinsă de către instanță.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, tribunalul a reținut că în cuprinsul hotărârii reclamantului i se recunoaște calitatea de persoană expropriată, persoană căreia art.9 din lege îi conferă posibilitatea de a ataca hotărârea sub aspectul cuantumului despăgubirii. În consecință, reclamantul are calitate procesuală activă de a ataca în justiție hotărârea nr.57/2008. La dosarul cauzei a fost depusă și copia sentinței civile nr.1. pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr. (...) prin care s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. R. și au fost obligați pârâții S. M., L. V. O., V. N. C., S. E. să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7500 mp, cu nr.top.532/24/1,5., 5. , extravilan situat în tarlaua 41, parcela 32 și să-i predea acte apte de întabulare în caz contrar sentința urmând să țină loc
În acest context, tribunalul a precizat că însăși în cuprinsul hotărârii atacate se face trimitere la întreaga suprafață de 7500 mp. aflată în proprietatea reclamantului, astfel că neîntemeiat i se contestă calitatea procesuală activă.
În ceea ce privește interesul, tribunalul a apreciat că acesta rezultă fără nici un dubiu din motivarea acțiunii. Prin formularea acțiunii reclamantul urmărește un interes material, imediat, personal și legal constând într-un cuantum mai mare al despăgubirilor.
Cu privire la excepția netimbrării, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.1. cererileadresate instanțelor judecătorești pentru stabilirea în contradictoriu cu S. R. a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru. În prezenta cauză, cererea reclamantului vizează cuantumul despăgubirii, fiind scutită în mod expres de plata taxei de timbru.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui E. și F., în calitate de reprezentant al S. R., potrivit art.12 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1. aprobată prin H. nr.941/2004, procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu S. R. reprezentat de C. N. de A. și D. N. din R. S.A, deci M. E. și F.. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, astfel că a admis excepția, a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În fine, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, acesta a fost apreciată ca nefondată. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu contestă propriu-zis hotărârea de expropriere, ci doar cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat. Sub acest aspect Legea nr.
1. în art.9 dă posibilitatea persoanei expropriate de a solicita instanței majorarea cuantumului despăgubirilor acordate prin hotărâre. Prin urmare, se solicită o modificare a cuantumului despăgubirii și nu constatarea nulității hotărârii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr.(...) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. R. în contradictoriu cu pârâții S. I., Ș. M., Ș. Ana măr.Văcar ș.a și s-a constata că în condițiile aplicării L. nr.18/1991 asupra imobilelor prevăzute cu nr. top 532/24/1 cu destinația „ Arător"; în suprafață de 5039 mp, înscris în CF nr.1217 M. V. de Jos, nr.top. nou 5. cu destinația"; Arător"; în suprafață de 601 mp, s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile L. nr.18/1991, în favoarea pârâților Ș. I., Ș. E., V. E., Ș. I., Ș. A. și Lup M. prin TP nr.(...) tarlaua 41, parcela nr.32, iar pârâții au fost obligați să semneze în favoarea reclamantului contract de vânzare cumpărare autentic pentru terenul în suprafață de 7500 mp în caza contra sentința urmând să țină loc.
Prin urmare, reclamantul a devenit proprietarul terenului în suprafață de 7500 mp situat în tarlaua 41, parcela nr.32.
D. această suprafață, prin H. nr.57 din 23 aprilie 2008 a fost expropriată suprafața de 603 mp identificată cu nr. cadastral 2326, pentru suprafața expropriată acordându-se despăgubiri în cuantum de 14.613,01 lei echivalentul a 4100,40 euro.
A mai precizat tribunalul că în vederea stabilirii valorii de circulație a terenului, ținându-se cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit aceste terenuri, precum și pentru stabilirea pierderii de valoare a terenului rămas neexpropriat în cauză s-a administrat proba cu expertiza. D. concluziile comisiei de experți reiese că la momentul exproprierii respectiv la data 23 aprilie 2008, prețul pe mp al terenului a fost de 21910 euro sau în echivalent în lei 78.030 lei, iar la data întocmirii raportului de evaluare respectiv (...) aceasta a fost de 7370 euro echivalentul în lei 31.687. La stabilirea valorii de circulație a terenului s-a avut în vedere că terenul este situat în zona marginală a localității M. V. și că de la momentul eliberării titlului de proprietate când acesta figura în extravilanul localității, la momentul exproprierii era situat în intravilan. Criticile pârâtului potrivit cărora în mod greșit terenul a fost inclus ca făcând parte din intravilanul localității au fotînlăturate pornind de la PUG-ul localității M. V. aprobat în anul 1998 și adeverința nr.5688 din (...) eliberată de P. comunei M. V. din care rezultă că terenul situat în tarlaua 41, parcela nr.32 în suprafață de 7500 mp. se află în intravilanul localității cu mult înaintea exproprierii, iar terenul a avut posibilități de acces din DN 81, până când au fost întrerupte de actualele lucrări ale autostrăzii.
Totodată s-a ținut cont de prețurile l-a care au fost vândute terenurile din zonă, sens în care au fost avute în vedere contracte de vânzare- cumpărare încheiate pentru terenuri din zona în care se află și terenul în litigiu.
Cu privire la valoarea de circulație a terenului în litigiu, contrar dispozițiilor art.26 din Legea nr.3. care prevăd că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța au ținut seama de prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele din același fel de unitate administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că se impune a se ține seama de prețul de la momentul exproprierii. Aceasta deoarece, legiuitorul a avut în vedere trendul ascendent al prețurilor imobilelor, fără a anticipa o eventuală criză. Pe de altă parte, în situația în care expropriatorul ar fi ținut cont de prețurile cu care se vând terenurile ar fi trebuit să despăgubească reclamantul la valoarea din 23 aprilie 2008, neputând veni în prezent să-și invoce propria culpă, culpă ce constă în stabilirea unor despăgubiri sub prețul de vânzare. De altfel, potrivit art.1 din Legea nr.3. exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, după o dreapta și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
Aceleași dispoziții cu privire la dreapta despăgubire sunt cuprinse și în art. 44 alin.3 din Constituția R. și art.1 din Protocolul 1 Adițional la C.
Prin urmare, raportat la aceste considerente, tribunalul a avut în vedere valoarea terenului expropriat la data de (...). Totodată, s-a dispus ca valoarea în euro, va fi exprimată în lei, la cursul din data hotărârii, și nu cursul de schimb valutar din anul 2008, întrucât nu mai suntem în prezența unei valori reale.
Așa cum reiese din raportul de expertiză, terenul neexpropriat al reclamantului, ocupat de varianta de ocolire a DN 1 va fi readus la starea inițială, prejudiciul încercat de reclamant fiind stabilit de comun acord cu expropriatorul în baza unei contract de închiriere încheiat între părți. Cu toate acestea, experții au menționat că după desființarea variantei de ocolire, terenul rămas neexpropriat suferă o diminuare a valorii datorită faptului că nu va mai avea front direct la drumul național, cât și datorită faptului că drumul național a fost mult ridicat față de cel al terenului rămas neexpropriat, acesta devenind impropriu pentru anumite activități economice. Totodată reclamantul ar fi nevoit să facă unele lucrări de amenajare a unui drum de servitute, astfel că valoarea terenului a fost diminuată cu 10%. Și în acest caz, s-a ținut cont de valoarea de la data exproprierii, dar raportată la cursul actual euro/lei.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul art.9 din Legea nr.1. tribunalul a respins excepțiile decăderii din dreptul de a solicita majorarea despăgubirilor, a lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active, a netimbrării, precum și excepția inadmisibilității, invocate de pârât.
Totodată a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S.-R., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S., a anulat parțial H. nr.57/2008, emisă de pârât cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care l-a majorat de la 4100,40 E. la 21.910 E., în echivalentîn lei la data plății, plus 25056,801 E., reprezentând despăgubire pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă a fost obligat pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5690 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (2430 lei onorariu avocațial, 750 lei cheltuieli de deplasare, 2510 lei onorariu experți).
Urmare a considerentelor reținute, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin M. E. și F. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul G. S. R. a declarat apel, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu privire la valoarea despăgubirii pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 238.039,6 euro cu acest titlu, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că potrivit art. 26 din Legea nr. 3., despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Punctul de vedere al comisiei de experți privind evaluarea diminuării valorii imobilului rămas în proprietatea reclamantului ulterior exproprierii a fost exprimat cu prilejul efectuării raportului de expertiză în care aceștia au arătat că pierderea valorii terenului se datorează diminuării profunzimii imobilului intravilan rămas, pierderea accesului la drumul european E 81 prin construirea taluzului înalt de 5 m., iar accesul din drumul de câmp nu mai este posibil fiind întrerupt de traseul autostrăzii, astfel încât terenul rămas își pierde orice valoare de piață.
În opinia reclamantului apelant, experții au estimat scăderea valorii terenului rămas de 95 %, iar din completarea raportului de expertiză depus la data de (...) experții au arătat că diminuarea valorii terenului la 5 % din valoarea acestuia, iar nu cu 5 % din valoarea acestuia, exprimarea experților fiind neechivocă în acest sens. Astfel că valoarea despăgubirilor acordate de pârât pentru diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat este de 6897 mp. x 36,33 euro = 250.568,01 euro x 95 % = 238.039 euro. În varianta în care s-ar opta pentru valoarea din momentul efectuării raportului de expertiză, aceasta ar fi de 6897 mp. x 21,37 euro x 95 % = 140.019,44 euro.
Reclamantul apelant arată că paritatea leu/euro la care trebuie calculate despăgubirile nu este cea folosită de experți, 1 euro = 3,5614 Ron, ci paritatea din momentul pronunțării sentinței, 1 euro = 4,2972 Ron, pentru că altfel s-ar distorsiona în mod grav valoarea de piață a terenului supus evaluării.
Pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă, în principal, iar în subsidiar, ca neîntemeiată a acțiunii civile a reclamantului, cu menținerea valorii despăgubirilor acordate prin hotărârea atacată.
În motivarea apelului, pârâtul reiterează excepția decăderii reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirii acordate în temeiul L. nr.1. prin hotărârea nr. 57/(...). Art. 9 din Legea nr. 1. prevede în mod imperativ că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are la dispoziție un termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei pentru a solicita instanțeistabilirea unei despăgubiri mai mari. Acest termen este unul de decădere și a fost menționat explicit în art. 4 din hotărârea nr. 57/2008.
Această hotărâre și procesul-verbal aferent au fost comunicate/. la datele de (...) și (...) conform borderoului de trimiteri poștale și confirmării de primire, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la data de (...), cu depășirea termenului de decădere de 15 zile prevăzut imperativ de legiuitor.
Decăderea, ca sancțiune determinată de neexercitare dreptului înăuntrul intervalului de 15 zile, stinge dreptul procedural astfel că reclamantul nu mai are dreptul de a solicita majorarea despăgubirii acordate în temeiul legii nr. 1..
Pârâtul contestă afirmațiile reclamantului, neconforme realității, potrivit cărora a recepționat hotărârea nr. 5..04.208 în data de (...) deoarece prin borderoul nr. 2462/(...) C. SA i-a recomunicat reclamantului, în urma insistențelor și presiunilor acestora copia certificată a hotărârii menționate anterior. În acest caz, ca de altfel și în precedentul, mama reclamantului a preluat corespondența însă contrar susținerilor reclamantului, termenul de
15 zile curge de la momentul recepționării originalului hotărârii, iar nu a fotocopiei a acesteia.
Instanța de fond în mod eronat a reținut că solicitarea adresată pârâtului de a depune la dosar copia borderoului cu trimiterea pentru care reclamantul a depus plicul (recomunicarea hotărârii făcută în (...)) la dosar a rămas fără răspuns întrucât pârâtul a comunicat instanței notele de ședință pentru termenul din (...) la care s-a anexat atât borderoul de trimiteri poștale din (...) și confirmarea de primire din (...), cât și borderoul trimiteri poștale din (...) și confirmarea de primire din (...), certificate conform cu originalul.
Pârâtul apelant reiterează excepția netimbrării cererii de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor în temeiul art. 20 din Legea nr.
146/1997, deoarece potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1., doar cererile pentru stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar cererea reclamantului nu se încadrează în cele două cazuri expres prevăzute de lege, exceptate de la plata taxelor judiciare de timbru.
De asemenea, pârâtul apelant reiterează excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului având ca obiect anularea hotărâri nr. 57/(...) emisă de C. pentru aplicarea L. nr. 1. - Consiliul Local M. V.. Reclamantul nu a formulat cererea de plată a despăgubirilor și nu a prezentat în termenul legal de 30 de zile actele doveditoare ale faptului că este îndreptățit la despăgubire pentru imobilul expropriat conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 1., motiv pentru care pârâtul a procedat la consemnarea despăgubiri pe numele persoanei identificate ca fiind aparent îndreptățită la despăgubire.
H. Comisiei este un act unilateral care poate fi revocat pentru motive temeinice potrivit art. 10 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.
1., motiv pentru care cererea de constatare a nulității relative este inadmisibilă, în speță nefiind prevăzută o asemenea posibilitate de legiuitor, reclamantul nefiind parte semnatară în hotărâre.
Instanța investită cu stabilirea cuantumului despăgubirii poate interveni doar în sensul obligării S. R. la plata despăgubirii stabilite, nicidecum nu poate dispune anularea actului juridic unilateral.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că prima instanță a încălcat rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. deoarece hotărârea se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată aprobelor administrate, în speță a expertizei tehnice judiciare de evaluare a imobilului.
De asemenea, instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 1. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 3..
D. interpretarea textelor legale mai sus arătate rezultă că despăgubirea acordată pentru expropriere este una singură, iar instanța de fond în mod greșit a acordat suma de 21.910 euro despăgubire pentru terenul expropriat la care a adăugat suma de 25.056,801 euro despăgubire pentru scăderea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantului după expropriere, practic, acordând două despăgubi, fapt ce contravine dispozițiilor legale.
Prima instanță a încălcat prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 3. potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța acordând o despăgubire calculată la valoarea terenului la prețul de la momentul exproprierii, nesocotind dispozițiile imperative ale legii.
Raportul de expertiză efectuat în cauză este criticabil deoarece a stabilit că terenul în litigiu s-ar afla situat în intravilanul satului M. V., în pofida materialului probator depus de pârât, respectiv documentația tehnico- cadastrală înregistrată la O. sub nr. 18793/(...), din care rezultă că terenul se află în extravilanul localității. A. împrejurare rezultă și din sentința civilă nr.
167/(...) a Judecătoriei T..
Experții au evaluat terenul expropriat prin folosirea a 3 comparabile proprii unor terenuri situate în intravilan ce reprezintă oferte de vânzare identificate în mica publicitate, cu nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 3..
În privința evaluării terenului rămas neevaluat, experții stabilesc aceeași valoare cu a terenului expropriat de 36,33 euro/mp. la momentul exproprierii și 21,37 euro/mp. la momentul întocmirii raportului de expertiză, însă instanța nu reține nici măcar aceste valori și stabilește că valoarea terenului neexpropriat este diminuată cu 10 % față de valoarea totală a terenului, motiv pentru care acordă despăgubiri în sumă de 25.056,801 euro în mod aleatoriu fără a interpreta concluziile comisiei de experți.
O altă critică adusă hotărâri primei instanțe constă în acea că sumele acordate cu titlu de despăgubire se vor acorda în echivalent în lei la data plății. Or, pe teritoriul R. plățile se fac în moneda națională, iar nemulțumirile referitoare la cuantumul despăgubirii trebuie să vizeze suma stabilită de expropriator în această monedă, adică în moneda națională și nu în euro.
Pârâtul intimat S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., prin întâmpinare la apelul reclamantului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat pentru aceleași considerente ca și cele menționate în cererea proprie de apel (f.39-
44).
Reclamantul intimat G. S. R., prin întâmpinare la apelul pârâtului, a solicitat respingerea acestuia precum și obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată (f. 49-53).
În susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a învederat instanței că excepția decăderii din dreptul de a solicita majorarea cuantumului despăgubirii este nefondată deoarece, în realitate, la data de (...) pe seama reclamantului, respectiv a mamei reclamantului, nu s-a comunicat nimic, fapt care este dovedit de împrejurarea că cele două semnături de pe confirmările de primire, atribuite mamei reclamantului, diferă în mod fundamental, motiv pentru care a solicitat instanței de apel efectuarea uneicomparări de scripte. L. de asemănare dintre semnăturile regăsite pe cele două confirmări de primire justifică concluzia că hotărârea atacată a fost comunicată doar la data de (...), neexistând o asemenea comunicare și la data de (...).
Nu este reală susținerea pârâtului apelant în sensul că la data de (...) s- ar fi recomunicat hotărârea atacată, la insistențele reclamantului, neexistând nici o dovadă în acest sens. Dacă ar fi reală această susținere, nu se explică de ce la data de (...) nu s-a emis și adresa de înaintare în care să se specifice că la solicitarea reclamantului s-a făcut recomunicarea, la fel cum nu există nici cererea reclamantului de recomunicare a hotărârii.
Rolul comunicării unui înscris este acela de a se asigura efectiv luarea la cunoștință despre conținutul înscrisului. Reclamantul a luat cunoștință de conținutul hotărârii atacate abia la data de (...), iar existența celor două comunicări fac imposibilă dovada ca reclamantului să fi luat la cunoștință de conținutul hotărârii la data de (...), în caz contrar fiind inexplicabil de ce s-a făcut recomunicarea or, atâta timp cât acest dubiu nu poate fi înlăturat cu o probă certă, dubiul nu poate profita decât reclamantului.
Excepția netimbrării cererii de anulare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este neîntemeiată deoarece vizează stabilirea dreptului la despăgubire, cerere care este scutită de plata taxei de timbru.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului de anulare a hotărârii atacate nu este fondată deoarece instanța de judecată are competența de verifica legalitatea și temeinicia hotărârii în cea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirii.
Pe fondul cauzei, apelul pârâtului nu este întemeiat deoarece prima instanță a motivat judicios care este motivul pentru care a ținut seama de evaluarea imobilului la momentul exproprierii, reținând în mod concludent din înscrisurile administrate că terenul expropriat este situat în intravilanul loc. M. V., așa cum rezultă din adeverința nr. 5688/(...) eliberată de P. com.M. V..
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apelinvocate și a apărărilor formulate C., în temeiul art. 295 alin. 1 C., reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la (...), reclamantul G. S. R. a chemat în judecată pârâții S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. și M. E. ȘI F. P., în calitate de reprezentant al S. R., solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 57/(...) emisă de C. SA - C. de aplicare a L. nr. 1. și să stabilească cuantumul despăgubirilor care urmează a fi acordate reclamantului la suma de 120 euro/mp. pentru suprafața expropriată de 603 mp., identificată sub nr.cad. 2326, suprafață care este parte din imobilul situat din punct de vedere administrativ în com.M. V., tarlaua 41, parcela 32, în suprafață totală de 7.500 mp.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile L. nr. 3. și art. 9 - 10 din
Legea nr. 1..
Prin hotărârea nr. 57/(...) emisă de C. SA - C. de aplicare a L. nr. 1. jud. C. - Consiliul Local M. V., s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. M., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 41, parcela 32, în suprafață de 603 mp., identificat prin nr.cad.2326, în cuantum de 14.613,01 lei, reprezentând echivalentul sumei de 4.100,40 euro la cursul euro/leu al B.N.R. din data de (...), care va fi consemnată pe numele persoanei identificate ca titulară a dreptului, G. S. R., menționat ca fiind persoana ca fiind aparent îndreptățită la primirea despăgubirilor, în calitate de promitent cumpărător (f.8 dosar fond).
Motivul de apel al pârâtului prin care acesta reiterează excepția netimbrării cererii de anulare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii este apreciat de C. ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1., în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii, cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Așa cum s-a arătat, deși reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr.
57/(...) de stabilire a despăgubirii, prin petitul formulat în continuare, a solicitat în mod expres stabilirea, atât a dreptului la despăgubire, cât și a cuantumului despăgubirii la care se consideră îndreptățit, acest lucru rezultând inclusiv din dezvoltarea motivelor de fapt și indicarea temeiurilor de drept ale cererii de chemare în judecată.
Această concluzie se desprinde cu evidență și din interpretarea per acontrario a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat, care prevăd în mod explicit care acțiuni nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, respectiv „. alin. 1 nu sunt aplicabile litigiilor având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor supuse exproprierii";.
Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantului, indiferent de modul în care acesta a fost formulat, vizează în mod neechivoc stabilirea dreptului la despăgubire al reclamantului, precum și cuantumul despăgubirii cuvenite acestuia pentru terenul expropriat, cerere care potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1. este scutită de plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care C. va respinge excepția nelegalei timbrări a cererii având ca obiect anularea hotărâri nr. 57/2008.
Motivul de apel al pârâtului prin care acesta reiterează excepția inadmisibilității cererii de anulare a hotărârii atacate este, în opinia C.i, nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, art. 18 din Legea nr. 1., care reprezintă legea specială în raport cu Legea nr. 3. care reprezintă legea generală în materie de expropriere prevede că, dispozițiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile L. nr. 3., precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.
În această situație, chiar dacă în dispozițiile legii speciale, Legea nr. 1., nu este reglementat în mod expres niciun caz de nulitate relativă sau absolută a actelor emise de pârât, ci numai posibilitatea de revocare a hotărârii comisiei, acest lucru nu duce în mod necesar la inadmisibilitatea unei cereri de anulare a actului respectiv, în condițiile dreptului comun.
Prin Legea nr. 1. se stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Acest act normativ prevede în art. 6 că asupra cuantumului despăgubirilor se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor.
Conform art. 9 din Legea nr. 1., expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente. Acțiunea expropriatului prevăzută de acest text legal este o cale de atac împotriva hotărârii comisiei constituită în baza art. 6 din lege, fapt ce rezultă din prevederile art.4 - art.10 din H. nr. 941/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1..
Art. 10 din aceste Norme reglementează conținutul hotărârii de stabilire a despăgubirilor care va cuprinde, în mod necesar, potrivit lit. h, calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care poate fi exercitată.
Instanța de judecată sesizată cu acțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 1., care reprezintă calea de atac împotriva hotărâri comisiei de aplicare a
L. nr. 1., are competența de a verifica legalitatea și temeinicia acesteia cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată este un act unilateral și nu un act bilateral, astfel că poate fi revocată de către organul emitent potrivit art. 10 alin. 3 din H. nr. 941/2004, nu exclude soluția anulării ei totale sau parțiale cu privire la cuantumul despăgubirii.
Deoarece cererea de chemare în judecată privește partea din hotărâre prin care s-au stabilit despăgubirile, în ipoteza admiterii acțiunii trebuie dispusă o soluție care tehnic poate consta în schimbarea, modificarea sau anularea acelei părți din hotărâre care are ca obiect cuantumul despăgubirilor.
În speță, prin tehnica de redactare a obiectului cererii reclamantului, cât și a dispozitivului hotărârii atacate, nu s-a produs nici o vătămare pârâtului apelant atâta timp cât efectul soluției privește în mod exclusiv despăgubirile.
Cauzele pentru care un act este anulabil nu sunt expres prevăzute de lege, iar hotărârea emisă în condițiile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 1. nu are natura juridică a unui act juridic civil. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor și, fiind supusă căii de atac, obligația de plată a despăgubirilor subzistă pentru suma stabilită prin hotărârea judecătorească, chiar dacă suma menționată în hotărârea atacată a fost deja consemnată și/sau plătită expropriatului.
În privința cuantumului despăgubirilor, hotărârea judecătorească are efecte depline, expropriatorul având obligația conform art. 9 din Legea nr. 1. să facă plata pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Motivul de apel al pârâtului prin care acesta reiterează excepția decăderii din dreptul de a solicita majorarea cuantumului despăgubirii este apreciat ca fiind întemeiat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 9 teza I din Legea nr. 1., în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, (...), expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii guvernului prevăzută la art. 4 alin.1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
Cu alte cuvinte, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are la dispoziție un termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei, pentru a solicita instanței stabilirea unei despăgubiri mai mari.
Acest termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost indicat în mod expres în art. 4 din hotărârea nr. 57/(...).
Potrivit art. 7 din Legea nr. 1., hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în condițiile prevăzute la art. 6, se comunică petentului și se afișează, în extras, la sediul consiliului local în raza căruia se afla situat imobilul expropriat precum și la sediul expropriatorului.
În acest sens art. 10 alin. 2 și alin. 4 din H. nr. 941/2004 stabilește că, hotărârile comisiei vor fi emise în 4 exemplare originale și vor purtasemnăturile membrilor prezenți. H. va avea ca anexă procesul-verbal întocmit în condițiile art. 9 din prezentele norme metodologice. H. se comunică în original titularului cererii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau poate fi ridicată personal de titularului cererii ori de mandatarul acestuia, cu procură specială autentică, cu semnătura de primire.
În speță, reprezentanta pârâtului a comunicat reclamantului hotărârea nr.57/(...), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, așa cum rezultă din borderoul intitulat „Trimiteri poștă nr. 1934/(...), hotărâri și procese verbale aferente comunei M., C., H. nr. 2., reclamantul fiind menționat la poziția 44, înscris care poartă data poștei (...) și este semnat pentru conformitate cu originalul de către reprezentantul pârâtului (f.106-107 dosar fond).
Recipisa de confirmare de primire a trimiterii poștale cuprinde la rubrica „. primirea"; o semnătură olografă, la rubrica primitorului este înscris cuvântul „mamă";, iar aceasta a fost prezentată destinatarului, respectiv reclamantului G. S. R., la adresa din T., str. L., nr. 12, sc.D., etj.4, apt. 40, jud. C., data poștei fiind (...). (f.108 dosar fond)
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat instanței că hotărârea nr. 57/22008 i-a fost comunicată doar la data de (...), astfel încât termenul de 15 zile prevăzut de art. 9 din Legea nr. 1. a fost respectat.
În acest sens, reclamantul a depus la dosarul cauzei plicul în care i-a fost comunicată hotărârea atacată prin scrisoarea recomandată expediată de reprezentanta pârâtului la data de (...), ajuns la destinatar în loc. T., în data de (...) (f.47 dosar fond), precum și o copie de pe hotărârea atacată care poartă mențiunea conform cu originalul, semnată și ștampilată de reprezentanta pârâtului (f.8 dosar fond).
În ședința publică din (...), tribunalul a dispus citarea reprezentantei pârâtului cu mențiunea de a comunica o copie de pe borderoul cu trimiteri poștale din data de (...) precum și actele care au fost comunicate reclamantului la acea dată.
Ulterior, la termenul din (...) s-a dispus citarea pârâtului cu aceeași mențiunea, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), tribunalul a respins excepția decăderii reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul L. nr. 1., fără a motiva în fapt sau în drept această soluție.
În considerentele sentinței apelate, tribunalul a motivat respingerea excepției decăderii, menționând că solicitarea adresată de instanță reprezentantului pârâtului de a depune la dosar copia borderoului cu trimiterea pentru care reclamantul a depus plicul la dosar a rămas fără răspuns. În aceste condiții, fiind imposibil ca aceeași hotărâre să fie comunicată de două ori, tribunalul a apreciat că la data de (...) mamei reclamantului i s-a comunicat copia procesului-verbal și nu hotărârea atacată. Astfel, data de la care se calculează termenul de 15 zile este (...), cererea reclamantului fiind în termen, excepția decăderii urmând a fi respinsă.
Aceste statuări ale instanței de fond sunt nefondate întrucât reprezentata pârâtului și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită de tribunal
și a comunicat instanței, pentru termenul de judecată din (...), înscrisul intitulat „note de ședință"; la care a anexat atât borderoul trimiteri poștale din data de (...) și confirmarea de primire din data de (...), cât și borderoul trimiteri poștale din data de (...) și confirmarea de primire din data de (...), semnate pentru conformitate cu originalul și ștampilate de reprezentanta pârâtului (f.104-110 dosar fond).
D. înscrisul intitulat „Borderoul trimiteri poștă nr. 2462/(...)"; rezultă că la poziția 10 figurează reclamantul cu hotărârea nr.57/2008, iar din recipisa confirmare de primire reiese că la rubrica „. primirea"; este menționată o semnătură olografă, datată la (...), la rubrica „. primitorului"; este înscris cuvântul mamă, iar data poștei este de (...). (f.109-110 dosar fond)
Aserțiunea pârâtului referitoare la faptul că la data de (...) a fost expediat reclamantului doar o copie de pe hotărârea nr. 57/(...), corespunde realității întrucât acesta a făcut dovada expedierii acestei hotărâri care poartă, în partea superioară stânga, mențiunea „conform cu originalul"; fiind semnată și ștampilată de S. C. de A. „. P. și A..
În realitate, la data de (...) reclamantului i s-a recomunicat o copie a hotărârii și nu originalul acesteia concluzie care reiese din faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei copia expediată de reprezentanta pârâtului, semnată și ștampilată, iar nu originalul hotărârii (f.8; 48-49 dosar fond).
Un alt argument în plus în susținerea ideii că prin trimiterea poștală din data de (...) reclamantului i s-a recomunicat o copie de pe hotărârea atacată rezultă din prevederile art. 7 din Legea nr. 1. coroborat cu art. 10 alin. 2 și alin. 4 din H. nr. 941/2004 potrivit cărora, reprezentanta pârâtului are obligația de a comunica originalul hotărârii persoanei expropriate și nu copia acesteia, motiv pentru care în mod logic hotărârea atacată de către reclamant a fost comunicată în original la data de (...), fiind recepționată de către mama acestuia la data de (...) și recomunicată în copie la data de (...).
În acest sens C. reține și faptul că reclamantul a avut o poziție oscilantă și contradictorie cu privire al comunicarea hotărârii atacate. Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat instanței că hotărârea nr. 57/22008 i-a fost comunicată doar la data de (...), astfel încât termenul de 15 zile prevăzut de art. 9 din Legea nr. 1. a fost respectat. Ulterior, prin întâmpinarea formulată la apelul pârâtului, acesta susține că prima instanță corect a reținut că la data de (...) i s-a comunicat doar procesul verbal nr.57/(...), iar hotărârea a fost comunicată în (...), iar mai apoi susține că la data de (...) pe seama reclamantului, respectiv a mamei reclamantului nu s-a comunicat nimic.
În ședința publică din (...), reprezentanta reclamantului apelant a arătat, fără putință de tăgadă că, atât pe prima confirmare de primire a hotărârii de expropriere din data de 6 august 2008, cât și pe a doua confirmare de primire a hotărârii de expropriere din data de 1 octombrie
2008 a semnat mama reclamantului apelant.
În această situație, la același termen de judecată, C. în temeiul art. 292 alin. 1 C. raportat la art. 177 și urm. C. a respins cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant, privind verificarea de scripte, respectiv verificarea semnăturilor de pe confirmările de primire privind comunicarea hotărârii de expropriere în 6 august 2008 cu mama reclamantului și în 1 octombrie 2008 cu reclamantul având în vedere și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 177 și urm. C., iar în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 178 alin. 1 C. potrivit cărora, "Când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului"; întrucât mama reclamantului nu este parte în cauză și totodată, o asemenea cerere în probațiune se impune a fi respinsă în temeiul art. 292 alin. 1 C. având în vedere că cererea nu a fost formulată de reclamant nici în fața primei instanțe și nici prin memoriul de apel, reclamantul fiind apelant.
Afirmația reclamantului referitoare la faptul că dacă există un dubiu cu privire la momentul la care a luat cunoștință de hotărârea nr.57/(...) acesta trebuie să îi profite lui este înlăturată de Curte deoarece debitorul obligației de executat, anume aceea de comunicare a hotărârii atacate este pârâtul S. R., prin C. SA, astfel că principiul in dubio pro reo trebuie să fie aplicat în favoarea pârâtului.
Având în vedere că hotărârea nr. 57/(...) a fost recepționată de mama reclamantului la data de (...), termenul prevăzut de art.9 din Legea nr.1. a început să curgă la data de (...) și s-a împlinit la data de (...), iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la data de (...), cu depășirea evidentă a termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul legal de 15 zile reprezintă un termen imperativ prevăzut de legiuitor și are natura juridică a unui termen de decădere astfel încât neexercitarea dreptului înăuntrul termenului legal atrage sancțiunea decăderii care are drept efect stingerea dreptului reclamantului de a solicita majorarea cuantumului despăgubirii acordate în temeiul hotărârii nr. 57/(...).
În consecință, raportat la textele legale mai sus menționate, C. va admite excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita majorarea despăgubirilor și, în consecință, în temeiul art. 9 din Legea nr. 1., va respinge cererea de chemare în judecată.
Având în vedere soluția adoptată cu privire la excepția decăderii invocată de pârâtul S. R. prin C. C. apreciază că este inutilă cercetarea celorlalte motive de apel care vizează fondul cauzei atât din apelul reclamantului cât și din apelul pârâtului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art. 296 C., va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr.52 din 18 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. R. împotriva pârâtului S. R. prin C. ca urmare a admiterii excepției decăderii din dreptul de a solicita majorarea despăgubirilor, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
În conformitate cu art. 296 C., C. va respinge apelul declarat de reclamantul G. S. R. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr.52 din 18 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. R. împotriva pârâtului S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. ca urmare a admiterii excepției decăderii din dreptul de a solicita majorarea despăgubirilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge apelul declarat de reclamantul G. S. R. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
C.-M. CONȚ A.-A. P.
A. A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./4 ex./(...). J.fond: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 1786/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4470/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
